tag:blogger.com,1999:blog-79724294192466493982024-02-27T13:58:09.442-08:00baldovin conceptarhiva de articole teoretice specializateBaldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.comBlogger227125tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-66486338925166323322024-02-27T13:53:00.000-08:002024-02-27T13:53:30.591-08:002.5.4.7.3.1. Alte exemple de împletire ale tehnicilor de dezinformare directă în naraţiunea oficială a atacului de la Pearl Harbor din decembrie1941
<h2 style="text-align: center;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br />
<br /><div><div style="text-align: left;">
<div style="text-align: left;"><br /></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2024/01/254722-continuare-tehnica-de.html " target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br /></div><div style="text-align: left;"><h3>
2.5.4.7.3. Materiale dezinformaţionale complexe rezultate prin combinaţia între mai multe tehnici de dezinformare
</h3>
<br /></div><div style="text-align: left;">
<br />
În secţiunile anterioare am dat mai multe exemple de <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/06/2546613-plantarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">plantare </a> , <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/05/2546612-alterarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">alterare</a> , <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/07/2546614-manufacturarea-probelor-in.html" target="_blank">manufacturare</a> şi <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/08/2546621-tehnici-de-dezinformare.html" target="_blank">dezinformare indirectă</a> faţă de atacul de la Pearl Harbor. În acest sub-capitol o să arăt şi alte astfel de exemple.
<br />
<br /><h4>
2.5.4.7.3.1. Alte exemple de împletire ale tehnicilor de dezinformare directă în naraţiunea oficială a atacului de la Pearl Harbor din decembrie1941
</h4>
<br />
<b>Planul de oprire a echipamentelor radar de pe insula Oahu pentru a facilita un atac cât mai devastator
</b><br />
<br />
Am arătat anterior că <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/12/25462-minciuna-cu-avioanele-b-17-care.html" target="_blank">avioanele B-17 nu puteau zbura în 1941 de pe coasta vestică a Americii până în Hawaii</a> . Această minciună a fost o za dezinformaţională pentru a da consistenţă minciunii iniţiale a locotenentului de informaţii Kermit Tyler că avioanele japoneze interceptate de staţia de radar de la Opana cu aproximativ 50-55 de minute înainte de atac ar fi fost americane. Eroul acestei întâmplări, soldatul George Elliot le-a crezut pe moment. Ca orice om simplu, nici el nu şi-a imaginat că un american ar conspira cu o naţiune duşmană la acel moment (Japonia) pentru a omorî aproximativ 2000 de americani. Dar după ce atacul a avut loc, Elliot n-a mai crezut această bizară coincidenţă ca atacul japonez a survenit exact în timpul acestui prezumtiv zbor de avioane B-17, mai ales că acestea n-au mai ajuns.
<br />
<br />
Cei mai mulţi dintre oamenii simpli nu cred că avioanele B-17 ar mai fi venit sau că au fost vreodată programate să ajungă în Hawaii după ce ajung la aceste informaţii. Însă un aparat dezinformaţional intens poate reduce acest procent uriaş. Dimensiunea dezinformării faţă de tragedia de la Pearl Harbor este mai mare decât am relatat până acum, şi o voi descrie în cel mai mic detaliu după cum am menţionat că voi continua descrierea momentului producerii atacului. În secţiunea linkată mai sus am arătat că existau 5 staţii radar active pe insula Oahu. La minutul 61.50 din <a href="https://www.c-span.org/video/?195674-2/pearl-harbor-attack" target="_blank">declaraţia dată după război de fiul lui Joseph McDonald, George,</a> (soldatul de gardă al locotenentului Tyler) aflăm că exista un ordin de oprire a sistemelor radar la ora 6.45, pe care l-au urmat toţi ceilalţi operatori, mai puţin cei ai staţiei de la Opana. Aşa se explică faptul că celelalte 4 staţii nu au interceptat semnalul cu avioanele japoneze venind. Această situaţie este un alt indiciu că atacul ce urma să aibă loc se desfăşura după un plan calculat cu mult înainte. Ordinul de oprire a echipamentelor radar era special dat pentru ca avioanele japoneze să fi fie interceptate de sistemul defensiv al bazei. El a venit şi cu suspendarea turei celor de la orele 7-11, care au primit în mod subit liber, după cum povesteşte George McDonald la minutul 60.40.
<br />
<br />
În acele 50 de minute de după ora 7, cei 2 operatori trebuiau să doarmă, după petrecerea tipică de sâmbătă seara şi serviciului la staţie de la 3 la 7 dimineaţa. Tura aceasta e mult mai neplăcută decât oricare alta deoarece duce în general la pierderea întregii nopţi. Când eram student, aveam de mers cu trenul 5 ore din localitatea natală până la Bucureşti, unde aveam facultatea. Trenul era special programat să ajungă în capitală la ora 7 dimineaţa. La 2 trebuia să fiu în gară. Am mers cu acel tren de sute de ori şi doar de câteva ori am reuşit să dorm până la ora 2. Probabil că la fel s-a întâmplat şi cu cei doi operatori, George Elliot şi Joseph Lockard, care aşteptau ora 7 ca pe o adevărată eliberare pentru a se odihni.
<br />
<br />
Şi aici povestea devine dramatică pentru că George Elliot nu a vrut să meargă la odihnă văzând că nu vine tura de schimb. Elliot ceva probabil ceva mai suspicios din fire şi avea vie în amintire pe fostul comandant al bazei, amiralul James O. Richardson; acesta fusese înlocuit din funcţie cu amiralul Kimmel după ce a protestat faţă de decizia luată de forurile superioare de la Washington de a muta flota din pacific de la San Diego, Caliefornia, în Hawaii. Ştiind despre iminenţa războiului, Elliot n-a vrut să repete resemnarea lui Richardson după ce a fost înlocuit şi a rămas să supravegheze cerul din Hawaii. Superiorul său ierarhic, Joseph Lockard, a insistat iniţial să plece la somn, şi a oprit echipamentele radar, conform ordinului. Deşi era un simplu soldat, George Elliot le-a repornit după aceea, motivând că vrea să stea peste program pentru a mai exersa. Simţind suspiciunea inferiorului său, şi dându-i într-un final dreptate, Joseph Lockard a rămas şi el în cele din urmă în staţie şi şi-au continuat activitatea împreună. Aşa că cei doi au fost conştienţi de pericol şi şi-au făcut treaba, detectând avioanele japoneze venind şi anunţând asta locotenentului de informaţii Kermit Tyler.
<br />
<br />
Am arătat în <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">prima secţiune dedicată atacului de la Pearl Harbor </a> faptul că nava Ward a surprins şi scufundat un minisubmarin japonez cu 90 de minute înainte de atacul japonez, sau, mai bine spus, americano-japonez. Această a doua „coincidenţă” lasă să se întrevadă o colaborare a spionajului american cu cel japonez în coordonarea acestui atac. E foarte probabil că locotenentul William Woodward Outerbridge, comandantul navei Ward, a anunţat şi el mai departe incidentul care trebuia să ducă instantaneu la creşterea stării de alertă, dacă nu cumva chiar la o alarmă generală. E la fel de probabil ca informaţia să fi ajuns tot la Kermit Tyler, care e posibil să-i fi îndrugat şi lui o minciună similară celei transmise celor 2 operatori de la Opana, cum că acel submarin ar fi fost unul american totuşi …
<br />
<br />
Ei bine, aici se vede diferenţa de caracter între cei doi. Ne putem imagina că suspiciosul George Elliot nu a tăcut, precum Outerbridge, după ce a văzut că Tyler a ascuns informaţia sub acea minciună a avioanelor B-17. Dimpotrivă, Elliot a răspândit în interiorul bazei informaţia cum că Tyler ar fi un spion japonez, aşa cum ar judeca natural orice om simplu pus în această situaţie. Pe de altă parte, Outerbridge, ca ofiţer de rang înalt, şi-a dat seama că începerea unui război cu Japonia e în beneficiul lui însuşi, şi a preferat să ascundă informaţia. Abia mai târziu s-a aflat şi de submarin, împreună cu celelalte două indicii ale cunoaşterii în avans a atacului de către principalii pilorni ai spionajului civil americani. Printr-un proces de izolare a majorităţii militarilor supravieţuitori ai atacului de la Clark Field, Filipine, şi recompensare cu înaintarea în grad a celor cu grad înalt (după modelul Tyler), evenimentul a fost treptat scos din opinia publică. Iar pentru George Elliot s-a folosit această za dezinfromaţională a zborului unei formaţii de avioane B-17. Sînt convins că el n-a crezut-o, însă au crezut-o unii care l-ar fi crezut pe el, în lipsa acestei zale dezinfromaţionale.
<br />
<br />
George Elliot a fost eroarea neprevăzută în plănuirea atacului de la Pearl Harbor. Dacă el nu ar fi împrăştiat pe insula Oahu informaţia despre ignorarea deliberată a alertei sale, atunci probabil că nici noi n-am mai fi ştiut despre acest eveniment şi am fi vorbit doar despre marea inginerie socială de la 11 septembrie 2001, care a fost cartografiată de cartea lui David Ray Griffin „The New Pearl Harbor: Disturbing Questions About the Bush Administration and 9/11”, după care s-a făcut <a href="https://rumble.com/v12urxr-september-11-the-new-pearl-harbor.html" target="_blank">acest documentar </a> . De la activismul local al lui George Elliot s-a pornit întreg tăvălugul, cu detectarea avioanelor japoneze, şi minciunile ulterioare de cârpire a acestei erori neprevăzute, aşa cum le-am descris în acest capitol.
<br />
<br />
Stupiditatea ingineriei de la Pearl Harbor este aceea că până şi varianta oficială, menită să creeze o <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/01/25463-prevenirea-4-noi-zale.html" target="_blank">za dezinformaţională</a> spre a justifica pasivitatea lui Tyler, e la fel de incriminatoare precum cea a tăinuirii informaţiei pentru a paraliza apărarea bazei. Totuşi, dacă ne punem în pielea personajelor de atunci, ar fi mult mai uşor să împiedicăm funcţionarea radarului cu totul, după cum s-a întâmplat cu tura de 7-11, ce trebuia să-i înlocuiască pe Elliot şi Lockard, care n-a mai venit. Dacă spionajul civil i-a împiedicat pe ceilalţi să ajungă la radar, cu siguranţă că putea opri radarul cu totul, mai curând decât să creeze o diversiune inutilă precum povestea avioanelor B-17. Dacă ştiau că se va ajunge aici, cu siguranţă ar fi făcut-o. Dar spionajul civil a încercat să arunce vina pentru lipsa de alertare a bazei pe aceşti bieţi operatori. Desigur, George Elliot n-a acceptat această perspectivă.
<br />
<br />
<b>Altă minciună faţă de zborul de avioane B-17 în 7 decembrie 1941, susţinută de istoricul Daniel Martinez
</b><br />
<br />
Pentru a descrie cât mai complet ingineria dezinformaţională privind atacul de la Pearl Harbor dar şi pentru restaurarea adevărului istoric, mai departe am să arăt alte produse de dezinformare pe această temă, prin combinarea tehnicilor descrise în secţiunile anterioare. Una dintre ele vizează acest fictiv zbor dinspre California în Hawaii al acestor avioane B-17. În secţiunea numită „<a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/01/25463-prevenirea-4-noi-zale.html" target="_blank">Prevenirea a 4 noi zale dezinformaţionale pentru cârpirea lanţului dezinformaţional al zborului de avioane B-17 … </a>” am exclus orice fel de posibilitate ca nişte avioane să ajungă în Hawaii de pe coasta vestică a SUA. În acest moment continui demantelarea a ceea ce a mai rămas din această minciună. Unde sînt acele avioane B-17 dacă au ajuns în Hawaii? Unde sînt piloţii care s-ar fi şi luptat cu unele dintre avioanele japoneze şi ar fi împiedicat al 3-lea val al atacului japonez, aşa cum susţin unele materiale pe tema Pearl Harbor? De fapt, dacă aceste avioane ar fi ajuns concomitent cu atacul japonez sau chiar câteva ore mai târziu, ele ar fi urmărit şi distrus acele portavioane japoneze de la adăpostul unei înălţimi unde nu putea fi ajuns cu artileria. Acesta a fost rolul acestui bombardier, după cum am arătat în secţiunea precedentă celei tocmai linkate.
<br />
<br />
Un exemplar de avion B-17 chiar a existat la Pearl Harbor, tocmai cu rol de câine de pază al bazei, după cum vedem imaginea de mai jos. Cum a ajuns acolo, nu se ştie. Poate a fost adus dezasamblat pe vase şi reasamblat în Hawaii. Poate a venit pe filiera Clark Field, Filipine, cu escală pe una din multele insule din sud-vestul arhipeleagului, pentru realimentare. La Clark Field mai erau câteva, venite din Europa, unde ajunseseră pe linia Groelanda- Islanda-Marea Britanie. Infamul general Douglas Macarthur nu le-a permis piloţilor să le ridice de la sol pentru a ataca în avans baza militară japoneză de la Formosa (actualul Taiwan) ca răspuns la atacul din urmă cu 9 ore din Hawaii. Aşa că au fost şi ele distruse de iminentul atac japonez de la Clark Field.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjqpFRCYp0NXn39DtIfxl6V3xhp6BVtCTuUThJIEs50w0FeSzkrxqEp5J1oWe-4YVRVNyc6vB-RSgdkifXMVXAz7DZt1qKRHkVfRwG5o2Hp0xiI5Umk6jsWkG5mc-NBb0WJrEIJHFCJlKtyBvQ0omse_kSqqxRct7YKy2bfg-dr-mOyFZE-xd6poSpysaM/s1440/B-17destroyed.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1018" data-original-width="1440" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjqpFRCYp0NXn39DtIfxl6V3xhp6BVtCTuUThJIEs50w0FeSzkrxqEp5J1oWe-4YVRVNyc6vB-RSgdkifXMVXAz7DZt1qKRHkVfRwG5o2Hp0xiI5Umk6jsWkG5mc-NBb0WJrEIJHFCJlKtyBvQ0omse_kSqqxRct7YKy2bfg-dr-mOyFZE-xd6poSpysaM/s400/B-17destroyed.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Iată că planul de autosabotaj a agenţilor FBI infiltraţi în personalul bazei a fost mai mare decât acela de paralizare a bazei şi <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/02/25464-peste-1000-de-morti-in-urma.html" target="_blank">plantarea unei bombe cu explozie întârziată în depozitul de muniţie al navei USS Arizona</a> . Din acest plan a făcut parte şi scoaterea acestui avion B-17 dintr-un hangar în spaţiu deschis pentru a fi observat şi distrus de piloţii japonezi. Dacă scăpa, atunci nimeni dintre japonezii ce făcuseră parte din acel atac nu se mai putea întoarce viu acasă. Dar asta nu trebuia să se întâmple. Scopul marilor industriaşi şi bancheri americani şi japonezi deopotrivă a fost acela de a insufla japonezilor de rând ideea falsă a vulnerabilităţii militare americane şi a-i atrage pe cât mai mulţi în acel devastator război. De aceea, acest exemplar de B-17 a fost scos la vedere din hangarul său şi dat ca principală ţintă spre a fi distrus. Fără această informaţie dată de spionajul civil american, japonezii nu ar fi ştiut să meargă şi să-l distrugă în mod special pe acesta. B-17 nu avea rival în lume la acel moment. Nimeni nu putea anticipa puterea lui de apărare, atât prin prevenirea unui atac maritim, cât şi prin anihilarea totală a inamicului după ce un astfel de atac avea loc.
<br />
<br />
Dacă nu erau distruse exemplarele de la Clark Field, atunci japonezii ar fi pierdut războiul încă dinainte de a-l începe, pentru că 20 de exemplare din acest avion puteau să distrugă în câteva luni întreaga Japonie. Aceste raiduri puteau fi alimentate în Filipine sau China. Dar planul era prelungirea maxim posibilă a războiului în scopul profitului maxim al marilor industriaşi şi bancheri americani şi japonezi deopotrivă, cât şi eugenia şi a câtorva sute de mii de americani în el. De acea acele exemplare de B-17 de la Clark Field au fost sacrificate. Puteau fi aduse altele în Orientul Mijlociu, împreună cu marele bombardier Douglas XB-19, care a intrat în producţie chiar în 1941. Aceste bombardiere împreună cu variantele lor Douglas DC-3 şi B 314 au făcut apoi ravagii în Japonia, cu pierderi minime, accidentale. Dar, până una alta, americanii care au muşcat această momeală şi s-au înrolat în război au fost sacrificaţi în lupte clasice cu puşti în insulele ocupate de japonezi în Pacific. Dacă nu era bomba atomică, SUA ar fi pierdut războiul la fel ca în Vietnam, în ciuda acestor arme aeriene redutabile. Kamikaze a fost o armă şi mai redutabilă, iar flota navală nu avea cum să scape dacă nu s-ar fi obţinut capitularea Japoiniei.
<br />
<br />
Cea mai mare dezinformare care s-a spus în spaţiul public relativ la paralizarea alertării bazei a fost că Pearl Harbor ar fi fost oricum distrusă şi dacă ar fi ştiut de existenţa atacului. Mai întâi trebuie precizat că nu toată baza a fost distrusă. Apoi, distrugerile suferite de atacatori ar fi fost net mai mari dacă acest B-17 ar fi prins în câteva ore din urmă portavioanele japoneze şi le-ar fi distrus sistematic de la adăpostul unei altitudini de peste 9 000 metri. Acest bombardier putea duce <a href="https://www2.gvsu.edu/ramseyea/B17.html" target="_blank">27 de tone de bombe </a>. Nici măcar bărcile de salvare n-ar fi scăpat atacului lansat de acesta.
<br />
<br />
În acest context minciuna cu un grup de avioane B-17 care ar fi fost deplasate la Pearl Harbor, cu care Tyler să le confunde pe cele japoneze este şi mai clară pentru cei ce cunosc câte ceva despre acest avion. Dar ea poate fi încercată pentru nişte tineri uşor de manipulat. O astfel de manevră de manipulare a fost încercată de dezinformatorul de serviciu în tema Pearl Harbor, istoricul Daniel Martinez, printr-o conferinţă susţinută pentru nişte studenţi. La <a href="https://www.c-span.org/video/?195674-2/pearl-harbor-attack" target="_blank">minutul 27.19 din acest video </a> vedem o „poză rară” cu un avion B-17 la Pearl Harbor, pe care am luat-o şi eu cu print-screen-ul în imaginea de mai jos.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp44jlULRGYTHOauLmPnG5kxRmNAPEFXQw_JdxKVblhAjydLJ-1wxJNogzSKdkdgaegSTO18ZS9aGViAma3dL52I5lk_UVWgLD0VZofidmNiV_L9sYJazGkjx0LaLOdvZM_bMSdI75Nka6jdz7oqClusIPCBn01R8Y2MifKVtQVyPFOIv8AkypMItQ1e5o/s1005/Martinez-B17.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="633" data-original-width="1005" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp44jlULRGYTHOauLmPnG5kxRmNAPEFXQw_JdxKVblhAjydLJ-1wxJNogzSKdkdgaegSTO18ZS9aGViAma3dL52I5lk_UVWgLD0VZofidmNiV_L9sYJazGkjx0LaLOdvZM_bMSdI75Nka6jdz7oqClusIPCBn01R8Y2MifKVtQVyPFOIv8AkypMItQ1e5o/s400/Martinez-B17.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Această imagine este un <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/06/2546613-plantarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">exemplu de plantare ulterioară de probe</a> , deoarece ea nu mai există şi în alte surse originate în acea perioadă. Există doar o singură imagine conform cu print-screen-ul de mai sus oferită de Google images, respectiv dintr-un web-site ce are legătură cu activitatea dezinformaţională a lui Daniel Martinez şi nu altele.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi52XYOx2esrLn8nE4u86Yc7NCdDhQ_5IuyN-Pwr3yqehOsu4Xh5Uv4e1kxtb1ncg9KQFP-X6StQsKFwVi0JXZ9_qL8COyTF1Dqqb1ug6GYf9lcCgDWI6zDD9zn8c9w27xV4H9DtuyHWlBJZvVSxSce9rMF3Rn3L27pwogTHFp4YI6YK1_MNq6R1-JHuUoJ/s1315/Martinez-B17-Google.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="647" data-original-width="1315" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi52XYOx2esrLn8nE4u86Yc7NCdDhQ_5IuyN-Pwr3yqehOsu4Xh5Uv4e1kxtb1ncg9KQFP-X6StQsKFwVi0JXZ9_qL8COyTF1Dqqb1ug6GYf9lcCgDWI6zDD9zn8c9w27xV4H9DtuyHWlBJZvVSxSce9rMF3Rn3L27pwogTHFp4YI6YK1_MNq6R1-JHuUoJ/s400/Martinez-B17-Google.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Dacă ea ar fi originată în perioada atacului sau în cea imediat urătoare acestuia, atunci şi alte surse ar fi redat-o deoarece toate materialele le-au preluat pe cele făcute atunci de cei câţiva fotografi şi cameramani amatori. Dacă selectăm imaginea integrală oferită Google images, observăm că cea iniţială oferită de Martinez e tăiată din ea, special pentru a elimina nişte detalii care atestă că ne aflăm într-un cimitir de avioane, după cum vedem mai jos.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0ZBaB0fuWHYKhPDWkNLH4V3-7FKC5ZnNrlw7frpjDmzejndkkZlSt0fH64iVSCuwwtGIq4TpxywXJxNUSWUiwuCsi8OfCJ5Skio2wP0IlRKOQ2lrT0rR2i7uxgHKFzrQuVCexaID0c8U43ZoJzBTdbqJMQewEqBo1Tx2SfOpkm72YFfD3sGwC5gno0tON/s800/Martinez-B17-sursa.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="658" data-original-width="800" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0ZBaB0fuWHYKhPDWkNLH4V3-7FKC5ZnNrlw7frpjDmzejndkkZlSt0fH64iVSCuwwtGIq4TpxywXJxNUSWUiwuCsi8OfCJ5Skio2wP0IlRKOQ2lrT0rR2i7uxgHKFzrQuVCexaID0c8U43ZoJzBTdbqJMQewEqBo1Tx2SfOpkm72YFfD3sGwC5gno0tON/s400/Martinez-B17-sursa.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
În dreapta imaginii vedem un militar într-o maşină. În plan îndepărtat vedem un alt avion ce pare tot B-17 într-o stare de degradare. În aşa fel e tăiată imaginea lui Martinez încât militarul din maşină pare că ar lucra de fapt la un motor, încercând să repare acest avion, aşa cum vasele avariate de atac au fost în cele din urmă reparate. Iată că fotografia tăiată a lui Martinez dă impresia de câmp de bătălie pe care au rămas aceste epave, în timp ce cea originală o arată ca un cimitir natural de avioane, depozitate acolo după ce aparate mai performante au intrat în posesia Armatei Americane. Proiectată printr-un retroproiector imaginea pare credibilă, însă în variantă originală nu se văd urmele unui atac, precum vedem în primul caz, deşi şi acea epavă a fost depozitată acolo. Dar chiar şi aşa, urmele unui atac recent asupra acelui avion sînt clare. Dimpotrivă, imaginea lui Martinez şi ce originală din web-siteul aferent sînt elemente exclusive ale aparatului dezinformaţional recent, care au găsit o banală poză dintr-un cimitir de avioane şi au manufacturat-o în a părea un câmp de bătălie cu aparate de zbor distruse în urma conflictului.
<br />
<br />
După cum voi arăta într-o secţiune special dedicată platformelor media, prin această „mânărie” interesul a fost acela să încerce o convingere a opiniei publice că acele avioane erau menite să vină, fără însă a le da piste de căutare celor mai puţin informaţi şi dispuşi să afle adevărul istoric. Însă faptul că această poză nu se regăseşte în mai multe materiale editate în anii apropiaţi de data tragediei , atestă faptul că ea a fost contrafăcută în jurul anilor 2000 sau preluată dintr-una reală al unui cimitir de avioane de după 1950, şi plantată în 1941 cu rol de nouă za în lanţul dezinformaţional. Apariţia subită a unui film sau serii noi de fotografii, e semn de dezinformare, dacă sunt menite să schimbe cursul istoriei sau perspectiva generală asupra unui element. Găsirea inopinată în viitor a unui aparat foto sau aparat foto sau de filmat, îngropat pe nu ştiu unde, în care să apară aceste avioane B-17, trebuie văzută ca altă za dezinformaţională operată de spionajul civil pentru a susţine în continuare această minciună gogonată.
<br />
<br />
Această minciună funcţionează foarte bine la publicul tânăr, aflat în formare, care nu are referinţe alternative, preponderent la acest eveniment. Observăm că Martinez susţine această conferinţă în faţa unor tineri care tocmai învaţă istoria, asigurându-se astfel pe de o parte că sădeşte acolo germenii rezistenţei anti-dizidente pe viitor faţă de tema Pearl Harbor, dar şi că nu există vreo persoană în vârstă care să strige din mulţime că aceste date sînt profund alterate. Un astfel de risc ar fi existat dacă această conferinţă ar fi avut loc imediat după război, pentru că toţi piloţii de B-17 de dinainte de 1942 ştiau că acest aparat nu putea zbura din California până în Hawaii. Mai ţineţi minte reacţia nefirească a lui Tyler pe care am inserat-o la finalul secţiunii numite „<a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/12/25462-minciuna-cu-avioanele-b-17-care.html" target="_blank">Minciuna cu avioanele B-17 care ar fi trebuit să ajungă în Hawaii dinspre continent …</a>” ? Am interpretat-o atunci ca temere că cei din sală râd de potenţiala sa minciună, aşa cum se va fi întâmplat în anii 1950. Iată că la peste jumătate de secol de atunci, spionajul civil poate veni cu minciuni ceva mai gogonate, pentru că noile generaţii nu le pot demantela.
<br />
<br />
<b>Plantare şi alterare de probe în documente faţă de direcţia de deplasare a port-avioanelor japoneze spre Hawaii</b>
<br />
<br />
O altă probabilă plantare de probe în documente este direcţia de deplasare a port-avioanelor japoneze spre Hawaii. Aceste avioane veneau dinspre Nord-Est (Japoinia) spre Hawaii. Parcă America e în Est (Sic!)… Cum e şi firesc, dacă acele B-17-uri ar fi venit, atunci direcţia lor de zbor era dinspre nord-est, direcţie în care se află SUA. O astfel de anomalie s-a suprapus peste lipsa de sens a trimiterii unei formaţiuni de bombardiere B-17 spre Hawaii pe timp de pace totuşi, şi care nu avea cu totul în stocul Armatei Americane numărul de avioane formaţiunii interceptate de radarul de la Opana. Nu vi se pare ciudat că aceste presupuse avioane B-17 au cotit-o într-o spirală, spre a ajunge dinspre Nord-Est, consumând inutil carburantul? Ei bine, lui Tyler nu i s-a părut ciudat. Pentru a acoperi această presupusă inadvertenţă între direcţia de zbor a avioanelor japoneze şi cele americane, spionajul civil a venit cu o altă cârpeală dezinformaţională, forţându-le să vină dinspre nord. Chiar şi aşa, acest lucru este nefiresc, ambele rute necesitând un consum inutil de carburant.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVtfXQbni-Gw8h9gCCDjRj4s-eq8jS80-_D0cV7ZurZynrxfDMZp5qF5KsLqwAQZZzRUUjV_icvzhuUFFecathuhNoA7R8CC_-eQ7yeuYhsEpwSOrO0-CLXi23g0nV50XwEwBmpOMbyqwsNQ2yc3DRaVTd-aABoNj0DFduNStmrmC8QFB9v6Xl2sUbIC6I/s639/hawaii-pacific.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="458" data-original-width="639" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVtfXQbni-Gw8h9gCCDjRj4s-eq8jS80-_D0cV7ZurZynrxfDMZp5qF5KsLqwAQZZzRUUjV_icvzhuUFFecathuhNoA7R8CC_-eQ7yeuYhsEpwSOrO0-CLXi23g0nV50XwEwBmpOMbyqwsNQ2yc3DRaVTd-aABoNj0DFduNStmrmC8QFB9v6Xl2sUbIC6I/s400/hawaii-pacific.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
În cartea lor „A Matter of Honor Pearl Harbor Betrayal, Blame, and a Familys Quest for Justice”, la pagina 2, Anthony Summers şi Robbyn Swan prezintă o astfel de rută ocolitoare a avioanelor japoneze .
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOSgciUwGfAmi7bp3BP2vzDKLEkmMwbrPsGwCu6NAHeRc9cRQWrQu8F58uZE-FGUSn51AFAY0Ayxk5nAH3_sQpKD7uAiAJeTn7vs7zp8f99P97c_6dAnC1dyLOjmS-IQYGTJJANeM8XoP5YGixhuRSIuMGf9Ov5LdmTkpjAhTkx6rDB5nysYTUfbaH__t7/s1950/A%20Matter%20of%20Honor%20Pearl%20Harbor%20Betrayal,%20Blame,%20and%20a%20Familys%20Quest%20for%20Justice%20-%20Anthony%20Summers%20-Robbyn%20Swan%20-2.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1446" data-original-width="1950" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOSgciUwGfAmi7bp3BP2vzDKLEkmMwbrPsGwCu6NAHeRc9cRQWrQu8F58uZE-FGUSn51AFAY0Ayxk5nAH3_sQpKD7uAiAJeTn7vs7zp8f99P97c_6dAnC1dyLOjmS-IQYGTJJANeM8XoP5YGixhuRSIuMGf9Ov5LdmTkpjAhTkx6rDB5nysYTUfbaH__t7/s400/A%20Matter%20of%20Honor%20Pearl%20Harbor%20Betrayal,%20Blame,%20and%20a%20Familys%20Quest%20for%20Justice%20-%20Anthony%20Summers%20-Robbyn%20Swan%20-2.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Dar la pagina 254 din celebra sa carte „The reluctant admiral Yamamoto and the Imperial Navy”, din care am citat şi eu <a href="https://youtu.be/toJQIuPRJrU" target="_blank">în documentarul meu „Cea mai mare crimă din istorie</a>” , Hiroyuki Agawa spune că în timpul navigării spre Hawaii:
<br />
<br />
<blockquote>„.. flota se îndrepta spre sud, sub lumina agitată a lunii care străpungea norii, portavioanele se îndreptau la un unghi de cincisprezece grade.” </blockquote>
<br />
<br />
Dacă nu acceptăm o altă posibilă minciună cum că acest grup de portavioane s-ar fi expus coastei vestice americane, atunci cele 15 grade indică o deplasare dinspre nord vest către Hawaii, pe ruta cea mai scurtă. La aceeaşi pagină 254 aflăm că vântul bătea dinspre nord-est în data de 7 decembrie 1941 . Iar apoi, la pagina 256 el spune despre detaliile date de un avion de avangardă care a oferit câteva detalii despre Pearl Harbor, printre care şi direcţia vântului care era de 80°. Dar, ghinion, Hiroyuki Agawa este declarat de Google ca autor de ficţiune…
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixpxQs9mnyw9xLrUqB4R9FAHlqohzoObEUbQ5Znp-lsVsFJ_kQoaZ5cl-r4a2fm5Ch0tBHs9jcNXy1u4sSMi4IFJZ-YH1PpAVihV7Q5sFnS0T3qSXaShPL_1z3q6J8_DLXCOTk5QZz7Tclim3s2zihF5s2TxBySDz6sDWB9-cPwdAn1w0KcLmLs5FYhRRf/s1252/HiroyukiAgawaFictionAuthor.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="647" data-original-width="1252" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixpxQs9mnyw9xLrUqB4R9FAHlqohzoObEUbQ5Znp-lsVsFJ_kQoaZ5cl-r4a2fm5Ch0tBHs9jcNXy1u4sSMi4IFJZ-YH1PpAVihV7Q5sFnS0T3qSXaShPL_1z3q6J8_DLXCOTk5QZz7Tclim3s2zihF5s2TxBySDz6sDWB9-cPwdAn1w0KcLmLs5FYhRRf/s400/HiroyukiAgawaFictionAuthor.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Recunoaştem aici aceeaşi apucătură realizată în zilele noastre pentru denigrarea marilor eroi francezi ai opririi mascaradei COVID-19,respectiv Luc Montagnier şi Didier Raoult. Laureatul cu premiul Nobel pentru studiul HIV, s-a trezit deodată pus la pământ de media aserviă, cum că de fapt ar fi furat acele cercetări, şi nu ar fi ale lui. Cel mai notoriu virusolog al lumii, Didier Raoult, a fost şi el bălăcărit în presă şi chemat în Parlamentul Francez spre a da explicaţii faţă de tratamentul său cu hidroxiclorochină pentru SARS-COV-2. În acelaşi fel, cel mai autorizat biograf al amiralului Yamamoto este denigrat autor de ficţiune.
<br />
<br />
La <a href="https://www.c-span.org/video/?195674-4/japanese-aerial-experience-pearl-harbor" target="_blank">minutul 16 din acest video</a>, pilotul japonez Zenji Abe a declarat că din cauza vremii rele avioanele japoneze s-ar fi deplasat spre est şi ar fi venit dinspre nord, decolând de pe portavioane pe undeva pe la 260 de mile. Despre vremea rea e posibil să se fi spus adevărul; în filmul japonez „Storm Over the Pacific” din 1960. Vedem în el că avioanele japoneze decolează de pe portavion cu răsăritul în spate , apoi ţin curbă la dreapta în aşa fel încât soarele se vede în faţă-stânga. O astfel de poziţionare a soarelui la 30-40 grade stânga se suprapune pe direcţia Japonia- Hawaii. Filmul are stângăcii tehnice mult mai mari decât ce le de la Hollywood din acea vreme, semn că autorii n-au excelat în imaginaţie, ci au ţinut să spună adevărul conform cu mărturiile celor implicaţi în acel eveniment . O astfel de curbă e posibil să fi fost făcută într-adevăr tocmai pentru a evita vântul, care e posibil să fi bătut dinspre sud spre nord, şi astfel ar fi îngreunat decolarea avioanelor de pe portavioane.
<br />
<br />
O astfel de idee o vedem inserată în filmul „Midway” din 2019, când un avion se prăbuşeşte în mare deoarece a decolat împotriva vântului. Deşi autorii filmului vor să ne convingă că faptele prezentate în film s-ar fi întâmplat şi în realitate, totuşi această scenă e foarte probabil să nu fi existat în realitate. De zburat se poate zbura împotriva vântului, deoarece avioanele depăşesc 300 km/h, şi vânturile rar ajung la asemenea viteze. Dar a decola împotriva vântului de pe un port-avion este o eroare ce ţine de abc-ul aviaţiei în general şi a celei militare în special. Din această cauză portavioanele japoneze s-au rotit pentru a face ca avioanele să beneficieze de vânt favorabil la decolare, dacă naraţiunea din filmul japonez corespunde cu faptele.
<br />
<br />
Însă pare cu totul lipsită de sens ca flota japoneză să îşi schimbe cursul din cauza vântului, aşa cum ne spune naraţiunea oficială. Vântul este o piedică atunci când decolarea se face împotriva sa, însă cu portavioanele răsucite în direcţia sa, el devine o mână de ajutor la decolare. Plus că toate avioanele japoneze puteau ajunge cel puţin 4 000 de metri, ceea ce înseamnă că se piteau ridica deasupra unei eventuale furtuni de la nivelul apei oceanului. Aşa că ideea cum că flota japoneză şi-ar fi schimbat cursul firesc de nord vest, în linie dreaptă Japonia- Hawaii către vest, spre a veni apoi dinspre nord în direcţie verticală spre Hawaii, pare nefirească. Ea este făcută cu rol de a 2-a za dezinformaţională, pentru a credibiliza pe cât posibil prima za a acestui lanţ dezinformaţional, respectiv aceea a confundării avioanelor japoneze cu cele americane B-17, care ar fi venit dinspre coasta de vest a Americii. Acest fapt era imposibil în 1951, după cum am arătat în secţiunea linkată mai sus . Mutarea cursului de zbor al avioanelor japoneze dinspre nord-vest spre nord, şi a celor americane B-17 dinspre nord-est spre nord, este un număr de „magie” dezinformaţională. Prin ea s-a cârpit prima za dezinformaţională a avioanelor B-17, pe care dizidenţii americani trebuie să o fi sesizat imediat, relativ la direcţiile diametral opuse de zbor a avioanelor japoneze faţă de cele americane. Iată că, dacă ruta flotei japoneze este discret împinsă spre vest, în aşa fel încât avioanele să vină dinspre nord spre insula Oahu, atunci această presupusă confundare cu fantomaticul zbor de B-17-uri nu mai pară atât de fantezistă.
<br />
<br />
Rămâne în continuare improbabilitatea lanţului de coincidenţe care cred că ar fi avut nevoie de câteva miliarde de ani pentru a se fi întâmpla în realitate. Epicentrul lor este dat de faptul că şi avioanele B-17 ar fi trebuit să facă şi ele un ocoliş, spre est de data asta, pentru a se suprapune cu presupusa rută a avioanelor japoneze. Toate aceste „coincidenţe”, puse în continuarea celor cu submarinul detectat şi scufundat de nava Ward cu 90 minute înainte de atac, şi cu paralizarea apărării de la Clark Field (Filipine) de către generalul Douglas McArthur, fac din naraţiunea oficială foarte improbabilă spre falsă.
<br />
<br />
Din punct de vedere strategic, atacul avea cele mai mari şanse de reuşită dacă grosul avioanelor ar fi venit dinspre est. Motivul este acela că insula era împânzită de obiective militare care puteau recunoaşte avioanele japoneze venind şi alerta baza. Orice avion venit dinspre vest producea un fior celor de pe insulă. Probabil că unele avioane japoneze au venit şi prin nord, altele au înconjurat insula şi au venit prin vest. Însă majoritatea trebuiau să vină prin est deoarece ar fi evitat observarea de către acele obiective militare şi un eventual atac dinspre acestea. Prin urmare putem dimpotrivă specula că ruta flotei japoneze ar fi fost chiar uşor înclinată spre sud faţă de direcţia normală Japonia- Hawaii, pentru a avea intrare mai amplă dinspre est.
<br />
<br />
Acest lucru este susţinut de reacţia primului pilot japonez care observă obiectivele , la minutul 16.20 din filmul „Storm Over the Pacific”. Acesta exclamă numele navelor pe care le-a văzut pentru prima dată, respectiv „Nevada! Arizona! Tennessee! West Virginia”, adică exact după cum le vedem în următoarea fotografie luată dinspre nordul lagunei.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY0h7Xr0gSjXjlu7Zmelp4yJ8GgX9F9yNYjijxzEt357XKFvi9_Ktk88CRbbR_5vmjfv-ehix44bH9jTSggrtXh75NHCXxfFwCbI2TNP-M6YXrHbVn-pqftYil4TYCx8tqRkpe2UO3V3D7hdKVQD4cWSnedC6CwLs8rMMGzymKRqyUkEeLrEUL_1glMCHa/s1024/NevadaArizonaTennesseeWest%20Virginia.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="720" data-original-width="1024" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY0h7Xr0gSjXjlu7Zmelp4yJ8GgX9F9yNYjijxzEt357XKFvi9_Ktk88CRbbR_5vmjfv-ehix44bH9jTSggrtXh75NHCXxfFwCbI2TNP-M6YXrHbVn-pqftYil4TYCx8tqRkpe2UO3V3D7hdKVQD4cWSnedC6CwLs8rMMGzymKRqyUkEeLrEUL_1glMCHa/s400/NevadaArizonaTennesseeWest%20Virginia.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Aşa cum le vedem aici ele sunt în număr de 9. Aproximativ acelaşi lucru îl vedem în fotografia de mai jos, luată tot dinspre nord, în data de 30 octombrie 1941, de la o înălţime mai mare. Diferenţa e că în această fotografie lipsesc 4 dintre acestea 9 din poza de mai sus, rămânând doar 5. Probabil că ele erau mutate din când în când şi de aceea nu există concordanţă. Vedem în ea o formaţiune de 9 nave ancorate înspre partea de nord a lagunei, în grup de 3-5-1. Apoi, în nordul insulei cu pista aeroportului mai vedem încă 4 nave (sau 3, dacă cea din stânga e altceva). În stânga insulei ( din punctul de vedere al privitorului) vedem aceste 5 nave grupate 2-1-2, şi apoi o a 6-a navă ce pare mai curând un ponton, pentru că atinge uscatul.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfj4K-u9n4Mo3JBQYLS3_-ZH1x1iSqvRvO_iblgszojs4ezfJO-QJSy6l7qELeWMz0w5Xw7TsvPPYwcZHJIcHNw3seWfr1Vo3rkzZv1cabQsejueM_ee1f6tMj4XQm8kCVJs-WI34kGDYGFPiuAJgdGS8hyQ3ceejMGs8ZBl25-f4np2nYUnXDxiDHkw/s1280/Pearl-Harbor-B-A-30October.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1012" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfj4K-u9n4Mo3JBQYLS3_-ZH1x1iSqvRvO_iblgszojs4ezfJO-QJSy6l7qELeWMz0w5Xw7TsvPPYwcZHJIcHNw3seWfr1Vo3rkzZv1cabQsejueM_ee1f6tMj4XQm8kCVJs-WI34kGDYGFPiuAJgdGS8hyQ3ceejMGs8ZBl25-f4np2nYUnXDxiDHkw/s400/Pearl-Harbor-B-A-30October.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
USS Vestal este una care a fost mutată deoarece<a href="https://www.ibiblio.org/phha/arizona/gallery_PH_fire.html" target="_blank"> USS Arizona se vede singură în momentul atacului </a> . Putem intui că cele 4 nave care nu se mai văd în această a doua fotografie ar fi putut fi ancorate în grupul celor din nordul lagunei, sau altundeva. Dar dacă scoatem 4 din acest grup, tot ar mai rămân 5 . Ei bine, dacă acea formaţiune de avioane japoneze ar fi venit dinspre nord, aşa cum minte naraţiunea oficială, atunci pilotul în cauză ar fi exclamat numele acestor vase dinspre nordul lagunei; pe ele le-ar fi văzut primele chiar dacă distanţa dintre ele şi cele din grupul USS Arizona era de doar 100-150 metri.
<br />
<br />
Documentarele şi filmele despre acest atac îl prezintă în două mari etape care s-au suprapus în bună măsură: prima este cea a armelor mitraliere grele şi bombelor comune lansate din avioanele de vânătoare (fighters) iar ce-a dea doua este cea a torpilelor. Unele filme arată un atac cu mitraliere la început, altele un atac cu bombe. Sigur este faptul că torpilele spre navele din grupul USS Arizona nu puteau fi lansate decât dinspre est, deoarece în vestul lor era însăşi insula cu aeroportul.
<br />
<br />
Ei bine, dacă ne uităm la harta obiectivelor militare americane dinspre insula Oahu din imaginea de mai jos, observăm că era mult mai puţin riscant atacul dinspre est, cu ocolirea insulei prin sud şi intrarea în lagună dinspre sud est, mai curând decât ocolirea insulei prin est dinspre nord, aşa cum foarte probabil mint CIA şi FBI. Atacul cu torpile se putea realiza şi prin pătrunderea insulei pe la jumătatea ei dinspre est, şi ocolirea lagunei prin nord.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhL5gkkILrVTAi29YgAo6QVNxXk3m8zPKoX8W0l7KgKZw4jGsKeKB0wS_MqJ2o8smexnzE_YJOPUhQk3YkT1fhYqt91XpsjO4-e0UsCCXep58IS_PRBzb394zzfhRSghdMjYkeXhmLUBIvx2hyphenhyphenI1kgovhEpuUiGZkjFeMytv7i-XenIBtBiwg72IVvz4QwD/s2585/OAHU%20ISLAND-1941map.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1830" data-original-width="2585" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhL5gkkILrVTAi29YgAo6QVNxXk3m8zPKoX8W0l7KgKZw4jGsKeKB0wS_MqJ2o8smexnzE_YJOPUhQk3YkT1fhYqt91XpsjO4-e0UsCCXep58IS_PRBzb394zzfhRSghdMjYkeXhmLUBIvx2hyphenhyphenI1kgovhEpuUiGZkjFeMytv7i-XenIBtBiwg72IVvz4QwD/s400/OAHU%20ISLAND-1941map.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Un alt argument pentru păstrarea rutei flotei japoneze pe direcţia normală Japonia- Hawaii, sau chiar a înclinării sale spre sud , este faptul că se putea ţine la ceva mai mare distanţă de cele 5 staţii radar de pe insulă, plasate în vestul ei, deşi ordinul pe unitate a fost ca ele să fie închise în momentul atacului.
<br />
<br />
Web-site-ul guvernamental National Park Service prezintă<a href="https://www.nps.gov/perl/learn/historyculture/opana-mobile-radar-site.htm" target="_blank"> o fotografie a jurnalului de zbor pe minute </a> în care ruta se vede dinspre nord. O uriaşă ciudăţenie în această imagine este faptul că vedem rute de zboruri la 7 PM, deşi Elliot declarase că în jur de ora 9 AM el şi Lockard au părăsit staţia radar cu fişele de radar . Cum au ajuns cele de seară notate acolo? Explicaţia stă în faptul că spionajul civil a mers înapoi în timp şi a falsificat aceste date, modificând o fişă ulterioară în timp ce a ascuns pe cea originală a lui Lockard şi Elliot. Dar iată că securiştii lor nu-s cu mult mai deştepţi decât cei dâmboviţeni, <a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ" target="_blank">despre care am făcut documentarul meu , „Diversioniştii”</a> , şi s-au dat de gol!
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpx8SyCZrWKwzHYzBuHbJ0F15EsVjMEHvdPUP8bBNFObQwSThJ9WLMF0x52bpZ0GMU1fSpPScW1hzBt_JAVKLIV5kFyPAfvqcnLy5EMrMucEPpnl7L_ZNOEmDrdQprUXRaA7vC-mp_mKBxO-rFithjbgCoFz6soZ1JeTJs1wEaJMdUOxrcoeGwo6Rvmc4X/s4137/Opana_Original_Plot.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="4137" data-original-width="2841" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpx8SyCZrWKwzHYzBuHbJ0F15EsVjMEHvdPUP8bBNFObQwSThJ9WLMF0x52bpZ0GMU1fSpPScW1hzBt_JAVKLIV5kFyPAfvqcnLy5EMrMucEPpnl7L_ZNOEmDrdQprUXRaA7vC-mp_mKBxO-rFithjbgCoFz6soZ1JeTJs1wEaJMdUOxrcoeGwo6Rvmc4X/s400/Opana_Original_Plot.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
O foarte probabilă alterare de probe găsim în <a href="http://www.ibiblio.org/pha/myths/radar/elliott8.html" target="_blank">declaraţia lui George Elliot de la sfârşitul războiului</a> cum că avioanele japoneze ar fi venit dinspre nord-est (indiciu Ctrl+F „northeast”) . Mai târziu în aceeaşi declaraţie găsim o întrebare despre ruta avioanelor B-17 la care George Elliot confirmă că ar fi venit dinspre nord (indiciu Ctrl+F „that would have been the closest route”) . Aşa ceva pare să fie o alterare de probe în declaraţia lui Elliot, pentru că, după cum am arătat în secţiunea linkată mai sus , nici un avion nu avea cum să zboare în 1941 din coasta vestică a Americii în Hawaii. Probabil că avioane circulau dinspre nord spre sud, la aeroportul din Pearl Harbor , dar şi invers. Cel mai probabil că avioanele B-24 ajungeau pe portavion până aproape de Pearl Harbor, şi de acolo decolau pentru a ateriza pe acel aeroport, deoarece astfel se economisea cel mai mult combustibilul. E posibil să fi dat de două sau 3 ori ocolul insulei Oahu, pentru a menţine avionul în formă. Acelaşi indiciu este şi ruta de nord-est , nu nord, aşa cum este indicat în declaraţia lui Elliot, care induce minciuna că direcţia nord ar fi indicat cea mai scurtă distanţă dintre California şi Hawaii . Această informaţie este de fapt o za dezinformaţională pentru a ascunde neliniştea celor 3 faţă de a acea formaţiune ce se îndrepta spre Pearl Harbor.
<br />
<br />
<b>Alte dezinformări posibil plantate ulterior în declaraţia de după război a lui George Elliot
</b><br />
<br />
Aceeaşi idee se poate vedea mai târziu în această audiere (indiciu Ctrl+F „ no one could identify that flight it was considered an enemy flight”) în care Elliot dă impresia că nu se puteau anticipa avioanele inamice. O astfel de declaraţie contrazice însuşi spiritul lui, datorită căruia am aflat despre radarul Opana.
<br />
<br />
O altă dezinformare este cea menită să susţină aşanumitul primitivism al radarului în 1941, care nu ar fi putut indica numărul de avioane (indiciu Ctrl+F „Could you tell anything about the number of planes in the flight”) din formaţiunea japoneză. Desigur că 100 de avioane sunt mai greu de numărat, la fel cum sînt orice alte 100 de lucruri alăturate, dar faptul că n-ar fi putut fi numărate este un fals.
<br />
<br />
Iată cum funcţiona radarul în 1940!
<br />
<br />
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen="" frameborder="0" height="399" src="https://www.youtube.com/embed/Tj7ed5ypA-w" title="The use of a cathode ray tube in Radar, 1940's -Film 15679" width="532"></iframe>
<br />
<br />
Însă numărul de aparate B-17 erau undeva la 40 în toată Armata SUA. O astfel de portiţă dezinformaţională cu numărul avioanelor a fost menită să-i cumpere tăcerea faţă de un foarte probabil ordin venit de mai sus de a ignora alerta. Acest fapt nu s-a întâmplat cu încăpăţânatul operator radar George Elliot. El trebuia să recunoască faptul că sistemul radar nu funcţiona, şi nu a făcut-o. Prin urmare a rămas un simplu sergent . Kermit Tyler şi-a luat în cârca sa neghiobia de a nu alerta baza, iar spionajul civil l-a recompensat cu gradul de locotenent colonel la care a ajuns în mai puţin de un an. Plus de asta l-a sprijinit prin această za dezinformaţională a avioanelor B-17, aşa că l-a scos şi de sub incidenţa condamnării neglijenţei în serviciu sau chiar cea a trădării. Dacă nu îşi accepta acest rol, şi spunea cine i-a dat ordin de mai sus să oprească alerta, atunci în locul lui era ales următorul pe lista ierarhică, până când cineva accepta acest rol de capăt al declasificării informaţiei ierarhiei de comandă pentru opinia publică.
<br />
<br />
În perioada contemporană personal am găsit această tehnică în <a href="https://baldovin.blogspot.com/2021/04/masluirea-cifrelor-si-campania.html" target="_blank">măsluirea statisticilor morţilor din 2019 din Italia făcută după data de 21 martie 2020 </a> , pentru a se suprapune peste interesele panicarde de speriere a populaţiei cu periculozitatea virusului SARS-COV-2 . Dacă acele date ar fi fost sustrase atunci ar fi fost alterare de probe; modificarea lor este plantare.
<br />
<br />
Un alt semn de alterare dezinformaţională a declaraţiei lui Elliot (indiciu Ctrl+F „we would stay there until 12 o'clock noon Sunday, December 7” ) este informaţia cum că ei ar fi trebuit să rămână în post până la ora 12, adică să efectueze încă 5 ore. Aşa ceva contrazice declaraţia lui Lockard dar chiar şi propria declaraţie cum că după ei a venit un camion la un moment dat ca să-i ducă 9 mile la locul unde stăteau. Desigur, dacă trebuiau să stea mai mult de 4 ore, mai întâi nu are sens ca acel camion să vină după ei. Apoi, nu are sens ca Lockard să-i ceară să oprească staţia exact la ora 7. De fapt o astfel de informaţie este menită să ascundă faptul că următoarea tură nu a ajuns să-i schimbe pentru că nimeni nu trebuia să vadă acele avioane japoneze venind.
<br />
<br />
Această alterare de probe ar putea fi senzaţia că radarul de la Opana n-ar fi avut suficienţi oameni şi că din cauza asta la ora 7 nu a venit nimeni să-i înlocuiască , conform programului de tură (indiciu Ctrl+F „Instead of 18 men, as we had on December 7, we had approximately 40 men” ) erau 18 oameni la staţia Opana, destui pentru a-i înlocui pe cei doi. Supimentarea numărului de operatori este menită însă să creeze falsa impresie că nu ar fi existat suficient personal la staţiile radar, ceea ce este o minciună.
