6. Solutii pe termen lung pentru stoparea crimelor sexuale şi a abuzurilor emoţionale
6.4. Solutii ideologice si practice pentru evitarea riscurilor prostitutiei ascunse
Erorile de strategie de viata a femeii prostituate ascunse
Dispretul comunitatii LGTB fata de traditie e cumva inteles din cauza oprobriului pe care societatea traditionala ii tintuia pe cei cu preferinte sexuale excentrice. Feminismul a luat partea acestei comunitati, in special pentru ca unele dintre cele mai vehemente activiste sunt lesbiene . Se vede de la o posta ca propunerea initierii exclusiv feminine a curtarii incalca si chiar exclude etapele traditionale premergatoare curtarii in favoarea unei singure noi reguli. Insa rejectarea in bloc a regulilor traditionale premergatoare curtarii si inlocuirea lor cu altele care favorizeaza propriul lor stil de viata, nu este ceva acceptat de toate categoriile sociale.
Dintre acestea se remarca in special prostituatele mascate . Acestea sunt profesioniste in vanzarea serviciilor sexuale. Ele sunt active, in sensul ca ochesc barbati instariti si incearca sa-i seduca pentru a obtine de la ei sume cat mai mari de bani pentru a li se oferi. Unele o fac constant, altele o fac doar ocazional. Cele pasive practica ocazional prostitutia mascata in functie de „noroc”. Paradoxul este ca cele mai dorite femei sunt fie lesbiene, fie isteroide seducatoare. Ei bine, exact acestea uneori practica prostitutia de lux.
Situatiile cand o femeie isi vinde corpul pentru o suma mare de bani sau un avantaj anume abunda in societatea contemporana, si au ajuns la un moment dat la urechile tuturor. Aceste lucruri s-au intamplat si in trecut, insa au fost mai putin cunoscute. Filmul „Propunere indecenta” soca in urma cu 20 de ani prin faptul ca ii punea la grea incercare pe cei doi soti. Astazi asa ceva se practica fara perdea, fara prea mari anxietati, dupa cum putem vedea in experimentul social de mai jos:
Internetul este plin cu astfel de femei casatorite sau in relatie care se vand pentru o noapte cu un strain. Confuzia cea mare este aceea ca aceste femei nu isi recunosc meseria, si asta inclusiv cu concursul sistemului social insusi care nu le-o recunoaste. De fapt, ele insele o practica foarte rar, respectiv atunci cand apare la orizont perspectiva unei lovituri babane. Asa ca ele ar fi si greu de monitorizat. Dar in general practica constanta a prostitutiei de lux incalca in special codul consumului din legislatiile majoritarii tarilor, altul mult mai serios decat cel privind ilegalitatea prostitutiei in general. ART. 65 din varianta sa romaneasca spune clar:
„Preturile si tarifele trebuie indicate in mod vizibil si intr-o forma neechivoca, usor de citit, prin marcare, etichetare si/sau afisare.”
Fiind interesate sa obtina o suma cat mai mare in urma serviciilor lor, aceste femei isi ascund meseria si, desigur, nu afiseaza aceste preturi. De asemenea, refuzul de a presta aceste servicii celor cu potential financiar mic, din dorinta de a pune mana pe o oferta mai buna, incalca si ART. 28 al acestei legi, care spune:
„Se interzice refuzul vanzarii unui produs sau prestarii unui serviciu catre un consumator fara un motiv justificat conform prevederilor legale in vigoare.”
Cele care practica prostitutia de lux prin lobby-urile hotelurilor, diferite banchete, sali de licitatii si intalniri ale afaceristilor sunt deja cunoscute de organizatori si gonite. Asa ca le raman intrarile sau spatiile premergatoare acestora, unde au acces si barbatii mai putin instariti, si aici apar problemele. Refuzul acestor femei de a-si vinde serviciile barbatilor mai putin instariti incalca clar acest articol de lege. Un club poate refuza accesul unei persoane in interiorul sau, daca acesta intra in conflict cu clientii sau are o igiena necorespunzatoare. Acestea sunt motive intemeiate de refuz al prestarii unui serviciu. insa refuzul prostituatelor de lux de a presta astfel de servicii unor clienti mai putin instariti este ilegala din acest motiv.