<br />
<br />
Iată ce se poate face prin alterare şi plantare de probe, alături de o uriaşă campanie de dezinformare! Inginerii dezinformării pot crea din nimic probe care abat atenţia crimei către altcineva. De asemenea, ei pot distruge viaţa cuiva prin astfel de probe artificial create, ceea ce implică mari semne de întrebare despre puterea justiţiei de a crea dreptate în era industriei contrafacerii probelor aşa cum a fost ea construită de spionajul civil.
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-12755361387674199932024-01-28T03:43:00.000-08:002024-02-27T13:57:38.255-08:002.5.4.7.2.2. (continuare) Tehnica de dezinformare prin camuflare în documente 2
<h2 style="text-align: center;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br />
<br /><div><div style="text-align: left;">
<div style="text-align: left;"><br /></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/12/2546622-continuare-tehnica-de.html " target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br /><h4>
2.5.4.7.2.2. (continuare) Tehnica de dezinformare prin camuflare în documente 2
</h4>
<br />
<br />
În acest articol continui descrierea variantelor de dezinformare prin camuflare în documente, prin descrierea grupului care nu sînt specifice doar dezbaterilor ci şi materialelor permanente de presă.
<br />
<br />
<i><b>Dezinformare prin jargon lingvistic
</b></i><br />
<br />
Această variantă a tehnicii de dezinformare prin camuflare în documente se manifestă prin abstractizarea unor formule sau fraze într-un termen specializat, neînţeles de majoritatea cetăţenilor. Pentru profesionişti el are în mod natural rol de simplificare a limbajului, la fel cum este titlul, sau rezumatul pentru un conţinut mai amplu. Însă comunicarea prin aceşti termeni pentru omul simplu, nespecializat în acel domeniu, fără definirea iniţială a lor, este o formă de necomunicare, de fapt. Acest lucru se poate întâmpla natural, neintenţionat, datorită grabei emiţătorului. Însă aşa ceva poate fi şi o strategie deliberată de a produce confuzie receptorului. Limbajul profesioniştilor unor domenii specializate şi nepopulare poate astfel deveni astfel de neînţeles pentru omul simplu, nefamiliarizat cu termenii săi.
<br />
<br />
Cel mai clar exemplu în acest sens este limbajul juridic. Acesta face uneori exces de termeni tehnici care au corespondenţă în termeni comuni, ştiuţi de toată lumea. De exemplu termenul juridic „poprire” este înţeles de mai puţini oameni, însă termenii echivalenţi precum „recuperare” sau „amendare” sau chiar „executare”, sînt cunoscuţi şi înţeleşi de majoritate, dar evitaţi în documentele oficiale. Unii termeni ai limbajului juridic sînt necunoscuţi vorbitorilor curenţi de limbă pentru faptul că acoperă realităţi, proceduri şi domenii necunoscute pentru ei. Din moment ce apar în documente publice, ei ar trebui definiţi la finalul paginii sau în note de subsol, sau numerotaţi cu corespondenţă într-un dicţionar juridic oficial, pentru a fi înţeleşi şi de nespecialişti. Era internetului a facilitat însă deschidere, şi orice termen juridic poate fi găsit în mediul online şi înţeles de oricine. Într-o dezbatere însă aşa ceva nu se poate face instantaneu, şi poate fi un punct de bruiaj pentru adversar.
<br />
<br />
O mulţime de domenii au astfel de termeni specializaţi. Spionajul civil foloseşte termenul „defectare” pentru ceea ce în limbajul militar clasic se cheamă „dezertare”. Spionajul civil nu este tocmai o armată clasică. Însă cei doi termeni sînt în cea mai mare parte echivalenţi şi pot fi folosiţi ca atare în materiale de popularizare. Însă, ne putem închipui că spionajul civil nu are interes popularizarea unor adevăruri privin însăşi funcţia sa în societatea contemporană, ci dezinformarea. Excesul de termeni tehnici poate duce la pierderea atenţiei receptorului, adică însuşi sensul dezinformării.
<br />
<br />
Mai departe voi descrie acele variante de dezinformare prin tehnica de camuflare în documente folosită cu preponderenţă de mass-media şi mai puţin de comunicarea colocvială.
<br />
<br />
<i><b>Falsa dezbatere
</b></i><br />
<br />
Această variantă de dezinformare prin camuflare în documente este aplicarea în limbajul vorbit al sofismului falsei dileme din logică. Prin el se creează iluzia existenţei doar a două opţiuni dintr-un număr care este de fapt mai mare. Astfel că el exclude astfel cel puţin o altă opţiune, de obicei cea care contează pentru informarea corectă a opiniei publice. În acest caz, dezinformarea are rol de cenzură în toată regula; diferenţa dinte această variantă de camuflare şi cenzura clasică este aceea că informaţia rămâne publică, nu este interzisă, doar că nimeni sau foarte puţini îi dau atenţie, sub forţa dezinformării.
<br />
<br />
Cel mai concludent exemplu de falsă dezbatere este discursul electoralist al <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/11/politica-de-jucarie-si-riscul-dictaturii.html" target="_blank">demagogilor </a> privind politicile de stânga sau de dreapta. Astfel de false şi interminabile dezbateri se văd între socialişti (stânga) şi creştin-democraţii (dreapta) europeni sau democraţi (stânga) şi republicani (dreapta) în SUA. Aceste doctrine economice se referă la tipul de joburi creat pentru cetăţeni în spaţiul social: politica de stânga creează locuri de muncă patronate de stat în zona birocratică; politica de dreapta le creează în zona productivităţii, patronate de companii private. Primele sunt ceva mai lejere, însă creează şi un soi de plictiseală şi plafonare angajatului, pe lângă un câştig minim. Locurile de muncă „de dreapta” sînt mai bine plătite, însă duc şi la un stres mai mare şi, pe termen lung, la întărirea predispoziţiei spre revoltă a angajatului. Dezbaterile dintre demagogi în talk-showuri vizează o nesfârşită oscilare între valorile conservatoare ale siguranţei vieţii de zi cu zi şi cele liberale ale creşterii productivităţii şi evoluţiei tehnologice. Fiecare dintre aceste poziţii excelează într-una dintre aceste valori în detrimentul celeilalte. Promovarea dezbaterilor dintre adepţii uneia dintre aceste doctrine şi ceilalţi reprezintă o tehnică de dezinformare prin tehnica falsei dezbateri în documente. De fapt principala problemă politică a societăţii contemporane nu este o dezbatere între două tendinţe naturale în organismele vii, care vor conlucra mereu împreună în angrenajul comportamentului. Principala problemă politică a societăţii contemporane este acea de a extinde în întregul gros al societăţii tehnologia disponibilă la acest moment şi nivelul de trai aferent acesteia. Clasa marilor industriaşi şi bancheri s-a interpus în mod abuziv între tehnologie şi grosul societăţii, astfel că o parte dintre membri speciei nu pot beneficia de avantajele tehnologice atinse de umanitate.
<br />
<br />
În România cel mai clar exemplu de dezinformare prin tehnica falsei dezbateri în documente este propagarea dezbaterilor dintre adepţii teoriei loviturii de stat şi cei ai revoluţiei în decembrie 1989. Am arătat în detaliu în cartea „Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei” că tragedia din 1989 nu a fost <a href="https://baldovin.blogspot.com/2024/01/31-tragedia-din-decembrie-1989-nu-fost.html" target="_blank">nici lovitură de stat/palat </a> şi nici <a href="https://baldovin.blogspot.com/2024/01/diferenta-dintre-rascoala-greva-razboi.html" target="_blank">revoluţie</a> . În realitate atunci s-a întâmplat o invazie CIA prin instigare la război civil cu rol de a absorbi în raza capitalismul spaţiile est-europene, după cum am arătat în <a href="https://gabrielbaldovin.blogspot.com/2023/07/eroii-au-murit-1989-cia.html" target="_blank">documentarul meu „Eroii au murit.1899. CIA”</a> . De 35 de ani România e sufocată de această falsă dezbatere, fără să vadă adevărata faţă a tragediei din decembrie 1989.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqaAVXHu7qJKGiW9aIKu8JyvUO79_AvYGUXpbJm9gxGe889wOc1vPHAAX171kZmDSoz2G1iIRoFGK2tefJ4XvxKwNWDDc-ajx3U1-38j6NUdHPuR8_tMRe8Kc78KqYFLUyyXsY_xREqVs4hGyb9_gnffwoO7OXDAI2mhkiL78E03XvU_hUA1sAGfmKl9zK/s2792/Obama_Romney.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1671" data-original-width="2792" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqaAVXHu7qJKGiW9aIKu8JyvUO79_AvYGUXpbJm9gxGe889wOc1vPHAAX171kZmDSoz2G1iIRoFGK2tefJ4XvxKwNWDDc-ajx3U1-38j6NUdHPuR8_tMRe8Kc78KqYFLUyyXsY_xREqVs4hGyb9_gnffwoO7OXDAI2mhkiL78E03XvU_hUA1sAGfmKl9zK/s400/Obama_Romney.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<i><b>Ambiguizarea (interpretarea/redarea deformată a unui subiect sau a unei ideologii)
</b></i><br />
<br />
Această variantă a tehnicii de dezinformare prin camuflare în documente constă în expunerea deliberat distorsionată a unui subiect sau a unei ideologii cu scopul de a împiedica opinia publică să ajungă la ea. Subiectul principal este în aşa manieră deformat încât atrage atenţia opiniei publice prin altceva decât prin ce ar atrage atenţia dacă ar fi prezentat corect. Ambiguizarea trebuie diferenţiată de forma de denigrare prin contracarare în documente prin faptul că nu se referă la o teorie nouă, special creată de spionajul civil pentru a mima dizidenţa politică, ci la o teorie creată de dizidenţa politică autentică. Ambiguizarea este o trivializare serioasă, una care reduce subiectul la elemente mai puţin importante. Aşadar, diferenţa faţă de varianta de trivializare constă în absenţa umorului cu care se face interpretarea unui discurs, de obicei distratorul simulând prostia, nivelul intelectual redus sau chiar abuzul de substanţe psihoactive. Cele două variante pot fi îmbinate între ele în decursul aceluiaşi discurs, dezinformatorul trecând succesiv de la băşcălie la inepţie şi invers.
<br />
<br />
Ambiguizarea se aseamănă şi cu varianta banalizării, singura diferenţă fiind aceea că banalizarea aduce un subiect mai grav în discuţie, în timp ce ambiguizarea aduce o mulţime de alte subiecte, mai puţin importante, dar care îl înfundă pe cel dorit a fi ascuns.
<br />
<br />
<i><b>Haosul informaţional. Hiperinflaţia informaţională
</b>
</i><br />
<br />
Varianta de tipul haosului informaţional a tehnicii de dezinformare prin camuflare în documente se află la polul opus faţă de cenzura clasică, însă în mod ciudat are cam aceleaşi efecte, respectiv împiedicarea mesajului dinspre emiţător spre receptor. Cenzura clasică constă în alterarea maximă a tuturor probelor unui eveniment sau ale unui document, în aşa fel încât nu mai rămâne nimic din el spre a fi comunicat pentru opinia publică. Haosul informaţional se apropie mult de aşa ceva, cu diferenţa că probele nu sînt alterate, nu se sustrage nimic din ele, dimpotrivă, ele sînt îngropate cu detalii nesemnificative din care opinia publică nu mai înţelege nimic. La acest aflux uriaş de informaţii omul simplu preferă să se ocupe de altceva decât să urmărească subiectul.
<br />
<br />
Iată că cenzura <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2017/05/9-redefinirea-sclaviei-conform.html" target="_blank">neo-sclavagismului capitalist </a> se poate manifesta şi prin ascunderea epicentrului unei drame prin supraexpunere mediatică a straturilor vecine (efectele epicentrului). Pe termen mediu aşa ceva provoacă o lehamite faţă de subiect din partea opiniei publice, indiferent de cât de spectaculos e evenimentul la început. Între timp, în loc de epicentrul real, spionajul civil aduce un fals epicentru, unul <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/08/2546621-tehnici-de-dezinformare.html" target="_blank">clonat</a> , care intră în percepţia publică după modelul reclamei, prin asociere imediată cu drama întâmplată. Acest refuz natural al opiniei publice de a mai şti ceva decât varianta oficială are rol de adevărat scut indirect pentru obturarea adevărului despre epicentrul real comunicat de dizidenţii politici. Între timp, spionajul civil vine cu un subiect de dezinformare indirectă prin tehnica clonării în realitate, care maschează şi mai tare comunicarea adevărului pentru obedienţii politici.
<br />
<br />
Varianta de tipul haosului dezinformaţional a tehnicii de dezinformare prin camuflare în documente seamănă destul de bine cu cea a ambiguizării descrisă mai sus, cu diferenţa că pare una serioasă, meticuloasă, spre deosebire de cealaltă care pare una nătângă, incompetentă. Însă în ambele cazuri sistemul dezinformaţional face o mediere viciată între epicentrul informaţional dorit comunicat de emiţător şi opinia publică.
<br />
<br />
Cel mai clar exemplu pentru această variantă a tehnicii camuflării în documente este cel al haosului informaţional creat în jurul lui Osama Bin Laden în anul 2002 şi pe finalul lui 2001 în mass-media oficială. Nici măcar o singură voce nu a fost lăsată să pună sub semnul întrebării această alegaţie lipsită de cel mai elementar probatoriu, care a coborât principiile justiţiei către Evul Mediu. A fost nevoie de apariţia mişcării pentru adevăr la 11 septembrie (9/11 truth movement) şi a cărţii lui David Ray Griffin „The New Pearl Harbor: Disturbing Questions About the Bush Administration and 9/11” în 2004 (după care s-a făcut <a href="https://rumble.com/v12urxr-september-11-the-new-pearl-harbor.html" target="_blank">acest documentar</a> ), pentru ca opinia publică nord-americană să înţeleagă în bună măsură că a fost supusă la un amplu proces de dezinformare.
<br />
<br />
În ceea ce priveşte tema Pearl Harbor, cel mai evident caz de dezinformare prin această variantă este seria de vloguri „Pearl Harbor Minute by Minute”, publicată pe platforma de găzduire video Youtube în 2020, deci destul de recentă. Această serie este compusă din 10 episoade a câte 30 de minute fiecare, cu toate detaliile posibile existente în jurnale individuale ale celor participanţi, şi poate chiar <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/06/2546613-plantarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">plantate</a> . Nivelul acesta de detaliu este mult peste capacitatea omului mediu de a urmări un subiect, lipsit de umor sau divertisment. În această serie este amintit şi radarul de la Opana, care a surprins avioanele japoneze venind cu 50 de minute înainte de atac dar şi despre <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">submarinul depistat şi scufundat </a> . Dar aceste detalii semnificative nu sînt redate în acelaşi episod şi nu se face astfel o asociaţie logică între ele. Aceste două evenimente sînt tratate ca nişte scăpări inerente ale unei armate nepregătite. Ne putem imagina că armata SUA nu era în stare să realizeze aceste interceptări atât a avioanelor cât şi a submarinului, dacă era nepregătită. De asemenea, circumspecţia amiralului James O. Richardson faţă de mutarea bazei de la San Diego California la Pearl Habor, Hawaii, este semnul unei înalte calificări militare şi capacităţi de anticipaţie pe care comandanţii navali şi militari americani o aveau în acel moment.
<br />
<br />
Acest haos dezinformaţional făcut prin hiper-inflaţia de detalii presărate între cele două evenimente are scopul de a submina legătura logică între ele. Implicit ele subminează şi ideea de cunoaştere în prealabil a atacului de către pilonii administrativi ai SUA. Dar atacul nu a fost doar cunoscut ci şi pregătit în prealabil de către FBI în colaborare cu casta Zaitatsu sin Japonia, după cum am arătat în detaliu în secţiunea dedicată exploziei depozitului de muniţie al navei USS Arizona şi în <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/03/25465-indicii-despre-auto-sabotaj.html" target="_blank">aceasta</a> .
<br />
<br />
Deşi seria se numeşte „Pearl Harbor, minut cu minut”, şi ne sufocă cu detalii nesemnificative, ea nu începe cronologic descrierea evenimentelor. Ea ar fi trebuit să menţioneze iniţial demiterea amiralului James Richardson la începutul anului 1941, după ce protestase anterior la Washington despre relocarea bazei flotei din Pacific de la San Diego, la Pearl Harbor. Abia la minutul 4 din episodul 3 se spune despre demiterea amiralului Richardson, când majoritatea celor cu inteligenţă medie au renunţat să mai urmărească subiectul datorită acestui stufăriş informaţional. Un astfel de detaliu, împreună cu cel al radarului şi submarinului duc la concluzia probabilă că aacul de la Pearl Harbor a fost plănuit.
<br />
<br />
Demiterea amiralului Richardson este cel de-al doilea indiciu ca importanţă de cunoaştere în avans a atacului. Primul indiciu este repetarea exactă a scenariului la Clark Field, în Filipine, la nu mai puţin de 9 ore de când s-a întâmplat Pearl Harbor, când ştirea dăduse deja ocolul pământului. De aceea, printre dizidenţii politici, Clark Field este numit şi Pearl Harbor 2. Iată cum această serie dezinformaţională de mini-documentare exclude posibilitatea ca atacul de la Clark Field să facă parte din fenomenul general Pearl Harbor. Observăm cum ea ciupeşte astfel discret cel mai important indiciu al naraţiunii cunoaşterii prealabile a viitorului atac al japonezilor de către pilonii administrativi ai SUA.
<br />
<br />
Apoi, celelalte 3 indicii prezentate în această serie nu sunt redate la nivelul de detaliu în care sînt redate celelalte teme de balast dezinformaţional prin care sînt camuflate. Ele nu apar în mod deliberat unul lângă celălalt, tocmai pentru a nu permite legătura logică între acestea, ci izolarea lor în haos dezinformaţional. Am arătat într-o secţiune din cartea mea „Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei” că exact acelaşi model s-a încercat în <a href="https://baldovin.blogspot.com/2024/01/haos-dezinformational-practicat-de.html" target="_blank">izolarea şi dispersarea pe mai multe rânduri în Cimitirul Eroilor din Bucureşti a crucilor victimelor celor mai mari inginerii sociale ale tragediei din 1989</a>, respectiv masacrul militarilor unei unităţi militare la Otopeni şi cel al grupului Trosca la MApN . Dacă tema demiterii amiralului Richardson apare abia în episodul 3, celelalte 2 indicii sînt izolate într-unul din primele două episoade. La minutul 12 din episodul 1 se spune despre observarea submarinului, la 90 de minute înainte de atac, şi nimic despre demiterea amiralului James Richardson sau interceptarea avioanelor cu 55 minute înainte de atac de către staţia de radar Opana.
<br />
<br />
La minutul 21 din episodul 2 se spune despre interceptarea avioanelor cu 55 minute înainte de atac de către staţia de radar Opana, dar şi despre existenţa a altor 4 baze radar de pe insula Oahu. Nu se spune numele celor doi operatori , George Elliot şi Lockard, pentru a submina interesul publicului de a căuta detalii despre ei şi a vedea cum au fost trataţi după război, în special primul… De asemenea, nu se spune nimic despre foarte importantul ordin ca staţiile să rămână închise după ora 7. Acest ordin a fost urmat de operatorii celorlalte 4 staţii, dar refuzat de unul dintre cei nai mari eroi americani, cvasi-necunoscutul George Elliot, care nu a vrut să lase staţia nesupravegheată şi a repornit aparatele. După cumam menţionat mai sus, nu se spune nimic nici în acest episod despre demiterea amiralului James Richardson sau despre scufundarea submarinului.
<br />
<br />
Cine doreşte se poate duce şi investiga o perioadă acele subiecte, aşa cum am făcut eu cu tema Pearl Harbor. Dar majoritatea populaţiei nu are acei 2-3 ani cât mi-a luat mie pentru cercetarea acelor evenimente. De aceea omul simplu are nevoie de un rezumat de genul celui făcut de mine în acest subcapitol. Ei bine, „rezumatele” făcute de departamentul de dezinformare al spionajului civil, şi apoi retransmise către media oficială atestă o astfel de ambiguizare a temei încât opinia publică nu înţelege faptul că acel groaznic eveniment a fost plănuit de marii industriaşi şi bancheri, în sensul escaladării unei catastrofe umanitare, care este foarte profitabilă pentru ei.
<br />
<br />
La noi în România, cel mai stringent exemplu a acestei tehnici este dosarul stufos în peste 50 de volume despre Gheorghe Dincă, dat opiniei publice <a href="https://baldovin.blogspot.com/2019/07/alte-3-ipoteze-pentru-cazul-disparitiei.html" target="_blank">ca fals autor al răpirii şi uciderii adolescentei Alexandra Măceşanu în 2009 </a> . Hiper-expunerea sa în asociere cu fata a creat naivilor creduli faţă de autorităţi iluzia că el ar fi răpit-o sau ucis-o sau traficat-o. În felul acesta sadicii din vârful ierarhiei statului au creat şi o falsă cauză pentru dispariţia fetei dar şi un fals efect pentru ce s-a întâmplat cu ea după aceea, scăpându-l astfel pe colegul lor de perversitate morbidă.
<br />
<br />
<i><b>Publicitatea (advertising)
</b></i></div></div><br />
<br />
Despre advertising am spus suficient în <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2011/01/exemple-de-manipulare-si-obedienta.html" target="_blank">cel mai citit articol scris de mine pe această platformă </a>, pe care l-am absorbit ca secţiune în această carte. Dar aceste false calităţi ale produselor pot fi folosite şi pentru bruierea mesajului unui anumit emiţător ce comunică anumite informaţii ce se doresc scoase din atenţia publică. Publicitatea în acest caz vine cu forme de dezinformare prin variante de tip bruiaj, banalizare, relativizare şi cosmetizare. Mai mult decât atât, publicitatea are rol de hiperinflaţie informaţională dar nu pe subiectul dorit ascuns din atenţia publică, ci pe subiecte externe care banalizează astfel pe cel dorit ascuns din atenţia publică. Mai simplu spus, în loc ca omul simplu să se gândească la tragedia de la Pearl Harbor sau din decembrie 1989 de la noi, el se gândeşte la iluziile promovate de materiale de dezinformare prin publicitate despre calităţi mitologice ale anumitor produse.
<br />
<br />
<i><b>Divertismentul în exces
</b></i><i></i>
<br />
<br />
Divertismentul este acea parte a culturii care prezintă doar partea frumoasă a lumii contemporane, adică ideea de sfârşit fericit (happy ending). El poate fi redus la petrecerea continuă, eliminarea rivalilor şi norocul în dragoste, adică tot ce-şi doreşte un om. Dar cei mai mulţi nu pot atinge decât parţial aceste idealuri, şi de aceea divertismentul creează o bulă iluzorie de săpun în jurul lor. Aşa ceva poate funcţiona ca antidepresiv în proporţii moderate şi poate ajuta omul simplu să uite de inechităţile societăţii contemporane. Însă, asemenea oricărui antidepresiv, consumat în exces bulă iluzorie de săpun poate deveni dependenţă şi izolare. Divertismentul în exces poate deveni dintr-o bulă iluzorie o adevărată peşteră din mitul lui Platon, care împiedică opinia publică să afle adevăruri dureroase. Într-adevăr, viaţa nu este şi nu trebuie să fie doar durere, trebuie să ne şi relaxăm, fie şi prin divertisment. Însă atunci când divertismentul prezintă viaţa doar ca o grădină de trandafiri, şi ea de fapt este de fapt o peşteră, vorbim deja de dezinformare. Rezultatul este o pierdere a lucidităţii asemenea abuzului de substanţă psihoactivă, adică permanentă înfundare în <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2017/05/9-redefinirea-sclaviei-conform.html" target="_blank">negura neo-sclavagismului </a> .
<br />
<br />
Şi despre tema divertismentului am scris într-un articol anterior, absorbit ca secţiuni în această carte, precum <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2012/01/jocurile-video-un-simptom-al-societatii.html" target="_blank">jocurile agresive </a> sau prin proiectul meu artistic început în 2009 numit „Corruption Story”, care a adus şi o <a href="https://baldovin.blogspot.com/2014/02/o-analiza-asupra-fenomenului-hollywood.html" target="_blank">investigaţie sociologică a fenomenului Hollywood </a> . O primă analiză pe care am făcut-o pe această temă viza un număr de 18 actori şi oameni de film reprezentativi pentru Hollywood care au făcut un video motivaţional pentru <a href="https://baldovin.blogspot.com/2012/09/am-terminat-primul-episod-din.html" target="_blank">a convinge cinefilii şi nu numai să meargă şi să voteze </a>. O astfel de campanie era menită să cârpească ideea de democraţie, în contextul lehamitei majorităţii faţă de politică şi a absenteismului constant de peste 50 % de la vot. Am arătat 8 reclame ascunse în interiorul unor filme pentru companii mari în care jucau unii dintre actorii din lista celor 18. În acelaşi fel filmele comerciale înglobează reclame şi pentru produsele spionajului civil. Voi arăta într-o secţiune ulterioară cum filmele de la Hollywood au întreţinut minciuna seculară despre Pearl Harbor şi alte teme sensibile din istoria modernă şi contemporană.
<br />
<br />
Toate tehnicile de dezinformare indirectă ale realităţii din categoriile B (de presiune psihologică) şi C (de reparaţie) se aplică identic şi în documente, cu diferenţa specifică celor două medii.
<br />
<br />
Acestea au fost tehnicile de dezinformare prezentate individual. În <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2024/02/254731-alte-exemple-de-impletire-ale.html" target="_blank">următorul subcapitol le voi identifica împreună în materiale dezinformaţionale complexe rezultate prin combinaţia dintre ele </a> .
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-45528784097203321862023-12-29T03:01:00.000-08:002024-01-28T03:49:11.825-08:002.5.4.7.2.2. (continuare) Tehnica de dezinformare prin camuflare în documente 1
<h2 style="text-align: center;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br />
<br /><div><div style="text-align: left;">
<div style="text-align: left;"><br /></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/11/2546622-continuare-tehnica-de.html " target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br /><h4>
2.5.4.7.2.2. (continuare) Tehnica de dezinformare prin camuflare în documente 1
</h4>
<br />
<br />
Tehnica de dezinformare prin camuflare în documente se deosebeşte de cea de <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/08/2546621-tehnici-de-dezinformare.html" target="_blank">camuflare în realitatea obicectuală </a> în primul rând pentru că se referă la surse, de cele mai multe ori în formă de text sau discursul vorbit. Dezinformarea în probatoriul audio-video se cheamă manipulare sau fals în documente, la fel ca în cazul textului. Dar această tehnică nu se aplică doar la sursele de documentaţie ci şi la procesul de argumentare într-o dezbatere sau, mai bine zis, de bruiere a argumentării adversarului. De fapt, toate tehnicile de dezinformare în documente se referă şi la bruierea adversarului în dezbateri. Reamintesc cititorului faptul că folosesc o variantă extinsă a termenului de „document”, în care intră absolut tot ce simulează o realitate trecută sau posibilă sau o ideologie, inclusiv vorbită, trecătoare, nu doar documentul clasic, permanent.
<br />
<br />
O altă diferenţă faţă de forma din realitate a acestei tehnici este aceea că nu vizează în mod exclusiv aducerea în prim-plan a unui eveniment şi mai dramatic, menit să-l mascheze pe cel dorit spre a fi scos din atenţia opiniei publice, ci orice fel de bruiaj care conduce la întreruperea discursului ce se doreşte ascuns. Cazul de mai sus (în articolul precedent), cu obedienţii faţă de măsurile aberante ale autorităţilor în cazul pandemiei de COVID-19, care reproşau adversarilor dizidenţi ai dezbaterilor că ar susţine <a href="https://baldovin.blogspot.com/2020/05/dezinformari-cu-privire-la-bill-gates-5.html" target="_blank">naraţiunile despre presupusa nocivitate a tehnologiei 5 G şi presupusul plan de exterminare al lui Bill Gates</a> , este unul tipic de camuflare a argumentelor raţionale ale dizidenţilor. Până la urmă acestea s-au impus în faţa majorităţii şi măsurile aberante au fost abandonate de autorităţi. Aducerea acestor „teorii ale conspiraţiei” în dinamica argumentării a avut rol de bruiaj al retoricii dizidente, bazată pe informaţiile venite din <a href="https://baldovin.blogspot.com/2023/03/masurile-anti-covid-au-fost-copiate.html" target="_blank">somităţi mondiale în domeniul virusologiei şi microbiologiei precum Luc Montagnier şi Didier Raoult</a> . Am arătat mai sus că aceste „teorii ale conspiraţiei” au fost create deliberat de spionajul civil tocmai pentru a provoca acest bruiaj şi confuzie în rândul opiniei publice.
<br />
<br />
Însă aceste exemple de camuflare în documente cu ajutorul unei alte tehnici (în cazul de faţă, contracararea de denigrare) sînt rare, deşi foarte eficiente. Majoritatea cazurilor de aplicare a lor concretă în forma camuflării simple se face prin surse precum textul scris, reportaje sau documentare video. Tehnica de camuflare în documente se manifestă în special în dezbateri, mai puţin în sursele tipice. Totuşi există şi aici câteva variante ale acestei tehnici care se aplică şi în documentele permanente, pe care le voi descrie la finalul acestei expuneri. Împreună, ele sînt următoarele:
<br />
<br />
Variante de camuflare în documente folosite cu preponderenţă în dezbateri:
<br />
<br />
- Bruiajul;
<br />
- Banalizarea;
<br />
- Agnosticismul empirist;
<br />
- Relativizarea;
<br />
- Camuflarea prin sofisme (bruiajul logic);
<br />
- Trivializarea (băşcălia, trolling-ul).
<br />
<br />
Variante de camuflare în documente folosite atât în dezbateri cât şi în documente permanente:
<br />
<br />
- Dezinformare prin jargon lingvistic;
<br />
- Falsa dezbatere;
<br />
- Ambiguizarea (interpretarea/redarea deformată a unui subiect sau a unei ideologii);
<br />
- Haosul informaţional. Hiperinflaţia informaţională;
<br />
- Publicitatea (advertising);
<br />
- Divertismentul în exces.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4U2wzawGfq-wuyP4g1-PIhP6S1ol4Jf1-JXojGA5-Xn0U4qVfXsAYE5Z_Q9EYJWAEBXNcPmkCqiM258Pb9rCk2HDPpHNVcNl8d53Hex0XN3S3yArQQiY876aYHyIiAsaDRQ2eGlbL5xcEv0p1ydTrbhb6pGjzGp0otb7NmJmaQJT6y9tuM3kplTE1JKWB/s1280/Public-debate.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="704" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4U2wzawGfq-wuyP4g1-PIhP6S1ol4Jf1-JXojGA5-Xn0U4qVfXsAYE5Z_Q9EYJWAEBXNcPmkCqiM258Pb9rCk2HDPpHNVcNl8d53Hex0XN3S3yArQQiY876aYHyIiAsaDRQ2eGlbL5xcEv0p1ydTrbhb6pGjzGp0otb7NmJmaQJT6y9tuM3kplTE1JKWB/s400/Public-debate.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Mai departe voi expune pe cele folosite în special pentru vorbirea liberă.
<br />
<br />
<b><i>Bruiajul
</i></b><br />
<br />
Este o variantă de camuflare a mesajului unui emiţător oponent spre a-l face perceptibil unui potenţial public. Cel mai comun tip de bruiaj în dezbaterile publice este întreruperea adversarului sau chiar vorbirea în paralel cu el pe temă diferită decât cea adusă în prim-plan, sau pe cea deja comunicată. Nu se înscrie în varianta de bruiaj (a tehnicii de dezinformare prin camuflare) întreruperea adversarului într-o dezbatere pentru corectarea unor date prezentate eronat sau pentru susţinerea unui punct de vedere diferit pe teme aporetice sau <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/11/politica-de-jucarie-si-riscul-dictaturii.html" target="_blank">demagogiste </a> : de exemplu, un discurs care susţine superioritatea politicilor liberale în faţa celor de stânga (sau invers) nu se bazează pe unanimitate; prin urmare e firesc să fie întrerupt de un reprezentant al ideologiei rivale. În acelaşi fel, un discurs vorbit care apreciază unilateral o măsură politică luată în trecut ce e apreciată controversat de majoritatea cetăţenilor, poate fi întrerupt pentru menţionarea şi a celeilalte variante. Rămâne în sarcina emiţătorului să se ferească în a intra în teme care nu au unanimitate sau nu sînt susţinute de majoritate, altfel riscul întreruperii sale de către un adept al celeilalte ideologii este iminent.
<br />
<br />
De asemenea, poate fi întrerupt un vorbitor care îşi prelungeşte prea mult discursul, peste 10 minute, cu detalii stufoase, ce riscă să piardă atenţia spectatorilor. Stă în sarcina emiţătorului să sintetizeze în aşa fel informaţiile încât să reducă o temă la sub 10 minute de vorbit, de preferabil 5 minute.
<br />
<br />
Însă intră în tehnica de camuflare prin bruiaj întreruperea adversarului după 2-3 minute pe motiv că monopolizează discuţia, aşa cum se tot face în emisiunile demagogiste faţă de adversari incomozi, pentru care nu există contra-argumente. Se poate înscrie în aceeaşi tehnică şi diluarea mesajului prin aducerea de detalii nesemnificative în completarea discursului unui vorbitor, alături de cea a haosului informaţional, despre care voi detalia în cealaltă grupă ale acestor variante. Aşa ceva duce la confuzarea şi obosirea publicului receptor.
<br />
<br />
<b><i>Banalizarea
</i></b><br />
<br />
Este o tehnică de dezinformare care diminuează gravitatea unui eveniment sau a unei fapte pe baza faptului că în istorie mereu s-au întâmplat orori, şi că acestea sînt inevitabile speciei umane. Dezinformarea constă în faptul că la şcoală copilului i se sugerează timp de o lungă perioadă de timp că lumea este echitabilă, iar un candidat la posturile de conducere are aspect de om onest. Desigur, judecarea revoltei populare ca răspuns la astfel de tragedii nu se mai face de adepţii castei marilor industriaşi şi bancheri după principiul existenţei şi în trecut a numeroase răscoale, ci prin ce a faptului că astfel s-a trecut la acte de barbarism, ceea ce înseamnă un dublu standard în evaluarea unor situaţii. Aducerea de exemple mai tragice întâmplate în urmă cu mai multe decade sau cu secole nu are sens în logica argumentării, deoarece nouă ni se spune constant că acele momente sînt istorie şi trăim în altă eră. Însă o astfel de retorică are sens în dinamica dezinformării, diminuând caracterul tragic al evenimentului şi aducând cu sine un soi de fatalism politic. Ne putem imagina că după o anumită perioadă vine un nou demagog ce promite o falsă revoluţie populaţiei spre a o reentuziasma şi a o face mai profitabilă în angrenajul economic general.
<br />
<br />
Promovarea ştirilor cu evenimente negative, şi chiar tragice, are şi rol de a menţine populaţia într-o expectativă firească a terorii, şi de resemnare în faţa faptului că ar putea deveni victime, opusul mentalităţii „nu mi se poate întâmpla tocmai mie. <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/07/2546614-manufacturarea-probelor-in.html" target="_blank">Manufacturarea</a> unor catastrofe umanitare de către spionajul civil se face în primul rând pentru <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2016/10/6-utilizarea-camuflata-amenintarilor.html" target="_blank">creşterea profitului marilor industriaşi şi bancheri</a> . Apoi aşa ceva se face pentru camuflarea <a href="https://youtu.be/i5-XyozCKFc" target="_blank">punerii în act a pulsiunilor morbide ale unor sadici ucigaşi </a> . Dar ele sînt create şi pentru a banaliza teroarea în percepţia publică, ce apoi poate fi folosită ulterior cu rol de dezinformare pentru a stimula resemnarea victimelor sau urmaşilor acestora în faţa atot-puterniciei marilor industriaşi şi bancheri.
<br />
<br />
Banalizarea trebuie diferită de clemenţă, care presupune acceptarea gravităţii evenimentului, însă dintr-un motiv sau altul consecinţele politice sau juridice ale sale sînt suspendate.
<br />
<br /><b><i>
Agnosticismul empirist
</i></b><br />
<br />
Expresia populară „a te prosti în faţă” este tipicul acestei variante. Cea mai cunoscută tentativă a folosirii ei este ea a partenerului infidel care răspunde cu formula „Nu e ceea ce crezi” atunci când este prins asupra faptului. Uneori analizatorii noştri senzoriali ne pot da iluzii asupra realităţii în condiţii extreme. Mutarea rapidă a mâinii dintr-un recipient cu apă fierbinte într-unul cu apă poate duce la senzaţii opuse cu cele normale. De asemenea, unele iluzii vizuale apar pe fondul oboselii sau insuficientei treziri de dimineaţă, dar şi a lipsei de lumină adecvată. Iluzii apar constant în cazul unor tulburări psihice medii şi severe precum cea schizotipală, borderilne, tulburarea de iluzie (paranoia) sau psihoze precum schizofrenia sau depresia majoră. Însă a susţine implicit că o persoană ce şi-a descoperit partenerul înşelând trece printr-o astfel de stare provizorie, nediagnosticată de vreun psihiatru, este o tentativă de dezinformare prin varianta agnosticismului empirist.
<br />
<br />
Cu toate acestea, existenţa unui astfel de diagnostic pus de un psihiatru, sau chiar de către un profan prin aplicarea corectă a criteriilor DSM, ridică posibilitatea ca un astfel de om să fi fost victimă a iluziei provocată de propria condiţie psihopatologică. De exemplu varianta de gelozie a paranoiei are impresia că şi-a văzut partenerul/partenera înşelând, aducând ca argumente motive neconcludente, precum faldurile cearceafului sau modul în care şi-a lăsat lucrurile personale în locuinţă. Dar nu aceste cazuri am în vedere cu acel exemplu, ci cel în care partenerul/ partenera infidel/ infidelă este surprins/ surprinsă asupra actului amoros sau în drum spre un loc unde aşa ceva se poate întâmpla, precum o cameră de hotel sau locuinţa celeilalte persoane. În acest caz probabilitatea înşelării este foarte mare.
<br />
<br />
Desigur, acest caz este unul eşuat. Cea mai mare parte dintre cei ce au asemenea surpriză nu cad în plasa dezinformării şi nu cred varianta pierderii subite a capacităţii senzoriale de a recepta corect realitatea. Partenerul infidel încearcă şi el să încropească ceva, în speranţa că îşi va păstra totuşi relaţia mai veche, sau din pură complezenţă. Însă această tehnică poate fi folosită spre a bruia interlocutorul şi spre a-l atrage în discuţii de filosofie analitică, logică şi gnoseologie la care majoritatea cetăţenilor simpli nu se pricep. Acesta este un mod de a abate firul discuţiei spre alte zone, în care excelează varianta de trolling, după cum vom vedea mai jos.
<br />
<br />
Agnosticismul empirist este o variantă a tehnicii de dezinformare prin camuflare în documente care caricaturizează teoria kantiană a separaţiei „fenomen-lucru în sine”. Ea este forţată astfel să intre în zona dezbaterilor, în sensul respingerii unor argumente impecabile ale unui oponent pe baza faptului că adevărul este oricum inaccesibil. O astfel de variantă abuzează această separaţie, prin care Kant a vrut să salveze ideea antică şi religioasă a adevărului absolut de adevărul foarte probabil sau mai puţin probabil. Dar filosoful german niciodată nu a vrut să susţină agnosticismul prin această separaţie. De aceea a venit cu un addendum la „Critica raţiunii pure”, numită „Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfăţişa drept ştiinţă”. Chiar şi agnosticismul autentic nu se referă la judecăţile realităţii proxime, ci la speculaţiile „raţiunii pure” , dacă tot am amintit de Kant.
<br />
<br />
Există un criteriu de a descoperi această variantă a tehnicii de dezinformare prin agnosticism empiric în dublul standard al celor care îl folosesc. Deşi adepţii acesteia folosesc bănuiala şi sugestia în retorica lor, totuşi în faţa unui argument contrar imbatabil ei se mută subit la agnosticism. Această variantă de dezinformare prin agnosticism empiric trebuie net diferenţiată de intenţia unui cercetător de a verifica în amănunt datele realităţii. Aşa ceva poate deriva în haos dezinformaţional, după cum voi arăta mai jos, însă nu se înscrie în această variantă.
<br />
<br />
<b><i>Relativizarea
</i></b><br />
<br />
Este o variantă a tehnicii de dezinformare prin camuflare în documente care e menită să submineze înlănţuirea logică între idei ale oponentului sau înalta probabilitate inductivă prin subterfugii teoretice de tip sofistic, care se apropie de trolling, prin care se demonstrează şi contrariul a ceea ce susţine oponentul. Spre deosebire de varianta de mai sus, cea de faţă nu susţine falsitatea ideilor oponentului. Dealtfel, în majoritatea cazurilor, adepţii acestei variante se dau adepţii ideilor ce trebuie subminate mediatic, însă la un moment dat fac astfel de rabaturi logice ce devin de neînţeles pentru un potenţial public, deoarece pot susţine contrariul temei susţinute până atunci. Acesta nu e influenţat decisiv de aceste acte de infiltrare ideologică, însă pe termen lung, odată cu uitarea, sentimentul de incoerenţă a discursului se amestecă şi în discursul original şi astfel este subminată ideologia ce se doreşte ascunsă atenţiei publice.
<br />
<br /><b><i>
Camuflarea prin sofisme (bruiajul logic)
</i></b><br />
<br />
Am văzut că tehnicile de dezinformare în realitatea obiectuală de tip antecedenţă şi consecutivitate sînt aplicare a sofismului falsei cauze la nivel de manufacturare de situaţii. Toate celelalte sofisme pot fi folosite pentru a întrerupe şi bruia discursul nefavorabil marilor industriaşi şi bancheri şi a duce discuţia în direcţii haotice, departe de punctul urmărit de cel care vorbeşte în cadrul unei dezbateri, şi al cărui discurs se doreşte subminat.
<br />
<br />
Nu am să repet datele logicii despre sofisme, ele sînt publice şi pot fi verificate de oricine în cadrul ştiinţei logicii. Toate pot fi folosite cu acest scop de bruiaj logic, spre deosebire de tehnica bruiajului simplu, care avea principal obiectiv întreruperea adversarului ideologic şi interpunerea între emiţător şi receptor, exact ca şi în cazul variantei anterioare. Acelaşi lucru se întâmplă şi în acest caz: distratorul nu are aspect de adversar, ci doar de influenţator al discursului spre a-l îndrepta spre o altă cale. Acesta nu intră în polemici ideologice cu emiţătorul, dar face pe „cetăţeanul turmentat”, care uneori are spasme logice. El mimează constant obtuzitatea înţelegerii concluziilor emiţătorului, insistând pe sensurile diverse ale cuvintelor sau pe operaţiuni logice eronate care duc discuţia în altă zonă.
<br />
<br />
Cea mai comună eroare intenţionată comisă este cea a sofismului generalizării pripite prin care regula probabilă a inducţiei (transformarea particularului în general şi universal) este dată ca sigură sau foarte probabilă. Pornind de la această eroare, regulile conversiunii şi obversiunii logice sînt abuzate, ajungându-se astfel la concluzii contrare şi chiar contradictorii faţă de cele ale emiţătorului. De exemplu, unui critic acerb al dinastiei Rockefeller i se poate replica despre un concert pe care l-a văzut la centrul Rockefeller din New York, despre artificiile luminile şi maiestatea turnurilor acestui centru, mândria americană etc., etc. Observăm aici în primul rând tehnica de dezinformare prin contracarare în documente de tip cosmetizare. Dar în acelaşi timp ea este şi o camuflare a discursului acuzator, pe baza unui exemplu, probabil singurul, în care dinastia Rockefeller a contribuit la mândria americană, prin cunoscutul centru din New York. Faptul că este foarte probabil ca dinastia Rockefeller să controleze însăşi Banca Federală, şi de acolo fluxurile şi refluxurile economice mondiale care duc la disperare miliarde de oameni, este astfel ascuns prin acest unic exemplu, extrapolat la toate acţiunile acestei infame dinastii.
<br />
<br />
Alte sofisme folosite de această variantă a tehniciide dezinformare prin camuflare în documente sînt echivocaţia şi amfibolia. Ele constau în erori intenţionate ale unor argumente izolate, bazate pe insuficienta descriere a unor cuvinte. De exemplu, este cunoscut argumentul sofistic:
<br />
<br />
„Televizorul este alb.
<br />
Alb este un adjectiv
<br />
Televizorul este un adjectiv.”
<br />
<br />
Termenul Mediu ,,alb” este un cuvânt echivoc care ascunde de fapt două noţiuni diferite. Aşadar el nu mai este un termen mediu în contextul silogismului. În mod normal premiza majoră ar fi trebuit formulată corect astfel „Televizorul are culoarea albă”. De asemenea, premiza şi minoră propoziţia este formulată incorect. Ea ar fi trebuit să fie astfel „Cuvântul «alb» este un adjectiv.” Prin urmare, observăm că „culoarea albă” şi „Cuvântul «alb»” nu sînt acelaşi termen mediu pentru silogismul în cauză, iar mutarea predicatului logic în concluzia logică se face pe în afara formelor logice corecte.
<br />
<br />
La nivel de dezinformare generală, astfel de înlănţuiri aproximative şi uneori chiar contradictorii de afirmaţii reflectă deficitar o realitate şi poate duce la bruierea discursului unui emiţător ce se doreşte ascuns opiniei publice.
<br />
<br /><b><i>
Trivializarea (băşcălia, trolling-ul)
</i></b><br />
<br />
Constă în aducerea în prim-plan a unor distratori asociativi cu tentă comică pe baza asemănării formale a unor cuvinte, situaţii sau unor erori intenţionate de interpretare, cu exact acelaşi rol precum în variantele anterioare, respectiv de a deturna discursul unei discuţii şi a-i submina receptivitatea. Varianta de trivializare subminează însăşi seriozitatea emitentului dacă intră în jocul dezinformator, sau inteligenţa sa ca neadaptabil şi caduc, dacă refuză această abatere.
<br />
<br />
În <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2024/01/254722-continuare-tehnica-de.html" target="_blank">următorul articol am să continui această secţiune</a>, prin care am să descriu alte variante care nu sînt specifice doar dezbaterilor ci şi materialelor permanente de presă.
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-15195338549019576602023-11-28T03:44:00.000-08:002024-01-28T01:15:35.342-08:002.5.4.7.2.2. (continuare) Tehnica de dezinformare prin contracarare în documente
<h2 style="text-align: center;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br />
<br /><div><div style="text-align: left;">
<div style="text-align: left;"><br /></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/10/2546622-tehnici-de-dezinformare.html " target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br /><h4>
2.5.4.7.2.2. (continuare) Tehnica de dezinformare prin contracarare în documente
</h4>
<br />
<br />
Despre <b>contracararea în documente</b> nu sînt mai multe consideraţii generale de spus decât cele <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/08/2546621-tehnici-de-dezinformare.html" target="_blank">spuse la forma sa de realitate despre care am scris aici</a> . Ca şi în restul tehnicilor de variantă de documente şi în acest caz ea se aplică documentelor, nu realităţii obiectuale. La fel ca în varianta de realitate şi în această variantă ea are aceleaşi două forme specifice realităţii, respectiv cosmetizarea şi denigrarea. <b><i>Cosmetizarea </i></b>constă în ambalarea frumoasă în documente a minciunilor oficiale, demagogiste sau comerciale. Cărţile realizate cu foaie specială, filmele propagandistice sau de publicitate comercială făcute cu actori arătoşi sau ştirile prezentate de crainici asemenea, sînt manifestări ale formei cosmetizate de contracarare în documente. Ele comunică un adevăr parţial, respectiv că cei ce susţin acele teorii ar fi oameni de succes. Acest mini-adevăr e valabil doar pentru o elită economico-financiară minoritară, dar fals pentru majoritatea. Susţinerea unor idei auzite la crainicii TV „de succes” nu îl face pe omul simplu nici mai deştept nici mai învingător în problemele de zi cu zi faţă de cât ar fi dacă nu le-ar susţine.
<br />
<br />
Teoria „cele mai mari naţiuni”, cu care demagogii americani mângâie poporul american, e folosită în principal spre a-l convinge să accepte sărăcia, nesiguranţa şi stresul vieţii de zi cu zi, ca preţ a apartenenţei într-o ţară aleasă. Mai mult decât atât, această dezinformare este menită să acopere ideologic genocidul secolelor trecute înfăptuit asupra populaţiilor native. Acesta a fost făcut fie involuntar prin boli dar şi voluntar prin războaie. Crima exterminării acestor populaţii e îndulcită în percepţia publică de retorica „cele mai mari naţiuni”. Aceasta este justificată ca preţ inevitabil al apariţiei unei noi specii de oameni, sau supraoameni, la fel cum s-a întâmplat cu homo sapiens care l-a exterminat pe homo erectus. Observăm practicarea acestei tehnici de dezinformare la cosmetizarea imaginii <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/11/politica-de-jucarie-si-riscul-dictaturii.html" target="_blank">demagogilor</a> în general. După ce ajung nepopulari, un aparat de dezinformare le reface imaginea pentru urmaşii lor prin scoaterea în evidenţă a „lucrurilor bune” care vor fi decurs din cele rele făcute de ei. Inclusiv tema Pearl Harbor devine sub această tehnică de dezinformare „un rău necesar”, un hop pentru transformarea naţiunii americane una aleasă dintr-una „adormită”, luată prin surprindere.
<br />
<br />
Însă perla acestei tehnici este forma de <b><i>denigrare</i></b>. Aici sînt foarte multe de spus. Denigrarea în documente constă în infiltrarea unor false teorii dizidente în naraţiunile dizidenţilor autentici, cu scopul decredibilizării acestora în rândul opiniei publice. Această tehnică este aplicarea la nivel ideologic a metodelor de denigrare a protestelor de stradă prin agenţi <a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ" target="_blank">infiltraţi distructivi ai bunurilor publice, aşa cum i-am descris în documentarul meu , „Diversioniştii</a>” . Tehnica de dezinformare prin contracarare de denigrare constă în crearea de aşanumite „teorii conspiraţioniste” cu ceva mai mică credibilitate, în scopul de a le denigra pe cele dizidente autentice, care reclamă fărădelegile autorităţilor. Însăşi ideea cunoaşterii în prealabil de către autorităţile americane a atacului de la Pearl Harbor din decembrie 1941 este considerată o astfel de „teorie a conspiraţiei”, deşi <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">datele pe care le-am expus şi eu</a> dar şi alţii arată nu doar o cunoaştere în prealabil, dar şi o <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/03/25465-indicii-despre-auto-sabotaj.html" target="_blank">plănuire împreună cu autorităţile din Japonia a acelui atac </a> . Voi mai jos reveni cu detalii la această temă.
<br />
<br />
Numai faptul că ideile dizidente sînt numite „teorii conspiraţioniste” este o formă de denigrare ideologică, <a href="https://baldovin.blogspot.com/2022/01/aparatul-dezinformational-din-jurul.html" target="_blank">după cum am arătat în acest articol</a> , pe care îl voi absorbi în corpul acestei cărţi într-o secţiune viitoare. Baza acestei ideologii constă în acordarea încrederii depline liderilor politici şi autorităţilor în general, deşi istoria a arătat de nenumărate ori că această încredere populară a fost înşelată de cei ce s-au bucurat de ea. În acest context, dimpotrivă, ar trebui mai curând încurajată suspiciunea şi controlul constant asupra celor cărora li se dă puterea în societate. Ideile care pun sub semnul întrebării onestitatea autorităţilor, sau care relevă interese anti-populare în acţiunile lor, nu ar trebui denigrate, ci recunoscute ca ipoteze de lucru, indiferent cât de nerealiste ar părea, aşa cum se face în ştiinţă.
<br />
<br />
Însă, <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2012/08/institutia-electorala-un-nod-in-reteaua.html" target="_blank">după cum am arătat în secţiunea aceasta </a> , însăşi instituţia electorală este un produs al aparatului dezinformaţional cu care este acompaniat <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2017/05/9-redefinirea-sclaviei-conform.html" target="_blank">noul tip de sclavie contemporană </a> . Denigrarea neîncrederii în metanaraţiunile demagogice relevă o mentalitate medievală, de supunere orbească faţă de autorităţi, pe care, desigur, ele o cultivă sistematic din interesul de a-şi spori privilegiile sociale. Emiterea şi susţinerea pe canale alternative de comunicare de astfel de teorii puţin probabile are exact acest rol de camuflare a acelor ipoteze dizidente din societate.
<br />
<br />
Tehnica de dezinformare în documente prin contracarare de denigrare are trei clase. Prima este cea a <b>teoriilor distractoare</b>, cu teme ce nu au legătură cu temele politice şi istorie ce se doresc ascunse opiniei publice. Principalele teme ale acestei clase sînt cea a pământului plat şi extratereştrilor în general. Cealaltă clasă este cea a <b>teoriilor diaboliciste</b>, care exagerează temele politice în sensul improbabil, precum otrăvirea alimentelor, apei şi a aerului pentru exterminarea umanităţii. Cea de-a treia clasă este cea a <b>teoriilor clonante</b>, care se apropie destul de bine de tehnica clonării, doar că în documente are aspect de foarte improbabil. Aceste idei creează false ţinte spre răzbunare ale dizidenţilor politici precum societăţi secrete asemenea fracmasoneriei şi miliardari de valoare medie, asemenea lui George Soroş care are rol de paravan pentru marile dinastii ecominco-financiare Rothschild şi Rockefeller. În continuare le voi analiza pe fiecare.
<br />
<br /><b>
Teoriile distractoare
</b><br />
<br />
Aceste teorii au în comun o anumită rezonanţă semantică ancestrală, precum percepţia mişcării soarelui sau dorinţa de a face parte dintr-un regn suprauman, un fel de zeitate pe pământ, cu puteri supranaturale. Prima este motorul temei pământului plat, cealaltă este motorul temei extratereştrilor, cu toate isprăvile lor. Această ultimă temă e susţinută inclusiv de unii astrofizicieni; există o foarte probabila posibilitate ca în imensitatea universului să existe un sistem solar similar celui al nostru şi o planetă în care să existe apă, carbon şi oxigen, şi în care să fi dezvoltat fiinţe asemănătoare nouă. De aici s-au desprins deducţii fanteziste precum aceea că însăşi umanitatea e descendentă dintr-o astfel de specie extraterestră. Ce-i drept, nu există argumente puternice care să o contrazică. Dar există unele idei false ce provin din ea. Una dintre ele este aceea că piramidele de la Ghiza din Egipt au fost făcute de astfel de creaturi extraterestre, însă nici un egiptolog important nu o susţine, ştiindu-se bine tehnicile prin care s-au realizat acele construcţii impresionante.
<br />
<br />
Există multe astfel de teorii fanteziste, fiecare având în comun distragerea minţilor înclinate spre extraordinar dinspre sfera politică spre această zonă. Ele au făcut parte din legendele vechi ale umanităţii şi s-au dezvoltat independent de aparatul dezinformaţional al capitalismului. Există unele însă care nu se puteau dezvolta singure. Cel mai stringent exemplu de infiltrare ideologică a spionajului civil în mentalitatea dizidentă prin teorii distractoare este teoria pământului plat. După cum vedem în imaginea de mai jos, ea o implică pe alta, ceva mai posibilă dar încă foarte improbabilă, respectiv aceea cum că omul n-ar fi ajuns pe lună.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM2tp-FGIwSdOM1JYlQI9wgChOm6uVxhrjpiLooXQ795AHXVFdbVt0GOsgA-CyL5EttmVNUhdN-mRMcXviXvAhHo-5HkOZHtus7ix3pGhfUZK-HZobDWZgP4cw1IJnNkeWb0o1-AnoP8kEcprZoYJOkyhB_BIAXdbpN8nNieOt7ZxocSTE8axkRf3AKq6B/s1080/flat-earth-wit_Jeffrey-Kaplan-1.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="887" data-original-width="1080" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM2tp-FGIwSdOM1JYlQI9wgChOm6uVxhrjpiLooXQ795AHXVFdbVt0GOsgA-CyL5EttmVNUhdN-mRMcXviXvAhHo-5HkOZHtus7ix3pGhfUZK-HZobDWZgP4cw1IJnNkeWb0o1-AnoP8kEcprZoYJOkyhB_BIAXdbpN8nNieOt7ZxocSTE8axkRf3AKq6B/s400/flat-earth-wit_Jeffrey-Kaplan-1.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Sînt convins că cititorii mei îşi aduc aminte de argumentele pământului rotund învăţate la orele de Geografie. Totuşi în câteva rânduri am să le reiau în special pentru adepţii teoriei pământului plat cât şi pentru cei care au ajuns din întâmplare în acest spaţiu. Cel mai important argument al pământului rotund este acela că el poate fi străbătut prin încercuire în orice direcţie de avioane performante sau de Staţia Spaţială Internaţională, <a href="https://www.youtube.com/watch?v=4_OT4xFrjmM" target="_blank">care transmite în direct de ceva vreme parcursul ei </a> . Conform teoriei pământului plat , la un moment dat ar trebui să ajungem la margine, lucru pe care nu l-a experimentat nimeni. De asemenea, această idee nu explică de ce la cei doi poli există o noapte permanentă timp de mai multe săptămâni în timpul iernii; aşa cum se văd stelele, ar trebui să se vadă şi soarele. De asemenea, umbra pământului pe lună (exceptând luna plină) îl arată cu formă rotundă. Un alt argument important este faptul că zgârie-norii se văd tăiaţi de la depărtare din ocean, fapt ce atestă o curbare a suprafeţei apei, după cum vedem în imaginea de mai jos. Dar cel mai important argument împotriva acestei infiltrări ideologice e acela că e foarte improbabil ca pământul să fie plat atâta timp cât celelalte corpuri cereşti sînt sferice, aşa cum pot fi observabile de oricine astăzi chiar şi cu un aparat foto cu un obiectiv performant.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5ZzYv4rOGnvkunwoDVOdnTHB8R6IhKZwBfYhJRRAbVslzlcHNFGLUwxNF0mh0-gyg8xgyy4kdaQBAyh3iTJ84hwLqmGK4HLqNqYtbSzgm9QJxkliNmMXL-zZwYLK2JRaKY-U3XrrT2fIiBqzASLKuOcC-vYcOrMUGFs0cCdymPE9XfD6rieTDL_bctyuA/s1200/FATAMORGANA-chicago.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="800" data-original-width="1200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5ZzYv4rOGnvkunwoDVOdnTHB8R6IhKZwBfYhJRRAbVslzlcHNFGLUwxNF0mh0-gyg8xgyy4kdaQBAyh3iTJ84hwLqmGK4HLqNqYtbSzgm9QJxkliNmMXL-zZwYLK2JRaKY-U3XrrT2fIiBqzASLKuOcC-vYcOrMUGFs0cCdymPE9XfD6rieTDL_bctyuA/s400/FATAMORGANA-chicago.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
O mulţime de web-site-uri şi postări sponsorizate pe bani mulţi ne inundă periodic news-feed-urile din reţelele de socializare cu această temă a pământului plat. Cine ar arunca astfel banii pe fereastră în sponsorizările acestea, care par că nu aduc nici un beneficiu autorului? Teoria pământului plat nu vinde nimic. De unde vin aceşti bani? Explicaţia vine după ce analizăm istoria teoriei pământului plat. Ea a fost susţinută de o mentalitate primitivă chiar înaintea teoriei geocentrice. Cu toate astea, după cum am menţionat anterior, forţa empirică a iluziei soarelui care se mişcă pe cer este atât de mare încât termenii de „răsărit” şi „apus” vor rămâne mult timp în limbile pământului. Cumva, în interiorul straturilor noastre mnezice ancestrale şi noi, cei care ştim că pământul este rotund, o susţinem prin folosirea acestor termeni. La nivel mintal asta provoacă o anumită indispoziţie în alinierea datelor straturilor mnezice profunde cu cele ale celor superioare. O astfel de nepotrivire duce la o astfel de cecitate în faţa datelor sigure sau foarte probabile ale ştiinţei. Ea reflectă şi tipul de mentalitate al dizidenţilor care nu pot accepta pe cea a genocidului, minciunii şi escrocheriei, <a href="https://youtu.be/ooLMQ5T5CKk" target="_blank">specifice dictaturii capitaliste </a>. Aceste crime intră în contradicţie cu educaţia în spiritul cinstei şi onestităţii, primită atât în perioada infantilă cât şi în cea a filogenezei târzii a ultimelor sute de mii de ani în care s-au format strămoşii noştri.
<br />
<br />
Promovarea acestei teorii urmăreşte exact aşa ceva. Există o mulţime de comentarii ale adepţilor ei care susţin ideea denigratoare la adresa dizidenţilor în general cum că fotografiile şi chiar video-urile luate din dispozitive ce zboară la altitudini foarte mari, şi care demonstrează că pământul e rotund, ar fi falsificate de guverne prin nişte metode fanteziste. În acest fel toţi dizidenţii politici ce pun la îndoială cele spuse de autorităţi vor fi trataţi ca fantezişti sau primitivi, şi denigraţi astfel în ochii opiniei publice. Observăm aici exact acelaşi model de denigrare ca în cazul spionilor distructivi infiltraţi în rândurile protestatarilor paşnici, aşa cum i-am descris în documentarul meu , „Diversioniştii” linkat mai sus.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIlFj7G3aiNsgnKdQGexX4SV1xYDddBPkg42Nw65mE27BkmOQc2__Lhztf3ij2A0dmlwYhP-3udqp0Juj4ef3wj-2v-js71EVNWQUdqSpZvgQMHuKw0gWov6hOljXAAM4Cpd8BIN5n4QS_lAlbr-YVBrEeR7QocEsRkKYzusgCu9FsXOQYucUymYR8Jy7R/s1080/flat%20earth%20absurd%20reply-1.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="833" data-original-width="1080" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIlFj7G3aiNsgnKdQGexX4SV1xYDddBPkg42Nw65mE27BkmOQc2__Lhztf3ij2A0dmlwYhP-3udqp0Juj4ef3wj-2v-js71EVNWQUdqSpZvgQMHuKw0gWov6hOljXAAM4Cpd8BIN5n4QS_lAlbr-YVBrEeR7QocEsRkKYzusgCu9FsXOQYucUymYR8Jy7R/s400/flat%20earth%20absurd%20reply-1.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Remarcăm însă la aceste teorii lipsa factorului politic, şi acesta este principalul criteriu de încadrare în această clasă. Aceste idei pot apoi susţine altele cu caracter politic precum cele din următoarele clase, însă în sine ele sînt apolitice, distractoare. La ele pot consimţi cei care au funcţii politice (nu se pot ataca pe sine sau pe superiorii lor) dar şi o înclinaţie spre aprecierea ineditului, extraordinarului.
<br />
<br /><b>
Teoriile diaboliciste
</b><br />
<br />
Această clasă se referă la ideile despre un prezumtiv ansamblu de măsuri luate de autorităţi, menite să reducă populaţia. În această clasă intră temele avioanelor care răspândesc otrăvuri, a substanţelor secrete introduse în alimente sau băuturi dar şi anumite acţiuni menite să provoace genocid sau ritualuri satanice, aşa cum au fost descrise de jurnalistul disident Alex Jones. Această grupă este cea mai realistă dintre toate. Principiile sale chiar au fost puse în practică în China, dar într-un fel foarte diferit decât cele declarate de dizidenţi precum Jones; deşi această ţară a avut politică comunistă, principial anti-capitalistă, în ea s-a introdus capitalismul tocmai pentru a reduce populaţia. Dar acest lucru nu s-a făcut prin exterminare ci prin implementarea unor idealuri mult prea mari în mentalitatea populaţiei, fapt ce a dus la amânarea întemeierii unei familii sau a procreării. Dimpotrivă, în zonele unde aceste teorii sunt populare bogaţii lumii chiar îşi doresc creşterea populaţiei pentru a creşte consumul şi a le creşte implicit şi lor profitul.
<br />
<br />
Am arătat în <a href="https://youtu.be/i5-XyozCKFc" target="_blank">documentarul meu „Sadismul în politica internaţională”</a> că există oameni cu libido dereglat care ucid din plăcere alte persoane, în special femei şi copii. Însă prevalenţa acestor oameni în populaţia globală este undeva de sub 1/100 000 din câte estimez acum. Pe lângă asta, am arătat în acel documentar că acţiunile sadic ucigaşe nu se practică în grup, ci individual, departe de ochii presei sau ai oricărui observator neutru. Într-adevăr, ele sunt favorizate de existenţa unui conflict armat, care are rol de camuflare. Însă victimele sadicilor ucigaşi sînt un procent minor din populaţie. Aceste fapte sînt oribile, dar nu ameninţă prin ele însele populaţia. Umanitatea ca specie este într-adevăr ameninţată într-un viitor îndepărtat de proliferarea libidoului sadic-ucigaş provenit de la cei prezenţi, dar nu acum. Dinastiile marilor bogaţi capitalişti nu îşi doresc reducerea populaţiilor occidentale din ţările civilizate pentru că asta le scade lor profitul. Există un sadism economic în spiritul capitalist, pe care cel ucigaş se bazează, după cum am arătat în acel documentar linkat mai sus. Însă el nu vizează exterminarea supuşilor ci doar sperierea lor să lucreze mai eficient sau blocarea lor aproape de atingerea idealurilor care îi motivează să accepte recrutarea într-o ierarhie de comandă, însă niciodată în cea de atingere deplină a lor.
<br />
<br />
Într-adevăr marii bogaţi capitalişti ar dori ca zonele locuite de populaţii întârziate economic şi cultural să fie colonizate cu civilizaţi, tot pentru că le-ar aduce profit. În acelaşi fel îşi doresc eliminarea dizidenţilor politici precum eu şi mulţi alţii, atenţi la fărădelegile lor. Însă eliminarea clasică prin închisoare sau moarte a dizidenţilor sau primitivilor din alte zone ale lumii aduce dezamăgire în societate, fapt ce conduce la lipsa de motivaţie în activităţile de zi cu zi şi la scăderea profitului lor. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul iniţierii unor războaie de exterminare. De aceea războaiele iniţiate de SUA în zone primitive sau clasice se fac prin justificare apărării propriului teritoriu (vezi invazia din Afganistan şi Irak de după atacurile din 2001 asupra World Trade Center), fie prin improbabila dorinţă umanistă de a face pace între grupuri aflate în conflict deschis.
<br />
<br />
Astfel că teoriile despre rărirea populaţiei occidentale prin exterminare cu vaccinuri sau diverse substanţe otrăvitoare puse în alimente sînt false. Mulţi dizidenţi au căzut pradă lor, fapt ce le-a scăzut credibilitatea în convingerea neutrilor despre alte idei de-ale lor adevărate, dintre care şi cele referitoare la Pearl Harbor sau <a href="https://rumble.com/v12urxr-september-11-the-new-pearl-harbor.html" target="_blank">atacurile de la World Trade Center </a> . Acest lucru s-a văzut foarte clar în cazul dezinformării dizidenţilor faţă de măsurile dictatorial-clasice luate cu ocazia recentei pandemii de SARSCOV-2. Odată cu apariţia acestui virus în mediul online au fost infiltrate astfel de teorii fanteziste şi asociate direct cu cele perfect justificate de critică la adresa soluţiilor impuse de autorităţi. Aceste teorii infiltrate au fost cea a falsei conexiuni între tehnologia 5G şi acest virus şi cea a implicării lui Bill Gates în apariţia sa, <a href="https://baldovin.blogspot.com/2020/05/dezinformari-cu-privire-la-bill-gates-5.html" target="_blank">după cum am descris în acest articol </a> . Ce-i drept, în acest ultim caz e cam ciudată subita re-calificare a celebrului miliardar în medicina vaccinurilor (unică în istoria miliardarilor ajunşi astfel în timpul vieţii lor). Însă, dacă acel virus a fost creat în laborator, aşa cum a susţinut laureatul cu premiul Nobel pentru studiul HIV, Luc Montagnier, totuşi e foarte puţin probabil să-l fi putut crea Bill Gates.
<br />
<br />
Dar el ar fi putut fi totuşi manipulat sau chiar constrâns de spionajul civil să renunţe la compania sa de suflet şi să intre în industria medicală a vaccinului, tocmai pentru a da un grad de realism acestei dezinformări, suficient cât să se prindă dizidenţii în ea. Celebra sa companie nu putea să se dezvolte fără ajutorul la primit la începuturile sale. Ce nevoie ar fi avut omul simplu de un PC în anii 1980? Trebuia întâi făcută infrastructura şi abia apoi convins şi omul simplu să cumpere un PC, iniţial la un preţ exorbitant. Iată că acum Bill Gates ar fi putut întoarce favorul prin acest joc de teatru printre vaccinuri! Acuzaţiile totuşi nefondate ale dizidenţilor la adresa lui îl transformă în ochii opiniei publice în retrograzi anti-tehnologiţti , nostalgici medievali şi primitivişti.
<br />
<br />
Eu şi mulţi alţi dizidenţi lucizi critici faţă de măsurile anti-COVID-19 luate de autorităţi am fost întâmpinaţi de docilii formaţi în faţa televizoarelor exact cu aceste ironii cu privire la Bill Gates şi 5G, deşi subiectele noastre de abordare a dezbaterii erau altele. Inclusiv <a href="https://baldovin.blogspot.com/2020/04/cenzura-si-dictatura-clasica-instituite.html" target="_blank">cenzura a fost justificată prin protecţia faţă de „pericolul aberaţiilor” dizidenţilor</a>, deşi libertatea de exprimare e pe hârtie garantată în dictatura capitalistă. Produsul dezinformaţional de denigrare a dizidenţilor faţă de această campanie de implementare a dictaturii clasice a fost a fost într-adevăr genial. Totuşi, aberaţia acelor măsuri de prevenţie împotriva infectării au dus la scăderea popularităţii chiar şi lui Bill Gates în rândul opiniei publice internaţionale, în ciuda enormului progres pe care l-a adus civilizaţiei umane prin activitatea sa din zona IT.
<br />
<br />
În ciuda promovării acestor idei pe toate canalele dizidente, realitatea este că Bill Gates este unul dintre puţinii miliardari care îşi merită pe deplin statutul social, inovând alături de alţii tehnologia IT. De asemenea, în ciuda unor cazuri adverse minore, vaccinul a produs o revoluţie medicală cu consecinţe evidente în prelungirea vieţii şi creşterea numărului populaţiei umane. În articolele mele despre pandemia COVID-19 n-am susţinut excesul de <a href="https://baldovin.blogspot.com/2021/04/atentie-la-vaccinurile-anticovid-pentru.html" target="_blank">vaccin pentru boli uşoare faţă de care organismul poate şi trebuie să-şi dezvolte propriul sistem imunitar </a> . Însă am susţinut vaccinarea pentru boli mai grave precum tuberculoza, poliomielita sau hepatita. În principiu, aceasta este şi opinia majorităţii (cel puţin în estul Europei), care şi-a vaccinat copiii împotriva acestor boli, dar nu şi împotriva COVID-19. Însă mulţi dizidenţi au căzut pradă acestor dezinformări, refuzând beneficiul oricărui vaccin, şi astfel au părut antivaccinişti şi anti-tehnologişti.
<br />
<br />
Dizidentul american Alex Jones a susţinut astfel idei fanteziste despre un aşanumit grup Bilderberg, din are făceau parte demagogi sau corporatişti medii (dar nu membrii ai dinastiilor Rothschild şi Rockefeller) . Conform lui Jones, membrii acestui grup ar fi avut întâlniri secrete în care s-ar fi practicat ritualuri satanice cu ucideri de animale şi extracţie de sânge de copil, etc. Spionajul civil mi-a trimis şi mie astfel de informaţii de-ale lui Jones pe diferite căi în intenţia de a mă prinde în ele, după cum poate fi văzut în anumite comentarii din postările mele în cele două bloguri dedicate analizei politice. Mi-au fost infiltrate în anturaj diverse „domnişoare” cu astfel de idei, de care să mă îndrăgostesc şi pe care să le cred în virtutea „iubirii oarbe”. Dar eu îmi păstrez luciditatea teoretică chiar şi atunci când mă îndrăgostesc! Iar acest subcapitol este reacţia mea la aceste tehnici de dezinformare, pe lângă grupul de documentare pe care am început să le public din 2020, împreună cu cartea mea „<a href="https://baldovin.blogspot.com/2023/08/decembrie-1989-sub-lupa-psihologiei.html" target="_blank">Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei</a>” la care lucrez în paralel cu aceasta.
<br />
<br /><b>
Teoriile clonante
</b><br />
<br />
Spre deosebire de tehnica de dezinformare prin clonare, care produce un rezultat credibil de majoritatea, grupul teoriilor clonante al tehnicii de dezinformare prin contracarare în documente, dimpotrivă, creează un produs dezinformaţional foarte asemănător cu cel care trebuie ascuns opiniei publice, dar care e foarte improbabil pentru majoritatea neutră a populaţiei. Nucleul informaţional ce trebuie ascuns de opinia publică constă în grupul celor mai bogaţi capitalişti, respectiv marile dinastii ecominco-financiare Rothschild şi Rockefeller. Pentru a nu fi traşi la răspundere în urma marilor tragedii ale epocii moderne, membrii acestor dinastii şi-au schimbat numele, însă controlează mare parte din politica internaţională prin butoane financiare şi industriale. În jurul lor au creat tampoane dezinformaţionale care să absoarbă furia publică pentru măsurile nepopulare. Acestea sînt băncile mai mici, corporaţiile şi <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2012/08/institutia-electorala-un-nod-in-reteaua.html" target="_blank">aparatul electoralist-demagogist </a> care simulează controlul ultim al pârghiilor politice.
<br />
<br />
Există însă o minoritate de dizidenţi care văd că „politicienii” (corect ar trebui numiţi demagogi) sînt influenţaţi de interesele marilor corporaţii în deciziile pe care le iau, în detrimentul majorităţii populare ce se presupune că i-ar fi votat. De aici ei trag concluzia că societatea capitalistă este o plutocraţie sau oligarhie, controlată de marile corporaţii. Sînt incluşi în cei ce controlează lumea miliardarii de top sau medii precum recentul Elon Musk, deja amintitul Bill Gates sau mult mai notoriul George Soroş. Primul încă nu are anvergura mediatică a ultimilor doi, aşa că deocamdată nu se spun multe despre implicarea lui în manipularea demagogilor. Însă Bill Gates şi mai ales George Soroş au jucat foarte bine rolul de păpuşari ai unor evenimente precum pandemia de COVID-19 sau evoluţia cursului anumitor monede din diferite ţări şi chiar educaţia unor elite universitare.
<br />
<br />
Dizidenţii nu se înşeală foarte mult criticând mentalitatea corporatistă. Vedem cum corporaţiile ne inundă spaţiul intim şi ne distrag atenţia de la observarea coerentă a mecanismelor sociale. Însă ei nu văd adevăraţii păpuşari din spatele corporaţiilor însele, respectiv dinastiile Rothschild şi Rockefeller, care au creat însăşi societatea capitalistă din ultimii 150 de ani. Elon Musk, Bill Gates sau George Soroş sînt nişte miliardari şi atât; dinastiile Rothschild şi Rockefeller controlează toţi banii în care cei trei sînt miliardari şi, împreună cu ei, întreaga societate. Acest adevăr este menit să fie ascuns de clasa aceasta de terorii dezinformaţionale
<br />
<br />
O altă instituţie fantomă, cu rol de tampon dezinformaţional pentru dinastiile Rothschild şi Rockefeller este şi fracmasoneria, cunoscută şi sub numele de „loja masonică”. Ea este continuatoarea „Ordinului Templierilor” din perioada medievală şi de după, apărut în interiorul Bisericii Catolice. Cavalerii templieri au ajuns foarte bogaţi, şi e destul de probabil ca bogăţiile lor să fi fost acumulate prin cămătărie, practică repudiată de creştinism. Aşa se face că regele Filip al IV-lea a început o serie de persecuţii asupra lor, numele organizaţiei dar şi componenţa sa fiind astfel schimbate după cum o ştim astăzi. În interiorul său au fost chemate să participe la anumite şedinţe şi ritualuri elite din diferite domenii, şi astfel organizaţia a devenit altceva decât fusese odată. Anumite elite culturale o apreciază ca liant de stabilitate politică în ţările unde e activă, însă majoritatea dizidenţilor o detestă, acuzând-o exact de opusul a ceea ce o face apreciată de ceilalţi.
<br />
<br />
Părerea mea este că această organizaţie este una pur decorativă, are foarte puţine pârghii de control al demagogilor în raport cu spionajul civil, instrumentul esenţial al dinastiilor Rothschild şi Rockefeller. Aceste practici specifice nucleului capitalismului au fost dezavuate de Creştinism, mai puţin aripa protestantă. Ca răspuns la cest atac, pe de o parte dinastiile Rothschild şi Rockefeller au donat fonduri importante către Biserică pentru a cumpăra clericilor îngăduinţa, după modelul indulgenţelor clasice. Pe de altă parte aceste dinastii au sprijinit această instituţie fantomatică a fracmasoneriei, prin care i-au acuzat pe clerici de lăcomie, laşitate şi ipocrizie (valori opuse Creştinismului), întorcând acuzaţia ce li s-a adus către acuzatori. Observăm aici tehnica de dezinformare prin clonare.
<br />
<br />
Iată cum, prin această tehnică de dezinformare, doar o parte minoră din dizidenţi acuză dinastiile Rothschild şi Rockefeller ca principalii responsabili atât pentru tragediile ultimilor 150 de ani, dar şi pentru beneficiile capitalismului! Majoritatea dizidenţilor au fost prinşi în această plasă dezinformaţională în susţinerea acestor idei fanteziste despre George Soroş, Bill Gates sau fracmasonerie, pentru care însă nu vin cu dovezi sau deducţii logice solide, fapt ce îi face necredibili pentru majoritate. Eu am adus solide deducţii logice în special î<a href="https://youtu.be/i5-XyozCKFc" target="_blank">n documentarul meu „Sadismul în politica internaţională”</a> dar şi în alte locuri despre faptul că e imposibil ca nişte dinastii ecominco-financiare precum Rothschild şi Rockefeller să fi dispărut subit, fără ca societăţile în care s-au dezvoltat să fi dispărut de asemenea. Totuşi, sub această perdea de dezinformare, majoritatea nu acceptă acest fapt evident, considerând că şi teoria Rothschild şi Rockefeller este o altă variantă de George Soroş, Bill Gates sau fracmasonerie. Într-adevăr, aşa ceva este un absolut genial produs de dezinformare.
<br />
<br />
Exact acelaşi model de infiltrare ideologică vizează şi subiectul Pearl Harbor, faţă de care am construit acest subcapitol dedicat dezinformării. Fiind într-adevăr cea mai mare dezinformare factuală din istorie, aşa cum am descris-o pe parcursul acestui subcapitol, tragedia de la Pearl Harbor din decembrie 1941 a forţat mâna spionajului civil şi şi-a dat astfel în vileag propriile metode de lucru, după cum am văzut în special în ultimele secţiuni. Am arătat în chiar prima secţiune dedicată temei Pearl Harbor cum s-au ignorat nejustificat alarmele venite dinspre radarul Opana ce a surprins avioanele japoneze venind sau nava Ward ce a surprins şi chiar scufundat un minisubmarin japonez spionând în zonă . De asemenea, în acea secţiune am arătat cum scenariul paralizării defensivei bazei americane de la Pearl Harbor s-a repetat identic la baza de Clark Field din Filipine, ce a aparţinut tot SUA. Şi, nu în ultimul rând, am arătat cum amiralul James O. Richardson a fost schimbat de la conducerea bazei pentru că nu s-a împăcat cu gândul mutării ei de la San Diego, California, în Hawaii, fiind vulnerabilă astfel la un atac japonez ce părea probabil în contextul tensiunilor dintre cele două ţări. Când află despre aceste detalii omul simplu îşi schimbă părerea cultivată de mass-media şi şcoală despre acest eveniment, ca atac surpriză. De aceea dictatura capitalistă cenzurează sistematic aceste date <a href="https://youtu.be/ndoiAKOAGAM" target="_blank">aşa cum am arătat în acest video </a> , sau le camuflează în haos informaţional, din care omul simplu nu mai înţelege nimic. Cu toate acestea, observăm cum Wikipedia şi alte surse oficiale de informare a opiniei publice încă insistă pe ideea că atacul japonez din data de 7 decembrie 1941 ar fi fost unul surpriză, iar ideea cunoaşterii în avans de către autorităţile americane este dată ca o „teorie conspiraţionistă”.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8PVspSwLQowTLhKAIcLYiq87t6a71NJTSyvHBc5QHNDntUwFvZugTbpDSUE5DkFaWsMFMRRE0l2ohINF148SWpFP10GD8L_RQ1CtDIO36NVQbRoWSKYiGOq-Pd4Rt_dGwcVE5-vDtp7DkXkMtlnZ8jOvRZuLKv2UBlS8TvB49XkdOphXZTGJfAtTpXTx0/s1163/Wikipedia-Pearl%20Harbor%20advance-knowledge%20conspiracy.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="645" data-original-width="1163" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8PVspSwLQowTLhKAIcLYiq87t6a71NJTSyvHBc5QHNDntUwFvZugTbpDSUE5DkFaWsMFMRRE0l2ohINF148SWpFP10GD8L_RQ1CtDIO36NVQbRoWSKYiGOq-Pd4Rt_dGwcVE5-vDtp7DkXkMtlnZ8jOvRZuLKv2UBlS8TvB49XkdOphXZTGJfAtTpXTx0/s400/Wikipedia-Pearl%20Harbor%20advance-knowledge%20conspiracy.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Pe lângă ascunderea acestor adevăruri dureroase într-o formă de contracarare de denigrare în documente, departamentele de dezinformare au creat o astfel de „teorie conspiraţionistă” de tip clonare faţă de tema avioanelor B-17, care nu puteau zbura în 1941 dinspre coasta vestică americană în Hawaii , <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/12/25462-minciuna-cu-avioanele-b-17-care.html" target="_blank">aşa cum am arătat în secţiunea aceasta </a> . Această infiltrare ideologică este amestecată cu cea a clonării, şi a fost transformată într-o „teorie conspiraţionistă” prin aplicarea la o hartă cu viziunea Europeană asupra lumii. Ea susţine imposibilitatea avioanelor japoneze de a zbura din arhipelag până în Hawaii, după cum vedem în imaginea de mai jos.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlEYtU-E5kyCIlGt1Su65kyl6DHwV1amTiMdQEVPaRBJHrWpe-p5rEdKKCLvdIQHQmJukxI8bYoohpVMnF_gXsqB8W5OIyQze6t5wmIx7LKvQrNPlXm6OzM3mBbZIE4zkbyKBJVMQBt5vKqGUoWAvbhSaBeGQG9Xf3qC-mBjW_ONqvUl76Lam7JFpIc5Ui/s660/Pearl%20Harbor-planeConspiracy.png" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="660" data-original-width="660" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlEYtU-E5kyCIlGt1Su65kyl6DHwV1amTiMdQEVPaRBJHrWpe-p5rEdKKCLvdIQHQmJukxI8bYoohpVMnF_gXsqB8W5OIyQze6t5wmIx7LKvQrNPlXm6OzM3mBbZIE4zkbyKBJVMQBt5vKqGUoWAvbhSaBeGQG9Xf3qC-mBjW_ONqvUl76Lam7JFpIc5Ui/s400/Pearl%20Harbor-planeConspiracy.png" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
O astfel de idee se suprapune şi peste cea a „pământului plat”. Desigur, varianta americană a hărţii lumii exclude eficienţa acestei infiltrări în mentalitatea americană, însă are eficienţa că exteriorizează dizidenţa faţă de subiectul Pearl Harbor către „proştii de europeni”, barbari, întârziaţi şi leneşi, dominaţi de idei medievale precum „teoria pământului plat”. O să vedem în secţiunile următoare că această tehnică a fost folosită şi în alte amănunte privind acest subiect. Deocamdată aceste exemple sînt suficiente pentru a înţelege ce înseamnă această tehnică, un adevărat vârf de lance al dezinformării în documente. Asemenea infiltrării agenţilor distructivi în protestele paşnice de stradă, şi în cazul infiltrării în documente (teorii) se produce o totală confuzie în rândul opiniei publice, care în cele din urmă preferă să urmărească ştirile simple, contrafăcute de la TV, şi astfel dictatura capitalistă continuă.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizGFDfruWaArJ7d6cYDwKPTKgzpHMom4BIeybjkIeQ0-AqudeADktrlUQCZ45yMtS4usvZQs7fUUhZOGQ80q5tNnEYW-lMzdRj5HqBauMgkiOYfvuSpP5SLt-zKzmF5xQlT553QN-dcL1o8q8pn1vPha4arIFsnBnM3M1tPdLEywd4HHqbgW1NQFak1QTs/s602/Pearl%20Harbor-planeConspiracy-debunked.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="429" data-original-width="602" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizGFDfruWaArJ7d6cYDwKPTKgzpHMom4BIeybjkIeQ0-AqudeADktrlUQCZ45yMtS4usvZQs7fUUhZOGQ80q5tNnEYW-lMzdRj5HqBauMgkiOYfvuSpP5SLt-zKzmF5xQlT553QN-dcL1o8q8pn1vPha4arIFsnBnM3M1tPdLEywd4HHqbgW1NQFak1QTs/s400/Pearl%20Harbor-planeConspiracy-debunked.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
În următorul articol voi continua această secţiune şi voi analiza <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/12/2546622-continuare-tehnica-de.html" target="_blank">tehnica de dezinformare prin camuflare în documente </a> .
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-54796969632431242902023-10-29T03:27:00.003-07:002024-02-27T12:47:14.487-08:002.5.4.7.2.2. Tehnici de dezinformare indirectă în documente
<h2 style="text-align: center;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br />
<br /><div><div style="text-align: left;">
<div style="text-align: left;"><br /></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/09/2546621-continuare-b-tehnicile.html " target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br /><h4>
2.5.4.7.2.2. Tehnici de dezinformare indirectă în documente
</h4>
<br />
<br />
<a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/08/2546621-tehnici-de-dezinformare.html" target="_blank">Tehnicile de dezinformare indirectă în realitate </a>se aplică şi cele din documente. Termenul de „document” este mai larg decât cel încetăţenit în limbă, cu argumentul imitării unei realităţi trecute. Până la apariţia fotografiei, documentul se reducea la actul scris şi, parţial, la produsele artelor plastice precum pictura, desenul , sculptura etc. Fotografia, filmul şi înregistrarea audio au devenit documente odată cu tehnologia epocii moderne, în acord cu evoluţia ei, completând textul (scris). Însă sub raport tehnic, document este şi limbajul curent, colocvial sau stilistic, deoarece cuvintele vorbite comunică o realitate trecută sau anticipată, ficţională, la fel ca şi textul. Acest grup de tehnici descris în această secţiune se referă exact la documentele scrise sau vorbite, şi auzite de o mulţime sau înregistrate şi multiplicate prin mijloacele contemporane de propagare. Fotografia, filmul şi înregistrarea audio, fiind reprezentări foarte fidele ale realităţii nu pot face obiectul dezinformării indirecte în documente, ci doar suportul prin care textul scris sau vorbit se propagă. Orice încercare de dezinformare prin modificarea post-factuală a conţinutului din aceste documente se încadrează la tehnicile de dezinformare directă precum plantarea, alterarea sau manufacturarea probelor, aşa cum <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/05/2546612-alterarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">le-am descris începând de aici</a> .
<br />
<br />
Dezinformarea indirectă în documente nu vizează decât într-un caz o realitate viitoare, ficţională, deşi în ea se pot strecura tehnici de dezinformare directă. Acest caz este cel al falsului efect, după cum vom vedea mai jos. În rest toate aceste tehnici rămân în limitele pretenţiei de realitate obiectivă a conţinuturilor comunicate în document. Prin urmare actul dezinformaţional din cadrul tehnicilor de dezinformare indirectă se aplică preponderent evenimentelor trecute. Uneori e destul de greu de distins între realitate şi document, deoarece realitatea fierbinte ce comportă dezinformarea nu este percepută direct, ci prin intermediul presei, adică tot prin document. Însă, dacă nu există interdicţii din partea autorităţilor din partea unor jurnalişti independenţi, în general relatarea evenimentelor prin intermediul presei e obiectivă. Ea se modifică în timp, prin sinteză, devenind dezinformare cu concursul modificării însele a reprezentărilor mnezice. Despre astfel de evenimente trecute consemnate de documente este vorba în cazul tehnicilor de dezinformare indirectă în documente.
<br />
<br />
Tehnicile de dezinformare indirectă în documente trebuie net diferenţiate de ştirile false specifice exclusiv presei în căutare de audienţă, deşi sub raport strict matematic ele sunt identice, ambele comunicând minciuni. Însă fenomenul ştirilor false a fost folosit curent de presa tabloidă pentru a atrage un cât mai mare număr de cumpărători. Dezinformarea indirectă în documente este acel fake news lansat direct de spionajul civil special pentru a improviza în documente ceea ce nu s-a putut face în realitate din lipsă de timp sau din cauza unor costuri mult prea mari. Diferenţa dintre fake news-ul tabloid (comercial) şi cel dezinformaţinal constă în absenţa aspectului bombastic, şi în continuarea ştirilor pe această temă timp de mai multe săptămâni. De obicei fake news-ul comercial durează câteva zile , atât cât opinia publică începe să afle despre minciuna ascunsă în ştirea falsă. Pentru a-şi acoperi minciuna, trustul care a folosit fake- news-ul comercial lansează o altă temă de fake- news cu rol de camuflare, puţini fiind cei care vor sesiza în asta o strategie de manipulare.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj974qREv1IHaqv0NCMioRZ8CYyVxpr_MU2r42OPstrDNA28Zxp4L4ZbT_hV0kUdu7H0fIQ9CTy0yCGiOvYYqkCOTYUoGYVKUrgU0Q7tV8UvHS26RFi2A7tqYTu2lh7udGKQojT4YjnTiRie44guPqkEjH-hxeHKhctFi2PQtft1YBtI0GITtN_plJQiCG1/s2059/fakeNews.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1471" data-original-width="2059" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj974qREv1IHaqv0NCMioRZ8CYyVxpr_MU2r42OPstrDNA28Zxp4L4ZbT_hV0kUdu7H0fIQ9CTy0yCGiOvYYqkCOTYUoGYVKUrgU0Q7tV8UvHS26RFi2A7tqYTu2lh7udGKQojT4YjnTiRie44guPqkEjH-hxeHKhctFi2PQtft1YBtI0GITtN_plJQiCG1/s400/fakeNews.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Dar, inclusiv dezinformarea foloseşte înlocuirea unei teme cu alta odată ce începe să fie dominată de mentalitatea dizidentă. Este sugestiv exemplul din secţiunea anterioară cu începerea războiului din Vietnam pentru a acoperi ciudăţeniile din Cel De-al Doilea Război Mondial, în special atacul de la Pearl Harbor. De asemenea,în zilele noastre acelaşi model l-am văzut la acoperirea minciunilor spuse în pandemia de COVID-19 cu <a href="https://baldovin.blogspot.com/2022/03/conflictul-dintre-rusia-si-occident.html" target="_blank">instigarea invazia Ucrainei de către Rusia</a> şi devastatorul război care încă a activ acolo şi acum.
<br />
<br />
Tehnicile de dezinformare indirectă în documente le repetă pe cele din realitate, aşa cum le-am descris în secţiunea anterioară. În continuare am să le descriu pe câteva dintre ele, urmând ca restul să fie descrise în următoarele articole pentru a nu-l lungi prea mult pe acesta.
<br />
<br /><h4>
Antecedenţa (falsă cauză) în documente
</h4>
<br />
Această tehnică se regăseşte foarte clar în documentarele despre Cel De-al Doilea Război Mondial şi ororile sale care oferă mincinos ca principală cauză pentru apariţia sa pe Adolf Hitler în zona Europeană şi ultranaţionalismul japonez în zona din Pacific. Am arătat la nivel mediu de detaliu în documentarul meu „<a href="https://youtu.be/toJQIuPRJrU" target="_blank">Cea mai mare crimă din istorie”</a> faptul că acest război a fost instigat în sensul contracarării antisemitismului ce s-a amplificat din reacţia opiniei publice occidentale la criza din 1929 şi faţă de sistemul bancar în general. Antisemitismul german şi ultranaţionalismul japonez se aflau într-un procent de mult sub 50% din populaţia Germaniei şi Japoniei. Prezentarea excesiv de detaliată a acestora în documente a avut rol de camuflare a sprijinului pe care pilonii capitalismului occidental l-au jucat în apariţia şi dezvoltarea acestor mişcări politice, şi instigarea acestui sângeros război. La minutul 49:32 din documentarul linkat mai sus am arătat rolul pe care compania americană General Motors l-a avut în dezvoltarea industriei de maşini germane destinate războiului. De asemenea, la minutul 52 am arătat cum cei mai importanţi industriaşi germani, respectiv Fritz Thyssen, Hjalmar Schacht sau Wilhelm Keppler, aflaţi în relaţii apropiate cu omologii lor americani, l-au avut faţă de ascensiunea la putere a lui Hitler. De asemenea, începutul acestui subcapitol a arătat în detaliu cum <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">spionajul civil american a contribuit la realizarea tragediei de la Pearl Harbor </a> . Descrierea în detaliu în aceste documente dezinformaţionale a vieţii lui Hitler precum şi a ultranaţionaliştilor japonezi, cu ignorarea cauzelor principale ale acestui război, este o tehnică de dezinformare prin antecedenţă (falsă cauză) în documente.
<br />
<br />
Am arătat în <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/07/2546614-manufacturarea-probelor-in.html" target="_blank">această secţiune cum s-a manufacturat ideologic justificarea atacului japonez asupra bazei de la Pearl Harbor</a>. Acest atac nu a avut nici un rol strategic în dinamica unui interes economic; el a fost o forţare de stabilire indirectă a unei false cauzalităţi între interesul japonez de a exploata petrolul din Indiile Olandeze şi a scăpa astfel de fantomatica opoziţie a flotei din Pacific a SUA aflată în partea opusă. Ei bine, iată cum acea naraţiune este şi un bun exemplu de dezinformare indirectă în documente, relevând această tehnică a falsei cauzalităţi.
<br />
<br />
Un alt exemplu, mai aproape de zilele noastre, este justificarea prin tehnica de falsă cauzalitate a relaţiei dintre Osama Bin Laden împreună cu fantomatica organizaţie teroristă Al Quaeda şi atacurile de la 11 septembrie 2001 asupra turnurilor gemene ale complexului World Trade Center de la New York. Cartea „The New Pearl Harbor: Disturbing Questions About the Bush Administration and 9/11” a lui David Ray Griffin şi <a href="https://www.youtube.com/watch?v=LgYNPaO1rNY" target="_blank">documentarul făcut după ea</a> , au arătat că în această tragedie au fost implicate forţe mult mai puternice, cel mai probabil manufacturate de spionajul civil. Dar, pentru faptul că Bin Laden şi Al Quaeda au avut mesaje ostile faţă de SUA, ei au fost declaraţi responsabili pentru aceste atacuri, creându-se astfel un fals efect din aceste declaraţii.
<br />
<br />
În România cel mai vizibil exemplu de falsă antecedenţă în documente constă în discursul denigrator al mass-media la adresa poporului român cum că n-ar fi votat bine la alegerile din ultimii 33 de ani, sau alte particularităţi naţionale naturale, regăsibile în variante asemănătoare şi la alte popoare. Dacă în primii ani de după 1990 poporul poate fi învinuit pentru că n-a votat reprezentanţii capitalismului (deşi la dezastru ce a urmat, asta pare să fi fost mai curând o calitate), după aceea poporul a votat şi politicieni de dreapta. De fapt, principala cauză a dezastrului social în care se află România este intenţia spionajului civil de a strămuta populaţia în scopul de a acoperi deficitul demografic din Occident, după cum am arătat în <a href="https://gabrielbaldovin.blogspot.com/2023/07/eroii-au-murit-1989-cia.html" target="_blank">recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA</a>”
<br />
<br /><h4>
Consecutivitatea în documente
</h4>
<br />
Această tehnică de dezinformare indirectă este similară celei a realităţii, cu singura diferenţă că evenimentele nu s-au produs sau nu se vor produce în realitate, ci sînt deduse sau sugerate dezinformaţional. Tipic pentru acest tip de dezinformare este sperierea copiilor spre a nu face diferite lucruri, ce pot aduce consecinţe mult mai grave decât în realitate. Adulţii care îi mint astfel o fac însă spre binele lor. Din păcate, adulţii înşişi sînt trataţi precum nişte copii de către spionajul civil prin portavocile lor din presă sau inflencerii din reţelele de socializare. Orice fel de ameninţare voalată şi exteriorizată asupra unor idei antisclavagiste pe care omul simplu le are se includ în această tehnică de dezinformare. De exemplu, <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/11/politica-de-jucarie-si-riscul-dictaturii.html" target="_blank">susţinerea în documente că lipsa aparatului demagogist </a> ar duce la haos social şi criză economică este o tehnică de dezinformare indirectă de tipul consecutivităţii în documente.
<br />
<br />
Un caz mai concret al folosirii acestei tehnici este acuzaţia falsă de activişti comunişti adusă dizidenţilor din industria filmului, dispuşi să preia în producţiile de la Hollywood tema <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/03/25465-indicii-despre-auto-sabotaj.html" target="_blank">sabotajului produs de spionii FBI infiltraţi în personalul militar de la Pearl Harbor </a> . În urma acestei false acuzaţii s-a creat „Lista neagră de la Hollywood”, cunoscută şi ca „Lista lui Bill”. Cei consemnaţi în ea au fost excluşi astfel din industria filmului iar proiectul adevărului despre Pearl Harbor a fost înăbuşit, după cum vedem inclusiv în zilele noastre. O să arăt într-o secţiune ulterioară cum acest proiect a fost contracarat cu o mulţime de filme propagandistice pe această temă, ce validează teoria oficială a atacului surpriză.
<br />
<br />
La noi în România, cel mai stringent exemplu al folosirii acestei tehnici este zvonul crezut de majoritatea românilor lansat începând din 1989 cum că Ceauşescu l-ar fi ucis pe ministrul apărării Vasile Milea. În contextul minciunii generale promovate de mass-media cum că poporul român s-ar fi revoltat în masă împotriva dictatorului, o astfel de idee părea probabilă, ca un gest de intimidare a subordonaţilor lui Milea. După cum am argumentat la un nivel maxim de detaliu în <a href="https://baldovin.blogspot.com/2023/10/uciderea-generalului-vasile-milea.html" target="_blank">secţiunea altei cărţi pe care o scriu în paralel cu aceasta </a> , Vasile Milea a fost ucis, cel mai probabil de către un civil fără experienţă cu armele, dar care fusese racolat înainte de CIA, cu scopul de a-i intimida pe capii armatei române că vor păţi la fel dacă vor trage în demonstranţii anti-Ceauşescu, care în majoritate erau spioni CIA sau KGB sau CIA şi KGB infiltraţi. Sau mai bine zis, protestatarii autentici erau infiltraţi între ei, involuntar, fiind minoritari.
<br />
<br /><h4>
Clonarea în documente
</h4>
<br />
Tehnica de dezinformare prin clonare a documentelor este exact acelaşi lucru cu cea a realităţii, respectiv înlocuirea unor documente autentice nefavorabile mentalităţii sadice cu unele contrafăcute ce seamănă cu acestea. La fel ca şi în cazul clonării realităţii şi cea a documentelor trebuie diferenţiată de plantarea probelor în documente, în sensul că nu foloseşte un document real (sau copia lui), ci creează unul care seamănă parţial, niciodată identic cu cel ce se doreşte clonat. Falsul în acte, aşa cum <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/08/2546621-tehnici-de-dezinformare.html" target="_blank">l-am amintit la punctul clonării realităţii din prima parte a secţiunii anterioare </a> , alături de cel parţial al <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/06/2546613-plantarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">plantării probelor </a> este modelul înţelegerii acestei tehnici. Însă falsul în acte aşa cum îl ştim din codul penal este o tehnică rudimentară de dezinformare, folosită în general de omul simplu. La fel ca şi în cazul <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/05/2546612-alterarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">alterării probelor </a> , această tehnică a fost desăvârşită de sistemul dezinformaţional avansat al spionajului civil prin infiltrare în discursul adversarilor ideologici şi provocare acolo de efect de „cal troian”, după modelul <a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ%20" target="_blank">infiltraţilor DGIPI între protestatarii autentici descris în documentarul meu , „Diversioniştii”</a> .
<br />
<br />
Diferenţa dintre infiltraţii spionajului civil pentru compromiterea unor proteste de stradă şi cei din clonarea documentelor constă în faptul că în primul caz infiltrarea se referă la fapte iar în cel din urmă ea se referă la idei. Un prim nivel de clonare a documentelor este interpretarea tendenţioasă. Aceasta trebuie diferenţiată de interpretarea eronată a unui document, făcută din neştiinţă, imaturitate sau lipsă de experienţă cu domeniul vizat de document. Dimpotrivă, interpretarea tendenţioasă se datorează unei intenţii de falsă interpretare, făcută exclusiv cu scopul distorsionării mesajului adversarului ideologic în a ajunge la opinia publică. O astfel de tehnică de dezinformare vine pe fondul cunoaşterii şi asumării de cel ce o foloseşte că informaţia preluată din document e distorsionată, nerealistă, neconformă cu spiritul documentului.
<br />
<br />
Putem aici recunoaşte modelul ştirilor false folosite de presa tabloidă, cu diferenţa că acestea comunică exclusiv minciuni. Dimpotrivă, interpretarea tendenţioasă prezintă o exagerare extremă a discursului oponentului ideologic în sensul caricaturizării sale maxime. Cel mai clar exemplu de dezinformare prin clonare de document în formă de interpretare tendenţioasă este replica lui Ronald Reagan din cadrul dezbaterii pentru fotoliul prezidenţial din 1984 cu Walter Mondale. Vârsta înaintată a lui Reagan a fost o foarte serioasă vulnerabilitate poilitică pentru el; la scurt timp după ce şi-a terminat al doilea mandat i-a fost anunţat diagnosticul de boală Alzheimer. Poate că au existat unele semne ale bolii chiar în acea perioadă, observate de medici, iar Mondale părea gat să îi exploateze această vulnerabilitate, deşi acuzaţia vine dinspre moderator. Replica lui Reagan atestă o foarte puternică echipă de PR politic, şi a constat în aplicarea magistrală a acestei tehnici de clonare prin falsa interpretare, care a stârnit hohote de râs:
<br />
<br />
<blockquote>"În niciun caz. Nu vreau să fac pe tema vârstei o temă în această campanie. Nu vreau să exploatez, în scopuri politice, tinereţea şi lipsa de experienţă a adversarului meu" </blockquote>
<br />
<br />
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="399" src="https://www.youtube.com/embed/0RtXmnUe9s0" title="1984: Reagan jokes about Mondale's youth" width="709"></iframe>
<br />
<br />
Observăm în această replică cum Reagan mută atenţia dinspre propria problemă cu sănătatea şi vârsta înaintată către incompetenţa adversarului <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/11/politica-de-jucarie-si-riscul-dictaturii.html" target="_blank">demagogist</a> , cosmetizată într-un foarte abil compliment de tinereţe, deşi se vede că Mondale nu era tocmai un om tânăr. Recunoaştem aici o asemenea distorsionare a acuzaţiei iniţiale şi transformare a ei în contraatac de acuzaţie de incompetenţă. O astfel de manipulare a discuţiei făcea inclusiv acuzaţia iniţială absurdă deoarece, dacă ar fi fost într-adevăr o replică spontană, atunci ar fi demonstrat exact contrariul acesteia, respectiv faptul că preşedintele e în deplinătatea facultăţilor mentale şi chiar dă replici spirituale. Pe lângă intenţia de falsă interpretare, mai recunoaştem în această replică şi ambele forme de dezinformare prin contracarare în documente, respectiv o cosmetizare a vârstei lui Mondale dar şi o denigrare a sa ca „polticianist”, care exploatează prejudecăţile oamenilor privind vârsta, nu calitatea umană, împreună cu acuzaţia de incompetenţă datorată tinereţii şi lipsei de experienţă. Observăm cum demagogia lui Reagan este dublă faţă de cea a oponentului ideologic, acesta întruchipând magistral spiritul mincinos al capitalismului.