Din pacate, toate acestea se intorc impotriva lor. Despre riscurile enorme la care se expun prostituatele mascate am scris in detaliu aici . Celebrul Jack Spintecatorul a ucis prostituate in incercarea diabolica de a-si satisface libidoul sadic. Multe dintre femeile disparute sunt de fapt victime ale sadicilor ademenite cu astfel de sume de bani. Pe langa interesele financiare dubioase , ele sunt in imposibilitatea de explicare a violentei unor clienti. Neavand studii de psihopatologie ele pun aceasta violenta pe seama mentalitatii patriarhal-opresive asupra femeii, proiectata in special dinspre propriul fond psihopatologic paranoid. Asa ceva este o descriere metaforica a sadismului din civilizatie, dar nu este totusi o descriere completa. De aceea prostituatele ascunse probabil ca sunt cele mai vehemente activiste feminist-radicale.
Faptul ca ele se plang de acest flagel, si ca sistemul ii protejeaza pe calaii lor, este pe deplin indreptatit. Am mai amintit in acest text despre cum autoritatile lasa in mod pervers deschisa doua portite de sprijinire a acestor sadici ucigasi, fara sa ia masuri concrete de impiedicare a lor. Refuzul legalizarii si monitorizarii femeilor care decid sa practice o astfel de meserie este un astfel de sprijin. O alta masura este diabolizarea lor pentru a justifica apoi aceste actiuni sadice ca acte de justitie. Am aratat in acel articol ca o astfel de mentalitate este direct formata de sadicii bine pozitionati social care ucideau prostituatele sub acoperirea ca fac un lucru de curatire a societatii . Aceste strategii de justificare a propriilor crime sau interese imperialiste s-au folosit constant in istorie .
Nu-i normal ca prostituatele sa fie atat de demonizate, in acord cu obiceiul traditional. Repet ca vina principala e cea a sadicilor si a colegilor lor ce ii protejeaza. Dar, mi se pare o exagerare aflata la polul opus ca aceste practici de prostitutie ascunsa sa fie declarate ocupatii oneste. Si cu atat mai putin mi se pare onest ca intreaga mentalitate de curtare in societatea contemporana sa se revizuiasca conform intereselor ilegale ale prostituatelor ascunse. Sustin legalizarea si monitorizarea acestei meserii pentru ca insa si politica de preturi sa fie transparenta. In acest caz societatea ar deveni mai psihoterapeutica, decat una razboinica, asa cum este acum; sadicii nu ar mai putea gasi atatea portite de punere in practica a placerilor lor morbide pe spinarea prostituatelor.
Suntem toti prada acestei prejudecati de condamnare traditionala mult prea aspra a prostituatelor. Cu toate astea, e si sarcina ta ca femeie de a te proteja de suprapunerea peste aceasta imagine negativa, chiar daca imaginea asta fost construita abuziv in trecut. Asta e mentalitatea comuna, ce nu poate fi schimbata peste noapte. Daca tu, ca femeie, alegi sa-ti bati joc de acest corp al tau si sa ti-l vinzi ca pe un ambalaj, contrar instinctului tau sexual selectiv, sa nu te mire ca ti se accentueaza conflictele psihice interioare, sau ca esti tratata precum o carpa de catre grosul societatii ! E nevoie de un oarecare stoicism din partea ta ca femeie in fata acestui mecanism, diabolic e adevarat, in care esti atrasa. Incercarea feminista de a transforma perceptia tarfei ca femeie respectabila, in ochii opiniei publice, nu va avea sorti de izbanda. Nici mama teoriilor feministe nu va face din prostituate altceva decat niste tarfe din moment ce ele insele se reduc la obiect de consum.
In discursul lor, multe feministe se plang de „obiectivarea femeii” *, in special asa cum apare in materialele pornografice. Lasand la o parte faptul ca formula folosita este nepotrivita, chiar daca e inteleasa de majoritatea, o astfel de dezumanizare a femeii este acceptata de feministele contemporane insele, prin acceptarea prostitutiei. Teoria „corpului meu si nu al statului” este total indreptatita pana la „si pot sa fac orice cu el”. Consider ca femeia are dreptul sa decida daca vrea sa intrerupa sarcina. Statul nu trebuie sa aiba nici un cuvant in aceasta decizie a ei, si nu trebuie sa existe nici un fel de institutie care s-o manipuleze pentru a-si schimba ideea. Eventual statul doar trebuie sa o asiste psihoterapeutic, daca decide sa faca avort, sau financiar daca decide sa nasca. insa plimbatul cu corpul nud printre barbati frustrati, precum cocalarii cu limuzinele, nu-i tocmai un lucru decent. Influenta pe care corpul femeiesc nud o are asupra barbatilor din medii defavorizate, nu tine de vreo norma ce ar putea sa le schimbe comportamentul.
Notiunea de „obiectificare” ia si un oarecare aspect contrareactiv in retorica femistelor radicale . Ele se plang de aceasta dezumanizare „obiectificanta” in contextul in care suma propusa de un client este conform cu un salariu mediu. Daca suma creste la mii si sute de mii de dolari, atunci asta inseamna pentru ele „respect”. Desi vorbesc despre „obiectificarea femeii” in orice context posibil (non erotic), ele insele transforma barbatul ideal intr-un obiect lipsit de initiativa, pe care sa-l aleaga ele din multimea de neinteresanti material si financiar. Ele au ambitia aroganta de a vedea lumea la picioarele lor, eventual pentru a fi transformate intr-un obiect de cult religios (dintr-un „obiect” sexual SIC!), doar pentru ca sunt atractive.
Sustin un venit decent pentru orice om ce face un serviciu societatii contemporane. Insa atunci cand lacomia e prea mare, lucrurile o pot lua razna. Si daca stam sa evaluam valoarea actoriceasca a mimarii orgasmului si „indragostirii” fata de un batran libidinos, cred ca pretentia lor salariala e cam mare. Lacomia asta, a cuiva care castiga mai mult decat intoarce prin munca sa societatii, se va regasi undeva, cumva in mizeria altor oameni care nu primesc destul pentru cat ofera. Si, paradoxul e ca intr-o astfel de capcana pot cadea ele insele: desi cred ca ii fraieresc pe batranii instariti si perversi, la un moment dat pot ele insele cadea prada unui astfel de sadic ucigas, care le face disparute de-a pururi. Si atunci oare au primit suficient pentru viata lor?
Erorile de strategie de viata a femeii casatorite din interes
Am tot aratat in acest text de ce lozinca feminist-radicala „toti barbatii sun violatori”, este eronata in fapt. Dar am mai aratat aici ca e mult mai sigur pentru femei sa se comporte conform cu ea. Si din acest motiv foarte multe se comporta conform ei, in mod total justificat. Dar dincolo de asta, succesul paradoxal, ambivalent al feminismului radical in randul femeilor comune heterosexuale , se datoreaza si problemelor de cuplu. Iar acestea pleaca in general de la lipsa de concordanta intre intensitatea libidoului masculin si cel feminin despre care am amintit la subsectiunea 4.3. .
Sustinerea initierii actului sexual exclusiv de catre femeie intr-o relatie de casatorie este total indreptatita. Exista deja o discrepanta biologica si apoi una culturala intre intensitatea libidinala aferenta celor doua sexe, asa ca armonizarea la ritmul femeii e o solutie de bun augur. Cred ca multe casatorii din lumea occidentala ar fi salvate astfel, si majoritatea cuplurilor de batrani chiar au trecut printr-o astfel de revolutie a initierii, pe care au negociat-o fericit de-a lungul timpului. Chiar daca exista relatie maritala sau de cuplu oficial, barbatul comite un abuz daca initiaza un act sexual fara consimtamantul femeii. Femeile care se afla in aceasta situatie se simt prinse in casatorie ca intr-o inchisoare. Si. din aceasta cauza, ele se simt si mai confuze la intalnirea cu un initiator stradal de curtare. Pentru ca, dincolo de frustrarea in sine a initierii curtarii din postura de necunoscut , acestor femei li se adauga si conflictul interior intre acceptarea intalnirii cu initiatorul si ramanerea in casatorie. Iar aceste probleme nerezolvate de cuplu fac ca frustrarea la intalnirea cu un initiator de curtare, fie el si discret, sa fie mai mare.