<br />
<br />
Un alt caz de interpretare tendenţioasă ar fi putut fi replica lui Kermit Tyler trimisă celor doi operatori de la staţia radar Opana, cum că avioanele surprinse de semnal ar fi fost americane B-17. Ne aducem aminte de la începutul acestui subcapitol că am arătat că <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/12/25462-minciuna-cu-avioanele-b-17-care.html" target="_blank">aceste avioane nu puteau zbura de pe coasta vestică a SUA în 1941, când s-a întâmplat atacul japonez la Pearl Harbor </a> . Dar e posibil ca această replică să fi fost plantată ulterior în istorie, sau ea să fi venit de la un superior ierarhic la care Tyler a sunat, la fel cum cei doi operatori au făcut după observarea semnalului cu formaţiunea de avioane japoneze în osciloscop. În acest caz răspunsul său nu se încadrează în această tehnică de dezinformare.
<br />
<br />
Presa oficială foloseşte constant în zilele noastre această tehnică pentru distorsionarea discursului dizidenţilor politici, care au ieşit din falsa dihotomie a politicilor de stânga/dreapta propusă de sistemul electoralo-demagogist. Ea s-a aplicat la denigrarea dizidenţilor politici faţă de măsurile dictatoriale luate de guvernele majorităţii statelor sub justificare unor măsuri de protecţie împotriva pandemiei de SARSCOV-2, care ulterior s-a dovedit a avea <a href="https://baldovin.blogspot.com/2021/10/cateva-mituri-despre-anti-plandemisti.html" target="_blank">gravitatea unei gripe, după cum au văzut în cele din urmă majoritatea şi am argumentat şi eu în acest articol </a> . Cei care au protestat împotriva acestor măsuri au fost descrişi în spaţiul public ca negaţionişti sau anticovidişti, sugerând opiniei publice că nu ar recunoaşte existenţa virusului sau că s-ar lupta în mod absurd cu însuşi virusul, nu cu autorităţile.
<br />
<br />
Întrerup aici acest articol, deoarece s-a lungit cam mult, dar nu şi secţiunea, pe care o voi continua în următorul articol, dedicat <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/11/2546622-continuare-tehnica-de.html" target="_blank">tehnicii de dezinformare indirectă prin contracarare în documente</a>.
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-81566450364148322882023-09-29T07:27:00.002-07:002024-01-28T01:14:14.264-08:002.5.4.7.2.1. (continuare) B. Tehnicile presiunii psihologice de dezinformare
<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h3 style="text-align: left;">
2.5.4.7.2.1. Tehnici de dezinformare indirectă asupra realităţii
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /></div><div><div style="text-align: left;">
<div style="text-align: left;"><br /></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/08/2546621-tehnici-de-dezinformare.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br /><h4>
B. Tehnicile presiunii psihologice de dezinformare
</h4>
<br /><b>
Explozia patetică
</b><br />
<br />
Este o tehnică de dezinformare prin care un eveniment, persoană, grup social sau informaţie este scoasă din atenţia publică pe termen lung după ce a fost expusă unui eveniment emoţional dramatic, lacrimogen care produce izbucnire în plâns, doliu, angoasă sau furie. Această explozie emoţională duce ulterior la stări de depresie celor care sînt atinşi de ea. Pentru a evita retrăirea acelor evenimente, subiectul ţintit spre dezinformare îşi reprimă maxim amintirile legate de acel subiect. Strânsa manufacturare a acelor evenimente pentru a intra în asociaţie cu un eveniment lacrimogen sau traumatic va duce la repudierea lor în străfundurile conştiinţei publice, inclusiv cele care se doresc şterse din percepţia publică. O astfel de tehnică are exact acelaşi efect precum fenomenul tabu descris de antropologia culturală, conform căruia un anumit subiect este efectiv închis în istorie şi nimeni nu vorbeşte despre el.
<br />
<br />
Cel mai clar exemplu de dezinformare prin tehnica exploziei patetice din istorie este celebra fotografie de mai jos, ajunsă definitorie pentru războiul din Vietnam, despre care am amintit şi în secţiunea anterioară. Ea a fost menită şi să contracareze reacţia precisă de furie a opiniei publice după ce au ieşit la iveală imagini cu câţiva militari americani care aruncau cu napalm într-un grup de copii. Dimpotrivă, în imaginea dezinformaţională în cauză se văd în spate soldaţi ce par că i-au salvat pe acei copii, un fel de gărzi de corp ai lor, ceea ce este o dezinformare prin tehnica clonării. Dar principalul scop al acestei fotografii este acela de a extrage reacţia patetică a opiniei publice şi a evita să mai urmărească ştirile legate de războiul din Vietnam; la fel ca şi cel din Irak de după 2003, şi acela strângea pe zi ce trecea cât mai mulţi opozanţi în urma unor informaţii revoltătoare ce ajungeau la opinia publică, care contracarau ideea că SUA ar fi reprezentat binele iar Vietnamul de Nord ar fi reprezentat răul. O astfel de informaţie a fost şi cea redată mai sus la descrierea tehnicii clonării, cu plantarea probelor despre fictivul atac vietnamez de la data de 4 august 1964, în urma căreia a început acel sângeros război. Iată cum tehnica exploziei emoţionale de formă patetică a fost menită să înfrâneze acea tendinţă a opiniei publice de a-şi schimba opinia faţă de acel război, prin autism informaţional. Observăm cum această tehnică, la fel ca şi cele de mai jos, produce un fel de cicatrice informaţională ce duce la refuzul de a mai accepta noi informaţii despre acel subiect.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtkb-i-rtvJ8qzX6fMjgL6sF2HnDH5zeeMQROAWffGbHg437q2sEhILg3nqnj-Vqw0F4P621RnacD1FcJgpMruM8DAoOzOnP7EkySN6gXSGMPsBqVROZ5Bmte65R_FxXtCDUzKGEQmMNDQpT6-uIsjizhmFbycHrxwWRHS5mzM8pGjeYTbwqjtN8kzmDKZ/s1280/VietnameseKids.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="964" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtkb-i-rtvJ8qzX6fMjgL6sF2HnDH5zeeMQROAWffGbHg437q2sEhILg3nqnj-Vqw0F4P621RnacD1FcJgpMruM8DAoOzOnP7EkySN6gXSGMPsBqVROZ5Bmte65R_FxXtCDUzKGEQmMNDQpT6-uIsjizhmFbycHrxwWRHS5mzM8pGjeYTbwqjtN8kzmDKZ/s400/VietnameseKids.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Cele mai cunoscute exemple din România sînt <a href="https://baldovin.blogspot.com/2013/09/cine-e-de-vina-pentru-moartea-copilului.html" target="_blank">emisiunile lacrimogene nesfârşite cu copilul Ionuţ</a> , dat de media ca ucis de câini, şi cel al răpirii Alexandrei Măceşanu . Construirea imaginii de monstru lui Gheorghe Dincă a fost un mod de defulare a acestei explozii emoţionale prin conversie a ei în ură faţă de <a href="https://baldovin.blogspot.com/2021/07/razboiul-meu-personal-cu-spionajul.html" target="_blank">furtul fetei din sânul familiei pe care autorităţile române l-au acoperit </a> .
<br />
<br /><b>
Reprimarea traumatică
</b><br />
<br />
Tehnica exploziei traumatice este foarte asemănătoare cu cea a exploziei patetice cu diferenţa că evenimentul nu produce principal o stare lacrimogenă, ci una de repulsie, oripilare sau frică, deoarece însuşi privitorul este ameninţat de acesta. Uneori pot apărea şi sentimente de compasiune faţă de cei afectaţi de eveniment, însă subiectul afectat de tehnica reprimării traumatice intră automat în modul instinctului de conservare şi caută să-şi salveze propria viaţă de sub efectele acestui eveniment. Putem astfel observa faptul că evenimentul traumatic este anterior, premergător celui patetic; odată cu apariţia acestuia din urmă, primul este deja încheiat şi nu mai constituie vreo ameninţare pentru subiectul căruia îi este expus.
<br />
<br />
Cel mai cunoscut exemplu internaţional al folosirii acestei tehnici este transmiterea în direct prin televiziune a violenţei extreme din partea unor persoane de culoare asupra şoferului de camion Reginald Oliver Denny în timpul haosului din Los Angeles din 1992. Incendierea şi vandalizarea magazinelor, violenţa de stradă aplicată întâi asupra populaţiei de culoare, apoi invers, de aceasta asupra albilor, este o tehnică de dezinformare prin antecedenţă din categoria tehnicilor de negare despre care am vorbit mai sus. Haosul din Los Angeles de atunci a fost menit să ascundă un protest spontan al populaţiei de culoare pentru faptul că o instanţă judecătorească i-a achitat pe 4 poliţişti surprinşi cu un an înainte în timp ce loveau foarte violent pe Rodney King. Acesta ear un biet muncitor care nu comisese nicio infracţiune înainte. Cei 4 poliţişti au motivat acţiunea lor prin faptul că l-ar fi confundat pe King cu un infractor periculos, însă cel mai probabil ei s-au dedat la o satisfacţie sadică sub acoperirea faptului că nimeni nu-i poate vedea.
<br />
<br />
Acest subiect este unul foarte sensibil pentru societatea contemporană. Eu l-am descris <a href="https://youtu.be/i5-XyozCKFc" target="_blank">în detaliu în documentarul meu „Sadismul în politica internaţională</a>” . Pentru a le ascunde sadismul acestor poliţişti şi a majorităţii angajaţilor din instituţiile represive, spionajul civil american a creat un haos social menit să abată atenţia de la această temă. Poliţia a dispărut subit din oraş , iar vitrinele magazinelor au fost sparte de spărgători profesionişti, la fel cum s-a făcut şi în Timişoara la noi în data de 16 şi 17 decembrie 1989, despre care <a href="https://www.youtube.com/watch?v=anFBfe6wR-o&t=6608s" target="_blank">am detaliat la ora 01.50 din documentarul meu „Eroii au murit.1899. CIA”</a> .
<br />
<br />
Populaţia de culoare, în cea mai mare parte defavorizată, a fost astfel instigată să prăduiască acele magazine, fapt ce a dus la manufacturarea prin falsă cauză (antecedenţă) a haosului de atunci. Membrii ei au crezut că această subită dispariţie a poliţiei ar fi un cadou pentru îndulcirea revoltei lor faţă de o măsură cu aspect rasist. Într-o bună măsură aşa a şi fost. Prin urmare, ei au trecut în număr mare la prădarea magazinelor lăsate nesupravegheate. Dar de fapt această inginerie socială a avut rol de denigrare a lor, şi justificare aposteriori în ochii opiniei publice americane şi internaţionale a acţiunii sadice a celor 4 poliţişti săvârşite cu un an înainte. După ce au spart vitrinele magazinelor şi i-au instigat pe cei slabi să le prăduiască, acei ingineri sociali profesionişti au trecut la incendierea unora dintre ele şi a altor obiective din Los Angeles , după cum <a href="https://www.youtube.com/watch?v=73MW5z2mGpQ&t=1200s" target="_blank">am arătat la minutul 20 din documentarul meu „Diversioniştii” </a> . Iată cum, prin această inginerie socială spionajul civil american a abătut atenţia către presupusa predispoziţie spre violenţă a populaţiei de culoare dinspre cea a infracţiunii iniţiale comise de poliţiştii sadici şi apoi de cea ulterioară comisă de judecătorii care i-au achitat. Avem aici de a face cu acelaşi argument al sclaviei clasice, care salva sufletele barbarilor negri prin legarea lor în lanţuri în societatea… „civilizată”.
<br />
<br />
Am spus mai sus că această tehnică se cheamă antecedenţă. Dar, pentru a scoate acest eveniment din atenţia publică, spionajul civil a manufacturat lovirea până aproape de moarte a şoferului Reginald Oliver Denny. Aspectul oribil al acelei scene a fost un atât o tehnică de dezinformare prin camuflarea violenţei iniţiale faţă de Rodney King, cât şi una de presiune psihologică prin explozie emoţională de tip traumatic în rândul ţintei dezinforamţionale. Această inginerie socială i-a comunicat opiniei publice următorul mesaj: „dacă vreţi să vă revoltaţi împotriva regimului şi a ordinii statale, atunci veţi avea parte de asta”. Resemnată, majoritatea a trecut cu vederea abuzurile autorităţilor în favoarea păstrării confortului propriu şi a blamării victimei.
<br />
<br />
În România, cel mai clar exemplu al folosirii acestei tehnici este diversiunea „teroriştilor” lansată după căderea lui Ceauşescu, cu crearea artificială de victime. Această inginerie socială a fost menită în principal spre a convinge armata şi securitatea că o forţă foarte puternică a intrat în controlul puterii şi că vor pierde dacă vor opune rezistenţă. Apoi, ea a fost menită să convingă opinia publică să nu îşi pună întrebări despre evenimente dubioase precum oprirea subită a tramvaielor tocmai în faţa casei pastorului Laszlo Tokes pentru a crea artificial un protest, alinierea şi trimiterea de muncitori de la Craiova şi fabricile timişorene pentru inflamarea stării de revoltă sau spargerea sistematică a vitrinelor magazinelor. Mai aproape de zilele noastre, scenele cu jandarmii lovind violent cu bastoanele protestatarii paşnici la celebrul protest din 10 august au avut acelaşi rol, pe lângă convingerea şi a altora să stea acasă mai curând decât să iasă şi ei în stradă.
<br />
<br /><b>
Reprimarea sexuală
</b><br />
<br />
În <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/05/2546612-alterarea-probelor-in-produsele.html%20" target="_blank">această secţiune am descris alterarea probelor</a> , ca tehnică de dezinformare directă, prin sustragerea de date din ansamblul de evenimente sau documente ce le consemnează. Am spus atunci că această tehnică este aplicarea la nivel de spionaj a aşanumitului „mecanism de apărare al Eului” descris şi numit parţial „refulare” de psihanaliza clasică. Reprimarea indirectă face acelaşi lucru, cu diferenţa că această operaţiune psihică este făcută de receptorul însuşi, la nivel de inconştient precum se întâmplă în cazul nevroticului. Aşa ceva se realizează simplu, prin asocierea datelor ce se doresc a fi reprimate cu sexualitatea. Cultura de masă şi publicitatea folosesc această tehnică pentru a abate atenţia opiniei publice de la problemele societăţii contemporane, care sînt <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2016/10/6-utilizarea-camuflata-amenintarilor.html" target="_blank">dependenţa de crize umanitare </a> şi problema <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2017/05/9-redefinirea-sclaviei-conform.html" target="_blank">sclavagismului salarial </a>. În două articole mai vechi absorbite ca secţiuni în această carte am descris în detaliu <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2011/01/exemple-de-manipulare-si-obedienta.html" target="_blank">rolul sexualităţii prin asociere cu produse diverse </a> .
<br />
<br />
Această tehnică este identică cu cea precedentă a exploziei traumatice, doar că, în loc de traumatism se foloseşte sexualitatea. Spre deosebire de pericolul situaţiei traumatice, care duce la setarea reacţiei de frică, sexualitatea are o reacţie ambivalentă, atât de repulsie cât şi de atracţie. Uneori traumatismul poate duce şi în acest caz la reacţie ambivalentă, precum e cazul şi contraatacului. Dar de cele mai multe ori frica se manifestă prin fugă şi îndepărtare de zona periculoasă. Dimpotrivă, sexualitatea este tot timpul ambivalentă. Majoritatea opiniei publice are viziune conservatoare privind această temă. Exacerbarea publică a sexualităţii aduce o reacţie de repulsie din partea majorităţii, şi este pedepsită de legi. La acest prim nivel de reacţie, asocierea elementului ce se doreşte scos din atenţia opiniei publice cu sexualitatea are funcţie de denigrare; reprimarea sexuală aduce cu sine şi repudierea elementului denigrat. Dar, pe de altă parte, atracţia amestecată ambivalent cu repulsia, specifică sexualităţii, există şi în cazul mentalităţii conservatoare. Aşa că elementul dorit ascuns este camuflat de percepţia sexualităţii, cu care este asociat, şi în cazul atracţiei sexualităţii. Iată cum în ambele cazuri asocierea unui element cu sexualitatea îndeplineşte funcţie de dezinformare.
<br />
<br />
Cel mai clar exemplu de denigrare prin asocierea cu sexualitatea este cel al cultului Rajneesh al lui Osho din cadrul comunităţii Oregon în anii 1981-1985, deşi această particularitate nu era cea mai importantă sa. Însă, ameninţând cu parazitarea SUA pe termen lung, el a fost denigrat prin exacerbarea acestei laturi, fiind denigrat în ochii opiniei publice americane ca un fel de organizaţie de producere de filme deocheate. Exact aceeaşi reţetă s-a aplicat şi în cazul denigrării cultului MISA al lui guru Bivolaru la noi în România, prin plantarea unor adolescente în anturajul său şi ignorarea articolului 220 din Legea 286/2009 (codul penal) care nu incrimina relaţii intime cu minore ce au împlinit 15 ani (între timp vârsta a crescut la 16). exceptând cazurile stipulate la aliniatul (3) .
<br />
<br />
Mai aproape de zilele noastre a fost cazul de denigrare al lui Alexandru Cumpănaşu, unchiul fetei răpite Alexandra Măceşanu. Pentru că el ameninţa să câştige în popularitate şi să fie ales de cetăţeni în funcţii de conducere, de unde putea da de urma dispariţiei fetei, spionajul civil i-a manufacturat asocierea cu sexualitatea în reţeaua de socializare Tik-Tok, <a href="https://baldovin.blogspot.com/2021/01/confirmarea-planului-de-inchidere.html" target="_blank">după cum am arătat în acest articol</a> . Această inginerie socială de reprimare sexuală prin asociere a dus la un prim val de diminuare a susţinerii sale populare. Ea a fost apoi continuată de cenzură clasică a sa în mediul online şi o puternică denigrare publică în mass-media. În felul acesta s-a închis cazul Caracal prin camuflarea cu alte subiecte, lăsând familia îndurerată şi fără aflarea adevărului, la fel cum se face în România de când s-a instaurat capitalismul sălbatic.
<br />
<br /><h4>
C. Tehnicile de dezinformare indirectă prin reparaţie
</h4>
<br />
Cele două categorii de dezinformare indirectă descrise mai sus au rolul de a împiedica anumite informaţii să ajungă la opinia publică. În general acestea sunt informaţii sensibile, care avantajează privilegiaţii sociali şi îi dezavantajează pe cei şi aşa subprivilegiaţi. Acest grup de tehnici de dezinformare vizează momentul în care aceste informaţii deja au ajuns la opinia publică şi au rolul de îndulcire a efectelor lor revoltătoare. Ne aducem aminte de cenzura avansată practicată de cele două tehnici de dezinformare ale negării, respectiv clonarea şi cosmetizarea/denigrarea. În primul caz se manufacturează o realitate similară cu cea care a fost anterior extirpată din atenţia publică (cenzurată) în scopul de a şterge urmele cenzurii. Dimpotrivă în cazul cosmetizării se regizează nişte evenimente aflate la polul opus celor ce se doresc scoase atenţia publică. Dacă în cele din urmă tehnicile acestea nu au avut efect vizibil, atunci urmează un ansamblu de alte tehnici menite să ducă la atenuarea efectelor lor în percepţia publică, restaurând astfel încrederea publică în instituţii şi autorităţi. Mai departe am să le descriu pe fiecare.
<br />
<br /><b>
Falsa revoluţie
</b><br />
<br />
Prin tehnica falsei revoluţii departamentul de dezinformare al spionajului civil sugerează încheierea erei în care evenimente dramatice şi crize umanitare s-au produs. El promite astfel mincinos (atât naivilor care au trecut prin ele dar şi generaţiilor care vin după ele) faptul că ele ar fi imposibil să se producă. Cel mai relevant caz din istorie ce s-a realizat cu această tehnică este abolirea sclaviei clasice, prin falsa ei revoluţionare în sclavie salarială, aşa cum <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2015/03/asemanari-si-deosebiri-intre-sclavul.html" target="_blank">am descris-o în detaliu în primul capitol al acestei cărţi </a> .
<br />
<br />
Cel mai cunoscut exemplu de falsă revoluţie în istoria modernă este manufacturarea superputerilor economice japoneze şi germane, după terminarea celui de-al doilea război mondial. Aşanumitele „Miracol japonez” şi „Miracol german” au fost forme globale de mită prin care aceste popoare au fost convinse să uite despre cum au fost instigate războaiele în care ele au fost atrase. Despre modul în care <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">războiul din Pacific a fost instigat am detaliat în acest subcapitol, începând de aici</a> şi la nivel mai amplu în documentarul meu „<a href="https://youtu.be/toJQIuPRJrU" target="_blank">Cea mai mare crimă din istorie</a>” . În acest documentar am descris şi modul în care războiul din Europa a fost instigat. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial au început să apară mărturii ale celor care au văzut cu ochii lor semnele acestei incredibile implicări a propriilor bancheri şi industriaşi în generarea acestui război, precum Fritz Thyssen, Hjalmar Schacht sau Wilhelm Keppler. Dinastiile Rockefeller şi Rothschild, care deţin controlul financiar în lumea occidentală au contracarat răspândirea acestor adevăruri prin reconstrucţia mai amplă a celor două ţări. Astfel că pentru mulţi dintre cei ce au supravieţuit viaţa a fost mult mai bună după război decât înainte. În Japonia însă lucrurile au mers mai prost deoarece această ţară a avut timp de decenii cea mai mare rată de depresie din lume, în special datorită acestui eveniment traumatic transmis moştenire emoţională urmaşilor.
<br />
<br />
Dar acel „Plan Marshall” a existat inclusiv în Statele Unite, pentru a dezmembra mişcarea „Flower Power” din anii 1960. Între aceşti tineri au fost copiii unor <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">supravieţuitori de la Pearl Harbor şi Clark Field </a> , care au răspândit acele informaţii în noua generaţie. Marii bancheri şi industriaşi americani au vărsat apoi în piaţa americană sume importante de bani cu care unii dintre acei hippioţi rebeli de atunci şi-au creat propriile companii. Astfel că unii au renunţat la stilul de viaţă boem de atunci în favoarea unuia capitalist, de sclavagism salarial. Ei au atras în aceste companii şi pe alţii, care au preferat bunăstarea capitalistă în locul libertăţii tradiţionaliste. Aşa s-a creat de fapt înfloritoarea clasă mijlocie din Statele Unite din anii 1970-1980. O astfel de clasă mijlocie n-a existat pe nicăieri în restul Occidentului, dar nici n-a durat mult nici în SUA. După ce acei oameni au îmbătrânit şi n-au mai fost credibili pentru noua generaţie, dinastia Rockefeller a retras treptat banii de pe piaţă iar înfloritoarea clasă mijlocie din anii 1970-1989 a dispărut şi ea.
<br />
<br />
La noi în România cel mai clar exemplu de tehnică de dezinformare indirectă de falsă revoluţie este însăşi alura de revoluţie a războiului civil din 1989 care l-am amintit mai sus şi le-am detaliat în documentarul meu „Eroii au murit.1899. CIA”. Pentru a ne face să acceptăm ciudăţeniile acelei perioade negre, aparatul de dezinformare de atunci ne-a promis o falsă revoluţie, despre cum societatea şi naţiunea română va rezolva problemele de atunci. Acestea s-au rezolvat doar pentru o minoritate şi s-au adâncit pentru noi, majoritatea, ceea ce înseamnă de fapt o falsă revoluţie. De atunci, la fiecare campanie electorală demagogii promit iarăşi câte o astfel de mini-revoluţie, după modelul fraudei demagogiste occidentale.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_xpPblwazasBFP0NThPPvgIs2M1hz_tHpLcX0-CmwWY_Oeg-tZ1h6PJVLECnKPPRZZbSrEOXRUyviqiUMSHvLPpT5Q576NtProj_QfqxiMDoRwUW4hUYZTH0PeE_gqI9dPJtE-dCwiYdKNRGaDBUUmJtQmTeqnxUESQxWBNGtv3Dj7YauFG8KWYqtkA-I/s1109/obamaHope.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1109" data-original-width="760" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_xpPblwazasBFP0NThPPvgIs2M1hz_tHpLcX0-CmwWY_Oeg-tZ1h6PJVLECnKPPRZZbSrEOXRUyviqiUMSHvLPpT5Q576NtProj_QfqxiMDoRwUW4hUYZTH0PeE_gqI9dPJtE-dCwiYdKNRGaDBUUmJtQmTeqnxUESQxWBNGtv3Dj7YauFG8KWYqtkA-I/s400/obamaHope.jpg" /></a></div>
<br />
<br /><b>
Externalizarea
</b><br />
<br />
Este acea tehnică de dezinformare indirectă prin care spionajul civil trimite responsabilitatea unei crize umanitare cât mai departe de epicentrul său şi, implicit, de marii industriaşi şi bancheri pe care îi serveşte, către instituţii cât mai jos plasate pe scara ierarhiei sociale. Cel mai clar exemplu de externalizare este cel al investirii în imaginea politică a lui Hitler de către piloni ai industriei germane precum Fritz Thyssen, Hjalmar Schacht şi Wilhelm Keppler, aflaţi în strânsă legătură cu marii industriaşi şi bancheri americani ai dinastiilor Rockefeller şi Morgan, despre care am detaliat în documentarul meu „Cea mai mare crimă din istorie” linkat mai sus . Chiar în zilele noastre se întâmplă acest lucru cu războiul din Ucraina, deşi <a href="https://baldovin.blogspot.com/2022/03/conflictul-dintre-rusia-si-occident.html" target="_blank">urmele implicării urmaşilor acestor dinastii sânt mai greu de văzut în el </a> .
<br />
<br />
La noi în România cel mai clar exemplu de externalizare dezinformaţională este cel al abaterii atenţiei de la cea mai puternică agenţie de spionaj civil din lume CIA, şi îndreptarea ei spre Gorbaciov şi KGB în <a href="https://baldovin.blogspot.com/2023/08/detalii-despre-manufacturarea-imaginii.html" target="_blank">manufacturarea evenimentelor din decembrie 1989 </a>.
<br />
<br /><b>
Individualizarea
</b><br />
<br />
Este acea tehnică de dezinformare prin care instituţiile represive dar şi cele dezinformare îşi spală imaginea după ce asupra lor a ajuns blamul pentru instigarea externalizată către ele. <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/11/politica-de-jucarie-si-riscul-dictaturii.html" target="_blank">Instituţiile demagogiste</a> au exact această menire pe de o parte de a atrage încrederea naivilor în imaginea profetică a demagogului înainte de a ajunge la putere, dar şi a proiecta în el <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2017/05/9-redefinirea-sclaviei-conform.html" target="_blank">dezamăgirea vieţii de sclav salarial </a>, după ce fosta speranţă în mai bine şi-a încheiat mandatul. Apariţia unor cazuri de umanism exagerat, suspect şi neverosimil din partea unor membrii ai instituţiilor represive , precum oferirea de flori necunoscutelor de 8 martie sau salvarea unor necunoscuţi din situaţii extrem de periculoase, sînt foarte probabil manufacturări de individualizare dezinformaţională.
<br />
<br />
<b>Clemenţa
</b><br />
<br />
Este o tehnică de dezinformare ce constă în întârzierea pedepsirii vinovaţilor pentru orchestrarea unei crize umanitare majore, sau externalizarea responsabilităţii către oameni iresponsabili, de obicei bătrâni. După o anumită perioadă de timp, cei ce au pierdut persoane dragi în acele evenimente uită de durerea pricinuită atunci şi se împacă cu gândul pierderii, lăsându-i pe vinovaţi „în plata Domnului”. Pe lângă asta, pedepsirea unui <a href="https://www.ww2online.org/view/kermit-tyler?_ga=2.185583277.50846325.1655793696-1906125833.1653123986#segment-1" target="_blank">bătrân neajutorat şi chiar bolnav, aşa cum pare Kermit Tyler în acest interviu </a> , ar putea părea un act de barbarie. Familiile celor care au murit în urma presupusei sale neglijenţe pot părea ele însele agresoare în ochii opiniei publice dacă l-ar lua la rost pe acel bătrânel senil şi cu mâna tremurândă, special dusă la ochelari spre a se vedea cum tremură…
<br />
<br />
Acestea au fost tehnicile de dezinformare indirectă asupra realităţii. În <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/10/2546622-tehnici-de-dezinformare.html" target="_blank">următoarea secţiune voi descrie grupul de tehnici de dezinformare indirectă în documente </a> .
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-91879239598931260832023-08-30T07:22:00.034-07:002024-02-10T01:56:21.705-08:00 2.5.4.7.2.1. Tehnici de dezinformare indirectă asupra realităţii
<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h4 style="text-align: left;">
2.5.4.7.2.1. Tehnici de dezinformare indirectă asupra realităţii
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /></div><div><div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;"><br /></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/07/2546614-manufacturarea-probelor-in.html " target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br />
În sub-sub-capitolul de până acum am analizat tehnicile de dezinformare directă. După cum spun înşişi termenii, ele se referă direct la evenimentele ce se doresc a fi distorsionate dezinformaţional sau chiar scoase din atenţia opiniei publice. Aceste tehnici se adresează în principal profesioniştilor recunoaşterii adevărului, dar şi celor care au luat contact direct cu ele prin mijloace empirice. În sub-sub-capitolul ce urmează voi descrie tehnici de dezinformare care nu se referă direct la evenimente cu rezonanţă uriaşă în opinia publică, ci la cele aflate în proximitatea asociativ-mnezică a acestora, pentru a muta atenţia departe de ele. Acesta este <a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ" target="_blank">sensul „diversiunii”, specific spionajului civil</a> , folosit însă cu mult înainte în istorie în spectacolele de iluzionism şi produsele de divertisment în general. Din această cauză diversiunea e cam singurul concept referitor la spionajul civil despre care opinia public mai ştie câte ceva.
<br />
<br />
În lucrarea mea mai veche <a href="http://www.baldovin.rf.gd/acte/Din.psi.abis/dinamica.htm" target="_blank">„Dinamica Psihologiei Abisale” , îmi imaginăm memoria ca pe un copac</a>, iar cele mai importante conţinuturi mnezice ca pe nişte fructe distribuite în coronamentul său. Această comparaţie ne poate ajuta să înţelegem şi modul în care funcţionează dezinformarea indirectă, cu condiţia să ne imaginăm aceste fructe ca pe nişte focare de căldură sau orice altceva iradiază, ce îşi pierde din energie pe măsura depărtării de nucleul iradierii. Ei bine, acele straturi mnezice succesive consecutive ale acestui nucleu sînt vizate de dezinformarea indirectă. Aceste tehnici învăluie dezinformaţional în grosul societăţii un potenţial focar de dizidenţă politică, precum betonul învăluie un focar radioactiv, în aşa fel încât acele informaţii să nu se răspândească la prea mulţi.
<br />
<br />
Toate aceste tehnici de dezinformare indirectă se înscriu în cea de manufacturare (directă) a probelor, aşa l-am descris în secţiunea anterioară, însă se diferenţiază oarecum de grosul ei. Deşi manufacturarea probelor din natură vizează exclusiv o falsificare a evenimentelor tuturor celor 3 timpuri, totuşi acţiunea sa este menită să le modifice exclusiv pe cele prezente şi viitoare. Dimpotrivă, aceste tehnici de dezinformare indirectă se folosesc în cea mai mare parte pentru falsificarea sau diminuarea efectelor dizidente ale unei realităţi trecute. Aceasta fie a fost în prealabil cenzurată, aşa cum este cazul clonării, fie urmează să fie cenzurată direct în mintea receptorului, prin manipulare psihologică. Manufacturarea probelor este o falsificare a realităţii prezente pentru o minciună a viitorului, despre care, evident, opinia publică nu ştie nimic; dimpotrivă tehnicile de dezinformare indirectă sînt un produs de întărire în prezent a unei minciuni trecute, făcută cu argumente mai puternice sau cu realism mai mare.
<br />
<br />
O parte dintre aceste tehnici de dezinformare sînt tratate ca raţionamente individuale de ştiinţa logicii în capitolul dedicat sofismelor, precum este cazul cu cel al falsei cauze (Post hoc ergo propter hoc). Însă ele se referă la erori comune şi rămân doar la acest nivel de raţionament simplu, aşa cum au fost gândite de teoreticienii antichităţii, fără a fi analizate şi în cadrul unor propoziţii logice complexe sau teorii ample. Pentru ca sofismul (individual) să devină dezinformare este nevoie ca argumentaţia să ia fie o formă de realitate obiectivă, fie una teoretică amplă, printr-un construct continuu de argumente.
<br />
<br />
O altă condiţie pentru a fi dezinformare, este ca acea construcţie teoretică să conducă la falsificarea istoriei în sensul intereselor unei elite oligarhice şi/sau militare sau a scăderii drepturilor şi stimei de sine a cetăţenilor simpli. De exemplu, paradoxul antic al broaştei ţestoase, care nu poate fi ajunsă de atletul Ahile*, nu se înscrie în categoria dezinformării, pentru că nu afectează vreo clasă socială. Acel argument este un exerciţiu simplu de argumentare logică. El a fost creat pentru a da apă la moară empiriştilor spre a arăta că judecata corectă singură nu poate aduce adevărul. Poate fi gândit ca <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/06/2546613-plantarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">un model de dezinformare directă realizat prin tehnica plantării de probe </a> (infiltrării) de către empirişti în ideologia raţionalistă. Însă fără această condiţie pragmatică el rămâne o joacă şi atât. Acest argument nu are nici un rol în istoria ştiinţei însă el poate fi folosit ca model pentru a respinge raţionamentele eronate dar şi a înţelege că eroarea este posibilă acolo unde nu pare. Într-un fel sau altul logicienii au fost manipulaţi să nu descrie marile minciuni ale istoriei, în special cele din perioada modernă, prin neducerea la consecinţele maxime a erorilor provocate de astfel de jocuri logice.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhriFw-vu4ieK6cMGq63S559dVMIiZMdGsASK14UrgbJlX4M3tyhIKnhAHcdQDQy1QmSG2Eh7Dxl7qd2nuI2sLWdtVTqscHe_NBjMaDZlGoIrAHDCmz3FMFyuFceuieAzQuIeNyevl0AvMnL9YTv5oPI9ajd8bo5_2ee1WZeqG9gsumlsc4ZJBY1ui2fYf6/s1092/ZenonParadox.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="587" data-original-width="1092" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhriFw-vu4ieK6cMGq63S559dVMIiZMdGsASK14UrgbJlX4M3tyhIKnhAHcdQDQy1QmSG2Eh7Dxl7qd2nuI2sLWdtVTqscHe_NBjMaDZlGoIrAHDCmz3FMFyuFceuieAzQuIeNyevl0AvMnL9YTv5oPI9ajd8bo5_2ee1WZeqG9gsumlsc4ZJBY1ui2fYf6/s400/ZenonParadox.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Aşadar tehnicile de dezinformare indirectă sînt variante de manufacturare a probelor, cu diferenţa că fie nu acţionează direct asupra realităţii ce se doreşte a fi distorsionată ci asupra evenimentelor proxime acestora, aflate în trecut sau viitor, sau asupra documentelor care o descriu . La fel ca şi tehnicile de dezinformare directă şi acestea se împart în cele de dezinformare indirectă a realităţii şi în cele de dezinformare indirectă a documentelor în care aceasta este redată.
<br />
<br />
*<span style="font-size: x-small;"> Paradoxul lui Zenon este că într-o cursă, alergătorul mai rapid, Ahile, nu-l poate depăşi pe cel mai lent aflat în faţa sa, broasca ţestoasă, deoarece el trebuie să ajungă întâi la jumătatea distanţei dintre cei doi, şi apoi la jumătatea noi distanţe, şi tot aşa la infinit, astfel că cel lent va fi mereu în faţă.
</span><br />
<br /><b>
2.5.4.7.2.1. Tehnici de dezinformare indirectă ale realităţii
</b><br />
<br />
Tehnicile de dezinformare indirectă a realităţii se referă la un ansamblu de acţiuni care se aplică exclusiv asupra realităţii şi nu a documentaţiei ce o vizează, despre care voi detalia într-o secţiune următoare. Aceste tehnici se pot împărţi la rândul lor în tehnici ce vor să împiedice ajungerea unor informaţii la opinia publică, tehnici de extirpare mnezică a acestor date, după ce ele au ajuns în percepţia publică, şi tehnici ce vor să îndulcească reacţia opiniei publice după ce aceste informaţii au ajuns dar şi rămas întipărite în conştiinţa publică. Detaliate, ele se divid astfel:
<br />
<br />
A. De negare
<br />
- Antecedenţa,
<br />
- Consecutivitatea,
<br />
- Clonarea,
<br />
- Contracararea ( Cosmetizarea şi Denigrarea),
<br />
- Camuflarea
<br />
<br />
B. De presiune psihologică
<br />
- Explozia patetică,
<br />
- Reprimarea traumatică,
<br />
- Reprimarea sexuală,
<br />
<br />
C. De reparaţie
<br />
- Falsa revoluţie
<br />
- Externalizarea,
<br />
- Individualizarea,
<br />
- Clemenţa.
<br />
<br />
În continuare le voi descrie detaliat pe fiecare.
<br />
<br /><b>
Antecedenţa (falsă cauză)
</b><br />
<br />
Antecedenţa este tehnică de dezinformare prin care se manufacturează o falsă cauză a unor evenimente prezente, ce poate părea posibilă sau probabilă pentru opinia publică. Ea este aplicarea directă a sofismului cu acelaşi nume din logică, cunoscut şi sub numele „Post hoc ergo propter hoc”, despre care am amintit mai sus, prin care un eveniment A este prezentat în mod eronat ca fiind o cauză a unui eveniment ulterior B doar pentru că se află înaintea apariţiei ultimului. Pentru a fi încadrată în această tehnică acţiunea se bazează pe două momente consecutive, ultimul fiind sigur aspectul adevărului iar primul fiind dubios, nesigur, chestionabil sau pur şi simplu fals.
<br />
<br />
În istoria dezinformării această tehnică a produs ideea insuficient argumentată cum că Hitler ar fi declarat război SUA, deoarece semnase Pactul Tripartit cu Japonia prin care atacul asupra uneia dintre ţările semnatare obliga celelalte părţi să declare război puterii atacatoare. Am arătat falsul istoric al acestei idei <a href="https://www.youtube.com/watch?v=toJQIuPRJrU&t=5966s%20" target="_blank">la ora 01.39 din documentarul meu „Cea mai mare crimă din istorie</a>” . Semnarea acestui pact face ca o declaraţie de război dinspre Germania hitleristă către SUA să fie foarte probabilă, şi de aceea marea majoritatea oamenilor au luat-o de bună, deşi Hitler n-a semnat nicio declaraţie de război pentru nicio ţară invadată. Sub raportul strict formal, logico-matematic, Pactul Tripartit semnat de Hitler cu Japonia are valoare de adevăr, fiind confirmat de toate sursele. Însă efectul de declarare a războiului împotriva SUA este unul fals, chiar dacă acest pact are în el stipulată exact această obligaţie. Hitler însă şi-a încălcat promisiunea dată cu ocazia acestui tratat, iar ideea declaraţiei de război este una din multele minciuni ale istoriei dictaturii capitaliste.
<br />
<br />
La noi în România cel mai stringent exemplu de aplicare a tehnicii antecedenţei de dezinformare este manufacturarea ordinului lui Ceauşescu de împuşcare a protestatarilor anticomunişti din decembrie 1989, <a href="https://baldovin.blogspot.com/2023/10/manufacturarea-audio-inregistrarii.html" target="_blank">după ce în prealabil a fost minţit că România ar fi fost invadată de armata Ungariei</a>, la fel cum s-a întâmplat şi cu militarii, despre care am arătat în grad mediu de detaliu <a href="https://www.youtube.com/watch?v=anFBfe6wR-o&t=5938s" target="_blank">la ora 01.38 din documentarul meu „Eroii au murit.1899. CIA” </a>
<br />
<br /><b>
Consecutivitatea (falsul efect)
</b><br />
<br />
Consecutivitatea este tehnica de dezinformare prin care se manufacturează un fals efect al unor evenimente prezente, ce are aspect de posibil sau probabil. Şi în cazul aceste tehnici acţiunea dezinformaţională se bazează pe două momente consecutive; dar, spre deosebire de tehnica anterioară, primul moment este sigur sub aspectul adevărului iar ultimul este nesigur sau fals.
<br />
<br />
Cel mai clar exemplu de folosire a acestei tehnici este colapsarea turnurilor de la World Trade Center în urma izbirii avioanelor în ele (sau dronelor, după cum aflăm din cartea „The New Pearl Harbor: Disturbing Questions About the Bush Administration and 9/11” a lui David Ray Griffin şi <a href="https://www.youtube.com/watch?v=LgYNPaO1rNY" target="_blank">documentarul făcut după ea </a> ) . Faptul că armătura din oţel a acestor turnuri s-ar fi topit în urma focului iscat datorită impactului a trezit multe suspiciuni arhitecţilor şi inginerilor. Nu a existat un semn de înmuiere tipică topirii metalelor, cele două turnuri căzând cu o viteză tipică gravitaţiei. În acest articol şi în altele am sugerat ipoteza că <a href="https://baldovin.blogspot.com/2019/09/mascarada-reconstituirii-arderii-s.html" target="_blank">în interiorul acestei armături ar fi putut fi plasate pachete cu thermite </a> ce poate explica topirea oţelului şi căderea atât de lipsită de forţă de rezistenţă a etajelor superioare de deasupra impactului cu avioanele/ dronele. În acest caz acest eveniment este o manufacturare de probe prin tehnica de consecutivitate.
<br />
<br />
Un alt caz ceva mai recent de tehnică a consecutivităţii de dezinformare, pare a fi o posibilă manufacturare a incendiului de la Catedrala Notre-Dame din Paris din 2019, care a coincis cu uriaşul protest al Vestelor Galbene. El are rolul de a justifica dezinformaţional atât pentru prezent dar mai ales pentru viitor represiunea la care a fost supus de forţele de ordine. Incendierea acoperişului Notre-Dame este menită să justifice pentru generaţiile viitoare represiunea, devenind un fel de plantare de probe prin simplificarea poveştii. Aceasta va fi redusă la următoarele propoziţii în rezumat care are aspect de stimulare a unui poli-silogism eronat, dar cu o oarecare sugestibilitate pentru cei ce nu vor fi cunoscut realităţile scenei politice franceze din 2019 :
<br />
<br /><blockquote>
Premisa 1: „În 2019 au existat proteste antiprezidenţiale la Paris.”
<br />
Premisa 2: „În 2019 a luat foc acoperişul catedralei Notre-Dame.
<br />
Premisa 3: „În 2019 poliţia a reprimat protestele antiprezidenţiale de la Paris.”
<br />
Concluzie: „În 2019 poliţia a reprimat protestele antiprezidenţiale de la Paris pentru că protestatarii au incendiat acoperişul catedralei Notre-Dame.”
</blockquote><br />
<br />
Mai aproape de zilele noastre această tehnică s-a folosit cu scopul denigrării dizidenţilor faţă de măsurile dictatoriale luate de guverne în scopul presupusei protecţii împotriva virusului SARSCOV-2, Protestul lor de stradă a fost urmat de o umflare artificială a numărului de infectaţi, sugerând ideea că ei ar fi răspândit boala. Pentru cei din viitor, care nu au trăit această pandemie pe viu, dar şi pentru cei ce au uitat acele zile, reamintesc că testările nu erau sigure, unele dând rezultat pozitiv , altele negativ la aceeaşi persoană. De asemenea, vaccinul cel mult-lăudat iniţial ca „singura cale de a scăpa de pandemie”, a avut o mulţime de cazuri de ineficienţă, cei din infimul procent de risc al acestui virus, murind sau făcând forme severe şi după cele 3 sau 4 doze de administrare. Asta înseamnă că numărul de infectări era manipulat „din pix” iar simptomele au fost amplificate în bună măsură prin sugestia dată de ştirile apocaliptice lansate de mass-media şi influencerii din reţelele de socializare. Folosirea acestei tehnici a falsului efect avut rolul de denigrare a dizidenţilor politici, ca sabotori ai umanităţii.
<br />
<br />
În România cel mai vizibil exemplu de dezinformare prin tehnica aceasta a fost manufacturarea formaţiunii <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/11/politica-de-jucarie-si-riscul-dictaturii.html" target="_blank">demagogice</a> „Uniunea Salvaţi România”, care a parazitat protestele ecologiste împotriva RMGC, cunoscute sub sloganul „Uniţi, Salvăm Roşia Montană”. Ea comunică mincinos istoriei faptul că dictatura capitalistă ar fi ţinut cont de protestele de stradă de atunci, care s-ar fi concretizată în acest înşelător partid. Acest produs de dezinformare de fapt a transformat tematica anti-neoliberalistă a protestelor de stradă de atunci într-o campanie demagogică aflată la polul opus, prin USR.
<br />
<br />
Ambele aceste tehnici de dezinformare se suprapun parţial peste ceea ce psihanaliza clasică numea ( „mecanismul de apărare al Eului” numit) „deplasare”. Legătura dintre ele este mult mai intimă decât atât, putând interfera una în cealaltă, când atât cauza cât şi efectul pot fi false, într-o falsă înlănţuire cauzală de evenimente, manufacturate de forţe diferite de cele din lanţul cauzal propriuzis. Un exemplu pentru aşa ceva este incidentul din golful Tonkin care a dus începerea războiului din Vietnam. Navele Marinei Statelor Unite s-au apropiat atât de mult de această ţară încât au intrat în apele sale teritoriale şi au provocat un foc de avertisment din partea nord-vietnameză în data de 2 august 1964. Apoi echipajul acelor nave a raportat în data de 4 august o falsă confruntare între cele două părţi, care de fapt n-a avut niciodată loc. De aici a pornit războiul din Vietnam, mincinos justificat ca eliminare a pericolelor la adresa democraţiei şi libertăţii pe care această ţară le-ar fi adus lumii. Din acest punct de vedere, atât tehnica dezinformării indirecte prin antecedenţă cât şi cea prin consecutivitate se dovedesc a fi literal un fals efect la o falsă cauză deoarece atacul vietnamez invocat nu a existat, fiind o minciună a istoriei. Prin urmare, inclusiv efectul ca răspuns la acestei prezumtive agresiuni, sugerat iniţial de cei de la baza piramidei ierarhiei militare, este unul fals.
<br />
<br /><b>
Clonarea (post-cenzuratoare)
</b><br />
<br />
Clonarea este o tehnică de dezinformare care constă în simularea unui eveniment, persoană sau grup social care a fost iniţial cenzurat din pecepţia publică. Tehnica de clonare vine să acopere în memoria publică acel gol cu o altă realitate. Clonarea dezinformaţională a realităţii este un joc de teatru al personajelor implicate sau a elementelor naturale, altele decât cele umane. Ea nu ar fi avut raţiune să existe dacă nu ar fi fost cea cenzurată anterior. Spre deosebire de manufacturare, care este o manipulare a realităţii independente să devină falsă probă, dimpotrivă, clonarea este simularea, falsificarea realităţii prin înlocuirea ei cu una contrafăcută, pe care publicul nu o poate diferenţia de prima. Ea presupune o ascundere a adevăratelor cauze materiale pentru evoluţia realităţii aşa cum se desfăşoară.
<br />
<br />
Ca oricare dintre tehnicile expuse în această secţiune, şi clonarea se înscrie în genul mai larg al manufacturării probelor, descrisă în secţiunea precedentă. Dincolo de diferenţa de grad de generalitate, diferenţa dintre clonare, ca manufacturare indirectă, şi manufacturarea directă constă în faptul că realitatea clonată este cu totul altceva decât cea ţintă, care este vizată de această a doua realitate. Manufacturarea (directă) devine o realitatea autentică in timp ce clonarea vizează o realitate simulată.
<br />
<br />
Clonarea în documente se numeşte fals în acte în limbajul juridic. De aceea clonarea realităţii s-ar putea numi şi fals în realitate. Jurisprudenţa nu face însă diferenţierea între falsul total şi cel parţial în acte. Cel puţin nu am văzut această diferenţiere în codurile penale ale unor state precum România, Germania, SUA sau Franţa. Poate or avea alte state, n-am avut timp să le verific pe toate. Însă din ce am văzut până acum, această diferenţiere nu există în legislaţie. Pentru psihologia dezinformării ea este capitală. Falsul parţial în acte intră la <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/06/2546613-plantarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">plantarea probelor </a> , aşa cum am descris-o în grupul tehnicilor de dezinformare directă. El presupune păstrarea unei anumite părţi din celula din realitate sau document, ca întreg, şi înlocuirea lor parţială. Dimpotrivă, în cazul clonării celula din realitate sau documentul clonat sînt înlocuite total.
<br />
<br />
Deşi între cele două există asemănări foarte mari, totuşi clonarea se referă la refacerea totală a acelui colţ (celulă) de realitate ce trebuie ascuns opiniei publice, în timp ce plantarea se referă doar la o parte din acest colţ, realitatea rămânând în bună măsură aceeaşi. Observăm că, din punct de vedere semantic, termenul de „replică” era mai bine ales în locul celui de „clonare”. Însă sub raportul efectului asupra opiniei publice ultimul este mult mai descriptiv, deoarece în urma efectului acestei tehnici publicul rămâne cu impresia că clona este însăşi realitatea sau documentul înlocuite. Acelaşi efect îl are şi plantarea probelor, însă acolo minciuna parcă e mai mică, deoarece o bună parte din celula realităţii sau documentul plantate rămân originale.
<br />
<br />
Cel mai clar act de clonare dezinformaţională a realităţii a fost legat tot de incidentul din golful Tonkin care a dus începerea războiului din Vietnam, pe care l-am descris mai sus. Din punct de vedere dezinformaţional, incidentul din golful Tonkin este mult mai prost conceput decât <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html%20" target="_blank">planul atacului de la Pearl Harbor pe care le-am descris la începutul acestui sub-capitol</a> , ce avusese loc cu peste 20 de ani în urmă. Practic, spionajul civil părea că s-ar fi prăbuşit odată cu această operaţiune la un nivel specific secolelor 17-18. Atunci inamicii erau simplu acuzaţi de atac, fără nici un fel de dovadă. În mod normal Instigarea acestui război trebuia să se facă cu instrumente mult mai performante, şi mai greu de depistat, după dezastrul dezinformaţional de la Pearl Harbor. Şi totuşi, spionajul civil a preferat o inginerie de tipul preistoriei spionajului civil.
<br />
<br />
Instigarea, da, este una ce ţine de acest nivel. Însă, de fapt, ea a fost dublată de o clonare dezinformaţională ulterioară cu care s-a manufacturat ideea că spionajul civil nu ar fi avut la acea dată asemenea putere încât să creeze o asemenea inginerie socială. Interesul acestei foarte complexe inginerii dezinformaţionale a fost acela de a convinge omul simplu că FBI în 1941 şi spionajul civil în general nu are asemenea capacitate, de vreme ce, se putea vedea, s-a folosit o tehnică preistorică de dezinformare. Pe lângă manufacturarea acestei idei, incidentul din golful Tonkin era menit să externalizeze responsabilitatea pentru instigarea războiului nu către spionajul civil, ci către acei ofiţeri ai navelor americane implicate în incident, care au raportat intenţionat greşit presupusul atac vietnamez din 4 august 1964.
<br />
<br />
În România cel mai stringent caz de clonare mi se pare a fi fost maşina infamului patron al Hexi-pharma, Dan Condrea, care a fost portretizat ca responsabil pentru diluarea dezinfectanţilor din spitale. Datorită lor, răniţii de la incendiul de la Colectiv au căpătat infecţii nozocomiale. În urma acuzaţiilor publice, Condrea s-ar fi sinucis, intrând cu maşina într-un copac la viteză mare. Însă propriile mele investigaţii (preluate apoi de diverse trusturi de presă fără să mă citeze) au arătat că <a href="https://baldovin.blogspot.com/2016/05/amurgul-securistilor-prea-obositi-de-la.html" target="_blank">acea maşină izbită de copac era alt tip decât cea a lui </a> , deşi marca era aceeaşi. Cel mai probabil spionajul civil ori l-a eliminat anterior şi a pus în locul lui un cadavru, ori l-a extras şi i-a dat o altă identitate, clonându-i astfel dispariţia.