Problemele de cuplu se pot rezolva prin dialog deschis, insa sunt unele care nu au pur si simplu rezolvare. Acesta este cazul in care sotii au evoluat diferit in sens de crestere sau scadere a apetitului sexual. Pentru ultimul caz se mai pot gasi solutii de compromis, insa in cazul primului, sunt putine sanse de salvare a cuplului, in care ambii parteneri sa fie multumiti. Un libido foarte activ se poate satisface partial in modul in care sadicii isi satisfac tendintele morbide cu prostituatele. in familie si comunitate ei pot parea soti si cetateni model. Dar din cand in cand merg si desfigureaza prostituate. Unii le si ucid dupa cum am aratat aici. Cei mai multi insa practica cu partenera comportamente sexuale la care ea nu consimte, dupa cum am aratat aici sau in videoul de mai jos:
Nepotrivirea de apetit sexual trebuie sa fie un indiciu de casatorie ratata pentru toate femeile inca de la inceputul relatiei. Multe femei cred ca o astfel de problema se va rezolva in timp. Dar de fapt ea se va adanci. Altele nu stiu de ea pentru ca intre viitorii soti nu a existat o perioada de proba. in trecut viata sexuala venea dupa casatorie. Dar o astfel de perioada nu e totusi sigura pentru o relatie lunga si sanatoasa, pentru ca cei doi parteneri se pot minti unul pe altul. Barbatul poate sa nu fie suficient de sincer cu comunicarea nevoilor lui sexuale. Si femeia poate face un prim compromis cu aceste predispozitii excentrice inca de la inceput, crezand ca se va obisnui cu ele pe parcurs. In ambele cazuri, continuarea relatiei, fie ea si maritala, se apropie destul de mult de prostitutia ascunsa , cu toate riscurile pe care asa ceva le implica, inclusiv scaderea stimei de sine.
Din pacate exista destul de multe femei care se complac intr-un soi de compromis in a-si vinde trupul contra unor avantaje materiale. Mentalitatea prea pragmatica, lipsita de sentimentalism, care se termina cu casatorie, este cea accentueaza pe termen lung la acest gen de frustrari. Un barbat foarte activ pe piata muncii, care castiga foarte bine si aduce o anumita prosperitate in familie, vine de obicei si cu un bizar revers al medaliei. El e predispus sa aiba o viata sexuala dubioasa. Poligamia nedeclarata , si suferinta implicita raspandita intre femeile din viata lui, e „raul cel mai mic”. Altii au o sexualitate excentrica care ii provoaca lehamite unei astfel de sotii care si-a ales sotul mai mult cu mintea decat cu inima.
Am mai mentionat in articolele precedente ca guvernantii din umbra ai societatii sunt primii vinovati pentru ca atrag mai intai tinerii catre aceste domenii represive precum armata sau politia. Societatea e prima care nu-i comunica clar unui tanar despre riscurile de deformare psihopatologica pe care le aduce cariera in astfel de institutii. Acestia dezvolta in timp cel putin o predispozitie hiper-libidinala, care se adauga la cea naturala, fata de partenera lor. In cel mai rau caz ei vor dezvolta astfel de predispozitii maladive catre sexualitate excentrica, la care partenera nu consimte. Relatia de cuplu, si asa afectata din primul moment, ajunge sa se erodeze maxim pe termen lung. Societatea noastra practica in mod sadic – cum altfel? – programarea distrugerii pe termen lung al cuplurilor prin atragerea baietilor in aceste domenii ucigase. Elita sociala perversa a umanitatii ii momeste cu salarii atractive cu care sa-si cumpere sotiile. Aceasta este a doua masura de protectie a sadicilor, pe langa cea de nelegiferare a prostitutiei, despre care am mentionat mai sus. Salariul mult mai mare fata de cel mediu pe economie, acordat celor ce activeaza in domeniile represive, este pentru a convinge astfel sotiile sa ramana cu ei, dupa care ei le abuzeaza in fel si chip. Predispozitia lor spre dispret fata de tot ce inseamna feminitate este menita sa le justifice ulterior crimele.
Din pacate la o astfel de situatie contribuie si femeia prin pasivitate si nehotarare. Si societatea greseste pentru ca nu-i spune ca nu se va putea impaca vreodata cu bizareriile sexuale ale partenerului. Dar totusi, pentru faptul ca i le accepta initial si e dispusa sa le indure, si ea consimte la aceasta stare de lucruri. Ea nu se poate decide intre confortul material adus de la un astfel de barbat si suferinta pe care o indura in pat de la el. Ea se lasa prinsa in aceasta capcana a bunurilor materiale. De aceea multe dintre femeile casatorite astfel au ajuns in apropierea granitei cu prostitutia mascata. Dupa o vreme ea se trezeste ca e nefericita in respectiva casatorie. Inabilitatea unor femei de a lua o decizie ferma privind viata lor se reflecta apoi in relatia de cuplu. E nevoie de o anumita doza de stoicism, de rezistenta in fata momirii cu u nivel de viata superior, dar care vine si cu astfel de frustrari care se accentueaza in timp.
Compromisuri facute de femei in alegerea sotului si predispozitia spre feminism radical
Cand intalneste apoi pe strada un initiator pasnic de conversatie, o astfel de femeie vede in el exact pe sotul abuziv. Ea se repede la el spre a-l insulta si umili, dupa ce si-a inhibat frustrarea fata de sot pe o perioada mai scurta sau mai lunga, dupa cum am aratat aici . Nu am in vedere aici neaparat la reactia fata de un initiator care incalca regula a 4-a premergatoare curtarii , respectiv apartenenta la aceeasi clasa sociala cu femeia abordata. Reactia ei este disproportionata deoarece regula sociala pe care el a incalcat-o a fost constant ignorata de societatea moderna. Chiar daca aceasta regula si-a pierdut din consistenta in epoca moderna, totusi ea nu a disparut complet. Insa incalcarea ei nu mai poate fi reprosata cuiva, atata timp cat insasi societatea nu o ia tocmai in serios.
Insa acest gen de reactii apar si fata de un initiator de curtare care pare din aceeasi clasa sociala precum femeia abordata, iar abordarea este discreta, precum prin salut sau gesturi cotidiene de atragere a atentiei. Desigur, atunci cand abordarea e prea explicita, initiatorul incalca etapele traditionale premergatoare curtarii . In acest caz el ii provoaca femeii abordare o anumita frustrare cu propunerea lui clara de a construi un cuplu. Dar raspunsul ei ultraagresiv este disproportionat. Etapele curtarii, asa cum le-am descris eu in articolul linkat mai sus, sunt niste reguli particulare, de casta sociala, invatate in familie, prin educatie. Ele nu sunt reguli generale ale societatii precum cele de aici . Asadar, incalcarea acestor etape nici macar nu i se pot reprosa unui astfel de initiator de curtare, atata timp cat societatea nu i le-a comunicat in scoala, prin educatie.
Un astfel de raspuns ultraagresiv poate veni de la o feminista radicala precum cele descrise de mine aici. Fiind ele educate intr-un regim ambivalent de rasfat , si reprimare, asa inteleg ele insele sa faca „educatie” celorlalti membri ai societatii, adica prin agresivitate. Din pacate, un astfel de raspuns agresiv poate veni si de la o femeie casatorita cu un astfel de sot abuziv in relatiile intime, fata de care ea nu protesteaza direct. O astfel de reactie denota mai curand probleme personale de cuplu, decat o reactie normala la o usoara incalcare a normelor sociale savarsita de acel barbat. Pe sot nu vrea sa-l infrunte pentru ca, daca ar face-o, atunci ar risca divortul si pierderea confortului material adus de el. Femeile din aceasta categorie trebuie sa dea dovada de verticalitate in abordarea problemei acestui compromis pe care il fac cu viata lor. Ele trebuie sa discute direct despre aceasta problema cu sotii lor si nu cu societatea. Deocamdata nu exista instrumente pentru rezolvarea acestei probleme, decat divortul. Iar femeia este singura care trebuie sa ia aceasta decizie.