<br />
<br />
Mai cunoscut, şi chiar activ în zilele noastre, este cazul falsei naţionaliste Diana Şoşoacă , care a preluat mot-a-mot discursurile dizidenţilor politici şi le-a amestecat cu elemente negative, după cum <a href="https://baldovin.blogspot.com/2021/12/dupa-ce-ne-facut-imagine-de-imbecili.html" target="_blank">am descris într-un nivel mai mare de detaliu în acest articol</a> şi <a href="https://baldovin.blogspot.com/2020/12/partidul-sarlataur-si-avocata-codoasca.html" target="_blank">acesta</a> . Omologul ei pe filiera naţionalistă, George Simion ar putea fi şi el în aceeaşi situaţie, cu diferenţa că la acest moment a lăsat mai puţine indicii de colaborare cu spionajul civil decât Şoşoacă.
<br />
<br /><b>
Contracararea
</b><br />
<br />
Contracararea este o tehnică de ambiguizare a percepţiei despre o realitate sensibilă, ce se doreşte a fi ştearsă din percepţia opiniei publice, în care se manufacturează o realitate contrarie ei. Ea este expresia directă aceea ce psihanaliza clasică numea „formaţiunea reacţională” ( unul dintre „mecanismele de apărare ale Eului”) şi căreia eu i-am spus mai simplu „<a href="http://www.baldovin.rf.gd/acte/Din.psi.abis/dinamica.htm" target="_blank">contracarare” în lucrarea mea mai veche „Dinamica Psihologiei Abisale”</a> . Contracararea este o tehnică opusă clonării dar care are aceleaşi principii, respectiv scoaterea din atenţia publică a unor date/evenimente, prin mascarea lor de altele. Contracararea are două forme, respectiv cosmetizarea şi denigrarea, pe care le voi descrie în continuare.
<br />
<br />
<i>Cosmetizarea
</i><br />
<br />
Această tehnică de dezinformare e mult mai veche decât spionajul civil însă a fost adoptată de acesta şi dusă pe culmi nebănuite. Ruptă direct din <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2011/01/exemple-de-manipulare-si-obedienta.html" target="_blank">principiile marketingului şi publicităţii </a> , cosmetizarea înseamnă falsa ridicare a imaginii şi ambalajului unui produs pentru a părea mai performant decât cele concurente. Aplicată la manufacturarea probelor realităţii în scop dezinformaţional, cosmetizarea are aspect de ascundere a elementelor negative a unei realităţi, la fel cum publicitatea îi dă produsului.
<br />
<br />
Cel mai clar exemplu pentru această tehnică este costumaţia de lux cu care marii ucigaşi, infractori şi escroci ai istoriei, precum regii şi demagogii în general se îmbracă, mimând ceremonii oficiale de protocol. Aceasta este varianta de persoana I de cosmetizare, care se aplică şi la singular şi la plural. Deşi pare absurd, există cazuri de dezinformare prin tehnica cosmetizării în realitate pentru ceilalţi, nu pentru a-i promova comercial şi demagogist (persoana I, plural) în percepţia publică, ci pentru a ascunde dimensiunea unei tragedii. Am văzut că scopul principal al dezinformării este acela de a îmbunătăţi imaginea proprie şi a o denigra pe cea a adversarului. Ei bine, în acest caz se acţionează paradoxal, dar tot în scopul denigrării sale. Manufacturarea unei scene în care o victimă face lucruri cotidiene, normale, precum să mănânce sau să plimbe câinele, este în măsură să înlocuiască statutul său de om suferind din percepţia opiniei publice. Ţinta pare astfel că mimează suferinţa, deşi e normal ca recuperarea emoţională a unui om traumatizat să se facă prin refugiul în rutina cotidiană. Însă pentru public aceste acţiuni psiho-terapeutice au înţeles de insuficientă suferinţă în raport cu trauma. Aceasta este varianta de cosmetizare-pentru-denigrare a tehnicii de dezinformare prin cosmetizare a realităţii.
<br />
<br />
Celebra fotografie de mai jos este o clonare în documente pentru o filmare, dispărută astăzi din opinia publică, în care se vedea cum soldaţii americani aruncau cu napalm incandescent în nişte copii vietnamezi. Fotografia aceasta, dimpotrivă, arată nişte copii fără urme de arsuri, ce par mai curând eliberaţi de soldaţii americani decât arşi de aceştia. Dar această imagine reprezintă şi cel mai clar exemplu de dezinformare prin varianta de cosmetizare-pentru-denigrare, cu acelaşi rol şi pentru tehnica exploziei patetice, după cum vom vedea în articolul următor. În cazul de faţă, ea cosmetizează prin varianta de persoana I imaginea soldaţilor americani ca ucigaşi de copii, dar şi prin varianta de cosmetizare-pentru-denigrare, prin care aceştia sînt prezentaţi ca mincinoşi, deoarece se vede clar pe ei că nu au arsuri. Aceasta este percepţia publică a acelui eveniment oribil cu copiii vietnamezi arşi, dispărut astăzi din memoria colectivă, dar totuşi de neuitat.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtkb-i-rtvJ8qzX6fMjgL6sF2HnDH5zeeMQROAWffGbHg437q2sEhILg3nqnj-Vqw0F4P621RnacD1FcJgpMruM8DAoOzOnP7EkySN6gXSGMPsBqVROZ5Bmte65R_FxXtCDUzKGEQmMNDQpT6-uIsjizhmFbycHrxwWRHS5mzM8pGjeYTbwqjtN8kzmDKZ/s1280/VietnameseKids.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="964" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtkb-i-rtvJ8qzX6fMjgL6sF2HnDH5zeeMQROAWffGbHg437q2sEhILg3nqnj-Vqw0F4P621RnacD1FcJgpMruM8DAoOzOnP7EkySN6gXSGMPsBqVROZ5Bmte65R_FxXtCDUzKGEQmMNDQpT6-uIsjizhmFbycHrxwWRHS5mzM8pGjeYTbwqjtN8kzmDKZ/s400/VietnameseKids.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
La noi în ţară cel mai clar exemplu al variantei de cosmetizare-pentru-denigrare este atragerea lui Alexandru Cumpănaşu într-un dans uşor lasciv în direct într-o reţea de socializare. Această inginerie de dezinformare i-a manufacturat imaginea de dansator peste cadavrul nepoatei sale, Alexandra Măceşanu, în loc să pară suferind de dispariţia ei. Furia sa faţă de bâlbâielile poliţiei şi procuraturii păreau în acest context joc de teatru, deşi aceasta e reacţia firească nu doar a unei rude ci a oricărui român. După cum am arătat în seria de articole de pe platforma Opinius, în spatele răpirii fetei stă ori un militar american de la Deveselu ori un agent de informaţii local, pe care <a href="https://baldovin.blogspot.com/2019/08/de-ce-nu-cred-ca-dinca-ar-fi-proxenet.html" target="_blank">spionajul civil îl ascunde prin persoana lui Gheorghe Dincă</a> . Cumpănaşu, risca să strice apele planului de muşamalizare a cazului, prin valul de simpatie publică în ceea ce priveşte lupta sa de aflare a adevărului şi cariera politică ce i se deschidea de aici. Prin urmare, el a fost supus unei <a href="https://baldovin.blogspot.com/2020/06/razboiul-informational-impotriva-lui.html" target="_blank">campanii de denigrare publică </a> , iar această inginerie socială cu dansul lasciv este una dintre ele. Întrevedem aici şi tehnica presiunii psihologice de formă a represiunii sexuale, despre care am să detaliez în următorul articol. Alături de manufacturarea numărului de voturi precum am văzut în <a href="https://baldovin.blogspot.com/2020/10/scandalul-voturilor-furate-la-alegerile.html" target="_blank">scandalul acesta </a> , şi furtul grupului său din platforma Facebook, Cumpănaşu a fost astfel denigrat şi simpatia publică a dispărut, împreună cu adevărul despre răpirea fetei.
<p></p><p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiL8gclgnmuoutXx5MQ_Rfvvtjp2CXxKE57ZT5ZEBNMgZZpfX7JFkZi3LQdYFlLwxCkJqn7lcABA7Eudh16bELWqOuyHf2sRhQEx8152zE2LVNvRg9qRRX9pZHcdm-fV4VtTV-VxDmV7ys/s1603/Screenshot_2021-01-19-14-23-58-802_com.zhiliaoapp.musically.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1603" data-original-width="1080" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiL8gclgnmuoutXx5MQ_Rfvvtjp2CXxKE57ZT5ZEBNMgZZpfX7JFkZi3LQdYFlLwxCkJqn7lcABA7Eudh16bELWqOuyHf2sRhQEx8152zE2LVNvRg9qRRX9pZHcdm-fV4VtTV-VxDmV7ys/w270-h400/Screenshot_2021-01-19-14-23-58-802_com.zhiliaoapp.musically.png" width="270" /></a></div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3a8LSbHq7KzGPRJO98h6tBfrAfdgPUo5UyeQAlaYKp7r3oao2nOje5J5oTM0wu6kjDcTgdg1MmDaAyuXrMX9vOCaenbzOtRBR1ZDdfc5qiKXspOwtB7LJdNdSfB8DR2_7prxIXOFAV0Yo/s1411/Screenshot_2021-01-19-14-23-49-099_com.zhiliaoapp.musically.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div></div><p></p><div br="">
<br />
<br />
<i>Denigrarea
</i><br />
<br />
În sub-subcapitolul anterior am descris plantarea şi manufacturarea probelor ca tehnici ale spionajului civil prin care se manifestă aşanumitele „mecanisme de apărare ale Eului” descrise de psihanaliza clasică precum, „refularea”, „formaţiunea reacţională” (contracararea) sau, mai ales, „identificarea cu agresorul”. Aceasta din urmă este ad litteram aplicată în cazul denigrării victimei ca <b>denigrare a persoanei</b>. Ea are scopul de a justifica în percepţia publică agresiunea asupra unei persoane sa a unui grup social ca pe un fals act justiţiar de reparaţie.
<br />
<br />
Această tehnică a fost foarte bine descrisă de feminism, faţă de care <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/05/sa-desadizam-lumea-studiu-asupra.html%20" target="_blank">am scris cu câţiva ani în urmă cartea „Să desadizăm lumea!”</a> , ce a întrerupt publicarea celei de faţă în această perioadă. Femeile abuzate emoţional şi fizic de anumiţi bărbaţi au putut-o descrie destul de fidel, direct din postura de victime.
<br />
<br />
Două lucruri i se pot reproşa totuşi acestui construct teoretic destul de bun; primul este faptul că nu au văzut şi reclamat denigrarea practicată şi la adresa bărbaţilor de pe o scară socială inferioară de către cei supraprivilegiaţi. De fapt, uneori ea este practicată la adresa unor bărbaţi chiar de către femei, chiar de unele feministe radicale însele. De exemplu, <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/01/54-sadismul-feminismului-radical-si.html" target="_blank">sintagma „masculinitate toxică”</a> tinde să acuze toţi bărbaţii ca abuzatori şi chiar violatori, după cum am tot arătat pe parcursul acelei cărţi. Dacă acestei presupuse „reacţii de apărare” îi urmează violenţă fizică şi verbală asupra bărbaţilor, atunci putem paria că în acest caz este vorba de denigrare şi nu altceva. În replică, ţin să precizez fără echivoc, că dacă un bărbat comite el primul un abuz fizic sau verbal asupra unei femei, răspunsul ei nu mai poate fi înscris în această tehnică, indiferent de cât de supra-proporţionat ar fi el.
<br />
<br />
Dar cel mai important reproş la adresa elaborării teoretice feministe a acestei sintagme, este faptul că nu au descris-o ca pe produs colectiv şi deliberat al spionajului civil cu scop de dezinformare publică, ci ca pe o tehnică individuală de abuz folosită de persoane singulare.
<br />
<br />
După cum <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/04/25466-tehnici-de-dezinformare-in.html%20" target="_blank">am amintit în această secţiune </a> şi ulterior am arătat <a href="http://baldovin.blogspot.com/2023/08/minciuna-implicarii-lui-ceausescu-in.html" target="_blank">mai detaliat la finalul acestui articol </a> , există o diferenţă netă între „identificarea cu agresorul” descrisă de psihanaliza clasică la nivel individual, nevroticist, şi perlaborarea dublă, deliberată şi sistematizată de către spionajul civil la nivel de grup social. Nevroticul cuprins de reacţia de „identificare cu agresorul” e ostil faţă de o persoană în care proiectează propria agresivitate. Dimpotrivă, sadicii din spionajul civil şi restul de instituţii represive, ce fac echipă în manufacturarea acestor produse de inginerie socială, construiesc şi dirijează ostilitatea opiniei publice către inamic, în mod deliberat şi sistematic. „Identificarea cu agresorul” devine astfel denigrare a victimei. Spionajul civil este cea mai puternică instituţie în statul capitalist modern, şi are puterea să distrugă absolut pe oricine nu face parte din propria sa ogradă prin această tehnică.
<br />
<br />
La noi în România, cel mai clar caz de manufacturare denigratoare este cea a fostului preşedinte al României Nicolae Ceauşescu, pentru care s-a instigat războiul civil din decembrie 1989, după cum <a href="https://gabrielbaldovin.blogspot.com/2023/07/eroii-au-murit-1989-cia.html%20" target="_blank">am arătat la nivel mediu de detaliu în documentarul meu „Eroii au murit.1899. CIA”</a> , şi la un nivel mai detaliat în <a href="https://baldovin.blogspot.com/2023/08/detalii-despre-manufacturarea-imaginii.html" target="_blank"> cartea mea „Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei”</a> , la care am scris o perioadă în paralele cu cea de faţă . Scopul acestei inginerii sociale a fost extragerea din România a resurselor naturale şi a forţei de muncă ieftine cu care să fie acoperite acele joburi pe care occidentalii nu le mai doreau. Pentru a nu simţi degradarea nivelului de trai odată cu instituirea unui capitalist sălbatic în România, lui Ceauşescu i s-a manufacturat această falsă imagine de distrugător al poporului; nivelul de trai al muncitorului român a fost manufacturat astfel să fie perceput în mod eronat ca fiind mai jos decât a fost în realitate. Prin această tehnică de dezinformare , nivelul său de trai actual inferior faţă de acele vremuri a fost astfel manipulat să pară superior în comparaţie cu această imagine manufacturată de denigrare a lui Ceauşescu şi României de dinainte de 1989. Dar chiar şi aşa, aceste tehnici avansate de manipulare nu au putut contracara nostalgia omului simplu faţă de viaţa de dinainte de 1989.
<br />
<br />
Cel mai clar caz de manufacturare denigratoare în ultimii ani din România s-a întâmplat lui Alexandru Cumpănaşu, unchiul fetei răpite la Caracal, Alexandra Măceşanu. Având carismă şi experienţă de media, Cumpănaşu a devenit un pericol pentru accederea la pârghiile puterii în stat, după amploarea pe care cazul dispariţiei nepoatei sale a provocat-o în România. Pentru a contracara această perspectivă, spionajul civil a lansat o amplă campanie de denigrare media asupra sa, printre care şi manufacturarea unui flirt pe o platformă de socializare cu o minoră de 17 ani. Dat fiind faptul că opinia publică din România nu ştia prevederile codului penal în vigoare, care nu incriminau la acea dată relaţii intime cu minore de peste 15 ani (între timp vârsta s-a ridicat la 16) , după cum <a href="https://baldovin.blogspot.com/2021/01/confirmarea-planului-de-inchidere.html" target="_blank">am arătat în acest articol </a> , mulţi dintre români au devenit ţinta acestei dezinformări. Exact acelaşi lucru <a href="https://baldovin.blogspot.com/2023/04/dan-diaconescu-si-donald-trump-un-caz.html" target="_blank">i s-a întâmplat ulterior lui Dan Diaconescu</a> , caz care s-ar putea să fie o clonare (intenţionată) a cazlui Cumpănaşu.
<br />
<br />
Pe lângă tehnica de dezinformrmare de tip camuflare prin denigrare de persoane, există şi o formă de <b>denigrare de idei</b>, care se manifestă prin denigrarea unor idei nefavorabile marilor industriaşi şi bancheri, ce se doresc scoase din opinia publică, prin asocierea lor cu persoane de foarte proastă reputaţie, precum infractori, prostituate sau tirani genocidali. Diferenţa dintre forma denigrării de persoane constă în faptul că acolo se manufacturează asocierea unei persoane oneste cu o faptă reprobabilă pe când aici se asociază o faptă/idee onestă/coerentă cu o persoană cu imagine negativă. Cel mai clar exemplu pentru aşa ceva este ascunderea faptului că SUA a intrat în cel de-al doilea război mondial înainte de atacul de la Pearl Harbor din 1941, după cum am arătat la ora 01:27 din documentarul meu „<a href="https://youtu.be/toJQIuPRJrU" target="_blank">Cea mai mare crimă din istorie</a>” . Dar pentru că acuzaţia aceasta a fost făcută de Hitler, un personaj sinistru al istoriei, foarte puţini au crezut-o şi ingineria de la Pearl Harbor a camuflat cvasi-dotal această minciună. În România cel mai elocvent exemplu de denigrare de idei a fost ironizarea implicaţiei CIA şi spionajului occidental în generarea tragediei din decembrie 1989, prin asocierea lor cu Ceauşescu. Formula „agenturili străine” nu există în spaţiul public, ea fiind inventată special pentru a denigra prin idei problemele de dicţie pe care dictatorul le avea.
<br />
<br />
Mai aproape de zilele noastre există câteva cazuri de dezinformare prin această formă de denigrare privind subiectul COVID-19. Infamul securist milionar Viorel Cataramă s-a îmbrăţişat cu nişe romi dintr-o localitate săracă special pentru a convinge pe cei mai mulţi să nu facă la fel. Dacă majoritatea ar fi repetat gestul lui s-ar fi văzut că virusul SARS-COV 2 nu era atât de periculos precum minţeau trusturile media, sau cel puţin nu acea tulpină care circula atunci. Un caz similar este apraţia personajelor Diana Şoşoacă şi George Simion, cu comportamente agresive şi chiar grobiene, care au preluat discursul dizidenţilor şi l-au asociat astfel cu aceste apucături negative. Cu toate acestea, datorită coerenţei discursului dizident, cele două personaje au ajuns foarte populare, <a href="https://baldovin.blogspot.com/2021/12/dupa-ce-ne-facut-imagine-de-imbecili.html" target="_blank">în ciuda apucăturilor lor </a> .
<br />
<br />
<b>Camuflarea
</b><br />
<br />
Este o tehnică de dezinformare prin care un eveniment, persoană, grup social sau informaţie, strâns legate de o inginerie socială orchestrată de spionajul civil, ajung să fie scoase din atenţia publică prin instigarea unui eveniment şi mai dramatic. Intenţia de a camufla aceste date se datorează faptului că undeva în spaţiul public există un izvor de informaţii care contrazic varianta oficială cu privire la elementele iniţiale. Cel mai clar exemplu din istorie în acest sens este camuflarea detaliilor incriminatoare despre Pearl Harbor şi Clark Field prin războiul din Coreea şi apoi prin cel din Vietnam. În zilele noastre cel mai clar exemplu de camuflare este cel al ascunderii minciunilor spuse de autorităţi şi presă în timpul pandemiei COVID-19 prin <a href="https://baldovin.blogspot.com/2022/03/vindecarea-euroscepticismului-est.html" target="_blank">manufacturarea războiului din Ucraina, despre care am detaliat aici</a> . În România, cel mai flagrant caz de camuflare mi se pare a fi fost <a href="https://baldovin.blogspot.com/2013/09/cine-e-de-vina-pentru-moartea-copilului.html" target="_blank">uciderea copilului Ionuţ </a> pentru a camufla protestele ecologiste anti RMGC de la Roşia Montană .
<br />
<br />
Pentru a nu prelungi prea mult acest articol am să continui prezentarea <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/09/2546621-continuare-b-tehnicile.html" target="_blank">restului de tehnici de dezinformare indirectă ale realităţii în următorul</a>.
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-19308139763366031832023-07-31T03:06:00.003-07:002024-01-28T01:11:56.622-08:002.5.4.7.1.4. Manufacturarea probelor în produsele spionajului civil
<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h4 style="text-align: left;">
2.5.4.7.1.4. Manufacturarea probelor în produsele spionajului civil
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /></div><div><div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;"><br /></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/06/2546613-plantarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br />
În secţiunea anterioară am arătat că plantarea probelor se referă la o falsificare a realităţii trecute şi viitoare prin inserţia de elemente pasive în ea. Ne aducem aminte de exemplul cu ceasul plantat de rivalul personajului Jack în filmul „Titanic” (2000). Plantarea acestei probe este una cu element pasiv, făcută în trecut pentru falsificarea unei realităţi viitoare în sens subevaluator; în urma plantării probelor Jack a fost redus de la nivelul de om onest la unul de hoţ. Dacă probele plantate în prezent intră într-un proces retroactiv cu realitatea atunci ele devin active. De exemplu, ajutorul primit de Hitler de la General Motors pentru a-şi crea maşina de război este o plantare mai complexă a probelor pentru instigarea celui de-al 2-lea Război Mondial. Metaoligarhia americană i-a dat falsa impresie că SUA ar fi un aliat al Germaniei în crearea modelului său ideal de societate. Un alt exemplu din acelaşi context social, în acord cu precedentul, este oferirea puterii politice lui Hitler şi partidului său Nazi, special pentru asumarea responsabilităţii pentru dezastrul umanitar al Celui De-al doilea Război Mondial în Europa. Întreaga clasă politică de atunci încoace are acest prim rol de paravan pentru decizii politice luate din spatele cortinei de către spionajul civil.
<br />
<br />
Plantarea probei în cazul lui Jack l-a decăzut la stadiu de hoţ, urmând ca el să-şi dovedească nevinovăţia. Dimpotrivă, plantarea de probe active l-a făcut pe Hitler însuşi să ia o hotărâre fără să acuze pe cineva că i-a întins o capcană în momentul dezvăluirii probei. În acest caz plantarea devine manufacturare a probelor, adică o tehnică mult mai avansată decât prima. Aceasta este o strategie dezinformaţională menită să întărească o viitoare minciună prin adăugarea de elemente interactive în realitatea naturală şi documentă. Principalul ei avantaj este aceea că subiectul menit a fi denigrat înţelege târziu sau chiar niciodată faptul că i s-a întins o capcană. Manufacturarea realităţii naturale implică un grad mai mare de realism al minciunii, de aceea ea cuprinde evenimente viitoare. Dimpotrivă, în cazul plantării probelor, acesta înţelege direct că e victima unei denigrări, neagă fapta sau încearcă să se apere prin diverse mijloace, şi poate sădi în grupul de martori idei contrare scopului plantării. În cazul manufacturării probelor martorii sînt unanimi şi doar dizidenţii pot înţelege mai târziu faptul că subiectul a fost denigrat printr-un vast proiect de inginerie socială.
<br />
<br />
Plantarea simplă a probelor presupune o simplă alăturare a lor în contextul realităţii date. Dimpotrivă, manufacturarea probelor înseamnă o interacţiune a acestor probe cu elementele realităţii care creează o realitate nouă, în general neprevăzută în detalii, dar de cele mai multe ori favorabilă falsificării realităţii. De aceea manufacturarea probelor se face în cea mai mare parte într-o realitate viitoare, în timp ce plantarea simplă a lor se face în general pentru realitatea trecută. Dar ambele au variante şi pentru celălalt timp. Manufacturarea evenimentelor trecute se face exclusiv în realitatea documentată nu cea naturală, care nu mai există.
<br />
<br />
Pentru o mai bună înţelegere a diferenţei dintre cele două tehnici am să folosesc o comparaţie ipotetică. Dacă evenimentul de la Pearl Harbor ar fi fost realizat exclusiv în urma tehnicii de plantare a probelor atunci spionajul civil coordonat de FBI la acea dată şi-ar fi bombardat singur baza şi apoi ar fi depozitat în zonă un fuselaj al unui avion japonez, care să dea impresia că ar fi fost doborât în cursul atacului. Dimpotrivă, manufacturarea probelor este o plantare mult mai realistă a probelor, iar avioanele japoneze chiar au venit şi bombardat la Pearl Harbor prin inginerii sociale mult mai complexe decât simpla plantare, despre care am descris până astăzi şi voi mai aduce detalii şi de acum încolo în acest text. Sau, dacă pentru denigrarea lui Jack s-ar fi folosit tehnica de manufacturare a probelor, atunci în direcţia sa de mers s-ar fi aruncat ceasul sau, mai bine, s-ar fi pus obiecte şi mai valoroase, care l-ar fi scos din sărăcie. În acest mod sînt ademeniţi politicienii de astăzi de către spionajul civil şi apoi şantajaţi să ia decizii nepopulare.
<br />
<br />
Cele două tehnici pot fi folosite concomitent. În ingineria socială de la Pearl Harbor a folosit şi plantarea probelor, post-factum, prin <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/12/25462-minciuna-cu-avioanele-b-17-care.html" target="_blank">tema avioanelor B-17 despre care s-a spus mincinos că ar fi trebuit să ajungă în Hawaii </a> , prin care s-a justificat lipsa de alertare a bazei în urma anunţării celor doi operatori de la radarul Opana că au surprins avioanele japoneze venind.
<br />
<br />
Manufacturarea probelor este o tehnică ce înglobează nu doar plantarea dar şi alterarea probelor, pentru a crea o minciună reală, irefutabilă într-un proces judiciar. Şi alterarea probelor creează o minciună reală, însă o realizează prin extragere de elemente din realitatea naturală sau documentată; dimpotrivă, atât plantarea cât şi manufacturarea probelor presupun adăugarea de elemente în realitatea ce trebuie falsificată. Spre deosebire de alterarea probelor din viitor, când realitatea este înfrânată, blocată în a funcţiona conform parametrilor, dimpotrivă manufacturarea probelor presupune o accelerare improbabilă a ei, cu un aspect de parvenire sau de fantastic.
<br />
<br />
După cum am amintit <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/04/25466-tehnici-de-dezinformare-in.html" target="_blank">la începutul acestui sub-subcapitol</a>, diferenţele dintre conceptul psihanalitic-clasic de „mecanisme de apărare ale Eului” şi cel de „dezinformare” constau exact în diferenţele dintre subiectul nevrotic de cabinet analizat de psihanaliza clasică şi cel castei sadice analizat de psihanaliza socială iniţiată de dizidenţii politici cu instrumente modeste încă de la începuturile capitalismului, dezvoltată de teoreticieni precum Erich Fromm sau Karen Horney şi continuată de mine în aceste rânduri. La fel ca şi în cazul plantării şi alterării probelor, şi manufacturarea probelor are un corespondent în noţiunile subiacente ale conceptului mai larg de mecanismul de apărare al Eului” dezvoltat de psihanaliza clasică. Această tehnică de dezinformare este aplicarea la nivel de castă sadică a ceea ce psihanaliza clasică numeşte „raţionalizare” şi parţial „formaţiune reacţională”. De aceea, plantarea probelor are scop de a falsifica realitatea contrar aparenţei sale, tipic formaţiunii reacţionale, în timp ce manufacturarea probelor are scop exacerbarea, pomparea, supradimensionarea unor tendinţe deja existente în natra falsificată, tipic raţionalizării.
<br />
<br />
<b>Manufacturarea probelor în natură
</b><br />
<br />
Cel mai vechi caz cunoscut general de manufacturare a probelor în istoria modernă s-a întâmplat la greva muncitorilor de la Chicago din 1886, odată cu explozia unei bombe în perimetrul poliţiei, care a justificat ulterior focurile de armă ce au împrăştiat greviştii. Dacă ar fi fost plantare de probe, atunci s-ar fi pus un poliţist mort în zonă, în general după reprimarea greviştilor, fapt specific plantării. Însă această bombă a fost plasată acolo înainte de producerea evenimentului, adică pentru viitor, fapt specific manufacturării probelor.
<br />
<br />
Însă, la o analiză atentă se observă „ciudăţenia” şi în cazul manufacturării probelor, deoarece ducând consecinţele unor detalii din cadrul ei ele se dovedesc absurde. Falsificatorii istoriei susţin că acea bombă de la Chicago ar fi fost făcută de muncitorii grevişti pentru a se răzbuna pe poliţie. Însă o astfel de realitate nu are sens. Dacă muncitorii ar fi avut instrumentele şi cunoştinţele fabricării unei astfel de bombe, atunci ar fi trebuit să facă mai multe; una singură nu era de ajuns pentru a putea face faţă într-o confruntare cu poliţia. Dar o astfel de măsură este o inconsistenţă psihologică cu însuşi statutul muncitorilor; dacă ei vor fi fost atât de perspicace încât să poată crea o bombă artizanală eficientă, atunci cum se face că nu au ştiut că pe termen lung ea este ineficientă? Chiar 20 sau 100 de astfel de bombe nu ar fi putut aduce nimic greviştilor; poliţia poate fi învinsă, însă statul are şi armată care are de fiecare dată mult mai multe şi mai eficiente arme decât cetăţeanul. Aşadar însăşi construirea ei nu are sens în acel context. Dacă acei muncitori au avut aşa de mare talent în tehnologia militară, de ce nu au căutat de lucru în armată. Armata SUA era şi atunci foarte dispusă să angajeze recruţi.
<br />
<br />
O astfel de bombă contrazice însăşi ideea de grevă, care are ca principiu conflictul paşnic între angajaţi şi angajatori. Dacă vrei să devii violent şi să lupţi astfel prin puterea armelor, nu mai faci grevă, ci răscoală. Apoi, nu are nici un sens să investeşti în construirea acestei arme şi s-o iroseşti pe poliţie, când de fapt ţinta furiei tale ca muncitor este patronul fabricii, nu poliţia. Aşa că, dacă ai abilitatea de a construi o astfel de bombă, atunci o pui în zona în care se află patronul, nu o iroseşti pe nişte persoane care au rang inferior acestuia.
<br />
<br />
Iată cum falsificatorii istoriei ne prezintă o realitate absurdă; pe de o parte muncitorii grevişti sînt prezentaţi ca nişte genii ale tehnicii, fiind capabili să construiască o bombă artizanală; dar, pe de altă parte, ei par nişte întârziaţi mintali, incapabili să anticipeze nişte evenimente nefavorabile ce decurg din planul lor, pe care şi un copil de 10 ani le poate anticipa.
<br />
<br />
Am observat în România că protestele de stradă au fost dezmembrate după acelaşi model de atunci, cu diferenţa ca nu au existat morţi, ci doar răniţi. În documentarul meu , „<a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ" target="_blank">Diversioniştii</a>” am arătat cum agenţii spionajului civil operau distrugeri de mobilier urban în numele protestatarilor, pentru a justifica apoi represiunea forţelor de ordine ca pe un act de justiţie. Protestele dintre anii 2012 şi 2018 au arătat că această tehnică a rămas principial la fel, doar realizarea ei este diferită de la caz la caz. Acest lucru s-a exersat la Chicago încă în 1886.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbggirmHEb1EcMCGZ_gmd6Ecemn7rcSAfdaSJGE_7b01E_At7b2C9fXA09vwHbv13ZftQo2kbqa5QeQAmSXgkBc2r2DSBMm-xaGLpgwDiBSKF1v6lQh8CZKMwai5kOVlaam4gmFKPpuqFp1lQHr19eFhv5GeNoVGNbTfS97674N9FBlQZGPL3dV6Dvat5q/s1631/haymarket-affair-1886-2BDX93K.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1055" data-original-width="1631" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbggirmHEb1EcMCGZ_gmd6Ecemn7rcSAfdaSJGE_7b01E_At7b2C9fXA09vwHbv13ZftQo2kbqa5QeQAmSXgkBc2r2DSBMm-xaGLpgwDiBSKF1v6lQh8CZKMwai5kOVlaam4gmFKPpuqFp1lQHr19eFhv5GeNoVGNbTfS97674N9FBlQZGPL3dV6Dvat5q/s400/haymarket-affair-1886-2BDX93K.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
În ceea ce priveşte subiectul Pearl Harbor, explozia navei USS Arizona repetă la o scară mai mare bomba de la Chicago. Am arătat <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/02/25464-peste-1000-de-morti-in-urma.html" target="_blank">în această secţiune faptul că o bombă de penetraţie ce putea ajunge la depozitul de muniţie din acea navă a fost produsă abia 20 de ani mai târziu</a>. Cel mai probabil explozia din USS Arizona s-a datorat unei bombe plasată anterior în navă de spionajul civil coordonat de FBI. Acţiunea de plasare a bombei acolo este o plantare de probe, după cum manufacturarea probelor este o plantare ceva mai complexă a lor. Însă efectele dezinformaţionale au vizat evenimente viitoare mult mai complexe decât simpla descoperire a unei bombe în stare de viitoare explozie, aşa cum ar fi fost ea ca probă pasivă. Dacă această manevră ar fi fost o simplă plantare de probe, atunci ar fi încriminat pe cineva din personajul militar care a avut acces anterior la acel spaţiu şi a plasat-o acolo, mai curând decât să denigreze adversarul.
<br />
<br />
Însă acea explozie a fost menită să dea falsa impresie opiniei publice americane că japonezii ar fi avut nişte arme superperformante ce le-ar fi permis invazia întregii lumi, inclusiv a Americii continentale. Forţa de manipulare a acestei inginerii sociale a dus la înrolarea unui număr record de americani pentru a-şi apăra ţara de falsa ameninţare japoneză şi <a href="https://youtu.be/toJQIuPRJrU" target="_blank">instigarea celei mai mari crime din istorie </a> , respectiv cel de-al doilea război mondial. Acelaşi caz este şi cel al colapsării turnurilor gemene de la WTC în urma presupusului incendiu datorat izbirii dronelor/avioanelor în ele, deşi acest război a avut mai mică amploare decât celălalt.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifxkktNNp9vt8HaUyUfkm316RDY741YD3uhiQzwmBIyVmAtVgXBwsKVq03F_90MNXdar_OZ6rof--ieeA6lg4jihHQH2uoIpOe_PgXCXQW8810fXTxNkJbu68pLekH3Xkx4b6SZfVqOTd_HrIX-nfoPk9-1uzE2XP29gFgjXsPoGm8eR4hVe34UJvqHIDJ/s2362/ww2propaganda.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1100" data-original-width="2362" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifxkktNNp9vt8HaUyUfkm316RDY741YD3uhiQzwmBIyVmAtVgXBwsKVq03F_90MNXdar_OZ6rof--ieeA6lg4jihHQH2uoIpOe_PgXCXQW8810fXTxNkJbu68pLekH3Xkx4b6SZfVqOTd_HrIX-nfoPk9-1uzE2XP29gFgjXsPoGm8eR4hVe34UJvqHIDJ/s400/ww2propaganda.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Observăm faptul că manufacturarea probelor se produce prin supradimensionarea unei anumite stări de fapte a naturii. Dimpotrivă, alterarea probelor se referă la o subdimensionare a unei astfel de stări de fapte a naturii. Cele două tehnici funcţionează precum frâna şi acceleraţia la un autovehicul, cu diferenţa că niciuna dintre ele nu îi este specifică precum aceste particularităţii mecanice; manufacturarea probelor se referă la o supra-cosmetizare a realităţii în timp ce alterarea probelor este o denigrare a acesteia.
<br />
<br />
Evenimentul Pearl Harbor a fost pe plan internaţional exact ceea ce bomba de la Chicago a fost pentru spiritul sindical. Bombardamentul acestei baze cu avioanele japoneze a fost o manufacturare a realităţii dublată de alterarea ei în punctele cheie de alertă despre care am detaliat <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">la începutul acestui subcapitol</a> . Fără aceste tehnici dezinformaţionale atacul de la Pearl Harbor ar fi rămas un incident minor; americanii l-ar fi respins cu daune minore iar japonezii ar fi suferit aceeaşi proporţie pe care au suferit-o pe tot parcursul războiului.
<br />
<br />
În acest moment putem să înţelegem de ce n-a mai avut loc şi cel de-al 3-lea val al atacului de la Pearl Harbor; personalul militar american se repliase şi răspunsese destul de eficient celui de-al doilea val. Dacă pierderile acestui potenţial val 3 s-ar fi văzut de ambele părţi, atunci această iluzie a superiorităţii tehnice japoneze în faţa celei americane ar fi fost mai mică. Rezultatul ar fi fost că japonezii de rând ar fi fost mai puţin convinşi că pot câştiga acest război, şi nu l-ar mai fi susţinut atât de mult precum în decembrie 1941. În acest context amploarea acelui război ar fi fost mai mică; americanii ar fi înţeles adevărul, anume că Japonia nu avea tehnologia pentru a invada SUA, aşa cum au fost dezinformaţi anterior . Americanii nu s-ar mai fi speriat de posibilitatea ca Japonia să invadeze SUA cu noile sale arme nemaivăzute, şi nu s-ar mai fi înrolat în masă în acest război. Acest plan a continuat şi în 1942, toate puterile retrăgându-se din zonă şi creându-li-se japonezilor şi mai mult iluzia că ar fi cei mai puternică naţiune din lume şi din punct de vedere militar.
<br />
<br />
De la atacul „surpriză” de la Pearl Harbor a plecat întreaga campanie de cucerire lansată de Japonia în Pacific de Japonia în 1942. În acel ritm Japonia putea cuceri toate teritoriile din Pacific iar tinerii naivi şi ultranaţionaliştii japonezi au fost foarte motivaţi să se alăture acestei campanii. Pentru a traduce în limbaj statistic această diversiune, cu cât mai mulţi japonezi entuziasmaţi erau în decembrie 1941, cu atât mai mulţi ţărani şi utranaţionalişti au putut fi ucişi între 1943 şi 1945 pentru a produce eugenie socială favorabilă profitului economic de tip industrial. Din punctul de vedere al interesului castei sociale sadice, aşa ceva se traduce prin muncă mai asiduă din partea celor selectaţi să trăiască, după cum s-a şi întâmplat cu societatea japoneză de după 1945, în scopul creşterii propriului profit.
<br />
<br />
Această manufacturare a atacului „surpriză” de la Pearl Harbor a avut acelaşi efect şi în societatea occidentală, în special în cea americană : cu cât mai mulţi occidentali indignaţi de el cu atât s-au ivit mai mulţi americani dornici de revanşă, care să producă exact acest măcel de proporţii gigantice. Situaţia s-a repetat aproape identic cu tragedia de la 11 Septembrie 2001, cu diferenţa că în loc de ţărani şi utranaţionalişti japonezi, ţinta a fost fundamentalismul islamic şi omul simplu arab, eugenizat sau gonit ca refugiat în războaiele din Afganistan, Irak, Siria şi acum Yemen.
<br />
<br />
Observăm alura de „raţionalizare” descrisă de psihanaliza clasică în aceste produse de manufacturare a probelor pentru realitatea documentată; interesul ascuns al ei constă în accelerarea economiei mondiale ca urmare a terorizării executantului de ordine ce duce la o muncă mai eficientă. Învelişul raţionalizat constă în cârpirea grosieră a unor principii etice sau politice care justifică iniţierea acestor crize umanitare precum războiul din Irak manufacturat ideologic de GW. Bush sau cel de astăzi din Ucraina manufacturat de Putin. Discursurile celor doi preşedinţi sînt mostre de manufacturare a probelor pentru realitatea documentată, despre care voi detalia mai departe
<br />
<br /><b>
Manufacturarea probelor pentru realitatea documentată
</b><br />
<br />
Manufacturarea probelor pentru realitatea documentată se referă la forţarea logică, la sofistizarea unei teorii spre a se suprapune peste un interes, dar care foloseşte erori teoretice ştiute, asumate şi evitate de autor în alte contexte. Acceptarea lor într-un context diferit se datorează unui interes anume, care alterează mai mult sau mai puţin judecata logică precum o face simptomul psihopatologic. Exact acelaşi lucru se întâmplă şi cu manufacturarea probelor pentru realitatea documentată, cu diferenţa că fluxul de influenţă nu vine dinspre ceea ce psihanaliza clasică numeşte „beneficiu primar” ci din cel „secundar”, desigur înţeles în contextul intereselor metaoligarhice ale castei sociale sadice.
<br />
<br />
Trebuie precizat că manufacturarea realităţii documentate se referă nu la falsificarea izvoarelor istorice, ci a constructelor teoretice complexe ce pleacă din acestea. Falsificarea izvoarelor istorice este o plantare simplă de probe. Dimpotrivă, manufacturarea lor presupune o interacţiune teoretică complexă cu realitatea documentată.
<br />
<br />
Cel mai cunoscut exemplu de dezinformare prin manufacturare a realităţii documentate este teoria sclavagistă a lui Aristotel, care justifica sclavia prin menţinerea libertăţilor maxime ale stăpânilor. Un astfel de argument are susţinere practică; fiind obişnuiţi cu comodităţile vieţii cu servitori, stăpânii ar avea o viaţă mai grea fără ei. Însă restrângerea libertăţilor sclavilor pentru extinderea celor ale stăpânilor nu are coerenţă teoretică şi conduce la segregare socială care, la rândul ei, implică apariţia de conflicte şi catastrofe umanitare. Aceste excese sînt în cea mai mare parte dezaprobate de însăşi propria etică a lui Aristotel, deşi prin justificarea pirateriei şi a imperialismului, el a dat semne că putea face compromisuri cu cutumele zilelor sale. Însă faptul că şi-a eliberat sclavii la sfârşitul vieţii, mai curând decât să-i revândă sau să-i facă cadou, atestă că a simţit că teoria lui comportă o anumită fractură logică atunci când e aplicată practic.
<br />
<br />
Recunoaştem în această atitudine însăşi munca de avocat, care apără criminalii contra unor sume mai mici sau mai mari de bani. Avocaţii, ca toţi oamenii cu statut social bun, nu acceptă la nivel principial faptele clienţilor lor, care pot fi furt, viol, ucidere. Dacă aceste fapte s-ar întâmpla constant în societate, atunci rezultatul ar fi haos şi pierderea acelor privilegii, inclusiv pentru persoana avocatului în cauză. Însă, ca urmare a unei sume de bani, el poate invoca eroarea judiciară care îl poate incrimina pe nedrept pe clientul său, sau faptul că acesta e mai de folos societăţii dacă e ţinut în libertate. Forţarea discursului protecţionist faţă de client este o manufacturare a realităţii documentate în raport cu principiile şi normele sociale general acceptate.
<br />
<br />
Manufacturarea probelor pentru realitatea naturală se face în evenimentele prezente şi viitoare. Dimpotrivă, manufacturarea probelor pentru realitatea documentată se face în special pentru evenimentele trecute, conform cu însuşi conceptul de document ce vizează urmele unei realităţi trecute. Însă există cazuri când ea se face şi pentru viitor. După cum tocmai am amintit anterior, un caz celebru de manufacturare a realităţii documentate pentru viitor în ultima jumătate de secol este justificarea invadării Irakului de către preşedintele american GW Bush pe baza faptului că regimul lui Saddam Hussein ar fi deţinut arme chimice cu care ar fi putut ataca ţările din zonă. Fractura logică a acestei teorii constă în faptul că ţările din zonă nu erau în conflict cu Irakul, exceptând Iranul. Dar Iranul era un duşman şi mai mare pentru SUA, aşa că justificarea lui Bush e absurdă. Apoi, aceste ţări nu erau parte din SUA pentru ca invazia să fie realmente justificată ca un act de prevenţie. De fapt, după cum tot am arătat pe parcursul acestei lucrări, interesul meta-oligarhiei internaţionale era <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2016/10/6-utilizarea-camuflata-amenintarilor.html" target="_blank">crearea unui nou război pentru a accelera economia mondială </a> , iar justificare are funcţie de raţionalizare aplicată la nivel social.
<br />
<br />
Exact acelaşi lucru s-a repetat în zile noastre prin manufacturarea ideologică a războiului din Ucraina de către Putin. Justificarea dictatorului rus pentru invazia Ucrainei a fost protecţia minorităţii ruse sau a ucrainenilor cu simpatii ruseşti în conflictul lor cu cei cu simpatii occidentale. Atât de bine i-a protejat Putin prin acest război (sic!) încât le-a distrus locuinţele şi unora şi altora, ca un părinte care le ia jucăriile copiilor certăreţi spre a-i educa să nu se mai certe. Dar, dacă le-ar fi luat armele şi unora şi altora, aşa cum face părintele de bună credinţă cu jucăriile generatoare de scandal pentru copiii săi, atunci ar fi fost bine. În realitate Putin şi FSB are directivă să producă noi valuri de refugiaţi pe post de mână ieftină în Occident, la fel cum a făcut şi Bush în urmă cu 20 de ani. Ambele aceste marionete demagogice au fost şi sînt controlate de spionajul civil în frunte cu CIA.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgorgb95IdfCuqgcozPLZNREiK2dzsVLw8Ze2F9ZDnoffF1gG8f6o_OTwNqITI2TIc_d2mR7uJnZfd4lxmWDPXlLIUuuIqk1K8GIMOyhdv0XzVVLxwavOBrOSlJ46Ohhb1A3sUPxlIMmGE/s1600/CapitalistPyramid-1000.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="946" data-original-width="1600" height="236" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgorgb95IdfCuqgcozPLZNREiK2dzsVLw8Ze2F9ZDnoffF1gG8f6o_OTwNqITI2TIc_d2mR7uJnZfd4lxmWDPXlLIUuuIqk1K8GIMOyhdv0XzVVLxwavOBrOSlJ46Ohhb1A3sUPxlIMmGE/s400/CapitalistPyramid-1000.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
În acelaşi fel a fost ulterior manufacturată justificarea strategic-militară a atacului de la Pearl Harbor a fost contrafăcută ideologic. Acest atac a fost o acţiune militară total neinspirată în contextul strategiei militare clasice. Mulţi s-au întrebat care a fost sensul său din punctul de vedere al imperialismului japonez şi de aici au plecat speculaţiile psihologice ale dizidenţilor politici privind acel eveniment. Nu era nimic de cucerit la Pearl Harbor. Şi, deşi nu are tradiţia şi cultura politică a interogării superiorilor ierarhici, până şi japonezul simplu înţelege că atacul de atunci a fost mai curând un auto-sabotaj la nivel naţional, la fel cum a fost şi pentru personalul militar american, la nivel micro-comunitar.
<br />
<br />
De aceea evenimentul Pearl Harbor a şi fost scos tacticos din manualele de istorie predate japonezilor, pentru că ei înşişi nu găsesc coerenţă în iniţierea sa. Multe mărturii din spaţiul online atestă uluirea japonezilor simpli când află că propria lor naţiune a atacat prima SUA, nu invers. Am să revin cu detalii la această temă într-o secţiune ulterioară.
<br />
<br />
Pentru japonezul de rând ea avea sens doar în contextul eficienţei dezinformării publice cum că naţiunea japoneză ar fi fost puterea numărul 1 în lume la acea dată. Doar pentru ultranaţionalişti o astfel de idee se impune de la sine, dar procentul cu aceste viziune relativ la restul populaţiei e mai mic. În oglindă, chiar şi percepţia poporului american este tot una de auto-sabotaj atunci când află de planul sistematic de blocare a alertării bazei, pe care l-am descris în <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">prima secţiune a acestui subcapitol </a>. Observăm aici acelaşi model de instigare a unor grupuri sociale unul împotriva altuia, prin dezinformare, repetat în marile catastrofe umanitare în ultima sută de ani.
<br />
<br />
Pentru a ascunde prezenţa dezinformării iniţiale, spionajul civil post-1947, coordonat de data aceasta de proaspăt înfiinţata meta agenţie de spionaj CIA, a venit cu o altă narativă strategică de justificare. Noul centru oficial al dezinformării internaţionale a manufacturat teoretic piste false pentru aceste semne de întrebare. Atacul de la Pearl Harbor este astfel justificat prin intenţia japonezilor de a ajunge la petrolul din Indiile Olandeze. Ca să ajungă acolo, ni se spune în mod dezinformaţioal, ei ar fi trebuit să scape mai întâi de bazele americane din Pacific, respectiv cele din Filipine şi cea de la Pearl Harbor.
<br />
<br />
Dar un astfel de construct teoretic este o poveste de adormit copiii. E foarte interesant că, la mai bine de 80 de ani, atât de bine s-au consolidat relaţiile americano-japoneze (sic!) încât americanii vin cu justificarea la tavă pentru acel atac în locul lor, precum un chelner pentru client, deşi ar fi trebuit să fie invers. Desigur, dacă propaganda oligarhiei japoneze a scos subiectul Pearl Harbor din educaţia noilor generaţii, manufacturarea ideologică a acestei teorii ar fi pus mai curând paie pe foc. Aşa că, deşi au ieşti învingători, americanii au venit cu această justificare în locul japonezilor. Desigur scopul ei este acea de a deveni za dezinformaţională în contextul scepticismului poporului american însuşi faţă de acurateţea naraţiunii oficiale despre evenimentele de atunci.
<br />
<br />
Această justificare dezinformaţională se regăseşte în mai toate documentarele care promovează naraţiunea oficială şi care au sufocat spaţiul public în aceste peste 8 decade de la consumarea evenimentului. O mulţime de istorici o susţin în cor în schimbul unor locuri călduţe pe la universităţi spre a manipula noile generaţii cu această minciună colosală.
<br />
<br />
Însă aşa ceva rămâne în continuare absurd din punct de vedere a strategiei militare şi a expansiunii imperialiste. În contextul inferiorităţii asumate a flotei americane, dar şi a armatei în general, aşa ceva ar fi fost chiar stupid. Dacă armata japoneză era mai bine dotată decât cea americană în 1941, ce rost mai avea să creeze un atac surpriză, pentru că oricum ar fi câştigat net confruntarea?
<br />
<br />
Apoi, această temă este irelevantă în contextul politic dat. Invazia Indiilor Olandeze pentru petrol îi lăsa rece pe americanii de rând la fel cum îi lăsase rece invazia Poloniei de către Germania nazistă cu un an înainte. Americanii de rând erau net împotriva intrării SUA în război, deşi observau modul în care demagogii din conducere se agitau în sens invers. Mai mult decât atât, însăşi justificarea atacului pentru a ajunge la petrolul din Indiile Olandeze nu are sens în context geopolitic. Japonezii găsiseră deja sursa de petrol în Manchuria şi China, pe care le invadaseră cu câţiva ani înainte. Dacă le era frică de un atac dinspre bazele americane din Pacific de ce nu au atacat înainte de invazia de atunci? Aşa că această explicaţie e nesatisfăcătoare, fiind o <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/01/25463-prevenirea-4-noi-zale.html" target="_blank">za dezinformaţională</a> pentru explicarea în termenii strategiei militare clasice absurditatea atacului de la Pearl Harbor.
<br />
<br />
<b>Diferenţierea tehnicii de manufacturare a probelor faţă de alte activităţi umane similare
</b><br />
<br />
Manufacturarea probelor trebuie diferenţiată de puterea de schimbare a societăţii, deşi cele două activităţi se suprapun în bună parte. Însă principala diferenţă dintre ele constă în faptul că în primul caz rolul principal este acela de dezinformare a unei comunităţi umane; în celălalt caz acesta urmăreşte principal eficienţa mai mare în producţie. Şi dezinformarea duce la producţie industrială mai mare, fie că se face simplu prin publicitate, fie că se face mai agresiv prin războaie în spaţiul proxim al executantului de ordine. Însă procesul din primul caz e mai ocolit, în timp ce în cel de-al doilea e direct şi, desigur, onest. Primul caz presupune o armată de spioni civili care iniţiază o diversiune, demagogi şi presă aservită care promovează reacţia războinică în rândul opiniei publice. Dimpotrivă inovaţia industrială presupune nişte ingineri competenţi care creează tehnologie mai performantă şi duc la evoluţia socială.
<br />
<br />
Manipularea prezentului pentru a duce la un anumit viitor, este un exerciţiu natural uman de influenţare a naturii pe care specia umană a tot făcut-o din momentul în care a ajuns vârf al lanţului trofic şi a avut asemenea putere în faţa celorlalte specii. O astfel de inginerie intra-specii produce la profitul întregii specii umane. Revoluţia tehnologică este un astfel de exemplu, din care toţi membrii societăţii profită, exceptând cei ce şi-au asumat un stil de viaţă primitiv sau arhaic.
<br />
<br />
Dimpotrivă, manufacturarea probelor conduce la un dezastru pentru populaţia generală şi profit pentru o minoritate (de industriaşi şi bancheri). Ea vine în urma unei crize economice şi umanitare uneltită din umbră de această elită socială minoritară în raport cu restul cetăţenilor. Ea este o metodă de externalizare a responsabilităţii către învelişuri sociale.
<br />
<br />
După cum se poate intui din cuvântul „cosmetizare” folosit mai sus, creaţia artistică se poate înscrie în procesul de manufacturare a probelor. După cum am argumentat în cărţile mele anterioare „<a href="https://gabrielbaldovin.blogspot.com/2021/10/39-designul.html" target="_blank">Contribuţii la dezvoltarea imagologiei</a>” şi „<a href="http://www.baldovin.rf.gd/dinamestetica.htm?i=1%20" target="_blank">Contradicţiile, iluziile şi virtuţile postmodernismului</a>” , arta îşi poate scuza falsificarea realităţii prin intenţia exclusivă de a produce principial emoţii şi nu a atrage şi păcăli mai mult sau mai puţin asumat o masă de potenţiali clienţi. Şi arta se face pentru recunoaştere socială şi statut, însă aceste obiective sînt secundare creaţiei. Nu e suficientă ambiţia de a ajunge un artist mare, trebuie şi talent. Fără o bază emoţională creatoare nu se poate face artă, iar alterarea acesteia de către interese mercantile îi afectează şi valoarea artistică. Produsul artistic nu urmăreşte publicitatea altor produse, precum designul. Am arătat într-o serie de articole mai vechi cum <a href="https://baldovin.blogspot.com/2014/02/o-analiza-asupra-fenomenului-hollywood.html" target="_blank">în filmele de la Hollywood apar mesaje comerciale şi demagogice </a> , toate plătite de factorii interesaţi. Aşa ceva este posibil tocmai pentru că limitele dintre artă şi design sînt foarte fragile.
<br />
<br />
Designul promovează în mod explicit manufacturarea probelor în sensul comercial al supraevaluării produsului cu consecinţe în creşterea profitului. În publicitate se oferă tot felul de filme care falsifică realităţi diverse, formându-i cumpărătorului o imagine greşită despre produs. Cel mai clar exemplu este contrafacerea proceselor de reacţii chimice ale detergenţilor cu petele ce trebuie curăţate, făcute prin grafica computerizată. Atât designul cât şi arta rămân totuşi la un nivel de rezonabil de minciună prin manufacturare a elementelor realităţii. Însă spionajul civil o duce la un nivel asociat cu catastrofe umanitare, inclusiv genocidul.
<br />
<br />
Dincolo de aspectul strict etimologic, unde orice fel de creaţie este o manufacturare artizanală sau industrială a unor elemente ale realităţii, manufacturarea probelor se referă la minciuna concretă care se face prin modificarea realităţii însăşi. Ne aducem aminte cum făceam distincţia între <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/08/2545-diferenta-dintre-dezinformare.html" target="_blank">minciuna comună şi cea dezinformaţională, industrială, realizată de un departament întreg din spionajul civil </a> . Ei bine, manufacturarea probelor este cel mai clar exemplu de minciună dezinformaţională, care trece de la nivelul comunicării de informaţii false (minciuna comună) la cel al falsificării probelor ale unui întreg eveniment precum Pearl Harbor şi Cel De-al Doilea Război Mondial.
<br />
<br />
Un caz special de manufacturare a realităţii este dat de tehnicile de dezinformare indirectă <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/08/2546621-tehnici-de-dezinformare.html" target="_blank">pe care le voi detalia în următoarea secţiune</a> .
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-42181578543541846112023-06-27T02:55:00.001-07:002024-01-28T01:11:14.716-08:002.5.4.7.1.3. Plantarea probelor în produsele spionajului civil
<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h4 style="text-align: left;">
2.5.4.7.1.3. Plantarea probelor în produsele spionajului civil
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /></div><div><div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;"><br /></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/05/2546612-alterarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br />
Criminalii de lux, în special cei din spionajul civil merg mai departe cu tehnica de alterare a probelor din dosar, oferind organelor de anchetă şi publicului în general şi piste false de dezinformare cu privire la evenimentele care îi încriminează. Una dintre acestea este plantarea probelor, amintită în descrierea acestui sub-subcapitol prin citatul din codul penal american. Dacă alterarea probelor se referă la afectarea realităţii obiectual-faptice şi curând la percepţia publicului menit să fie dezinformat, dimpotrivă plantarea probelor presupune crearea unei false realităţi factuale dar cu probe pasive, care nu interacţionează cu mediul spre a construi o altă realitate. Voi arăta că atunci când există o astfel de interacţiune între obiectele plantate şi realitate, atunci plantarea de probe se cheamă manufacturare.
<br />
<br />
După cum spune însuşi termenul, plantarea probelor se referă la aducerea de probe false atât în natură, înainte de investigaţia organelor de anchetă, cât şi în dosar, în timpul investigaţiei organelor de anchetă. Aşadar separaţia natură-dosar există şi în acest caz la fel ca şi în cazul alterării probelor, însă ea are câteva particularităţi care arată şi deosebiri de ordin formal; cea mai importantă dintre ele este aceea că plantarea probelor din natură are de cele mai multe ori convergenţă într-un proces judiciar. Dimpotrivă, alterarea probelor se face pentru a le ţine cât mai departe de aducerea lor în sala de judecată.
<br />
<br /><b>
Plantarea probelor în natură
</b><br />
<br />
Cel mai cunoscut exemplu de plantare a probelor în natură, dar cu intenţia expresă de a ajunge într-un proces judiciar, este cel dintr-o ficţiune ecranizată. În filmul „Titanic” (1997) în buzunarul hainei lui Jack i s-a plantat un obiect de valoare ce aparţine rivalului său în cucerirea fetei. Această înscenare are rol de discreditare în ochii ei a celui pe care la acel moment îl alesese ca iubit. Dacă evenimentele s-ar fi desfăşurat într-o localitate, acest eveniment putea avea şi rol de pedeapsă judiciară. În contextul scenei din film fapta nu a fost judecată de o instanţă de judecată, deoarece personajele nu au ajuns într-un loc unde o astfel de instituţie există. Însă ea a avut o astfel de consecinţă, Jack fiind ulterior arestat şi izolat ca la închisoare.
<br />
<br />
Dar are Cel mai cunoscut exemplu de plantare a probelor în realitate este probabil cel al mânuşilor cu probe de sânge apărute în curtea lui O.J. Simpson, în faimosul caz din anii 1990 din SUA. Ulterior, în timpul procesului (transmis în direct la TV) aceste mânuşi s-au dovedit a nu fi aparţinând lui, deoarece erau mult mai strâmte decât mâinile sale atunci când a încercat să şi le pună. Cineva a vrut să forţeze asocierea dintre persoana sa şi uciderea fostei sale soţii prin plantarea în propria sa curte a acestor mânuşi impregnate cu sânge. Greu de spus cine a pus acele mânuşi acolo, după cum e greu de spus dacă Simpson şi-a ucis fosta soţie sau nu. Dar e foarte probabil că respectivele mânuşi şi orice fel de accesoriu vestimentar însângerat ar fi fost aruncate altundeva, nu pe proprietatea sa, de către ucigaş. O.J. Simpson nu era un personaj care să debordeze de inteligenţă, dar era departe de naivitatea de a nu se debarasa de nişte mânuşi şi a le uita în grădină. De ce ar mai fi purtat mânuşi în timpul crimei, dacă nu s-a şi debarasat apoi de ele, în aşa fel încât să nu îl incrimineze? Un astfel de gest pare mai curând unul de autodenunţ, ceea ce e absurd.
<br />
<br />
Cel mai probabil este că acele mânuşi au fost de fapt plantate acolo de cineva care a avut interesul de a-l scote pe O.J. Simpson vinovat. Putea fi un rasist, gelos pe succesul fostului jucător de rugby american, putea fi Poliţia care dorea să-şi arate competenţa sau putea fi <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2018/08/45-sadismul-in-civilizatie.html%20" target="_blank">un sadic ucigaş </a> care voia să îndrepte atenţia spre acesta dinspre propria persoană. Astfel că, în graba evenimentelor, cel/cei din spatele acestei crime nu au putut găsi o pereche de mânuşi potrivite pe dimensiunea mâinilor sale specifice unui fost mare sportiv de performanţă şi a plantat o probă insuficient de coerentă pentru incriminarea lui Simpson.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoCDENcr-hdHglFBFv_PRVaslGDZU6vWx75WUSObIL9G-c2hZCko7eWOc3_6Fx9i5yEwaq4f5kBfHtF_wa1RHrL4JMvnVVDrznaXeK-8-0v_sMiCZds9uM5XWYxTNF9XqdS6rmvdPrjy_WTxyufKJr7WEYv0ZgIvIsgFPHsov0T85rN8GmCaX-HERDdrri/s1280/O.J.%20SimpsonGlove.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoCDENcr-hdHglFBFv_PRVaslGDZU6vWx75WUSObIL9G-c2hZCko7eWOc3_6Fx9i5yEwaq4f5kBfHtF_wa1RHrL4JMvnVVDrznaXeK-8-0v_sMiCZds9uM5XWYxTNF9XqdS6rmvdPrjy_WTxyufKJr7WEYv0ZgIvIsgFPHsov0T85rN8GmCaX-HERDdrri/s400/O.J.%20SimpsonGlove.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Cel mai stringent caz de plantare a probelor în natură din România contemporană pare a fi cea a detectării unor fragmente osoase pe care autorităţile le-au declarat a fi ale Alexandrei Măceşanu, fata răpită la Caracal. Nu e sigur dacă aceste probe sunt plantate în realitate sau în documente, deoarece autorităţile nu au admis o expertiză în afara ţării pentru extragerea de ADN din acele oase. Însă e cert că acea fată nu putea fi arsă în acea ţeavă fără fund, căreia autorităţile i-au spus dezinformaţional butoi, şi nimeni n-a simţit miros de carne arsă. Aşadar, dacă oasele găsite în curtea celui acuzat şi condamnat (fără probe) că ar fi ucis-o pe fată aparţin ei, atunci aşa ceva este un caz de plantare a probelor în natură. Dar dacă ADN din acele oase nu confirmă ca aparţinând ei, atunci se înscrie în cazul de plantare a probelor în documente.
<br />
<br /><b>
Plantarea probelor în documente
</b><br />
<br />
Observăm în aceste cazuri faptul că plantarea probelor are o formă retroactivă, adică se face pentru a falsifica o realitate trecută. Dar ea se poate face şi pentru a falsifica o realitate viitoare. Plantarea probelor nu se face doar pentru scăderea artificială a valorii unei persoane sau obiect în percepţia publică (discreditare sau pedeapsă judiciară), ci şi pentru ridicarea ei artificială. Reclamele fac acest lucru în mod constant cupă cum <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2011/01/exemple-de-manipulare-si-obedienta.html" target="_blank">am detaliat în această secţiune </a> . Falsificarea realităţii viitoare este dată de însăşi activitatea comercială ce urmează reclamei. Falsificarea imaginilor statice sau filmate pentru a reda o realitate mult cosmetizată este o practică curentă în procesul publicităţii comerciale dar şi demagogiste. Cum realitatea viitoare nu există în acest caz, e normal ca plantarea de probe să se facă în documente, care presupune nu doar text scris, ci orice fel de înregistrare care pretinde a reflecta o realitate.
<br />
<br />
Cosmetizarea propriului corp şi deghizarea pot fi catalogate drept plantare a probelor atâta timp cât schimbarea aspectului fizic are un scop exclusiv comercial sau denigrator. Nu se include aici ficţiunea din artă decât în situaţia în care ea are pretenţia de a fi realitate. Din păcate, filmele de la Hollywood trec această barieră uneori, devenind plantare de probe, după cum <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2012/08/institutia-electorala-un-nod-in-reteaua.html" target="_blank">am arătat în această secţiune</a> .
<br />
<br />
Plantarea probelor nu se face doar prin intermediul publicităţii comerciale ci şi a celei demagogiste. În România există cazul falsificării unei fotografii de la o manifestaţie în care s-au introdus postfactum portretele soţilor Ceauşescu pentru a le da impresia de revoluţionari anti-burghezi. Deşi cei doi ar fi putut lua parte la o astfel de manifestaţie, în fotografia originală ei nu există, după cum se vede mai jos.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhykAwaIRw_0RI8XbmzBCE88iSGZkLlD_7TC-CiZe23uvbOePXatp_57l469ZlJ33vqXtzPDscXoNgBLoqSYoGp9o0nF0Jh4pWde3udUyHpGkTPinnJvQkK7gFnSttnqTQh_3ofPNZ-XlKdqa9cig8MMxw3NwsJnkX99naKwQw_W3QYa13CtPqWKDvuXAZU/s3000/Ceausescu-deepFake.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="3000" data-original-width="2400" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhykAwaIRw_0RI8XbmzBCE88iSGZkLlD_7TC-CiZe23uvbOePXatp_57l469ZlJ33vqXtzPDscXoNgBLoqSYoGp9o0nF0Jh4pWde3udUyHpGkTPinnJvQkK7gFnSttnqTQh_3ofPNZ-XlKdqa9cig8MMxw3NwsJnkX99naKwQw_W3QYa13CtPqWKDvuXAZU/s400/Ceausescu-deepFake.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
Din imaginea de mai sus ne putem da seama că această tehnică de plantare a probelor pentru ascunderea adevărului se foloseşte intensiv de spionajul civil pentru a-şi şterge apoi urmele crimelor săvârşite. E puţin probabil ca Elena Ceauşescu să se fi trezit într-o dimineaţă cu dorinţa de a deveni subit candidată la premiul Nobel pentru chimie. Cel mai probabil, această supra-cosmetizare a cuplului prezidenţial a avut scop în final de discreditare, fiind o capcană a însuşi spionajului civil care s-a implicat în evenimentele dramatice din decembrie 1989, aşa cum am arătat în mare în documentarul meu „<a href="https://youtu.be/i5-XyozCKFc" target="_blank">Sadismul în politica internaţională</a>” la minutul 61:02 . Aşadar, deşi la un prim nivel plantarea de probe a părut să aibă rol de cosmetizarea retroactivă, însă pe termen lung ea a avut rol de denigrare, fiind un exemplu de plantare de probe pentru viitor. Titlul de doctor în Chimie şi chiar de savant de renume mondial acordat Elenei Ceauşescu este o plantare grosolană de probe în documente, vizibilă simplu de majoritatea cetăţenilor României. Iată cum, dictatura capitalistă instalată în România a reuşit printr-o astfel de denigrare pentru viitor să justifice crima împuşcării cuplului prezidenţial în urma unui proces fabricat împotriva lor.
<br />
<br />
Cel mai clar exemplu de plantare a probelor în documente din subiectul Pearl Harbor este însăşi povestea avioanelor B-17 care ar fi trebuit să ajungă în Hawaii, exact <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/12/25462-minciuna-cu-avioanele-b-17-care.html%20" target="_blank">în ziua atacului japonez </a> (după cum susţine Kermit Tyler) sau în acea perioadă. Ea este menită să acopere un posibil ordin pe care Tyler l-ar fi putut primi dinspre superiorii ierarhici spre a-i linişti pe cei 3 oameni care aflaseră despre avioanele japoneze venind. Interesul spionajului civil, guvernat de dinastiile Rockefeller and Morgan din SUA, la care a contribuit şi Zaibatsu din Japonia, era crearea unui război cât mai mare, <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2010/03/razboiul-cea-mai-profitabila-afacere.html" target="_blank">în urma căruia profitul lor este direct proporţional </a> . După cum am arătat în secţiunile anterioare, spionii coordonaţi de FBI ce lucrau ca acoperire în punctele cheie din baza Pearl Harbor au alterat mecanismul de alertare a bazei exact prin acest posibil ordin dat lui Tyler de a bloca informaţia <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">celor doi operatori de la staţia radar Opana </a> . În urma acestei manevre, majoritatea personalului de la Pearl Harbor a fost surprins de atacul japonez şi nu s-a putut apăra.
<br />
<br />
Acest atac neanunţat i-a oripilat pe mulţi dintre cetăţenii americani, care au dat apoi buluc să se înroleze în război, astfel manufacturându-se cea mai mare crimă din istorie, aşa cum am argumentat în documentarul meu cu acelaşi nume <a href="https://gabrielbaldovin.blogspot.com/2022/09/cea-mai-mare-crima-din-istorie.html" target="_blank"></a> . Putem întrevedea faptul că blocarea sistemului de alertare a bazei Pearl Harbor a amplificat daunele şi a facilitat supradimensionarea acestui dezastru umanitar. Însă supravieţuitorii bazei au început să-şi pună semne de întrebare despre cum a fost posibil acest atac fără să fie alertaţi anterior. La datele existente în acest moment, Kermit Tyler are aspect de trădător, deşi e foarte probabil ca şi el să se fi supus unui ordin de blocare a alertării bazei. Dacă ar fi fost judecat pentru trădare, atunci ar fi spus cine i-a dat acel ordin pentru a se dezincrimina; astfel am fi avut şi mai multe indicii despre implicarea spionajului civil în manufacturarea acestei tragedii din 7 decembrie 1941. Prin urmare, departamentul de dezinformare din FBI şi apoi din CIA a venit cu această za dezinformaţională a avioanelor B-17, prin care se justifică neurmărirea penală a lui Tyler şi în acelaşi timp i se micşorează vina în ochii opiniei publice.
<br />
<br />
Naraţiunea despre avioanele B-17 care ar fi trebuit să zboare dinspre California în Hawaii, <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/12/25462-minciuna-cu-avioanele-b-17-care.html" target="_blank">fapt imposibil în decembrie 1941 </a> , este o combinaţie între tehnica de alterare şi cea de plantare a probelor. Introducerea temei avioanelor B-17 are rol de plantare retroactivă a probelor cu privire la adevărul despre tragedia de la Pearl Harbor şi inflamarea Celui De-al Doilea Război Mondial în general. Ea a obturat cercetarea penală a celor care au stopat alertarea bazei de la Pearl Harbor de către cei doi operatori radar, în special George Elliot.
<br />
<br />
Povestea radarului de la Opana a ajuns repede la urechile multor militari şi civili iar sarcina spionajului civil a fost aceea de a contraface o explicaţie raţională pentru ordinul de pasivitate dat de Kermit Tyler. În ceea ce priveşte acelaşi ordin dat de generalul Douglas Macarthur la Clark Field (Filipine), aici s-a folosit cenzura clasică. Printr-un noroc orb am ajuns să aflăm că acolo s-a repetat la indigo povestea de la Pearl Harbor, fapt ce scade mult din probabilitatea atacului surpriză susţinută de autorităţi. Douglas Macarthur a fost şi încă este recunoscut ca unul dintre marii eroi din istoria SUA, printr-o uriaşă propagandă răspândită în cultura de masă despre el. Nimeni n-ar crede că el şi-ar fi lăsat oamenii să moară, după faptele de vitejie de care a dat dovadă la sfârşitul războiului. De aceea, cenzura clasică a atacului de la Clark Field a funcţionat până recent în istorie, când internetul a apărut şi a adus date noi venite de la dizidenţii politici.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5Y8efWciVtfwEWvlECw5R8L11h5Ju_Jk0bRg6tLYA3TI6qM7vKpTkDK6YQHqBNoSMdi4FRPG8n8cswLKufuBh5nbc726Rm5nx0ikgCqnZqlPiVFD0fBVyMmF_1FNB4anlFHKB85x_FblZ07-meyTEAQ2r95tGNUBDAchq2YJdNol8kDutk9vikTj9qw/s1949/HitlerSUA.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1949" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5Y8efWciVtfwEWvlECw5R8L11h5Ju_Jk0bRg6tLYA3TI6qM7vKpTkDK6YQHqBNoSMdi4FRPG8n8cswLKufuBh5nbc726Rm5nx0ikgCqnZqlPiVFD0fBVyMmF_1FNB4anlFHKB85x_FblZ07-meyTEAQ2r95tGNUBDAchq2YJdNol8kDutk9vikTj9qw/s400/HitlerSUA.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
Dar Kermit Tyler nu avea reputaţia lui Douglas Macarthur şi nu se putea baza pe ea. Aşa că tocmai pentru el s-a plantat această poveste cu avioanele B-17 pentru a-l proteja de furia familiilor celor care ş-au pierdut pe cineva drag la Pearl Harbor sau în groaznicul război instigat de acest eveniment. Această minciună s-a construit în timp. La manufacurarea ei au luat parte psihologi şi specialişti în PR, marketing şi publicitate din cadrul CIA. În primii ani de după război s-a folosit şi pentru Kermit Tyler cenzura clasică, la fel cum s-a făcut şi încă se face faţă de ordinul de blocare a apărării la Clark Field dat de Douglas Macarthur.
<br />
<br />
În cartea „United States Army in World War ii, The Signal Corps”, Volume 2, editat în 1957 la Washington DC, de către Biroul Şefului Departamentului de Istorie Militară al Armatei” , într-o publicaţie foarte detaliată despre al doilea Război mondial, editată în peste 70 de volume, coordonată de George Thomson, Dixie Harris, Pauline M. Oakes şi Terrett Dulany, nu se spune absolut nimic despre vreun zbor de avioane B-17 înspre Hawaii. În acel moment tema ingineriei sociale practicată de spionajul civil la Pearl Harbor nu era considerată „serioasă” la nivelul documentelor oficiale.
<br />
<br />
Kermit Tyler a vorbit târziu despre acest incident grav, după cum vedem în <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">acele interviuri date la sfârşitul vieţii </a>. Între timp spionajul civil a copt această nouă poveste dezinformatoare cu confuzia avioanelor japoneze ca fiind americane B-17 şi astfel el a putut răspunde justificativ la întrebări ce aveau deja o jumătate de secol. Nu avea cum să nu răspundă la aceste întrebări în sala de judecată dacă nu avea protecţie de la cele mai înalte niveluri ale statului american.
<br />
<br />
Am analizat <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/04/25466-tehnici-de-dezinformare-in.html" target="_blank">într-o secţiune anterioară </a> posibila minciună din declaraţiile lui Marshall şi generalului Short despre avioanele B-17, care ar fi putut să zboare în Hawaii în 1941. În acea secţiune am lăsat deschisă chestiunea dacă cei doi ar fi comis involuntar această minciună, datorită uitării şi amestecului natural al amintirilor vechi, în special în contextul abundenţei de informaţii.
<br />
<br />
Până acum eu am găsit doar două referinţe la el în cărţile scrise după război, când s-a investigat şi atacul din Hawaii. Pe lângă declaraţiile lor în faţa Congresului American din 1945, povestea cu confuzia avioanelor japoneze venind să bombardeze Pearl Harbor cu americane B-17, există 2 alte posibile cazuri de plantare a probelor în documente. Primul se regăseşte în cartea lui George Morgenstern numită „Pearl Harbor The Story of the Secret War” apărută în anul 1947. La pagina 47 într-o ediţie mai nouă, şi 31 în varianta iniţială, tema avioanelor B-17 este relatată sumar. Incidentul cu ignorarea semnalului radar e trecut pe seama nepregătirii atât a lui Tyler cât şi a armatei, în general, faţă de potenţialul atac al Japoniei. Foarte interesant este faptul că George Morgenstern nu a mai scris vreo altă carte notabilă. De fapt el n-a mai scris niciuna din ce am putut eu să găsesc în biblioteci sau în mediul online. E ciudat că un autor cu o astfel de viziune a ajuns subit la ea, fără căutări preliminare. Şi mai ciudat e faptul că el este foarte puţin citat în alte cărţi sau materiale în general ce tratează acest subiect, după cum se vede în print-screen-ul de mai jos pe care l-am făcut din primele 3 pagini Google books. Observăm doar 3 titluri de cărţi scrise înainte de apariţia internetului care îl citează.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwF1vQEvznYMI5cAwbDweS0GZazjwN81XHf9oZWGWYTbn-qtSovYO0GcJILdbHLWDh_uwfb8w3VgnygxTtQByjPfwmpeMwqaA7rgWq0g0uMi8eRF7ad_V1OAUDxf2lIoClkJ2W6PjOyZa8mN_oQKU_wzKope0P1s4pqc192t0ia6HWHnGq6v3NdvhzRB40/s4056/Pearl-Harbor-The-Story-of-the-Secret-War.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="3546" data-original-width="4056" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwF1vQEvznYMI5cAwbDweS0GZazjwN81XHf9oZWGWYTbn-qtSovYO0GcJILdbHLWDh_uwfb8w3VgnygxTtQByjPfwmpeMwqaA7rgWq0g0uMi8eRF7ad_V1OAUDxf2lIoClkJ2W6PjOyZa8mN_oQKU_wzKope0P1s4pqc192t0ia6HWHnGq6v3NdvhzRB40/s400/Pearl-Harbor-The-Story-of-the-Secret-War.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Dintre acestea niciuna nu citează subiectul Kermit Tyler, după cum se vede în print-screen-ul de mai jos. Aşa ceva e un semn că această carte, sau acest pasaj, e posibil să fi fost plantat ulterior, abia când CIA va fi găsit o explicaţie, fie ea şi puerilă, pentru nealertarea bazei în urma informaţiilor de la radarul Opana. Aşa ceva înseamnă o plantare de probe în documente; ea fie a fost tipărită mult după 1947 şi teleportată înapoi în timp după modelul descris mai sus, fie doar acest pasaj a fost plantat. Dacă s-a întâmplat aşa atunci acest fapt e un indiciu că zaua dezinformaţională cu avioanele B-17 va fi fost coaptă mai târziu, de CIA. Dar, admit şi posibilitatea FBI însuşi s-o fi plantat încă din timpul războiului sau imediat la finalul său, iar cartea să nu fi circulat pentru publicul larg, ci doar între personalul spionajului civil şi cei care puneau la îndoială autenticitatea scuzei lui Tyler.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrpalIIGJ1pmt1DwNEbTxEQpyews4oR10RPD1k2l0pfkA7vCeNts9NwEilatGvaAYAD-UAwua031XTH2ilGaUTumx_2qr5yJUYUyIIZiZkwybfUVg2Cdw5_5eiiT0_KhTIAzfWSaXK3MAl6FAwL7aOQV5fYj79z60UPyGVPNRNTs4xPlYq2Dvlc26PrSrP/s3375/Pearl-Harbor-The-Story-of-the-Secret-War-Kermit-Tyler.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="3375" data-original-width="1350" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrpalIIGJ1pmt1DwNEbTxEQpyews4oR10RPD1k2l0pfkA7vCeNts9NwEilatGvaAYAD-UAwua031XTH2ilGaUTumx_2qr5yJUYUyIIZiZkwybfUVg2Cdw5_5eiiT0_KhTIAzfWSaXK3MAl6FAwL7aOQV5fYj79z60UPyGVPNRNTs4xPlYq2Dvlc26PrSrP/s400/Pearl-Harbor-The-Story-of-the-Secret-War-Kermit-Tyler.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
Aceeaşi situaţie există şi cu cea dea doua carte pe această temă, datată în 1946. Ea este o culegere de mărturii ale celor implicaţi în acele evenimente, ca urmare a audierilor de după război. Titlul ei este „Pearl Harbor Attack: Hearings Before the Joint Committee on the Investigation of the Pearl Harbor Attack, Congress of the United States” şi este editată de Joint Committee on the Investigation of the Pearl Harbor Attack împreună cu United States Congress. La pagina 2967 se tratează subiectul radarului de la Opana. Şi ea se află în aceeaşi situaţie precum cea a lui George Morgenstern. Mai jos se poate vedea faptul că această carte nu este deloc citată de alte cărţi în primele 3 pagini de Google books.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLUzwqEoyi7AONTCdH8pfjEA5nnT253DOPTutQX-gz522rzGeIvxmy-Jp-2l3_CCZx6c9pnxyEHL3-UEVDN7xWjJ0ZHgu-Ce6d3TTqHy66Coqt-xnGXaCDSO686pgHOqmVYz7p3C5VEAZ80Laob4sWYS3vRGvb7oJKZlvuF382RpeOwAC0YgUX47Vv-Occ/s4186/Pearl-Harbor-Attack.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="2127" data-original-width="4186" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLUzwqEoyi7AONTCdH8pfjEA5nnT253DOPTutQX-gz522rzGeIvxmy-Jp-2l3_CCZx6c9pnxyEHL3-UEVDN7xWjJ0ZHgu-Ce6d3TTqHy66Coqt-xnGXaCDSO686pgHOqmVYz7p3C5VEAZ80Laob4sWYS3vRGvb7oJKZlvuF382RpeOwAC0YgUX47Vv-Occ/s400/Pearl-Harbor-Attack.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Oricum ar fi, cert este că povestea radarului de la Opana nu a fost spusă marelui public până la apariţia erei internetului pe principalele canale de comunicare, puternic controlate de spionajul civil. De acea mulţi sînt inclusiv astăzi uluiţi de aceste informaţii. Dar ele au fost transmise prin viu grai de către o mână de adevăraţi eroi, care au înfruntat persecuţiile şi denigrările dictaturii capitaliste şi au avut curaj să vorbească despre ele şi altora. Treptat această temă a alimentat folclorul american, culminând cu mişcarea flower-power a hipioţilor, la care au ajuns mărturiile unor supravieţuitori ai acelei tragedii, în ciuda efortului concertat al sistemului de a-i marginaliza. O să detaliez în următoarele secţiuni modul în care această nouă explozie de dizidenţă în SUA a fost calmat.
<br />
<br />
Odată cu apariţia internetului şi circulaţia mai rapidă a informaţiei, tema aceasta a explodat, semn că subiectul a rămas încă sensibil la peste o jumătate de secol de la consumarea evenimentelor. Era internetului a făcut ca aceste date să se răspândească în forumuri şi reţele de socializare, în ciuda numeroaselor restricţii. Astfel că au ajuns pe diferite căi la mine, care le-am sistematizat după cum se vede în această lucrare. Am făcut un print-screen după primele 3 pagini ale rezultatelor oferite de Google books pe această temă, după cum se vede în imaginea de mai jos, şi vedem că nu există decât aceste 2 referiri la ea în textele scrise de dinaintea erei internetului. Asta însemnă că majoritatea istoricilor n-au ştiut de această temă şi n-au tratat-o în cercetările lor, deşi ea este una de o importanţă care depăşeşte domeniul istoriei şi intră adânc în sociologie, psihologie şi psihopatologie.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYvN00xbTz_JcSkC9yszMePpPabVyEAcUMvMyIr3zzNjegxrO1Ap5Akn-e1PEIXiXr6J7fpNPdj6jpGM42W6x5kEQ10vOHkURcfuYXsx27iF_KPsGbSfKrl8X1T6GDqn9G_2hpzFUuxJ_4ZqX_CchUXcNcpKmfkJg-S9rJJ18hDb5Z0LlS6rFnsms-39MO/s4097/GoogleBooksB-17.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="3613" data-original-width="4097" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYvN00xbTz_JcSkC9yszMePpPabVyEAcUMvMyIr3zzNjegxrO1Ap5Akn-e1PEIXiXr6J7fpNPdj6jpGM42W6x5kEQ10vOHkURcfuYXsx27iF_KPsGbSfKrl8X1T6GDqn9G_2hpzFUuxJ_4ZqX_CchUXcNcpKmfkJg-S9rJJ18hDb5Z0LlS6rFnsms-39MO/s400/GoogleBooksB-17.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Din titlurile cărţilor apărute după anii 90 pe această temă ne putem da seama că aceste cărţi nu sunt decât maculatură propagandistică ce susţin naraţiunea oficială. Însă, după cum funcţionează spionajul civil, şi ţinând cont de această tehnică a plantării probelor, ne putem aştepta însă în viitor ca o mulţime de astfel de informaţii să fie plantate exact atunci în trecut, tocmai pentru a contracara desoperirea acestei bizarerii. Probabil că în viitor aparatul dezinformator va tipări cărţi retroactiv cu această poveste, şi le va plasa în biblioteci pentru a prelungi minciuna pe viitor.
<br />
<br />
O astfel de manevră dezinformaţională s-ar fi putut crea pentru a evita contactul datelor din ea cu cei care au lucrat direct cu avioanele B-17, respectiv vreo cel puţin 148 de piloţi de avioane B-17. Ei ştiau cu probe clare ale manualelor tehnice şi a experienţei de zbor că aceste avioane nu puteau zbura mai mult de 2200 de mile, în timp ce distanţa dintre Hawaii şi cel mai apropiat oraş american era de peste 2300. Pe lângă aceştia, mai erau şi alţi câţiva zeci de ingineri de aviaţie care au ataşat rezervoarele Tokyo în 1942 şi ştiau clar că au făcut această modificare tocmai pentru a putea trimite aceste avioane mai întâi în Hawaii, şi apoi spre Japonia, după ce li se vor fi reumplut rezervoarele. Dintre aceştia putea ieşi unul care să denunţe ca false datele oferite de Morgenstern sau din cea de-a doua carte, iar plantarea probelor cu avioanele B-17 să fi eşuat. Aşteptarea până când majoritatea acelor oameni vor fi murit de bătrâneţe pare cel mai bun lucru de făcut pentru succesul acestei manevre dezinformaţionale.
<br />
<br />
Iată că există o astfel de justificare coerentă pentru care aceste două cărţi nu au circulat decât în medii restrânse. În ciuda euforiei generale despre încheierea războiului şi confirmarea naţiunii americane ca fiind cea mai puternică de pe glob, publicul american larg de atunci n-ar fi înghiţit găluşca cu confuzia avioanelor B-17. Ea era dublată de depistarea submarinului japonez , repetarea scenariului la Clark Field, la care se va fi adăugat şi cea a decodării mesajelor japoneze care anunţau atacul. Americanului de rând i s-ar fi părut prea multe coincidenţe, pentru a mai crede că acel atac ar fi fost unul surpriză. Mulţi pierduseră apropiaţi atât la Pearl Harbor cât şi în întregul război. Frustrarea lor de a descoperi că au fost manipulaţi ar fi fost destul de mare. Însăşi societatea SUA s-ar fi pus în pericol şi n-a fost mult să se întâmple asta odată cu mişcarea flower power din anii 1960. Guvernul american a creat de fapt clasa mijlocie, aşa cum o ştiam până recent, tocmai pentru a-i atrage pe hipioţii de atunci în alte activităţi decât punerea sub semnul întrebării a istoriei falsificate şi a sistemelor de guvernare.
<br />
<br />
Aşa că, după apariţia internetului e foarte probabil ca, aparatul dezinformativ al spionajului civil fie a venit în cu această cârpeală a poveştii lui Tyler prin iminenţa sosirii acestor B-17, fie a scos-o la lumină după ce a ţinut-o în umbră până atunci. Această explicaţie e foarte proastă, însă oferă ceva justificare nu doar pentru lipsa lui de acţiune, dar şi pentru opoziţia vehementă în a alarma ofiţeri cu rang mai înalt, aşa cum voise soldatul Joseph McDonald. Dar ea încă nu a fost făcută publică efectiv, iar cenzura pe care eu <a href="https://youtu.be/ndoiAKOAGAM%20" target="_blank">am experimentat-o şi consemnat-o în acest video</a> atestă acest fapt. Asta înseamnă că majoritatea populaţiei nu crede această minciună spusă de Tyler, aşa că sistemul nu este încă pregătit să o facă publică cu adevărat şi mizează pe pierderea interesului noilor generaţii faţă de ea. Ei doar i s-a dat un aspect de informaţie publică pentru cazurile care deja ştiau de ea, pentru a nu arăta că se ascunde ceva şi în speranţa că unii ar putea fi convinşi de veridicitatea ei.
<br />
<br />
Cu toate astea, numărul americanilor care ştiu de radarul de la Opana e mare. Sistemul dezinformaţional a reuşit să fragmenteze cele 4 evenimente care atestă faptul că atacul a fost plănuit. Astfel omul simplu nu poate construi o imagine de ansamblu ameţit de numărul de detalii nesemnificative. Observăm că plantarea probelor are un aspect de falsă arheologie în sensul că aduce nişte date noi despre evenimente trecute, dar care nu pot fi explicate coerent cum de au apărut tocmai acum, în contextul în care nu există vreun motiv coerent pentru care nu au apărut mai devreme. Explicaţia pentru aşa ceva ar putea sta tocmai în faptul că ar fi putut fi necredibile pentru cei care au trăit pe viu evenimentele, precum cazul avioanelor B-17. Lansarea acestor plantări de date atunci în preajma evenimentelor le-ar fi subminat puterea de persuasiune şi astfel efortul dezinformaţional al spionajului civil ar fi eşuat. În următoarea secţiune voi descrie o tehnică mai avansată de plantare a probelor, respectiv <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/07/2546614-manufacturarea-probelor-in.html" target="_blank">manufacturarea lor </a> .
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-13975154278967517112023-05-29T07:08:00.023-07:002024-01-28T01:10:03.594-08:002.5.4.7.1.2. Alterarea probelor în produsele spionajului civil
<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h4 style="text-align: left;">
2.5.4.7.1.2. Alterarea probelor în produsele spionajului civil
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /></div><div><div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;"><br /></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/04/25466-tehnici-de-dezinformare-in.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br />
<a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/04/25466-tehnici-de-dezinformare-in.html" target="_blank">În secţiunea anterioară</a> am descris situaţia alterării probelor, prin distrugerea lor, de către poliţiştii corupţi care avea acces la dosarele corupătorilor lor. Însă alterarea probelor se face de cele mai multe ori chiar la faţa locului, imediat după ce se săvârşeşte crima. Practica judiciară şi criminologia confirmă tehnica ascunderii urmelor crimei de către cei mai minori criminali. Remarcăm aici două subdiviziuni ale tehnicii alterării probelor, respectiv:
<br />
- <b>a naturii</b>, când probele sînt alterate la faţa locului, înainte de investigaţia organelor de anchetă;
<br />
- <b>a sistemului judiciar</b>, când probele sînt alterate în cursul cercetării organelor de anchetă
<br />
<br />
Alterarea probelor se referă la sustragerea din natură sau documente a unor elemente, spre deosebire de plantare, care presupune adăugarea acestora într-o realitate naturală sau documentată. Prin tehnica alterării probelor, realitatea obiectual-faptică este pur şi simplu selectată discriminatoriu spre a fi prezentă ţintei dezinformate, în sensul sustragerii unor detalii semnificative din ansamblul său. Acestea nu sînt contrafăcute ca în cazul plantării şi manufacturării de probe, ele există undeva ascunse marelui public, doar că acesta nu ştie de existenţa lor.
<br />
<br />
Spre deosebire de plantare, care presupune un aparat dezinformator specializat, folosit de criminalii de lux şi spionajul civil, alterarea este o tehnică oarecum rudimentară de ascundere a adevărului ce incriminează, fiind folosită în special de infractorii/criminalii mărunţi. Spionajul civil a dus-o însă la un nivel la care pur şi simplu nu mai poate fi deosebită de adevăr, iar orice fel de investigaţie presupune o folosire preponderentă a indiciilor coerenţei adevărului despre care am detaliat în secţiunea anterioară. Indiciul adevărului corespondenţă este pur şi simplu paralizat în acest context.
<br />
<br />
Deosebirea dintre alterarea probelor naturii practicată de criminalii mărunţi şi cea practicată de spionajul civil este aceea că în ultimul caz există o mega-crimă cu aspect de inginerie socială. Spre deosebire de alterarea probelor din crimele criminalilor mărunţi, cea a ingineriilor sociale se realizează după o plănuire atentă şi cu bătaie lungă. Alterarea probelor nu se reduce doar la ascunderea post-factum a propriilor urme ale înfăptuirii crimei, ci la influenţarea însăşi a naturii în însuşi timpul întâmplării evenimentelor.
<br />
<br />
<b>Alterarea probelor în natură operată de spionajul civil
</b>
<br />
<br />
Ca în majoritatea tehnicilor de dezinformare, alterarea probelor se poate face pentru evenimentele trecute sau pentru cele prezente şi viitoare. Atunci când este făcută post-factum, alterarea probelor se face în general în documente, fiind un fel de cenzura post-factum. Ea implică retipărirea unor cărţi sau a presei unei anumite perioade, urmată de înlocuirea acestor materiale în spaţiul public, în special în biblioteci, pentru a şterge din percepţia publică prezentă referinţele la un subiect sensibil. O astfel de tehnică seamănă foarte mult cu cenzura, cu diferenţa că nu se referă la bruiajul adversarului politic ci la protejarea propriei imagini de care de cele mai multe ori nici inamicul nu ştie.
<br />
<br />
Poate că cel mai clar exemplu de alterare a probelor în documente este scoaterea pasajelor laudative despre Henry Ford din cartea „Mein Kampf” a lui Adolf Hitler. Acestea se găsesc în primele ediţii (de exemplu, la paginile 929 şi 930 din varianta originală editată de REYNAL A HITCHCOCK 1941 NEW YORK ), dar nu şi în anumite ediţii de după Cel De-al Doilea Război Mondial sau chiar ceva mai recent, după cum poate fi văzut în ediţia Colchester Collection.
<br />
<br />
Scopul acestei decizii este acela de a rupe orice conexiune între Hitler şi unul dintre cei mai proeminenţi americani, exponentul aşanumitului „American Dream”. Dacă grosul populaţiei află despre asta, atunci poate că unii îşi pun problema dacă Hitler şi Germania nazistă ar fi fost ajutată de anumiţi americani, aşa cum s-a întâmplat cu Chase Manhattan Bank, Union Banking Corporation sau General Motors. Aceste adevăruri slăbesc narativa oficială cum că războiul II în Europa ar fi pornit exclusiv de la Hitler, arătând că el a fost doar o marionetă manipulată.
<br />
<br />
În perioada contemporană am văzut alterare de probe în curtea DIICOT, în dosarul Alexandra Măceşanu; avocatul familiei a declarat că anumite probe şi declaraţii au dispărut din acest dosar.
<br />
<br />
Alterarea probelor în natură poate fi făcută şi pentru evenimente prezente şi viitoare. Am descris <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">în această secţiune </a> interceptarea prin radarul de la Opana a avioanelor japoneze apropiindu-se, cu aproximativ 50 de minute înainte de atac. De asemenea, am descris în detaliu <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/12/25462-minciuna-cu-avioanele-b-17-care.html" target="_blank">minciuna cu avioanele B-17 care ar fi trebuit să ajungă în Hawaii dinspre continent</a> , menită spre a justifica nealertarea bazei în urma acestei interceptări. Mai mult decât atât, am văzut că, pe lângă radar, a existat şi un mini-submarin atacat şi scufundat cu 90 de minute înainte de atac, care de asemenea nu a dus la alertarea bazei faţă de un potenţial atac.
<br />
<br />
Acestea sînt indicii solide despre <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">cunoaşterea în prealabil de către pilonii administrativi americani a iminenţei atacului de la Pearl Harbor </a> . Acţiunile lor se pot înscrie în tehnica alterării probelor deoarece au paralizat a sistemul defensiv cu scopul de a produce o tragedie cât mai mare la Pearl Harbor. La rândul său , acest eveniment era menit să producă revoltă cât mai mare în rândul cetăţenilor americani, şi, implicit, de a instiga un război cât mai mare în Pacific. Scopul unei asemenea orori este acela al accelerării economiei mondiale, cu profit pentru pilonii săi, marii industriaşi şi bancheri internaţionali.
<br />
<br />
Mutarea în mai 1940 la Pearl Harbor a flotei americane a fost o momeală pusă la cale de spionajul bancherilor Rockefeller & Morgan, la care a contribuit şi Zaibatsu din Japonia. Această acțiune a fost menită să prindă în ea ultranaţionalismul japonez; războiul din pacific a fost un experiment social de eliminare a sa din istorie, precum şi a ţăranilor japonezi, în scopul de a transforma Japonia într-o ţară eminamente industrială. Acest experiment a reuşit.
<br />
<br />
Partea proastă a fost aceea că momeala era menită să nu supravieţuiască, şi asta a simţit însuşi comandantul bazei amiralul James O. Richardson. De aceea el a protestat vehement faţă de concentrarea ei în Hawaii, atrăgând în mod natural atenţia că acolo e cel mai probabil ca japonezii să atace în contextul dat. Pe fondul tensiunilor în creştere dintre SUA şi Japonia, aşa ceva era un exerciţiu de deducţie simplă. Americanii care au trăit acele vremuri au declarat că războiul plutea în aer şi că singura necunoscută era data la care el urma să înceapă. Deşi Richardson nu făcuse cine ştie ce exerciţiu de imaginaţie, totuşi el ar fi trebuit decorat pentru anticiparea evenimentelor şi alarmarea factorilor de decizie. Însă la nivel înalt s-a decis demiterea lui din funcţie. Un astfel de gest pare o aberaţie totală în contextul în care locotenentul Kermit Tyler, dimpotrivă, a fost avansat rapid, în ciuda faptului că ar fi „confundat” grosolan avioanele japoneze cu avioane americane.
<br />
<br />
Amiralul Richardson era un om circumspect şi s-ar fi organizat mult mai bine decât succesorul său, amiralul de 4 stele Husband Edward Kimmel. Dacă ar fi rămas la comandă, atunci tragedia de la Pearl Harbor ar fi avut proporţii mult mai mici, iar pierderile japoneze ar fi fost mult mai mari. Demiterea sa este un act de alterare a probelor pentru viitor, în sensul paralizării sistemului defensiv al bazei.
<br />
<br />
Mai departe o să readuc în prim-plan o altă sursă de alertă a insulei Oahu, respectiv avioanele de patrulare, care şi ea a fost alterată. După cum <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/02/25464-peste-1000-de-morti-in-urma.html" target="_blank">am spus în această secţiune</a> , la răspunsul de la <a href="http://www.ibiblio.org/pha/myths/radar/lockard3.html" target="_blank">întrebarea 124 pusă lui Lockard la audierile de la sfârşitul războiului </a> el confirmă că în zonă zburau avioane de patrulare pe care le interceptase înainte prin semnalul radar, şi că în ziua atacului n-au mai fost de găsit. De aici putem deduce că într-un mod ciudat şi această patrulă a fost suspendată tocmai în acea zi de 7 decembrie 1941, exact cu acelaşi scop concertat de a nu alerta baza Pearl Harbor şi facilita o tragedie cât mai mare, în scop de stimulare a economiei globale.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3E-JRjmX1PbdZkJ7wPS8oObux3sk0CgUBPdQMaLiQpQIwXvHWQZvvl8DJcfbEDcpmUxe-cAATb57jeV4bbLEuzJ094NEnlMKins8TEAetyWnhuxHJp_oNnuASzP6Kv5Kzch9iMN5zGyouuPvTHTnqoXfleuidhbyEUL6mfPRZgEdi3AABkl02LbaXQQ/s1130/Lockard-deposition-124.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="615" data-original-width="1130" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3E-JRjmX1PbdZkJ7wPS8oObux3sk0CgUBPdQMaLiQpQIwXvHWQZvvl8DJcfbEDcpmUxe-cAATb57jeV4bbLEuzJ094NEnlMKins8TEAetyWnhuxHJp_oNnuASzP6Kv5Kzch9iMN5zGyouuPvTHTnqoXfleuidhbyEUL6mfPRZgEdi3AABkl02LbaXQQ/s400/Lockard-deposition-124.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Nivelul de alterare a sistemului defensiv poate fi văzut celălalt detaliu semnificativ privind radarul Opana, respectiv ordinul de închidere a staţiei la ora 7 dimineaţa, exact când avioanele japoneze începeau să fie observate prin semnal. Altă coincidenţă! Răspunsul de la întrebarea 104, din aceeaşi declaraţie de mai sus, arată că la radarul Opana erau 3 schimburi care lucrau în ture de 4 cu 8, cu de 2 oameni pe tură. Tura lui pe Elliot şi Lockard se termina la ora 7 în dimineaţa zilei de 7 decembrie 1941. Dar, în mod ciudat, nimeni nu a venit să-i înlocuiască atunci. Lockard a propus să închidă aparatele şi să plece conform cu programul, însă Elliot a mirosit ceva dubios în a lăsa baza nesupravegheată şi a rămas la lucru peste program. În <a href="http://www.ibiblio.org/pha/myths/radar/elliott8.html" target="_blank">declaraţia dată la sfârşitul războiului </a> el spune că la radar era o regulă ca doi operatori să fie mereu prezenţi, aşa că i s-a părut ciudat că tura de schimb încă nu sosise, şi a aşteptat după cei doi ce trebuiau să-i înlocuiască. De aici decurge întreaga poveste cu radarul care a descoperit ceea ce nu trebuia să fie descoperit, respectiv avioanele japoneze venind. Şi, mai departe, de aici s-a format şi minciuna cu avioanele americane B-17, menită să cârpească această crăpătură în planul iniţial de nealertare a bazei.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjaJhKmONwoVQlfU4-QrWbXTnqGecEvtyFh6QN0P9MkAPpoUlDUzqNsWDwfbKsa093jvUnmA90FujTAqmc90VTm6ERW3A5PGbO0qcqvl5lgppe1oI08scDytqNdQOs_Zlg6iR-hTe5Aa4jNqMoxyOeMToMWgQYeWPkBBhTZ-3JUgRF5v6cTkHKajT6pg/s1341/Lockard-deposition-104.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="615" data-original-width="1341" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjaJhKmONwoVQlfU4-QrWbXTnqGecEvtyFh6QN0P9MkAPpoUlDUzqNsWDwfbKsa093jvUnmA90FujTAqmc90VTm6ERW3A5PGbO0qcqvl5lgppe1oI08scDytqNdQOs_Zlg6iR-hTe5Aa4jNqMoxyOeMToMWgQYeWPkBBhTZ-3JUgRF5v6cTkHKajT6pg/s400/Lockard-deposition-104.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Nu ştim exact ce ordine au primit cei doi oameni ai turei de la 7-11, dar cu siguranţă nu au fost la fel de circumspecţi precum Elliot. Suspendarea supravegherii radarului Opana este similară cu suspendarea patrulării cu avioane de la răspunsul întrebării 124 a acestei declaraţii.
<br />
<br />
Aceste acţiuni sînt exemple de alterare a probelor direct în natură deoarece astfel s-a scurt-circuitat posibilitatea de alertare a bazei Pearl Harbor în cazul unui atac inamic. Ca plan general, această inginerie socială se numeşte manufacturare a probelor, şi despre ea voi detalia într-o secţiune viitoare. Însă ca parte, fiecare dintre aceste două acţiuni este o alterare a probelor, în sensul înfrânării unui organ social, care nu a mai funcţionat conform parametrilor sau statutului său. După cum probele sînt extrase dintr-un dosar şi astfel alterate pentru evenimente trecute, în aceeaşi măsură sistemul defensiv al bazei a fost paralizat prin acţiuni specifice pentru prezent şi viitor. Aceste manevre de paralizare a sistemului defensiv ne comunică dezinformaţional faptul că acțiunile defensive de la acel moment nu ar fi existat deloc, la fel cum face şi sustragerea de probe dintr-un dosar.
<br />
<br />
Dacă patrula sau Kermit Tyler ar fi alertat baza, atunci personalul militar american ar fi fost pregătit iar pagubele ar fi fost mult mai mici. Acest eveniment major în cursul evoluţiei Războiului din Pacific e foarte probabil să fi rămas un incident minor, dacă ar fi produs mai puţine victime. În acest context el nu ar fi dus la puternica emoţie publică ce a adus la un număr uriaş de înrolări de americani, iar războiul ar fi avut o anvergură mai redusă. 60 de ani mai târziu acelaşi lucru se întâmpla cu avioanele de vânătoare, trimise „la plimbare” în Atlantic, în timp ce avioanele/dronele atacau turnurile gemene de la WTC. De asemenea, ordinul ca niciun avion american să nu se mai ridice de la sol a avut loc de alterare faptică a posibilităţii de stingere a incendiilor de la cele două turnuri cu avioane specializate în stingerea incendiilor din aer.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr0QGL4ged2rYpy_uaeBa8SyBQ6zqFqEzJQ0cR7C81oYQPw0w8bQ2-FAlD9GjgtE14s-Izxk8PXAq49sSDax14od6fQI74Yn3kmU9zkMXAC5jsFoWfv2eBaDStYr6oRbGz0p9U0isUCwzHX2xCwE327hxUJBXKDYAxdtcpA393Lz0HCQWgpM3gKeL2CQ/s1440/planesFireFighting.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="810" data-original-width="1440" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr0QGL4ged2rYpy_uaeBa8SyBQ6zqFqEzJQ0cR7C81oYQPw0w8bQ2-FAlD9GjgtE14s-Izxk8PXAq49sSDax14od6fQI74Yn3kmU9zkMXAC5jsFoWfv2eBaDStYr6oRbGz0p9U0isUCwzHX2xCwE327hxUJBXKDYAxdtcpA393Lz0HCQWgpM3gKeL2CQ/s400/planesFireFighting.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<b>Alterarea probelor în sistemul judiciar operată de spionajul civil
</b>
<br />
</div><div style="text-align: left;"><br />
Pe de altă parte, forma dosarului judiciar ia în general aspect de dezinformare generalizată în societate. Spionajul civil este deasupra justiţiei şi nu ajunge să fie investigat autentic în instanţa de judecată aşa cum criminalul de rând este investigat. Ca în toate instituţiile, şi în sistemul judiciar există agenţi infiltraţi care fie iau decizii la comandă, fie pun în poziţii cheie profesionişti sugestionabili sau şantajabili. Cei din urmă au diferite vulnerabilităţi personale, precum preferinţe sexuale excentrice, comiterea în trecut de ilegalităţi sau altceva de acest gen. Din aceste poziţii ei execută ordinele venite prin ierarhia de comandă propulsată de spionajul civil prin ameninţări cu dezvăluiri în presă despre vulnerabilitatea lor. Acest model nu este specific doar sistemului judiciar ci a tuturor instituţiilor, exceptând desigur însuşi spionajul civil, care are o ierarhie militară tipică.