Societatea trebuie si ea sa reactioneze la aceste probleme, tinute abil sub pres de catre sadicii ce guverneaza din umbra. Dar iata ca aceste probleme ascunse au erupt brusc! Dincolo de exagerari, exista probleme emotionale grave pe care stilul de viata contemporan le aduce. Poate ca intregul nostru concept de mariaj trebuie revizuit. in afara de compatibilitatea fizica sau de idei, partenerii trebuie sa fie atenti la compatibilitatea de apetit sexual, dar si de orientare sexuala. Repet argumentul mentionat mai sus: nu-i normal ca femeile sa fie pacalite cu un stil de viata superior prin intermediul unei casatorii ce pare norocoasa la inceput, in schimbul acceptarii unui comportament sexual la care nu consimte. Asa ceva arunca asupra lor imaginea de prostituate, cu scaderea stimei de sine. Si de aici decurge simpatia lor , fie si ambivalenta, fata de ideile feminist-radicale. Dar aici e nevoie si de cumpanire din partea victimelor. Daca tu ca femeie decizi sa te mariti cu un barbat ce activeaza in institutiile represive (armata, politie, justitie, spionaj civil) si care are un salariu mai mare decat in alte domenii, atunci iti asumi astfel de riscuri. Femeile insele trebuie sa testeze viata sexuala inainte de casatori, si sa se decida ce mod de viata vor avea pe viitor in ea. De asemenea, ele trebuie sa aleaga intre confortul marital oferit de un astfel de abuzator marital si abuzurile conjugale ce decurg din tulburarea libidoului lui.
In conditiile in care nici femeile maritate cu apetit sexual inferior sotului, nici prostituatele si nici istericele nu au satisfactie in activitatile lor sexuale, si le accepta din interese de castiguri materiale diverse, este chiar o ipocrizie sa te plangi de frustrarea minora produsa de un astfel de barbat necunoscut care te saluta sau te complimenteaza in spatiul public populat. Desigur, repetarea acestei experiente, precum in cazul femeilor celebre sau foarte frumoase, atunci asa ceva poate aduce o frustrare mai mare. Dar acestea sunt cazuri exceptionale. In urmatorul articol voi descrie si solutiile de repozitionare practica si ideologica ale femeilor lesbiene fata de militantismul exagerarilor feminismului radical (nu toate lesbienele sunt feministe radicale)
** Prin sintagma „obiectificarea femeii” feministele deplang lipsa de empatie prin care barbatii (sau doar unii dintre ei) au relatii amoroase cu femeile. Deplangerea pierderii scanteii erotice contemporane este justificata, insa e un fenomen implacabil. Capitalismul reduce totul la bani, inclusiv femeia. Numai ca termenul „obiectificare” este folosit intr-o acceptiune oarecum stradala, oarecum peiorativa, fiind inferior omului. Iar acest fapt nu-i tocmai normal, daca ne gandim ca obiectul este a doua unitate a lumii, in filosofie, dupa atom. In filosofiile idealiste, obiectificrarea este transpunerea spiritului in materie. De exemplu, la Hegel statul este obiectificarea binelui comun. Consider ca, pentru mai multa precizie, si in acord cu teoriile mult mai vechi decat feminismul, trebuie inlocuit termenul „obiectificare” cu cel de „consumificare”. Nu e pentru prima data in istorie cand gandirea populara a preluat din limbajul de specialitate termeni si le-a dat sensuri diferite, pentru ca i-a inteles gresit. Strada a simtit nevoia reducerii conceptului de unitate a lumii la termenul „obiect neinsufletit” si „fiinta vie”, desi, la nivel ontologic „fiinta” si „obiectul” sunt unul si acelasi lucru. Nu este o buna alegere acordarea altui inteles termenului de „obiect” decat cel afirmat in istoria stiintei si a filosofiei .
Apoi, trebuie precizat ca o astfel de deformare intra in conflict cu terminologia psihanalitica. Sexualitatea este ea insasi natural obiectificanta. Satisfactia cu care natura a decorat-o nu vine din vreo calitate speciala „subiectiva” a persoanei cu care se intretine activitatea sexuala. Faptul ca ea este rasplatita de natura cu orgasm arata caracterul „obiectificant” al sexualitatii. Orice placere, fie ea bruta (instinctuala), fie una evoluata, se desfasoara in relatie cu un anume obiect al placerii. Orgasmul nu este o incununare a calitatilor morale pe care partenerii si le sadesc in corpul celuilalt. Literatura asa ne minte frumos ca s-ar intampla, insa realitatea stiintifica arata ca acuplarea sexuala se desfasoara dupa reguli mecanice banale. Alegand dintr-un spectru de pretendenti, feminitatea pur si simplu alege masculul alfa. Uneori ea poate sublima aceasta decizie ca fiind una constienta, asumata, in favoarea presupuselor calitati morale ale masculului. Dar , in realitate este o obiectificare a masculului alfa.
Postări
Niciun comentariu:
Write comments