<br />
<br />
De aceea, atunci când sistemul judiciar nu urmăreşte sau nu condamnă criminalii de război sau pe cei care, din poziţii cheie, fie au instigat la anumite crize umanitare majore, fie nu au făcut nimic pentru a le evita, aşa ceva este un semn de alterare de probe în dosar judiciar. Crimele acelor protejaţi sînt publice şi verificabile în documente, însă, dintr-un motiv sau altul aceşti criminali de lux ne sînt condamnaţi sau nu ajung la închisoare.
<br />
<br />
Dar uneori se întâmplă ca spionii civili să fie cercetaţi penal, însă sub stricta supraveghere și protecție a ierarhiei de comandă. Probabil că el mai clar exemplu pentru aşa ceva este cel al spionilor sârbi Jovica Stanišić sau Franko Simatović, care au jucat un rol crucial în instigarea sângeroaselor războaie iugoslave din anii 1990. Ei au fost condamnaţi de Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie de la Haga, dar scăpaţi ulterior prin intervenţia directa a CIA.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgorgb95IdfCuqgcozPLZNREiK2dzsVLw8Ze2F9ZDnoffF1gG8f6o_OTwNqITI2TIc_d2mR7uJnZfd4lxmWDPXlLIUuuIqk1K8GIMOyhdv0XzVVLxwavOBrOSlJ46Ohhb1A3sUPxlIMmGE/s1600/CapitalistPyramid-1000.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="946" data-original-width="1600" height="236" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgorgb95IdfCuqgcozPLZNREiK2dzsVLw8Ze2F9ZDnoffF1gG8f6o_OTwNqITI2TIc_d2mR7uJnZfd4lxmWDPXlLIUuuIqk1K8GIMOyhdv0XzVVLxwavOBrOSlJ46Ohhb1A3sUPxlIMmGE/s400/CapitalistPyramid-1000.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Desigur, cel mai clar exemplu de alterare de probe în dosar judiciar în cazul Pearl Harbor este „amicul nostru”, Kermit Tyler, cel care a împiedicat alarmarea bazei la insistenţele celor doi operatori radar de la Opana, în special George Elliot. <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/01/25463-prevenirea-4-noi-zale.html" target="_blank">Zaua dezinformaţională a avioanelor B-17 </a> a alterat probele despre lanţul de comandă care foarte probabil că i-a transmis locotenentului Tyler să oprească alertarea bazei. Nu ştim cine i-a cerut aşa ceva, însă ştim că nu s-a cercetat judiciar această pistă. Dacă nu ar fi avut un sprijin puternic dinspre cele mai puternice resorturi administrative, Tyler ar fi trebuit să fie condamnat pentru uriaşa şi tragica neglijenţă în serviciu de a obtura alertarea bazei. Un astfel de om poate fi chiar bănuit de complicitate cu inamicul şi condamnat ca trădător. Dar Tyler nu doar că a fost „iertat”, dar a fost şi recompensat pentru asta cu gradul de locotenent colonel la care a ajuns în mai puţin de un an. Spionajul civil operează cu acest tip de recompense şi pedepse pentru a interfera în organismele sociale şi a implementa acolo ingineriile sociale catastrofale cu care stăpânii lor îşi sporesc averea.
<br />
<br />
Un alt caz tipic de alterare a probelor judiciare din subiectul Pearl Harbor este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/02/25464-peste-1000-de-morti-in-urma.html" target="_blank">explozia magaziei de muniţie aflată la al 4-lea nivel în interiorul navei USS Arizona</a>. Am arătat în această secţiune faptul că acolo nu putea ajunge o bombă lansată dintr-un avion japonez. Falsificatorii istoriei au „teleportat” bombele de penetraţie din anii 1960, când au fost fabricate, către 1940. Şi astfel, sistemul dezinformaţional global ne-a păcălit să credem că o astfel de bombă ar fi trecut prin 4 nivele în interiorul navei USS Arizona, ucigând peste 1000 de puşcaşi marini ce se adăposteau în interiorul său.
<br />
<br />
Cel mai probabil acolo spionajul civil a introdus o bombă, programată să explodeze după o anumită perioadă de timp. Dar nu există nicio dovadă oficială pentru această variantă, sau o altă explicaţie raţional-ştiinţifică, decât simpla noastră deducţie într-un sistem de referinţă ce se bazează pe indiciile coerenţei adevărului. Lipsa acestor probe judiciare este foarte probabil să fie efectul unei alterări judiciare. Tema bombelor de penetraţie este o plantare (ulterioară) a probelor, folosită în paralel cu cea de alterare judiciară. O să revin la acest mod de împletire a celor două tehnici într-o secţiune ulterioară. În <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/06/2546613-plantarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">următoarea secţiune voi descrie plantarea probelor</a> în produsele spionajului civil.
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-27906428176522876062023-04-30T06:54:00.025-07:002024-01-28T03:57:26.880-08:002.5.4.7. Tehnici de dezinformare în produsele spionajului civil
<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h3 style="text-align: left;">
2.5.4.7. Tehnici de dezinformare în produsele spionajului civil
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /></div><div><div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;"><br /></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/03/25465-indicii-despre-auto-sabotaj.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br />
<br />
Până acum, în subcapitolul precedent, am făcut rezumatul atacului de la Pearl Harbor, ca un act de autosabotaj asupra personalului american de la această bază. La fel a fost şi pentru ultranaţionaliştii japonezi, la nivel naţional, deoarece de la acest atac a pornit războiul din Pacific, devastator pentru Japonia. Am adus în aceste secţiuni câteva detalii semnificative în sprijinul acestei idei şi voi mai aduce alte câteva de-a lungul următoarelor. În noul subcapitol voi descrie mecanismele dezinformaţionale ale spionajului civil care au instigat naţiunile să se măcelărească între ele în timpul războaielor, în special în Cel De-al Doilea Război Mondial.
<br />
<br />
După terminarea acestor crize umanitare instigate, spionajul civil creează produse dezinformaţionale prin care îşi şterge urmele sau pistele care trimit către el. Următoarele secţiuni vor urmări exact această perioadă. Ele se vor concentra în mare parte pe distorsionarea faptelor aşa cum le ştim astăzi din manualele de istorie sau alte surse în scopul restaurării adevărului istoric, atât faţă de evenimentul de la Pearl Harbor cât şi faţă de alte evenimente istorice majore ale istoriei moderne. Modul în care aceste materiale oficiale au descris atacul japonez din 7 decembrie 1941 este etalonul dezinformării. Evenimentul de la Pearl Harbor nu este doar scânteia care a declanşat cea mai mare crimă din istoria umanităţii, <a href="https://youtu.be/toJQIuPRJrU" target="_blank">faţă de care am şi făcut documentarul cu acelaşi nume </a>, dar a adus cu sine şi cea mai mare dezinformare din istoria umanităţii. Autorităţile capitaliste, care se laudă cu progresul societăţii au avut ambiţia de a întoarce umanitatea la nivelul medieval de ignoranţă şi, până acum, au şi reuşit, cel puţin în privinţa oficialilor şi a cetăţenilor din afara SUA. O să revin la acest subiect într-o secţiune viitoare dedicată modului în care statul american orchestrat de CIA a reuşit să îngroape chiar şi parţial <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">mărturiile supravieţuitorilor curajoşi de la Pearl Harbor şi Clark Field, Filipine </a> .
<br />
<br />
Pentru a atinge acest nivel de dezinformare, statul american a folosit mai întâi cenzurarea de tip dictatorial-clasic asupra acestor mărturii a celor implicaţi. Pe lângă asta, aparatul dezinformare al spionajului civil în frunte cu CIA a creat acest uriaş produs de dezinformare cu ajutorul unor tehnici de dezinformare care aplică tehnicile generale ale marketingului şi publicităţii, specifice sistemului social capitalist, dar şi a infracţionalităţii de lux, din care capitalismul a derivat. Ele aplică la nivel de societate globală unele metode infracţionale practicate de mafioţii mărunţi în procesele judiciare precum mărturia mincinoasă, plantarea, alterarea şi manufacturarea probelor. Mafioţii de lux de la conducerea statului le practică la un nivel mult mai amplu, după cum vom vedea în secţiunile următoare.
<br />
<br />
Pe lângă acestea, departamentul de dezinformare al spionajului civil a reuşit să convertească de la nivel teoretic unele sofisme din logică până la a le pune în practică în realitatea concretă, provocând astfel confuzie în jurul perceperii corecte de către opinia publică a acestor evenimente. Şi, nu în ultimul rând, aceşti iluzionişti de lux au creat realităţi externe în natură sau în documente care se suprapun peste unele dintre „mecanismele de apărare ale Eului” teoretizate de Sigmund Freud şi apoi de fiica sa Anna. Iluziile de percepţie a realităţii exterioare dar şi a celei interioare sub presiunea acestor „mecanisme de apărare” le-au făcut interesante pentru spionajul civil. Acesta le-a aplicat în jurul acestor teme, creând astfel acest uriaş produs de dezinformare cu privire la falsificarea acestor teme istorice. În <a href="http://www.baldovin.rf.gd/acte/Din.psi.abis/texte/trans.htm" target="_blank">lucrarea mea teoretică mai veche „Dinamica Psihologiei Abisale”</a> am preferat să vorbesc despre ele ca „strategii de atac” mai curând mecanismele de apărare, anticipând cumva lucrarea teoretică de faţă.
<br />
<br />
Aceste 3 metode de deformare a percepţie a realităţii creează tipuri distincte de tehnici de dezinformare. Metodele infracţionale medii de influenţare a proceselor judiciare devin la nivelul infractorilor de lux din vârful statului tehnici de dezinformare directă asupra unor date istorice ce trebuiesc scoase din atenţia opiniei publice. Dimpotrivă, celelalte două metode, cele ale aplicării sofismelor şi a „mecanismelor de apărare” (sau „strategii de atac”, aşa cum le-am numit eu), creează cel de-al doilea tip de tehnici de dezinformare, respectiv tehnicile de dezinformare indirectă, care nu vizează direct aceste date istorice, ci elemente din proximitatea lor fizică şi asociativ-mnezică, cu scopul de a le ascunde într-un cocon dezinformaţional. În continuare le voi descrie în detaliu.
<br />
<br /></div><div style="text-align: left;"><h4 style="text-align: left;">
2.5.4.7.1. Tehnici directe de dezinformare. Mărturia mincinoasă, plantarea , alterarea şi manufacturarea probelor în produsele spionajului civil
</h4>
<br /></div><div style="text-align: left;">
Dintre tehnicile de dezinformare directă am tratat deja exhaustiv <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/08/2545-diferenta-dintre-dezinformare.html" target="_blank"> subiectul „minciună” în această secţiune </a>. Minciuna este cea mai cunoscută omului simplu, deşi el o confundă cu dezinformarea. Am arătat în acea secţiune că nici lingviştii nu au făcut diferenţierea între planul ideatic-comunicaţional şi cel faptic-obiectual în care se poate manifesta minciuna . Am propus în acea secţiune ca minciuna să se reducă exclusiv la comunicarea prin viu grai cu discernământ de informaţii false, ştiute că sînt false. În acest caz raportul dintre minciună şi dezinformare este unul de subordonare, nu de identitate. Minciuna este doar baza dezinformării.
<br />
<br />
Din acest punct de vedere toate celelalte tehnici sînt parte din produsul finit al ingineriei minciunii. Dar ele nu se referă doar la comunicarea de informaţii false, ci la modificarea însăşi a realităţii sau a documentelor care o atestă pentru a susţine factual aceste informaţii false.
<br />
<br />
<a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/01/25463-prevenirea-4-noi-zale.html" target="_blank">În această secţiune </a> am descris zaua dezinformaţională, adică o minciună menită să întărească lanţul dezinformaţional iniţial. Am folosit acest concept pentru a sintetiza mecanismul dezinformaţional care a creat post-factum falsa narativă a avioanelor B-17, menită să justifice lipsa de alertare a bazei de la Pearl Harbor, în urma depistării lor de către operatorul radar George Elliot. Am să revin la această temă şi în această secţiune şi în următoarele.
<br />
<br />
Pentru moment o să recurg la distingerea unor noţiuni ceva mai restrânse, cuprinse în interiorul acestei noţiuni largi de „za dezinformaţională”. Îmi sînt de ajutor câteva noţiuni din drept, în special pentru că uriaşului produs de instigare a războaielor între naţiuni elaborat de spionajul civil are implicaţii juridice. „Alterarea probelor” este o noţiune a limbajului juridic care reflectă corupţia unor funcţionari din aparatul judiciar în investigaţiile asupra infractorilor. Aceştia vor fi reuşit să cumpere anumiţi oameni cu putere de decizie în dosarele în care sunt cercetaţi. Astfel că anumite probe pot dispărea în mod inexplicabil din ele iar condamnarea poate fi una mai blândă. Acesta este un act de spionaj făcut la nivel scăzut.
<br />
<br />
Criminalii de rând încearcă să-şi ascundă crimele prin alterarea până la distrugere a urmelor care trimit către ei ca autori ai acestora. Observăm că în ambele situaţii se practică alterarea probelor, cu diferenţa că în primul caz ele au fost deja ridicate şi izolate într-un dosar juridic, iar în cel de-al doilea ele se află încă în natură. Acelaşi lucru se întâmplă şi la nivelul înalt al spionajului civil, cu instrumente mult mai sofisticate. Ascunderea adevărului despre cum a putut să explodeze magazia de muniţie aflată la al 4-lea nivel în interiorul navei USS Arizona, deşi în 1941 nu existau bombe de penetraţie (Bunker buster), <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/02/25464-peste-1000-de-morti-in-urma.html" target="_blank">după cum am arătat detaliat în această secţiune </a> , este un produs de alterare a probelor atent supervizat de spionajul civil, coordonat la acea vreme de FBI.
<br />
<br />
Articolul 275 din Legea 286/2009 (Codul Penal) din România sună astfel:
<br />
<br />
<blockquote>„Sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.”</blockquote>
<br />
<br />
Majoritatea ţărilor au ceva similar sau chiar mai precis. Articolul 141 din Codul Penal al SUA introduce şi termenul de „plantare” şi „manufacturare”, care, vom vedea mai jos, sînt tehnici diferite de alterare a adevărului judiciar şi politic.
<br />
<br />
<blockquote>„(a) Cu excepţia cazurilor prevăzute în subdiviziunile (b) şi (c), oricine cu bună ştiinţă, din proprie iniţiativă, intenţionat şi greşit modifică, modifică, plantează, plasează, manufacturează, ascunde sau mută orice materie fizică, imagine digitală sau înregistrare video, cu intenţia ca acţiunea să ducă la acuzarea unei persoane de o infracţiune sau ca problema fizică să fie prezentată pe nedrept ca autentică sau adevărată în urma unui proces, procedură sau anchetă, se face vinovat de contravenţie.”</blockquote>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOiygzUFGl5c_wv0HBzWaGbMnTUFcmSbu6UJHw7vijm-Gu8cEJOns8_qQ70sv94nXrtIeZATDBtKWADTyYpnLDaOL_TeKUEQqvIXyboViivkzHhi2dEBB7XnJcKutJVUfFTmk2DhGzSTueWDUn-GtRpxz3a_7UTLTnr1RcqZP-bSmlxIhEhBuoz653HA/s1280/US-crimes_codes.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOiygzUFGl5c_wv0HBzWaGbMnTUFcmSbu6UJHw7vijm-Gu8cEJOns8_qQ70sv94nXrtIeZATDBtKWADTyYpnLDaOL_TeKUEQqvIXyboViivkzHhi2dEBB7XnJcKutJVUfFTmk2DhGzSTueWDUn-GtRpxz3a_7UTLTnr1RcqZP-bSmlxIhEhBuoz653HA/s400/US-crimes_codes.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Toate acestea sînt pedepsite pentru omul simplu personalul sistemului judiciar dar au ajuns tehnici majore de dezinformare ale spionajului civil. Ele sînt menite să ascundă anumite adevăruri incomode pentru marii industriaşi şi bancheri, printre care aceste crize umanitate majore, instigate în scopul sporirii propriului profit. În continuare am să le descriu pe fiecare în contextul dezinformării generale în societate cu privire la subiectul Pearl Harbor în special şi Cel De-al Doilea Război Mondial în general.
<br />
<br />
În <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/03/2541-dezinformarea-una-dintre-cele-3.html" target="_blank">introducerea acestui capitol</a> spuneam că dezinformarea este varianta de castă sadică a ceea ce psihanaliza clasică numeşte „mecanisme de apărare ale Eului”. Pe parcursul acestui subcapitol vom vedea că principalele tehnici de dezinformare exersate şi perfecţionate de-a lungul istoriei moderne de către spionajul civil repetă la nivel de castă sadică principalele „mecanisme de apărare ale Eului”, aşa cu au fost teoretizate de psihanaliza clasică pe subiecţii nevrotiformi. O să vedem pe parcursul acestui subcapitol cum alterarea probelor este corespondentul sadic al refulării / inhibiţiei, plantarea lor corespunde parţial cu „formaţiunea reacţională” (căreia eu i-am spus „contracarare” în lucrarea mea mai veche „<a href="http://www.baldovin.rf.gd/acte/Din.psi.abis/dinamica.htm" target="_blank">Dinamica Psihologiei Abisale</a>” ) în timp ce manufacturarea probelor corespunde şi cu aceasta dar şi cu „raţionalizarea” din psihanaliza nevroticistă. Toate acestea la un loc creează la nivel general minciuna dezinformaţională folosită de casta sadică a societăţii capitaliste şi impregnată puternic în întregul gros al societăţii.
<br />
<br />
Conform viziunii oficiale, poporul japonez şi german şi-ar fi pierdut subit simţul dreptăţii şi au început să-şi măcelărească semenii din ţările vecine, de parcă ar fi fost cuprinse de o psihoză în masă. Atacul de la Pearl Harbor este parte din această narativă dezinformaţională. Am arătat pe parcursul acestui subcapitol până acum că această naraţiune este o minciună, deşi ea are o anumită doză de adevăr. Voi continua demantelarea ei pe mai departe. Voi începe cu descrierea ingineriei minciunii care s-a folosit atunci şi a continuat după aceea.
<br />
<br /><h4>
2.5.4.7.1.1. Minciuna în produsele spionajului civil
</h4>
<br />
Deja majoritatea cititorilor imparţiali sînt convinşi din lectura secţiunilor anterioare despre faptul că naraţiunea zborului de avioane B-17 care ar fi trebuit să ajungă în Hawaii dinspre continent în data de 7 decembrie 1941 este o minciună. Însă, pentru a o arăta cât mai exact, am să mă folosesc de instrumentele epistemologiei de investigaţie, adică a ştiinţei despre adevăr. </div><div style="text-align: left;"> <br />
<br /><b>
Indiciile tradiţionale şi moderne ale adevărului din epistemologie
</b><br />
<br /> </div><div style="text-align: left;">Separarea adevărului de minciună este un proces foarte anevoios. Ştiinţa logicii a fost creată în istoria ştiinţei pentru a distinge între adevărat şi fals. Ea a fost folosită de Socrate prin celebra sa maieutică, prin care reducea la absurd unele dintre părerile adversarilor săi ideologici. Dar per total logica şi-a ratat acest scop iniţial, Socrate eşuând deseori în a-i convinge pe concetăţenii săi că se află în eroare, cu consecinţe tragice chiar pentru viaţa sa. În zilele noastre dezbaterile mediate de logică s-au mutat dinspre argumentele propriuzise înspre formalizarea lor matematicistă şi astfel aporiile nu s-au terminat.
<br />
<br />
Dar tema distingerii între adevărat şi fals a rămas încă vie în filosofie şi astfel a apărut epistemologia, adică ştiinţa adevărului ştiinţific. Epistemologia a renunţat în a da verdicte categorice precum a încercat logica. În schimb ea a încercat să găsească indicii ale adevărului, numite astăzi criterii ale adevărului. Termenul „criteriu” e mult prea pretenţios, şi trădează visul antic e a avea un instrument rapid de evaluare adevărat/fals al unei cunoştinţe. În zilele noastre savanţii au renunţat în bună măsură la acest obiectiv în favoarea probabilităţii adevărului. De exemplu filosoful şi epistemologul Karl Popper a găsit că rezistenţa la testele falsificării este un indiciu al probabilităţii adevărului unei teorii. Acest indiciu repetă la nivel contemporan însăşi disponibilitatea la dezbatere a unei teorii, aşa cum s-a făcut ea din preistoria filosofiei; părerea contrară a oponentului în dezbatere este un astfel de test de falsificare, mai mult sau mai puţin relevant. Putem de aici deduce faptul că <a href="https://youtu.be/ndoiAKOAGAM" target="_blank">cenzura practicată de spionajul civil cu privire la aceste teme </a> are exact rolul de a îngropa adevărul prin îngroparea testelor de falsificare pentru narativele oficiale.
<br />
<br />
Până la Kant, empirismul şi raţionalismul au folosit propriile indicii pentru adevăr. Empirismul foloseşte criteriul corespondenţei cu realitatea pe care adevărul trebuie să îl aibă. Raţionalismul foloseşte criteriul coerenţei intrinseci, trimiţând la principiul noncontradicţiei din logică. Kant a arătat că ambele „criterii” au carenţe majore; percepţia noastră empirică nu redă adevărul total, iar cel mai clar exemplu este teoria apusului şi răsăritului soarelui pe care o acceptăm în vorbirea curentă, deşi e falsă. Conform datelor strict empirice, soarele se vede clar că răsare şi apune, deşi realitatea cosmică este total diferită de punctul de vedere al văzului comun de la nivelul suprafeţei terestre. Ceva de acest gen există în toată percepţia noastră bazată pe simţuri, fără un sprijin pe intelect sau gândire. Iluziile pe care le putem avea în stări de oboseală, de insuficientă trezire din somn sau de tulburări psihice severe distrug orice fel de siguranţă al criteriul corespondenţei adevărului. Dar, chiar şi când nu trecem prin aceste stări, siguranţa absolută a adevărului perceput prin simţuri poate fi pusă la îndoială, şi asta a făcut Kant cu celebra şi problematica sa distincţie între „fenomen” şi „lucru în sine”, care a dus la probleme uriaşe în filosofia contemporană. Ştiinţele abstracte precum matematica şi fizica teoretică nu pot face obiectul criteriului corespondenţei cu realitatea pentru că astfel de realităţi abstracte nu există în natură. Ele doar pot fi aplicate în natură.
<br />
<br />
Pe de altă parte, raţionalismul foloseşte indiciul coerenţei adevărului, adică discursul necontradictoriu. Şi acest indiciu a fost criticat de epistemologie pentru faptul că nu se poate aplica la domeniile empirice de data asta. Scolastica medievală este cel mai vulnerabil punct al criteriul coerenţei adevărului. Deşi era perfect coerent, discursul scolastic format din aplicarea unor funcţii logice unor propoziţii de bază, era sec, nu aducea nimic nou cunoaşterii. Pe lângă asta, aşa cum a arătat Kant, idei contradictorii pot fi construite şi justificate în mod coerent; dar, fiind contradictorii, ele nu pot fi valable în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, după cum spune principiul non-contradicţiei din logică.
<br />
<br />
Epistemologia mai are şi indiciul adevărului pragmatic, dar capitalismul a demonstrat că pragmatismul este anti-ştiinţă şi anti-coerenţă. El justifică orice dacă în urma acestor narative profită cineva; ei bine exact acest interes este principiul dezinformării. Da, cele mai importante şi adevărate informaţii pe care le avem au o finalitate pragmatică, însă cei care au pârghiile puterii în societate beneficiază mai mult de pe urma minciunilor decât de pe urma adevărului. Aşa că indiciul adevărului pragmatic este în acest context abandonat. Însă dacă folosim doar pe primele 3 indicii, atunci avem şanse să descoperim tainele dezinformării în masă, aşa cum este ea făcută de spionajul civil. </div><div style="text-align: left;"><br />
<br /><b>
Scurtă analiză epistemologică a minciunii despre zborul de avioane B-17 care ar fi trebuit să ajungă în Hawaii dinspre continent.
</b><br />
</div><div style="text-align: left;"><br /> </div><div style="text-align: left;">În secţiunile precedente am arătat mai multe cazuri de minciuni, cel mai concludent fiind cea lui Kermit Tyler despre avioanele B-17. Haideţi acum să privim mai atent acea <a href="https://youtu.be/z5rLGli66dQ" target="_blank">mărturie dată de generalul George Marshall pentru Congresul American în 1945, începând la minutul 2.17 </a> ! Observaţi cu câtă dezinvoltură minte Marshall despre cum ar fi dat el ordin pentru adăugarea de rezervoare la avionul B-17 încă dinainte de atacul de la Pearl Harbor! Aceeaşi minciună este susţinută de generalul Walter Campbell Short, după cum vedem la minutul <a href="https://youtu.be/2xco8KPfrGo" target="_blank">2.47 din propria mărturie, la acelaşi eveniment </a> . Aceste minciuni pot fi pragmatice, deliberate, dar pot fi şi produse ale uitării. Între 1942, când se vor fi montat respectivele rezervoare adiţionale, şi 1945 când cei 2 au dat respectivele declaraţii vor fi trecut 3 ani. În aceşti ani, chestiunea rezervoarelor era una minoră în raport cu altele, şi e posibil ca data să fie mutată retroactiv în memorie cu un an mai devreme datorită uitării naturale. Dar, în acelaşi timp, cei doi puteau fi şi agenţi FBI sau şantajaţi de astfel de agenţi să mintă, în scopul întăririi lanţului dezinformaţional.
<br />
<br />
Pentru început, putem aduce în prim plan indiciul corespondenţei adevărului, chiar dacă faptele s-au petrecut în urmă cu peste 80 de ani şi practic nu mai există o realitate pe care s-o analizăm. Dar, chiar dacă cunoştinţele empirice nu ne ajută foarte mult, ele sînt totuşi decisive într-un proces judiciar; probele dosarului atestă o stare de fapte săvârşite în trecut. Astfel că, dacă probe irefutabile au scăpat cenzurii oficiale, precum manualul tehnic al variantelor din 1941 a avionului B-17, atunci se poate folosi indiciul corespondenței cu faptele reale în acest context. Acest document original are prioritate actuală în faţa anumitor declaraţii şi documente secundare, indiferent de numărul lor.
<br />
<br />
Apoi putem invoca indiciul coerenţei adevărului, adică discursul necontradictoriu. Dacă îl folosim cum trebuie şi cât trebuie, atunci şi indiciul coerenţei adevărului ne poate ajuta în restabilirea adevărului ştiinţific. Deşi există o mulţime de date, dezinformaţional create, pentru a ne convinge de autenticitatea ideii că avioanele B-17 puteau zbura din California în Hawaii, iată că e suficient să ne uităm pe cea mai apropiată dovadă faptică, şi să vedem că acestea sunt toate false în raport cu adevărul inerent al acestui document.
<br />
<br />
De fapt o astfel de modificare menţionată de generalul George Marshall la minutul 2.17 din declaraţia din 1945 nu avea nici un sens în contextul dat. Bombardierele B-17 nu puteau ajuta în niciun fel la întărirea bazei de la Pearl Harbor, ba dimpotrivă o făceau mai vulnerabilă, devenind ele însele ţintă la sol. Aşadar este lipsit de sens să fi fost trimise aceste avioane atunci, pentru a fi justificată confundarea lor cu cele japoneze.
<br />
<br />
Povestea cu avioanele B-17, care ar fi avut programat un zbor din California în Hawaii e plină de coincidenţe incoerente. Cum se face că acest zbor a avut loc tocmai pe 7 decembrie, când a avut loc atacul japonez? Cum se face că a mai existat şi submarinul japonez, care nici el n-a dus la alertarea bazei? Trebuiau să vină submarine americane dinspre continent, aşa cum ar fi fost avioanele B-17? Dar, cea mai ciudată coincidenţă este al doilea atac asupra bazei americane de la Clark Field din Filipine, produs la indigo la 9 ore după atacul de la Pearl Harbor. Acest presupus atac surpriză nu are nici un fel de coerenţă conform cu indiciul coerenţei adevărului din epistemologie.
<br />
<br />
<a href="https://www.c-span.org/video/?195674-2/pearl-harbor-attack" target="_blank">Interpelarea făcută de Kermit Tyler la minutul 77.40 din acest video </a> e menită să întărească ideea că acel presupus locotenent Morris Shed ar fi fost pilot pe un astfel de avion B-17. Ea ne induce ideea mincinoasă că un avion B-17 trebuie să fi fost deja parcat printr-unul dintre hangarele de la Pearl Harbor. Într-un dintre multele documentare pe care le-am văzut pe această temă se vede o poză cu o aripă ce seamănă a fi de B-17. Însă în nicio filmare nu se vede vreun avion B-17 după atacul japonez. Din materialele diverse pe care le vedem cu Pearl Harbor, în timpul şi imediat după bombardamentul japonez nu există vreun material cu vreun avion B-17 distrus, existent în mai multe surse. Fiind perla aviaţiei militare americane din acea vreme, un astfel de aparat distrus ar fi produs şi mai multă emoţie în opinia publică americană. Atacul japonez l-ar fi luat printre primele la ţintă. Dar, desigur, el nu a existat la Pearl Harbor în acel moment. Epava unui avion B 25 bombardat se şi vede în fotografii şi mai multe filmări ale atacului japonez.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLhRVW4cf5MsOFBiuI0l8CuG0mZvKGL2muigfCCvuVQUBdJmNqvZm2rAvnbAVKNd3lmZMfAVXAtDrQYQgwz2Rh4Ud_FU93BIxm0e704jCts19spwKk1AqOVaYry3NBecY-vrENqtLVo70omrpMwW8LMdwuYq7ugM6IidmBdg3rDeJ2_PTPTduEbViTGg/s1440/destroyed-american-b25.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1018" data-original-width="1440" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLhRVW4cf5MsOFBiuI0l8CuG0mZvKGL2muigfCCvuVQUBdJmNqvZm2rAvnbAVKNd3lmZMfAVXAtDrQYQgwz2Rh4Ud_FU93BIxm0e704jCts19spwKk1AqOVaYry3NBecY-vrENqtLVo70omrpMwW8LMdwuYq7ugM6IidmBdg3rDeJ2_PTPTduEbViTGg/s400/destroyed-american-b25.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
B 25 putea însă decola şi ateriza de pe/pe un portavion, aşa că e explicabilă prezenţa lui acolo. Însă nu şi B-17. Există o singură fotografie cu un astfel de avion la Pearl Harbor într-o prezentare a <a href="https://www.c-span.org/video/?195674-2/pearl-harbor-attack" target="_blank">istoricului Daniel Martinez la minutul 27.19 din acest video </a> . Voi arăta în următoarea secţiune că această fotografie este o plantare retroactivă de probe în documente. Ea nu mai există în acest moment şi în alte surse, de unde putem deduce că ea a fost creată abia atunci pentru acel documentar, neexistând până acum în materialele vechi despre Pearl Harbor. Dar, dacă această fotografie ar fi reală, atunci unde sînt celelalte avioane B-17? Aşa ceva este incoerent cu versiunea unei formaţiuni uriaşe de avioane B-17 care, aşa cum a spus Tyler, ar fi trebuit să vină dintre continent in Hawaii.
<br />
<br />
Şi, nu în ultimul rând, narativa oficială a atacului surpriză nu rezistă la testul falsificabilităţii; în acest context seria de bizarerii şi coincidenţe permite existenţa unei teorii diferite, anume cea a planului de a crea război prin furia opiniei publice alimentată de laşitatea manufacturată a unui astfel de atac.
<br />
<br />
Povestea cu extinderea rezervoarelor înainte de 1941 este o minciună gogonată cu funcţie dezinformativă, pentru a da crezare spuselor lui Tyler. Spionajul civil de la FBI a avut timp 4 ani să vină cu o justificare a pasivităţii lui Tyler, care cel mai probabil că a fost tot de ei comandată, şi el s-a supus. Timp de 4 ani supravieţuitorii de la Pearl Harbor au cerut explicaţii, iar povestea cu bombardierele B-17 i-a mai calmat pe câţiva. Pentru această minciună, Marshall a fost ulterior răsplătit cu funcţia de secretar de stat între 1947-1949, şi apoi ministru al Apărării între 1950-1951 în guvernul SUA. Şi, ca să fie tacâmul complet, în 1953 a primit Premiul Nobel pentru Pace... Ridicarea atât de rapidă în grad a lui Tyler are tot această explicaţie.
<br />
<br />
În următoarea secţiune voi detalia despre <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/05/2546612-alterarea-probelor-in-produsele.html" target="_blank">alterarea probelor în produsele spionajului civil</a> .
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-87763458279999435672023-03-26T04:58:00.001-07:002023-04-30T06:56:01.061-07:002.5.4.6.5. Indicii despre auto-sabotaj asupra flotei navale americane din anii 1940 în scop dezinformaţional
<br />
<h2 style="text-align: center;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h3 style="text-align: left;">
2.5.4.6.5. Indicii despre auto-sabotaj asupra flotei navale americane din anii 1940 în scop dezinformaţional
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /></div>
<br />
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/02/25464-peste-1000-de-morti-in-urma.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br />
Pearl Harbor este şi oglinda celei mai mari crime din istorie, respectiv Cel De-al Doilea Război Mondial. Povestea oficială spusă de autorităţi de peste 80 de ani cum că acest război a fost pornit de un nebun austriac şi nişte barbari japonezi are o anumită doză de adevăr. Dacă aceşti oameni nu ar fi existat, atunci nici această catastrofă umanitară n-armai fi existat. Dar ea este atât de departe de ce s-a întâmplat cu adevărat încât e mai aproape de minciună decât de adevărul istoric aşa cum îl relevă faptele. Cea mai importantă cauză a acestui război nu este acest grup restrâns de ultra-naţionalişti, ci manipulatorii lor din umbră, cei care îşi datorează statutul social războiului. Ei au fost şi sînt dependenţi de război. Societatea clădită în jurul lor este o societate a războiului iar discursul pacifist este doar o reclamă menită să le protejeze imaginea publică.
<br />
<br />
Toată istoria Celui De-al Doilea Război Mondial, şi în mod special cea a atacului de la Pearl Harbor, poate fi sintetizată în imaginea de mai jos. Ea reprezintă creşterea economică pe care războiul o produce. Explicaţia pentru aşa ceva constă în faptul că muncitorul interpretează paranoid ameninţările războiului la adresa sa, şi lucrează mai eficient, conform cu principiile sclaviei clasice, făcute cu ameninţări şi traumatisme aplicate direct sclavului. După cum am tot menţionat în capitolul anterior, o diferenţă importantă între sclavul clasic şi muncitorul industrial constă în faptul că ameninţările pentru ultimul <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2016/10/6-utilizarea-camuflata-amenintarilor.html" target="_blank">nu sînt direcţionate clar către el</a> , ci către comunitatea sa. Din această cauză imaginea de mai jos este definitorie şi pentru celelalte războaie care au precedat sau au urmat Celui De-al Doilea Război Mondial.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkQ2YDlK20-Aqw0ggtu9JqC8bmSABLCz-WnW2RzURZpiFc6WFjo2_Waqwk2CNYEoUtw-xVaSgJf67w1MP339KVppvGs71TPtq6vJ1N63wVf-RnBTHGO6OWr05RsfK_k56wuUi71H7_uupMBjpilPs2Tumhusd-AO7qCcfVNesQl1wRF68eBUaoUugexw/s1003/US-GDP.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="699" data-original-width="1003" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkQ2YDlK20-Aqw0ggtu9JqC8bmSABLCz-WnW2RzURZpiFc6WFjo2_Waqwk2CNYEoUtw-xVaSgJf67w1MP339KVppvGs71TPtq6vJ1N63wVf-RnBTHGO6OWr05RsfK_k56wuUi71H7_uupMBjpilPs2Tumhusd-AO7qCcfVNesQl1wRF68eBUaoUugexw/s400/US-GDP.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Pentru a folosi cât mai eficient acest joc parşiv al ameninţărilor, marii industriaşi au uneltit în producerea de războaie încă din secolul al 19-lea, dar mai ales în cel de-al 20-lea. Până atunci inginerii sociali foloseau războiul doar pentru eliminarea tensiunilor sociale din propriul stat, aşa cum a consemnat Hegel în celebra sa lucrare „Filosofia dreptului” (Batoche Books 2001, pagina 259) . După aceea, ei au folosit războiul pentru mai mult decât exilarea tensiunilor sociale în afara statului, şi anume la creşterea maximală a profitului ce urmează terorizării cetăţeanului simplu. După cum am spus în recentul meu documentar „<a href="https://youtu.be/toJQIuPRJrU" target="_blank">Cea mai mare crimă din istorie</a>” , interesul marilor industriaşi şi bancheri atât japonezi cât şi (mai ales) americani a fost crearea unui război cât mai mare, în aşa fel încât acesta să ducă la o creştere economică direct proporţională, precum se vede în imaginea de mai sus.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGKvZ0m2UalRaNwla1u_MHrhPVepM1o46euYgmzBRQvWbwYB9FCrEE1TWjJBP3_EbA6SZxTU1j6gULNw6ltPcCaQsq3YT3aJ-eGSYGt8GoUpWiDjlx_pR3RPGdWUYsTYABN0byjp7-i0gWocf8cto9Y3QMOLpeBehcsKd0GCsXfxyA2UioY3ZC6BjeCg/s2400/antiJapaneesePropaganda1942-Buy-War-Savings-Bonds.-Beat-The-Promise-1000x1229.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1229" data-original-width="2400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGKvZ0m2UalRaNwla1u_MHrhPVepM1o46euYgmzBRQvWbwYB9FCrEE1TWjJBP3_EbA6SZxTU1j6gULNw6ltPcCaQsq3YT3aJ-eGSYGt8GoUpWiDjlx_pR3RPGdWUYsTYABN0byjp7-i0gWocf8cto9Y3QMOLpeBehcsKd0GCsXfxyA2UioY3ZC6BjeCg/s400/antiJapaneesePropaganda1942-Buy-War-Savings-Bonds.-Beat-The-Promise-1000x1229.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Seriile de afişe propagandiste „de susţinere” a trupelor americane prin muncă asiduă în cel de-al doilea război mondial, cu sloganurile „Beat your promise!”, „Back up our battleskies!” sau „Keep them firing!”, atestă dimensiunea campaniei de manipulare de atunci în scopul realizării de profit economic maxim. Ele reprezintă esenţa sclavagismului salarial <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2016/02/3-relatia-de-fals-liber-schimb.html" target="_blank">despre care am detaliat în primul capitol</a> . Eu am selectat doar câteva din noianul de câteva sute, şi le-am inserat şi în acel documentar. Pe 3 dintre acestea <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/06/25441-presa-si-departamentele-de.html" target="_blank">le-am repostat în secţiunea aceasta </a> . Iată şi altele !
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQXob2rgIVnOV0oDqif3SUKZFumJwaTvPlnGgBPBempNDQq9pw78uyX5mknHMXpU3tjO0ycAauRX3vqmqVHAMHQDXi_2eMh8QTgmYBjAMqQ8YN1cgRrqbMt-M7e05SNREIIC4zTh2tBbYTLz3dDzTIyhdCS7r5yF8dz61Dl_zUOWX0Qbj-pGF_sfqfiQ/s2400/antiJapaneesePropaganda1942-43-Dont-Just-Kiss-Em-Goodbye.-Work-To-Brink-Em-Back.-Back-Up-Our-Battleskies-768x1206.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1206" data-original-width="2400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQXob2rgIVnOV0oDqif3SUKZFumJwaTvPlnGgBPBempNDQq9pw78uyX5mknHMXpU3tjO0ycAauRX3vqmqVHAMHQDXi_2eMh8QTgmYBjAMqQ8YN1cgRrqbMt-M7e05SNREIIC4zTh2tBbYTLz3dDzTIyhdCS7r5yF8dz61Dl_zUOWX0Qbj-pGF_sfqfiQ/s400/antiJapaneesePropaganda1942-43-Dont-Just-Kiss-Em-Goodbye.-Work-To-Brink-Em-Back.-Back-Up-Our-Battleskies-768x1206.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtn-AXlB04wYxpN3TMykJ7HIxpbMrYEzOX4cbHyRl_kQxnBzjHYV6yu7a9RX4EBg-CC4C2PYWCptNSgAxGw9bG148IJRmAgJyK5DgQC0aNafr8WkKygs9QJ1CbNbsJjf5ESPa5XrWI4jIUAYeoTA6yyq4CxOWedY4eUPw1d5EzYevLGw_d-DkSkvJS3Q/s2768/antiJapaneesePropaganda1942-43-In-The-Service-Theyre-Deserters.-Dont-be-a-Production-Slacker.-Back-Up-Our-Battleskies-1-768x1203.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1203" data-original-width="2768" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtn-AXlB04wYxpN3TMykJ7HIxpbMrYEzOX4cbHyRl_kQxnBzjHYV6yu7a9RX4EBg-CC4C2PYWCptNSgAxGw9bG148IJRmAgJyK5DgQC0aNafr8WkKygs9QJ1CbNbsJjf5ESPa5XrWI4jIUAYeoTA6yyq4CxOWedY4eUPw1d5EzYevLGw_d-DkSkvJS3Q/s400/antiJapaneesePropaganda1942-43-In-The-Service-Theyre-Deserters.-Dont-be-a-Production-Slacker.-Back-Up-Our-Battleskies-1-768x1203.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjibl9ogKWiziq0cxeVNlAOxziEjXrJmSW_sREPeERBhZ3v7mwKT-gkObFZrM5GbAXa_-UsIjnZe1Ml5-uaXNx-HfJBRsFk9y-7yTH1UYqP-d7i5WIhiITGWguGUGbGc2fywJnnX4Yc-wUYHZ4kLW55zcfGl9hDzXzvUupOovJo_fx3xyLaoFFpGsLCPw/s2768/antiJapaneesePropaganda1942-43-You-Cut-Off-His-Right-Arm-...-When-You-Dont-Work.-Back-Up-Our-Battleskies-768x1215.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1215" data-original-width="2768" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjibl9ogKWiziq0cxeVNlAOxziEjXrJmSW_sREPeERBhZ3v7mwKT-gkObFZrM5GbAXa_-UsIjnZe1Ml5-uaXNx-HfJBRsFk9y-7yTH1UYqP-d7i5WIhiITGWguGUGbGc2fywJnnX4Yc-wUYHZ4kLW55zcfGl9hDzXzvUupOovJo_fx3xyLaoFFpGsLCPw/s400/antiJapaneesePropaganda1942-43-You-Cut-Off-His-Right-Arm-...-When-You-Dont-Work.-Back-Up-Our-Battleskies-768x1215.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqMu8hM4JPhum_9WpZGEeB6a4U5YELRVV3LjmqeT09VaeoZvV-UJIbJep8TDUbqHAWFoQiRkeAiTHfcII_Mh4bjzimD_0QNxHae227Wx061cRWekeAjyLNP7roWX-FnDDiMkTC5w6pKwF8ziD_O66i-Pk7iCG7SasUJCx6CHg_GID28CA7a1f42X4BuA/s3000/antiJapaneesePropaganda1942-Put-Him-In-A-Pinchers-More-Production.-Better-Production.-Keep-Em-Firing-1000x1339.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1339" data-original-width="3000" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqMu8hM4JPhum_9WpZGEeB6a4U5YELRVV3LjmqeT09VaeoZvV-UJIbJep8TDUbqHAWFoQiRkeAiTHfcII_Mh4bjzimD_0QNxHae227Wx061cRWekeAjyLNP7roWX-FnDDiMkTC5w6pKwF8ziD_O66i-Pk7iCG7SasUJCx6CHg_GID28CA7a1f42X4BuA/s400/antiJapaneesePropaganda1942-Put-Him-In-A-Pinchers-More-Production.-Better-Production.-Keep-Em-Firing-1000x1339.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdgGpQ2kPjCAxTZfCOjSRqOTYO0E8Yj9x5D7iIhgTHOTk741LC4mUuc8EvHZPCHqA1fCziEnFYeUGLF0I8qTQWYHClhZJnfysNsWZPrL57kr4HZ78ByqFwqCi7YmEruaxYj1hU9wU5jhhH9RlKusd8ruO-hYCmZsTgexEVsO0DGx_i5kJQ_qWrB3JPMg/s3000/antiJapaneesePropaganda1942-Victory-And-Non-Stop-Work-Will-Speed-It-Lets-go-everybody-Keep-Em-Firing-1000x1337.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1337" data-original-width="3000" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdgGpQ2kPjCAxTZfCOjSRqOTYO0E8Yj9x5D7iIhgTHOTk741LC4mUuc8EvHZPCHqA1fCziEnFYeUGLF0I8qTQWYHClhZJnfysNsWZPrL57kr4HZ78ByqFwqCi7YmEruaxYj1hU9wU5jhhH9RlKusd8ruO-hYCmZsTgexEVsO0DGx_i5kJQ_qWrB3JPMg/s400/antiJapaneesePropaganda1942-Victory-And-Non-Stop-Work-Will-Speed-It-Lets-go-everybody-Keep-Em-Firing-1000x1337.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
După cum am arătat în acest subcapitol, atacul de la Pearl Harbor a fost nu doar tăinuit de forţele spionajului civil, ci şi plănuit de acestea. Lipsa de alertare a bazei în urma <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">recepţionării avioanelor japoneze venind cu 50 minute înainte de atac</a>, a scufundării unui submarin japonez depistat spionând în zonă , sau repetarea scenariului la Clark Field, la 9 ore după Pearl Harbor, nu sunt simple coincidenţe şi neglijenţe în serviciu. Ele sînt acţiuni concertate ale spionajului civil american infiltrat în rândurile personalului militar, al cărui principală misiune a fost sabotajul propriei baze. Asta s-a văzut cel mai clar la <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/02/25464-peste-1000-de-morti-in-urma.html" target="_blank">explozia depozitului de muniţie al navei USS Arizona, în urma căreia au murit peste 1000 de oameni</a> . Spionajul civil american şi cel japonez s-au pus atunci în acord spre instigarea propriilor cetăţeni la a se măcelări unii pe alţii. Fiecare parte a acţionat instigator în interiorul personalului militar din tabăra proprie, respectiv FBI la Pearl Harbor şi Clark Field, iar spionajul japonez asupra lui Isoroku Yamamoto şi tuturor celor implicaţi în plănuirea atacurilor, după cum voi descrie în continuare.
<br />
<br />
Aceste acţiuni concrete au fost dublate de o campanie de presă denigratoare faţă de cultura japoneză. Aceasta a creat japonezilor o falsă imagine de diavoli în ochii opiniei publice americane, după cum vedem în câteva dintre afişele propagandiste de mai jos.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgObeotIljNkmIdURWp17L2cpSbmj5WeGR3d1ujUYA4TQbh1Vvw0UYom_mtC_Ag9dyew6brYbarSphZrKFxkGcJFB0yMaB81mgIsn0bOlL_a9qzfjl6QXXeOlMCcm915wBSyd1zkoaAIEUNbW_o2G-Qq8vsDtm_GV6Px1Qeewt4RGDU5GiEyU_IL3jW_w/s1406/AntiJapanese-2.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="864" data-original-width="1406" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgObeotIljNkmIdURWp17L2cpSbmj5WeGR3d1ujUYA4TQbh1Vvw0UYom_mtC_Ag9dyew6brYbarSphZrKFxkGcJFB0yMaB81mgIsn0bOlL_a9qzfjl6QXXeOlMCcm915wBSyd1zkoaAIEUNbW_o2G-Qq8vsDtm_GV6Px1Qeewt4RGDU5GiEyU_IL3jW_w/s400/AntiJapanese-2.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggFqfO2w1rna5dEXRuzEvimnpQiDOS0VHeGH4aIi0h7WAmd6TT9IgWYlTh8CnCOEJUTT1-Q2PmkW8K3DDODiIJOiE16GpAlHudx3hLTzrNOWaJ2BJFbUhDf4FTscdr_IrJmOY6-XWmj839PVfi9LxiU4heSCydTlLhbZtKp-L4oQKuG4T3-mo-lG7h8g/s6000/antiJapaneesePropaganda.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="3000" data-original-width="6000" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggFqfO2w1rna5dEXRuzEvimnpQiDOS0VHeGH4aIi0h7WAmd6TT9IgWYlTh8CnCOEJUTT1-Q2PmkW8K3DDODiIJOiE16GpAlHudx3hLTzrNOWaJ2BJFbUhDf4FTscdr_IrJmOY6-XWmj839PVfi9LxiU4heSCydTlLhbZtKp-L4oQKuG4T3-mo-lG7h8g/s400/antiJapaneesePropaganda.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbyJtmPEB02n-F0Apb6oySEvF8Bz8W9apJMjMDIzPTa3sNqLhfNs9CsGza0ZviTMuaiPS5BKg_85lBmOZGG8zBsgIO34QujBHZov9jtcRzyVUlfFJgnUIJwiz_TzgWTmfJQrTXU7HT8TPtgQL68z_079oQJsypglzzkrItCJo2-NzKq80CvGVJoqOoBA/s3443/Japan%20Propaganda%20%20So%20Solly%20D.D.%20Teoli%20Jr.%20A.C%20%2870%29.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="2205" data-original-width="3443" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbyJtmPEB02n-F0Apb6oySEvF8Bz8W9apJMjMDIzPTa3sNqLhfNs9CsGza0ZviTMuaiPS5BKg_85lBmOZGG8zBsgIO34QujBHZov9jtcRzyVUlfFJgnUIJwiz_TzgWTmfJQrTXU7HT8TPtgQL68z_079oQJsypglzzkrItCJo2-NzKq80CvGVJoqOoBA/s400/Japan%20Propaganda%20%20So%20Solly%20D.D.%20Teoli%20Jr.%20A.C%20%2870%29.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcO6ueAV9VTLmaIyvaG02jkmvxK-P6r7TDEFpeT3j4JJvx6cIs8QpK9QjXVq1lPiQ-7jtO96DEIae_fbEKRrKYl5CJ9uzIdpUGq34aX2ZHYkzNWC67BZdx-1pQxDO4gLl7aXbw4IX_ko7Q6qdGXseLQuYS51ozGz3RR1jCjEl5sRnnqmVUnb4nBOtCjg/s3445/Japan%20Propaganda%20%20So%20Solly%20D.D.%20Teoli%20Jr.%20A.C%20%2871%29.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="2057" data-original-width="3445" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcO6ueAV9VTLmaIyvaG02jkmvxK-P6r7TDEFpeT3j4JJvx6cIs8QpK9QjXVq1lPiQ-7jtO96DEIae_fbEKRrKYl5CJ9uzIdpUGq34aX2ZHYkzNWC67BZdx-1pQxDO4gLl7aXbw4IX_ko7Q6qdGXseLQuYS51ozGz3RR1jCjEl5sRnnqmVUnb4nBOtCjg/s400/Japan%20Propaganda%20%20So%20Solly%20D.D.%20Teoli%20Jr.%20A.C%20%2871%29.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt8AdNeMIa9HGcihGlxyfkLH1XtJs_FTzcTMR4cQzIdKKm4XOvNvRpWNSkZFvGkK83Ji-eu6YqvvdlXtn6vO737cqlJoEpTIEERjyqk4fxns-lFCLezGlatSxrjz-gV2ZsF9_YCNsgVyfDyzS5WEHAhFxCtUONajQU8XsrlA_69gRYOjR9pmnIuZoVDw/s1134/keep%20em%20firing-nurses.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="640" data-original-width="1134" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgt8AdNeMIa9HGcihGlxyfkLH1XtJs_FTzcTMR4cQzIdKKm4XOvNvRpWNSkZFvGkK83Ji-eu6YqvvdlXtn6vO737cqlJoEpTIEERjyqk4fxns-lFCLezGlatSxrjz-gV2ZsF9_YCNsgVyfDyzS5WEHAhFxCtUONajQU8XsrlA_69gRYOjR9pmnIuZoVDw/s400/keep%20em%20firing-nurses.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
În oglindă, mass-media japoneză, şi ea susţinută de marii industriaşi japonezi (Zaitatsu), a susţinut la rândul ei o campanie defăimătoare la adresa culturii americane. Pe lângă aceasta, japonezilor de rând li s-a creat falsa impresie cum că tehnologia americană ar fi sub cea japoneză. Acest lucru a fost o capcană pentru a-i atrage pe cât mai mulţi într-o hidoasă inginerie socială de eugenie , după cum voi arăta mai jos.
<br />
<br /><b>
Întârzierea deliberată a flotei americane şi investirea în maşina de război germană şi japoneză
</b><br />
<br />
Diversiunea Pearl Harbor a început cu mult mai devreme de 1941, mai exact cu peste 20 de ani înainte. În 1919 Yamamoto a fost desemnat să meargă la Universtitatea Harvard în SUA pentru a se specializa în noua tehnologie navală a războiului, deschisă larg de sistemul militar american. În acel moment restul lumii era centrat pe războiul de blindate dublat de infanterie. Şi SUA l-a folosit în cucerirea insulelor din Pacific de la japonezi. Dar acesta a fost un război secundar. SUA era din punct de vedere tehnologic cu două clase mai sus din punct de vedere militar faţă de orice altă ţară, situaţie care s-a perpetuat până astăzi. Primul nivel era al armei atomice. Singura problemă a utilizării ei era reacţia opiniei publice internaţionale faţă de uciderea în masă a populaţiei civile. Pe lângă ea, SUA avea superioritate în sistemul militar naval, noul nivel al războiului. Navele de război duceau avioane aproape de zona de conflict, care apoi o bombardau mult mai distructiv decât o făceau tancurile. Exact asta a studiat Yamamoto la Harvard. După ce s-a întors în ţară şi a fost promovat în grad de amiral, el a întărit flota japoneză conform cu ce văzuse în SUA.
<br />
<br />
Relaţiile economice dintre SUA şi Japonia durau de peste 100 de ani. SUA exportau petrol şi oţel în Japonia, via Zaibatsu. Începând din 1935-36, o parte din aceste exporturi au fost specific destinate pentru a-i fi modernizată flota. Întreaga tehnologie venea net din SUA şi atunci, după cum s-a întâmplat şi după 1945, deşi constant ni s-a creat iluzia cum că ar fi invers*. Însă Japonia nu a primit tehnologia de ultimă generaţie, ci una ce era pe cale să iasă din uz în SUA. Japonezii de rând au fost astfel înşelaţi să creadă că deţin vârful tehnologic, însă SUA îşi asigurase victoria cu mult înainte ca războiul să înceapă, numai prin planul bombelor atomice.
<br />
<br />
Această strategie s-a folosit şi în Germania, via General Motors şi prin marii industriaşi precum Fritz Thyssen, Hjalmar Schacht şi Wilhelm Keppler. Omul de rând din Germania şi Japonia a rămas uimit de tehnologia militară a ţării sale, crezând că acolo a fost concepută. Spiritul naţionalist a fost astfel artificial crescut în ambele ţări. Dar asta a fost o simplă capcană pentru a-i încuraja pe naivi să meargă la război şi să fie astfel „curăţaţi” eugenic.
<br />
<br />
Aşa că, chiar dacă flota americană era înapoiată la sfârşitul anilor 1930, pe termen lung ea era potenţial mult mai avansată decât cea japoneză. De aceea, atunci când s-au înfruntat direct după 1942, flota japoneză a fost decimată de cea americană. În mai puţin de la un an de la atacul de la Pearl Harbor marina SUA a avut o primă victorie remarcabilă, dintr-un lung şir, asupra celei japoneze. O astfel de creştere tehnologică într-o perioadă atât de scurtă era imposibilă dacă într-adevăr marina SUA nu era potenţial superioară.
<br />
<br />
De fapt, multe dintre navele şi avioanele americane au fost ţinute ascunse ca la poker şi scoase în luptă abia după ce războiul se va fi declanşat. SUA deţineau în potenţial secretul vârfului tehnologiei, şi s-a văzut prin cele două bombe atomice, dar şi prin cele convenţionale care au ras pur şi simplu marile oraşe japoneze de pe faţa pământului, exceptând sediile marilor companii ale Zaibatsu. Doar fenomenul Kamikaze putea întoarce radical soarta războiului din Pacific. Însă bombele atomice erau al doilea as de pe mânecă pentru câştigarea războiului, cu care americanii au plusat în 1945.
<br />
<br />
* <span style="font-size: x-small;">„Miracolul” japonez şi german a fost de fapt o mită dată acestor popoare pentru a-i face să uite de instigarea acestor războaie, după cum am arătat în documentarul meu „<a href="https://youtu.be/toJQIuPRJrU" target="_blank">Cea mai mare crimă din istorie</a>” . Însă marile invenţii în materie de motoare şi aviaţie înainte de război s-au întâmplat în SUA nu în Japonia.</span>
<br />
<br /><b>
Două dovezi ale auto-sabotajului flotei americane din Pacific prin relocarea ei la Pearl Harbor
</b><br />
<br />
Pe lângă întârzierea la derută a dotării flotei maritime, planul de instigare a războiului din Pacific a creat şi una dintre cele mai mari crăpături dezinformaţionale ale acestei inginerii sociale hidoase. Flota navală maritimă din Pacific a fost în mod subit mutată în luna mai 1940 la Pearl Harbor în arhipelagul Hawaii de la baza din San Diego de pe coasta vestică a SUA. Practic aşa ceva a fost o invitaţie la atac, pe fondul tensiunilor dintre două ţări, întreţinute artificial de pilonii media, controlaţi de spionajul civil, la fel ca şi astăzi. Prin această manevră de inginerie socială, urmau să fie amplificate tensiuni între cele două popoare de păpuşarii din spionajul civil din ambele tabere, care colaborau între ei pentru planului de instigare a războiului.
<br />
<br />
După cum am amintit anterior, comandantul bazei de la Pearl Harbor de atunci, amiralul James O. Richardson a protestat faţă de această decizie luată de forurile superioare, conform cu mentalitatea sa exclusiv militar-clasică, nu de spion. O altă urmă vizibilă de îngrijorare a fost dată şi de însuşi Secretarul Flotei Marine Frank Knox. Într-o scrisoare adresată de el către „<a href="http://www.ibiblio.org/pha/pha/roberts/roberts.html" target="_blank">Secretariatul Pentru Război</a>” (remarcaţi că exista secretariat pentru război, dar atacul de la Pearl Harbor ar fi fost o surpriză…!) în data de 24 ianuarie1941 avertiza de potenţialul atac japonez.
<br />
<br />
Ceva de genul acesta s-a întâmplat 60 de ani mai târziu în data de 11 Septembrie 2001, doar că „demiterea” a durat doar o zi. Secretarul de stat Colin Powell împreună cu toţi factorii de decizie au dispărut subit în timpul atacurilor de la World Trade Center. Sistemul defensiv a fost iarăşi paralizat ca pe 7 decembrie 1941, aşa că începutul titlului cărţii lui David Ray Griffin „The New Pearl Harbor: Disturbing Questions About the Bush Administration and 9/11” (<a href="https://rumble.com/v12urxr-september-11-the-new-pearl-harbor.html" target="_blank">după care s-a făcut acest documentar </a> ) este bine găsit. În tot acest timp avioanele militare de vânătoare au fost dirijate dezinformativ în Atlantic, pentru a nu incomoda avioanele/dronele care au produs atentatele.
<br />
<br />
Şeful Operaţiunilor Navale Americane, amiralul <a href="https://www.nationalww2museum.org/war/articles/fdr-bluff-relocating-us-fleet-to-pearl-harbor%20" target="_blank">Harold Stark i-a răspuns cât se poate de cinic lamentaţiilor lui Richardson</a> :
<br />
<br />
<blockquote>„De ce eşti în Hawaii? Răspuns: eşti acolo pentru efectul de descurajare pe care se crede că prezenţa ta îl poate avea asupra japonezilor (sic) spre a merge în Indiile de Est.”</blockquote>
<br />
<br />
Aşadar, mutarea flotei americane la Pearl Harbor a fost oficial recunoscut ca un gest de intimidare. Numai din acest răspuns se exclude orice fel de surpriză dinspre atacul japonez. Dacă cineva face un astfel de gest către altcineva, răspunsul agresiv nu poate fi unul surprinzător. Teoria atacului surpriză este o poveste de adormit copiii (civilii) încercată de departamentul dezinformativ al spionajului civil. În aceste condiţii de potenţial război, numai faptul de a păstra o flotă în largul oceanului Pacific este un act de auto-sabotaj. Iată că nu doar nava USS Arizona a fost sabotată din interior, aşa cum am arătat în secţiunea anterioară, ci întreaga flotă marină americană, cu diferenţa că aceasta a fost sabotată doar temporar.
<br />
<br />
În 1941 dotarea marinei americane era într-adevăr inferioară celei japoneze, dar nu atât de inferioară cât se spune astăzi de ştiinţa oficială a istoriei. S-a spus că americanii ar fi pierdut oricum la Pearl Harbor, chiar dacă ar fi fost alertaţi, idee discutabilă. Nu se spune însă că japonezii plănuiseră un al treilea val al atacului, pe care l-au abandonat tocmai pentru că între timp puşcaşii marini americani se repliaseră la posturi şi au doborât câteva avioane japoneze. Dacă acest al treilea val ar fi avut loc şi japonezii ar fi avut pierderi mai mari, atunci asta ar fi încurcat foarte mult iţele atragerii şi motivării lor în război. În acelaşi mod Richardson ar fi implementat exerciţii de apărare în caz de atac, pe timp de noapte sau dimineaţă, dacă ar fi fost lăsat în continuare la conducerea bazei. Pentru succesul acestei inginerii sociale odioase, el a fost schimbat din funcţie cu un personaj ceva mai moale, amiralul Husband Edward Kimmel.
<br />
<br /><b>
Vulnerabilizarea intenţionată a flotei din Pacific prin relocarea ei la Pearl Harbor
</b><br />
<br />
Pearl Harbor era singurul loc unde se putea realiza un atac japonez asupra unor obiective americane, pe fondul acestor tensiunilor din ce în ce mai mari. Pentru a nu scăpa lucrurile de sub control în perspectiva unui potenţial război, marii industriaşi şi bancheri americani îşi luaseră cu mult timp înainte măsuri de a fi protejaţi de un eventual atac dinspre mare. Bombardierul B-17 era parte dintr-un sistem defensiv imbatabil. El a fost principalul instrument pentru a nu lăsa lucrurile să scape de sub control. Orice fel de atac naval putea fi prevenit de un contraatac cu ajutorul acestor avioane, odată ce un atac pe apă sau prin aer ar fi fost reperat de staţiile radar plasate pe cele două coaste ale Americii de Nord. Ambele coaste vestică şi estică a SUA continentală erau împânzite de radare. Un potenţial atac extern ar fi eşuat lamentabil. Dar şi dacă, prin absurd, ar fi trecut de radar şi ar fi bombardat obiective americane de pe continent, atunci flota atacatoare tot ar fi fost ulterior distrusă din aer cu acest avion ce putea prinde din urmă vasele de pe care s-ar fi realizat atacul. De aceea avionul B-17 a fost şi numit fortăreaţă zburătoare. Datorită eficienţei lor, un atac japonez pe coasta vestică putea fi un eşec total.
<br />
<br />
Marii industriaşi şi bancheri americani au avut grijă înainte să îşi asigure controlul asupra unui eventual atac ale ţărilor instigate prin această fortăreaţă zburătoare. Însă avionul B-17 nu putea fi controlat total, în sens negativ, adică a paralizării funcţionalităţii sale. Pentru ca un atac japonez să aibă succes în SUA continentală, atunci ar fi trebuit să fi fost găsit în prealabil câte un Kermit Tyler la fiecare dintre aceste staţii radar, care să mintă sistemul de alertă că „nu-i nimic”. Iar dacă ar fi reuşit să treacă de radare şi să bombardeze obiective americane de pe continent, avioanele japoneze trebuiau apoi să se întoarcă pe portavioane. Aici ar fi fost ajunse de bombardierele americane venite dinspre uscat şi nimicite. Chiar şi un singur bombardier B-17 putea decima toate portavioanele japoneze, iar misiunea japoneză ar fi fost un dezastru.
<br />
<br />
Coincidenţele ar fi fost mult prea mari şi japonezii nu s-ar mai fi aruncat atât de orbeşte într-un război lipsit de sens şi de şanse. Aşa ceva putea fi oprit prin sabotaj precum cel al generalului Douglas Macarthur la Clark Field (Filipine), care nu a permis bombardierelor să se ridice de la sol şi să apare baza. Acest eveniment a fost acoperit mediatic la acea vreme de şocul „atacului surpriză”. Însă dacă s-ar fi întâmplat în SUA continentală, şi nu într-o bază de la celălalt capăt al pământului, el ar fi dus la puternice convulsii sociale exact în acel moment. Războiul s-ar fi realizat în interiorul graniţelor SUA, nu în afară iar planul de inflamare a războiului mondial ar fi eşuat. Oricum, sabotajul de la Clark Field a ajuns la urechile soldaţilor şi puşcaşilor marini astfel că în 1945 personalul militar era plin de dizidenţi. Războiul s-a terminat şi pentru a acoperi amploarea numărului acestor „conspiraţionişti”.
<br />
<br />
Scenariul eşecului unui atac japonez asupra SUA continentală ar fi periclitat planul instigării ultranaţionaliştilor japonezi la război. El le-ar fi arătat că poporul japonez nu era tocmai cea mai cu moţ naţiune de pe glob, iar mulţi n-ar mai fi îmbrăţişat acest vis cu ochii deschişi de a merge la un război care va fi părut să aibă puţine şanse de reuşită. De aceea flota americană a fost mutată din San Diego la Pearl Harbor, acolo unde un potenţial atac era mai greu de contracarat, în special prin planul de paralizare din interior al sistemului defensiv. Pentru strategia militar-clasică relocarea flotei a fost un dezastru. Însă pentru cea global-dezinformaţională a spionajului civil, ea a fost o mişcare inteligentă pentru acele vremuri de a atrage cât mai mulţi dintre americanii şi japonezii de rând în război şi de a-i spori la maxim amploarea. După cum arată prima imagine din această secţiune, insuflarea unei cât mai mari frici în câmpul general al muncitorilor spre a-i face cât mai productivi a condus la profitul economic văzut.
<br />
<br />
Interesul spionajului civil prin aceste diversiuni a fost acela de a scoate maxim din utranaţionaliştii japonezi şi de a-i încuraja să intre în război, pentru ca apoi să fie justificată mediatic utilizarea celor două bombe atomice. Conform aparatului dezinformaţional internaţional ele au fost menite să oprească amploarea conflagraţiei, pe care tocmai cei ce le vor fi utilizat au şi instigat-o anterior. Rezultatul a fost cea mai mare crimă din istorie realizată într-un timp scurtă, conform cu titlul documentarului meu linkat mai sus. Fără o tragedie maximă, războiul din Pacific ar fi fost unul de lupte scurte între armatele statelor vecine, fără exterminarea şi terorizarea în masă a civililor în plan internaţional, în scopul creşterii profitului economiei mondiale.
<br />
<br /><b>
Strategia falsei vulnerabilizări practicată în istorie cu scop dezinformaţional de nimicire a inamicului
</b><br />
<br />
Ce vedem în această inginerie socială de falsă vulnerabilizare este o aplicare la nivel macro-social a strategiei militare practicată de Imperiul Mongol în timpul lui Genghis Han. Eficienţa ei consta în scoaterea inamicilor într-o zonă plată şi încercuirea lor spre a deveni o masă compactă. Săgeţile trimise la întâmplare dinspre zona de încercuire spre cea de mijloc aveau mai mare rată de succes decât cele trimise invers de cei înconjuraţi. Aşa că cei de la mijloc erau de cele mai multe ori înfrânţi. Prima cerinţă necesară era ca atacatorii să se deplaseze în cerc la distanţă între ei şi să poată trage cu arcul la 90 de grade, către centru cercului. Pentru aşa vrea e nevoie de exerciţiu intens. Cea de-a doua cerinţă este cea mai importantă în acest context, respectiv atragerea inamicului într-o astfel de zonă geografică plată. Pentru asta se trimitea mai întâi o garnizoană cu rol de avangardă, al cărei principală calitate era fuga. Ea lansa un fals atac scurt şi prost realizat, după care se retrăgea. Simţind superioritatea, cei asediaţi contra-atacau, fiind apoi prinşi şi nimiciţi în această cursă circulară a morţii. Exact aceeaşi strategie a fost aplicată şi japonezilor prin relocarea flotei din Pacific la Pearl Harbor. Diferenţa constă în timpul în care s-a realizat capcana, respectiv 2 ani.
<br />
<br />
Pentru a înţelege şi mai bine dimensiunea ingineriei sociale a instigării atacului de la Pearl Harbor şi a instigării Celui De-al Doilea Război Mondial, o să aduc în prim plan o serie de evenimente locale la care am participat direct şi care s-au desfăşurat sub aceeaşi reţetă.
Am văzut pe viu această strategie aplicată la nivel mai redus de jandarmi pe noi, protestatarii de după 2012 din România, în legătură cu care am şi creat documentarul „<a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ" target="_blank">Diversioniştii</a>” . Aşa cum am arătat la minutul 10.18 sau 16.38 din acest documentar, la un moment dat aceştia intrau subit între noi, fie agresând pe cineva, fie dezvoltau atitudine sfidătoare. Interesul lor era să ne provoace să răspundem violent, exact conform cu această strategie a lui Genghis Han. Având echipamente de luptă stradală net superioare protestatarilor, ei instigau astfel protestatarii la violenţă pentru a justifica represiunea lor ulterioară ca legitimă apărare.
<br />
<br />
Câţiva agenţi infiltraţi de-ai lor se luau după ei şi îi contra-atacau, aşa cum am arătat la minutul 10.52 din documentar, când un astfel de infiltrat a şi fost bătut din greşeală de colegii care nu l-au recunoscut. Însă la protestele anti-PSD din 2017 mulţi au muşcat momeala. Eu atunci n-am participat şi n-am văzut, însă la protestul din 10 august 2018 am văzut mulţi care au fost păcăliţi astfel. Lăsarea în urmă a celebrei jandarmeriţe, <a href="https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22646717-libertatea-momentul-care-jandarmeri-tut-este-scoas-din-mul-ime-colegi-merge-singur-fra-ilor-unde-dracu-dus-video.htm" target="_blank">anunţată ca paralizată şi internată în spital, pentru ca apoi să zburde ţanţoşă la externare </a> , a fost o încercare similară de a instiga un atac, ce apoi se va fi soldat cu justificarea reprimării protestatarilor.
<br />
<br />
Noi protestatarii anti-neoliberalişti din anii 2012-2015 nu am intrat în acest joc lipsit de şanse. Jandarmii erau echipaţi corespunzător pentru lupte de stradă iar noi nu (de aici şi celebrul slogan din Piaţa Universităţii „Voi aveţi bastoane/Noi mâinile goale”) . Cert este că la protestele de atunci această strategie nu a mers deloc, majoritatea dintre noi fiind şcoliţi şi non-violenţi. Însă aveam propriul mod de a riposta, ştiind că nu-i putem învinge prin violenţă; de fiecare dată când făceau asta îi întâmpinam cu un cor de fluierături şi huliri. După scurt timp ei se retrăgeau surprinzător ca şi cum ar fi fost atacaţi, în postură de repliere, deşi puteau să ne reprime cu uşurinţă.
<br />
<br />
Dar atunci, la acele proteste din anii 2012-2015 n-am înţeles deloc de ce jandarmii se retrag ca Napoleon din Rusia, din moment ce nu venise frigul şi nimeni nu-i ataca fizic, ci doar verbal. Mi se părea un defect profesional, o imbecilitate. Odată cu documentarul „Diversioniştii”, am înţeles că ei de fapt voiau să atragă eventualii naivi, pe care să-i filmeze ca agresori şi să-i dea ca exemplu de iniţiatori ai violenţelor, pe care le pregăteau astfel împotriva noastră. Dacă aşa ceva s-ar fi întâmplat, atunci jandarmii ar fi evacuat imediat toată Piaţa Universităţii printr-un contraatac, aşa cum au făcut şi la protestul din 10 august 2018. Atunci strategia de instigare a constat în intoxicarea primelor rânduri de protestatari paşnici cu gaze lacrimogene sau cu agresarea fizică prealabilă (în general, prin lovituri în tibie). O echipă specializată din cadrul jandarmeriei filma totul. La montaj se scoteau imaginile iniţiale din aceste materiale, şi se oferea pentru posturile TV doar reacţia naturală de răspuns a celor agresaţi, ca agresiuni iniţiate de aceştia. Astfel că represiunea ce a urmat a fost justificată prin apărarea împotriva presupusei agresiuni venite de la protestatari.
<br />
<br />
Şi în 2012 au fost represalii, după cum am arătat la minutul 26.43, dar nu atât de dure precum cele din 2018. Dacă diversioniştii DGPI infiltraţi printre noi ar fi convins şi pe alţii să treacă la contra-atacarea jandarmilor în 2012 după ce am fost agresaţi, probabil că şi noi, „grupul de la fântână”, am fi fost evacuaţi precum cei ce şi-au propus să rămână în faţa sediului guvernului în 10 august 2018. Cum aşa ceva nu s-a întâmplat, şi ei au trebuit să aştepte o jumătate de an până când protestele s-au temperat iar temele politice au devenit altele. Remarcăm în aceste acţiuni o metodă alternativă de dezinformare la <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/01/25463-prevenirea-4-noi-zale.html" target="_blank">zaua dezinformaţională despre care am descris într-o secţiune anterioară </a> .
<br />
<br />
În 10 august strategia de vulnerabilizare a dus la oferirea tinerei jandarmeriţe spre a fi linşată de mulţimea înfuriată de acţiunile provocatoare ale jandarmeriei. Modul în care ea a fost sacrificată e similar cu cel al auto-sabotajului asupra sistemului defensiv de la Pearl Harbor. Din fericire diversiunea asta nu a ieşit. Pe lângă protecţia de la armură şi cască jandarmeriţa a fost protejată de mulţi dintre protestatari de cei naivi care nu au înţeles diversiunea şi au vrut să se răzbune, instigaţi probabil de infiltraţi DGPI. Oricum, ea nu a avut nevoie de spitalizare, nesuferind nicio rană, deşi şeful jandarmeriei Sebastian Cucoş declara în seara de 10 august în prim-time pe toate posturile TV că e paralizată şi nu va mai putea merge niciodată. Acest interviu a dispărut din media între timp, însă noi care am trăit pe viu acele momente nu vom uita această încercare de falsificare a istoriei.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1yn6pNdVejZKHX3gCUMbPePuKGX_LktFPXFem_1H37_0VA4CBWl8fSfAIshQnrvMB20ClIFruco3qZ7OTVnNOhMN73LkvF_KOD9rErgtSFcgBIn_3dQSsOddVePF2gQd8R0ItFyu1OKwH6ylXnTnV9sOyGkVFjhjOR11znNASRQvAWuwNwZnDEKIWiA/s785/femeia-jandarm-sacrificata.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="440" data-original-width="785" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1yn6pNdVejZKHX3gCUMbPePuKGX_LktFPXFem_1H37_0VA4CBWl8fSfAIshQnrvMB20ClIFruco3qZ7OTVnNOhMN73LkvF_KOD9rErgtSFcgBIn_3dQSsOddVePF2gQd8R0ItFyu1OKwH6ylXnTnV9sOyGkVFjhjOR11znNASRQvAWuwNwZnDEKIWiA/s400/femeia-jandarm-sacrificata.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Jandarmeriţa a fost internată doar pentru a da credibilitate minciunii generale de justificare a violenţei începută de jandarmi prin răspunsul de contra-atac a unor naivi la provocarea lor. Justificarea lovirii protestatarilor paşnici, ceea ce înseamnă încălcarea drepturilor constituţionale de a protesta, s-a făcut astfel prin această minciună dezinformaţională cum că ar jandarmii fi fost agresaţi anterior de aceşti naivi. În 2012, jurnalistul independent Vlad Ursulean i-a filmat, după cum am arătat la minutul 14.56 din documentarul „Diversioniştii”.
<br />
<br />
Observăm în diversiunea cu retragerea la protestatele anti-neoliberaliste din anii 2012-2015 o inginerie de contrafacere a probelor prin provocarea protestatarilor spre a răspunde violent la o agresiune anterioară iniţiată de jandarmi sau de diversionişti DGPI îmbrăcaţi în civil. Dacă am fi picat în această capcană dezinformaţională, atunci noi am fi fost prezentaţi în mass-media ca o gaşcă de „anarhişti violenţi”, conform cu infiltraţii DGPI despre care am relatat în documentar, provocarea iniţială fiind cenzurată.
<br />
<br />
Exact acelaşi lucru s-a întâmplat în războiul din Pacific, dar la scară mult mai mare şi mai tragică. Întârzierea dotării flotei americane, în timp ce cea japoneză devenea cea mai puternică din lume urmărea exact acest plan. După cum jandarmii instigatori intrau ca nişte cuceritori între noi protestatarii, iar apoi se retrăgeau ca nişte laşi, deşi nu erau agresaţi fizic, la fel a făcut şi spionajul civil american cu întârzierea dezvoltării flotei şi paralizarea propriului sistem defensiv. Astfel SUA a arătat aceeaşi falsă vulnerabilitate în 1941 şi 1942 pentru japonezii de rând, la fel cum jandarmii instigatori au arătat iniţial o falsă vulnerabilitate pentru protestatari, în intenţia de a-i păcăli spre a ataca şi a fi apoi contraatacaţi brutal.
<br />
<br />
Cam aceasta este diferenţa între represiunea din sistemele dictatorial-clasice şi cea a aşanumitei democraţii contemporane. Acesta este rezumatul atacului de la Pearl Harbor, la antipodul viziunii cu care am fost dezinformaţi peste 80 de ani despre acest tragic eveniment. Ascunderea acestor crime faţă de marele public a fost făcute cu acest tip de tehnici de manipulare precum cele de instigare a războiului între naţionaliştii japonezi. Despre ele voi detalia în <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/04/25466-tehnici-de-dezinformare-in.html" target="_blank">secţiunile ulterioare</a>.
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-67122349721128820072023-02-28T03:14:00.007-08:002023-08-11T11:08:17.527-07:002.5.4.6.4. Peste 1000 de morţi în urma exploziei magaziei de muniţie a navei USS Arizona, aproape jumătate din totalul victimelor de la Pearl Harbor
<h2 style="text-align: center;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h3 style="text-align: left;">
2.5.4.6.4. Peste 1000 de morţi în urma exploziei magaziei de muniţie a navei USS Arizona, aproape jumătate din totalul victimelor de la Pearl Harbor
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /></div><div><div style="text-align: left;">
<br />
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/01/25463-prevenirea-4-noi-zale.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br />
Am arătat într-o secţiune anterioară faptul că există <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">4 indicii de tăinuire a atacului de la Pearl Harbor</a> . Conform cu <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/04/2542-istoria-spionajului-civil.html" target="_blank">principiile spionajului civil exprimate în această secţiune </a> , după etapa de avangardă urmează invariabil cea a sabotajului. Fie că se referă la culegerea de informaţii despre adversar, sau la dezorientarea lui ideatică prin dezinformare, orice avangardă implică sabotaj, după cum în strategiile militare orice avangardă implică la un moment dat şi un atac, chiar dacă acesta este amânat. Etapa sabotajului este inextricabil legată de cea a avangardei. Acesta este scopul avangardei. Această simbioză se perpetuează şi la nivelul spionajului civil modern: acolo unde există dezinformare există şi sabotaj. O bună parte din tragedia de la Pearl Harbor s-a datorat sabotajului din interior iar indiciile pentru aşa ceva sunt uluitoare. În cazul atacului de la Pearl Harbor etapa avangardei este sinonimă cu cea a dezinformării în care sînt cuprinse aceste stângăcii intenţionate în sistemul defensiv al bazei.
<br />
<br />
Astăzi majoritatea dintre noi dizidenţii ne gândim la radarul de la Opana care a interceptat avioanele japoneze cu 50 de minute înainte de atac şi la submarinul scufundat de nava Ward cu 90 de minute înainte despre care am detaliat în primul link de mai sus. Însă supravieţuitorii au aflat mai târziu de această crăpătură în lanţul dezinformaţional al instigării celui de-al doilea război mondial. Cel mai dubios eveniment care a circulat printre supravieţuitorii de la Pearl Harbor a fost explozia magaziei de muniţie din interiorul navei USS Arizona. Peste 1000 de oameni au murit în urma acestei explozii*, adică aproape jumătate din totalul victimelor atacului de la Pearl Harbor (2 403).
<br />
<br />
În zilele următoare atacului acest eveniment a produs o puternică mişcare dizidentă printre supravieţuitori, scandalizaţi de această ciudată explozie a magaziei de muniţie. Narativa oficială spune că ea s-ar fi datorat unei presupuse bombe lansate din unul dintre avioanele japoneze. În <a href="https://youtu.be/EqYO9nT4MtU%20" target="_blank">secvenţa următoare</a>, la minutul 2.16, se prezintă o simulare 3 D a navei USS Arizona. Aici vedem o presupusă bombă de penetraţie (Bunker buster) care a ajuns la magazia de muniţie, localizată la al 4-lea nivel în interiorul navei, într-un loc sigur. În aceeaşi notă Ingo Bauernfeind arată câteva fotografii din interiorul navei începând de la pagina 90 din cartea sa „Uss Arizona: The Enduring Legacy of a Battleship”. Observăm că USS Arizona avea încăperi de puţin peste 2 metri înălţime, deci cam 4 nivele la cei 9 metri ai ei. Tocmai pentru a o feri de un atac aerian magazia de muniţie era poziţionată jos.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSl9CJ31x6uWL9Q9GBCFcW8FUCIAtzKGG0UL453wUPGqUu42eRXZBBKJ5Es6AWyRNumQkt0Tvl0N-YN58LYMbstrnaEJWDC4BAoiu6UyO24V5PR6sF8YfSTXlex_qARxPu5ypdR-0jMqodEs-_igSHR9MnfuV86pw7m2wvCez5568zIc3v2zgNXboZ5A/s1950/Bauernfeind_Ingo%20-Uss%20Arizona%20_The%20Enduring%20Legacy%20of%20a%20Battleship-92.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1428" data-original-width="1950" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSl9CJ31x6uWL9Q9GBCFcW8FUCIAtzKGG0UL453wUPGqUu42eRXZBBKJ5Es6AWyRNumQkt0Tvl0N-YN58LYMbstrnaEJWDC4BAoiu6UyO24V5PR6sF8YfSTXlex_qARxPu5ypdR-0jMqodEs-_igSHR9MnfuV86pw7m2wvCez5568zIc3v2zgNXboZ5A/s400/Bauernfeind_Ingo%20-Uss%20Arizona%20_The%20Enduring%20Legacy%20of%20a%20Battleship-92.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<b> Diferenţa dintre bombele străpungătoare de blindaj (armor piercing) şi cele de penetraţie (Bunker buster)
</b><br />
<br />
Toate documentarele pe care le-am văzut, alături de alte surse care abordează tema USS Arizona, susţin această idee a bombei care ar fi reuşit să penetreze mai întâi puntea navei USS Arizona şi apoi a încă 4 tavane metalice, pentru a exploda tocmai în magazia de muniţie din inferior. Cei care sînt familiarizaţi cât de cât cu tehnologia militară ştiu de existenţa bombelor de penetraţie. Problema e că aşa ceva nu exista în 1941 nici în dotarea militară americană dar nici în cea japoneză, după cum nici avioanele B-17 (cu care groparul alarmei, locotenentul Kermit Tyler le-ar fi confundat) <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/12/25462-minciuna-cu-avioanele-b-17-care.html" target="_blank">nu puteau să ajungă în Hawaii dinspre continent </a> . O să arăt mai jos că acest tip de bombă a apărut 20 de ani mai târziu, şi mulţi cunoscători de tehnologie militară ştiu asta.
<br />
<br />
De aceea, în aceste surse această presupusă bombă este prezentată într-o formă mult diferită faţă de ce ştim astăzi că sînt acele bombe de penetraţie. În aceste documentare înşelătoare se foloseşte expresia bombelor străpungătoare de blindaj (armor piercing). Pentru omul simplu care nu cunoaşte detalii de tehnologie militară, o astfel de diferenţă pare minimă şi explicită pentru naraţiunea penetrării. Însă analizată în detaliu ea se dovedeşte a fi o dezinformare grosolană pentru marele public.
<br />
<br />
Pentru a-i înţelege dimensiunea, va trebui să analizăm mai întâi bombele convenţionale ale acelor vremuri. Ele funcţionează după un principiu relativ simplu, <a href="https://www.joseflebovicgallery.com/pages/books/CL194-145/wwii-british-enemy-bomb-disarming-diagrams-collection" target="_blank">după cum vedem în schiţa aceasta </a> : într-un cilindru metalic se pune exploziv, care se aprinde în urma unei scântei ce vine de la un dispozitiv plasat în vârful bombei, numit focoasă. Ea are rol de capsă, aprinzându-se la impactul cu un obiect dur, care este însăşi ţinta inamică. S-au făcut tipuri diferite de focoase, unele care să se aprindă la contactul bombei cu apa, cum erau bombele maritime. Dar acestea erau mult mai sensibile la eventualele accidente, aşa că focoasele terestre erau mai sigure. Torpilele au fost un compromis între bombele maritime şi cele terestre. Acestea erau un fel de bombele terestre care puteau merge pe sub apă până când loveau navele inamice şi explodau. Ele erau propulsate de o elice plasată în spate şi conectată la un motor.
<br />
<br />
Bombele terestre erau mai sigure de transportat şi depozitat dar aveau dezavantajul co nu explodau tot timpul. De aceea unele bombe căzute pe sol moale din cel de-al doilea război mondial n-au explodat şi se regăsesc şi astăzi în urma săpării unor gropi. Pentru ca focoasa să fie mereu prinsă între exploziv şi ţintă, adică bomba să zboare cu vârful înainte, la coada ei se pun nişte aripioare, asemenea unei săgeţi. În acele timpuri bombele lansate din avioane erau pur şi simplu lăsate să cadă, şi aceste aripioare o poziţionau vertical, şi astfel şansele ca focoasa să se aprindă în urma impactului atingerii ţintei creşteau semnificativ.
<br />
<br />
Ulterior s-au creat bombe cu timp de detonare, pentru a nu rămâne nedetonate în urma căderii unor suprafeţe moi, precum sol înmuiat sau apă. Bombele atomice detonate în Japonia sînt astfel de exemple, ele explodând înainte de a atinge solul. Cele lansate din tunuri au fost duse la un nivel tehnologic mai departe pentru a distruge şi blindajul tancurilor. Ele constau în asamblarea a două bombe într-una singură, cu 2 explozii succesive diferite; prima avea loc la nivelul străpungerii blindajului tancului, iar cealaltă imediat ce intra în interiorul său. În felul acesta tancurile erau distruse din interior. Aceste bombe s-au numit străpungătoare de blindaj (armor piercing) şi pe baza acestui principiu s-au făcut mai târziu şi bombele de penetraţie.
<br />
<br />
Însă bombele de penetraţie sînt altceva decât cele străpungătoare de blindaj, deşi se bazează pe acelaşi principiu. Ele sînt destinate străpungerii unor ziduri mult mai puternice, fie de beton, fie de metal gros. Pentru ca aşa ceva să se întâmple , prima explozie trebuia să fie foarte puternică, pentru a distruge suprafaţa groasă, şi trimise cu o asemenea viteză încât cel de-al doilea exploziv încă nedetonat să împingă suflul exploziei în interiorul ţintei, nu în afara ei. În felul acesta cea de-a doua cantitate de explozibil intra instantaneu în gaură creată în suprafaţă de prima explozie, şi exploda în interior. Aşa că aceste bombe au fost gândite şi au rămas un fel de rachete.
<br />
<br />
Şi proiectilele străpungătoare de blindaj erau dependente de viteză, însă nu funcţionau ca nişte rachete ci erau propulsate din tunuri. Când au fost create nu era nevoie de propulsare în zbor, păstrându-şi o bună parte din viteza mare de la lansare. Însă aveau dezavantajul că erau totuşi mici, conform cu diametrul tunurilor din care erau lansate. Adică erau destinate tancurilor şi maşinilor blindate în general. Bombele străpungătoare de blindaj erau eficiente la pereţi blindaţi relativi subţiri, dar nu la cei groşi ai unei nave maritime.
<br />
<br />
Maşina de război japoneză nu avea în acel moment nişte megatunuri prin care astfel de bombe să fie lansate şi să pătrundă adânc în interiorul unei nave precum USS Arizona. În manualul „Handbook on Japanese Military Forces”, publicat de în 15 septembrie 1944 de către Departamentul pentru Război de la Washington, se face un inventar al întregii maşini de război japoneze. La pagina 112, coloana 2 se spune că nu exista atunci muniţie de penetrare de calibru mare în dotarea forţelor militare japoneze. De fapt întreaga tehnologie militară nu a continuat mărirea tunurilor pentru a permite lansarea acestor bombe de penetraţie mai mari decât cele străpungătoare de blindaj. Soluţia a fost transformarea lor în anii 1960 în rachete şi care într-adevăr puteau fi lansate şi din avioane, după cum se poate vedea în video-ul de mai jos.
<br />
<br />
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="357" src="https://www.youtube.com/embed/W9ZLdOX0HHs" title="U.S. Air Force AGM-130 Bunker Buster Bomb" width="654"></iframe>
<br />
<br />
<b>Nu existau bombe de penetraţie (Bunker buster) în 1941 </b>
<br />
<br />
Fiind practic nişte rachete, bombele de penetraţie au astfel de propulsoare active în zbor pentru a atinge viteză mare pentru a fi eficiente în penetrarea unor obstacole puternice. Însă ele nu existau în cel de-al doilea război mondial. Ele au început să fie produse începând din anii 1960, odată tehnologia de teleghidare de la sol prin satelit. În anii 40 nu era nevoie de aşa ceva pentru că armele grele nu erau precise, nimerind ţintele mai mult din întâmplare. Nici măcar ţara cu cea mai avansată tehnologie militară la acea vreme, SUA, nu avea aceste arme atunci. La pagina 175 din cartea sa „The Encyclopedia of Weapons of World War II” Timothy M. Laur descrie despre cum un astfel de proiect pentru o bombă de penetraţie a fost abandonat în acea perioadă tocmai datorită lipsei de acurateţe. Fără ghidaj prin satelit o astfel de armă era total inutilă. De aceea nici un buncăr german din Normandia nu a fost distrus cu bombe de penetraţie în cel de-al doilea război mondial. Şi chiar dacă ar fi existat, ele nu puteau fi lansate după modelul rudimentar al lansării bombelor în acele vremuri. Acele avioane puteau lansa maxim torpile, dar nu rachete aşa cum sunt bombele de penetraţie.
<br />
<br />
Construcţia acestor bombe de penetraţie pare a fi mai curând o <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/01/25463-prevenirea-4-noi-zale.html" target="_blank">za dezinformaţioală </a> , precum cea a ideii avioanelor B-17 cu care s-a cârpit acţiunea sabotoare de nealertare a bazei odată cu recepţionarea semnalului radar de la staţia Opana cu privire la avioanele japoneze ce se îndreptau spre baza Pearl Habor. Din păcate, şi în era post-belică (sic!) unul dintre obiectivele războaielor a fost trauma produsă populaţiei civile şi creşterea economică ce urmează acestei inginerii sociale , <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2016/10/6-utilizarea-camuflata-amenintarilor.html" target="_blank">după cum am arătat în capitolul anterior </a> . Aşa că acei capi ai războaielor care puteau fi eliminaţi cu aceste arme au fost de fapt protejaţi atât cât a ţinut războiul, pentru a-l prelungi cât mai mult. La începutul anilor 2010 a circulat o ştire despre o bombă de penetraţie (Bunker buster) care a ucis „din greşeală” o mână de civili inocenţi refugiaţi într-o peşteră în războiul din Afganistan. Aceasta a explodat în interior după ce străpunsese mai mulţi metri de rocă, după cum vedem despre modul în care aceste bombe funcţionează în video-ul de mai sus. Investiţiile pentru construcţia acestei arme nu şi-au acoperit eficienţa, aşa că ele e foarte probabil să fi apărut tocmai pentru a-i convinge pe cât posibil pe supravieţuitorii de la Pearl Habor că aceste arme existau atunci şi că explozia magaziei de muniţie din interiorul navei USS Arizona nu a fost un sabotaj, aşa cum marea lor majoritate începuseră să creadă.
<br />
<br />
Oricum, cert este că acele surse (dezinformatoare) amintite mai sus mint atunci când spun că puntea navei USS Arizona împreună cu celelalte 4 ziduri metalice ar fi fost străpunse de o bombă străpungătoare de blindaj. USS Arizona avea pereţi destui de groşi şi dublaţi de alţi pereţi din interior încât să nu poată fi penetrată în profunzime nici de astfel de bombe convenţionale şi nici de cele străpungătoare de blindaj. Da, inclusiv o bombă convenţională precum cea descrisă mai sus putea face o daună masivă pe punte, după cum la fel putea face şi o torpilă în pereţii exteriori. Dacă o bombă lansată dintr-un avion cădea pe punte, atunci putea face daună de suprafaţă, adică o gaură în suprafaţa în care intră.
<br />
<br />
La fel putea face şi o bombă străpungătoare de blindaj; la nivel teoretic o astfel de bombă putea penetra puntea şi ajunge să explodeze la următorul nivel, doar că asta nu însemna mare lucru. O astfel de daună nu era de ajuns pentru a face depozitul de muniţie, aflat în nivelurile inferioare, să explodeze. Dar, oricum, ea putea fi lansată doar din tunuri şi nu din avioane, aşa cum a fost atacul japonez. Dacă ea ar fi fost expediată dintr-un tun aflat într-un vas de război atunci atacul japonez ar fi fost unul mixt împreună cu nave plutitoare, nu doar unul cu avioane aşa cum a rămas consemnat de martorii oculari.
<br />
<br />
Nu e exclusă posibilitatea ca mai multe bombe convenţionale să fi căzut în acelaşi loc şi să fi penetrat aceste ziduri metalice până la depozitul de muniţie, după cum nu e exclus ca focoasa să nu se fi aprins la contactul cu acestea. Însă probabilitatea e atât de mică precum însăşi teoria oficială cum că avioanele B-17 ar fi putut zbura dinspre California în Hawaii, pentru ca locotenentul Tyler să le confunde cu cele japoneze.
<br />
<br />
În acel moment navele marine, printre care şi USS Arizona, erau fortăreţe impenetrabile unui atac din exterior. Această navă precum şi altele de genul ei puteau fi scufundate după o explozie lângă ele, în apă. În urma ei, peretele navei putea fi avariat şi nava se putea scufunda ca urmare a inundării încăperilor. Torpilele lansate în apă puteau produce daune mai mari datorită vitezei pe care propulsoarele subacvatice o sporeau. Dar timpul de scufundare era unul destul de lung în aşa fel încât oamenii să iasă şi să se salveze. Peste 1000 de morţi dintr-un total de aproximativ 1500 de marinari (1700 după alte surse) este mult prea mult pentru ca acest atac să nu fi fost un sabotaj din interior.
<br />
<br />
Dar, în oglindă cu remarcarea absurdităţii atacului cu bombe străpungătoare de blindaj şi în cazul bombei de penetraţie se poate face acelaşi lucru; dacă astfel de bombe ar fi existat în acele timpuri, atunci însuşi atacul asupra Pearl Harbor se făcea direct de pe port-avioane şi nu din avioane, cum s-a întâmplat. Un arsenal cu bombe de penetraţie aflat în dotarea armatei japoneze ar fi nimicit toate navele din bază, şi toate ar fi rămas pe fundul golfului precum USS Arizona. Dar majoritatea lor au fost reparate şi trimise din nou în luptă.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilRQuxOfp92C0GQVANWLs3iPqGXhxoWB_5EaRx30EYw2xagr-F09_EOzBVGyTN6m5kzgzil6uN5EN4foOI4Rfgdb3u2HJCqvkEFCFmi3XgqkUy1p45QJBRmwDqEDQ04DqyE3XyjnshQnWAqahXJgdeY_yjmb_I84gHqeGqT4z9BRlDcDPOa0jojblDLw/s1140/USSArizona.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="593" data-original-width="1140" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilRQuxOfp92C0GQVANWLs3iPqGXhxoWB_5EaRx30EYw2xagr-F09_EOzBVGyTN6m5kzgzil6uN5EN4foOI4Rfgdb3u2HJCqvkEFCFmi3XgqkUy1p45QJBRmwDqEDQ04DqyE3XyjnshQnWAqahXJgdeY_yjmb_I84gHqeGqT4z9BRlDcDPOa0jojblDLw/s400/USSArizona.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Aşa că ideea spusă la minutul 2.16 din <a href="https://youtu.be/EqYO9nT4MtU" target="_blank">video-ul linkat mai sus </a> , şi toate sursele oficiale despre pătrunderea acelei bombe prin punte şi alţi 4 pereţi metalici, pentru a exploda exact în depozitul de muniţie a USS Arizona, este o minciună (dezinformativă) a istoriei. Observăm însă tehnica dezinformaţională a transformării bombei străpungătoare de blindaj (existentă în acele vremuri) într-una de penetraţie (inexistentă atunci), conform cu celebra zicere a facerii un armăsar dintr-un ţânţar. După acelaşi model, aparatul dezinformativ al CIA a făcut bombă de penetraţie dintr-o simplă bombă străpungătoare de blindaj, teleportând-o din anii 1960 în 1941, 20 de ani înapoi în timp. După cum am menţionat mai sus, pentru omul simplu, nefamiliarizat cu tehnica militară, o astfel de confuzie pare minoră. Dar pentru majoritatea celor ce erau implicaţi direct în acel eveniment, aşa ceva este o gogomănie. De aceea explozia depozitului de muniţie în USS Arizona a fost perceput ca un act de sabotaj intern.
<br />
<br />
<b>Indicii de auto-sabotaj asupra navei USS Arizona
</b><br />
<br />
După cum am menţionat, sabotajul urmează avangardei, adică culegerii de informaţii despre adversar sau dezinformarea lui. În condiţiile în care însăşi atacul însuşi a fost tăinuit, această idee are perfect sens. După cum <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">am amintit în această secţiune </a> , există trei indicii asupra auto-sabotării sistemului de alertă în acea zi de 7 decembrie 1941, respectiv ordinul de stopare a patrulării regulate a avioanelor de vânătoare din jurul insulei Oahu, ordinul de oprire a aparatelor radar la ora 7 dimineaţa şi ordinul de stopare a tuturor staţiilor radar de pe insula Oahu.
<br />
<br />
Am să le detaliez în continuare pe fiecare. Prin răspunsul de la întrebarea 124 din <a href="http://www.ibiblio.org/pha/myths/radar/lockard3.html%20" target="_blank">declaraţia Lockard de la audierile de la sfârşitul războiului</a> ,
el confirmă că în jurul insulei Oahu zburau avioane de patrulare pe care le interceptase înainte prin semnalul radar, şi că în ziua atacului n-au mai fost de găsit. Observăm că această patrulă a fost suspendată tocmai în acea zi de 7 decembrie 1941. Acesta este un prim indiciu că sistemul de alertă al insulei şi implicit al bazei de la Pearl Harbor a fost auto-sabotat prin acest prim ordin.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3E-JRjmX1PbdZkJ7wPS8oObux3sk0CgUBPdQMaLiQpQIwXvHWQZvvl8DJcfbEDcpmUxe-cAATb57jeV4bbLEuzJ094NEnlMKins8TEAetyWnhuxHJp_oNnuASzP6Kv5Kzch9iMN5zGyouuPvTHTnqoXfleuidhbyEUL6mfPRZgEdi3AABkl02LbaXQQ/s1130/Lockard-deposition-124.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="615" data-original-width="1130" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3E-JRjmX1PbdZkJ7wPS8oObux3sk0CgUBPdQMaLiQpQIwXvHWQZvvl8DJcfbEDcpmUxe-cAATb57jeV4bbLEuzJ094NEnlMKins8TEAetyWnhuxHJp_oNnuASzP6Kv5Kzch9iMN5zGyouuPvTHTnqoXfleuidhbyEUL6mfPRZgEdi3AABkl02LbaXQQ/s400/Lockard-deposition-124.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Pe lângă ordinul de suspendare a patrulării avioanelor, se întrevede deducerea altuia, respectiv închiderea staţiei radar de la Opana exact atunci când avioanele japoneze puteau fi interceptate, respectiv cu aproape o oră înainte de atac. Aşa ceva este clar întrevăzut prin răspunsul de la întrebarea 104 din declaraţia Lockard din aceeaşi declaraţie menţionată mai sus. El spune că operatorii de la radarul Opana lucrau în 3 schimburi în ture de 4 cu 8, cu de 2 oameni pe tură.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjaJhKmONwoVQlfU4-QrWbXTnqGecEvtyFh6QN0P9MkAPpoUlDUzqNsWDwfbKsa093jvUnmA90FujTAqmc90VTm6ERW3A5PGbO0qcqvl5lgppe1oI08scDytqNdQOs_Zlg6iR-hTe5Aa4jNqMoxyOeMToMWgQYeWPkBBhTZ-3JUgRF5v6cTkHKajT6pg/s1341/Lockard-deposition-104.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="615" data-original-width="1341" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjaJhKmONwoVQlfU4-QrWbXTnqGecEvtyFh6QN0P9MkAPpoUlDUzqNsWDwfbKsa093jvUnmA90FujTAqmc90VTm6ERW3A5PGbO0qcqvl5lgppe1oI08scDytqNdQOs_Zlg6iR-hTe5Aa4jNqMoxyOeMToMWgQYeWPkBBhTZ-3JUgRF5v6cTkHKajT6pg/s400/Lockard-deposition-104.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
George Elliot spune <a href="http://www.ibiblio.org/pha/myths/radar/elliott8.html" target="_blank">în declaraţia sa dată la sfârşitul războiului </a> în acelaşi context cu cea a lui Lockard, că la radar era o regulă ca doi operatori să fie mereu prezenţi. Tura lui pe Elliot şi Lockard se termina exact la ora 7, dar nimeni nu a venit să-i înlocuiască atunci conform cu regula. Putem intui şi aici că şi în acest caz a existat un ordin în prealabil ca tura de schimb de la ora 7 să nu ajungă, aparatele să fie închise şi avioanele japoneze să nu fie interceptate. Acest ordin îl completează pe cel cu suspendării patrulării avioanelor în jurul insulei.
<br />
<br />
Cel de-al treilea indiciu e acela că pe insula Oahu existau 5 staţii radar, nu doar cea de la Opana, aşa cum Google şi alte surse de informaţii au încercat să ne prostească. Imaginea de mai jos, scanată dintr-o carte al cărui nume încă nu l-am găsit, arată că aparate radar existau şi la Kawaiola, Kaawa, Kokohead şi Fort Shafter, pe lângă cele de la staţia Opana.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJ-ACN5QOLoSkG42bHusQdngYY6nKvV681KibTCcb-6zIu8s43Is34l_ez5386V2LsAlFKrZtq6pDFWhhO9700-iqqcQxyMX8UgXGT3YFgp1jnE0qwJL17WKgqpE1hnwOrsZaU7tNORRLAN2HOB7PKcxt6vfj8Fayxo2ZthTpnK1u5lm5Acs2j5lmFUw/s2585/OAHU%20ISLAND-1941map.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" width="400" data-original-height="1830" data-original-width="2585" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJ-ACN5QOLoSkG42bHusQdngYY6nKvV681KibTCcb-6zIu8s43Is34l_ez5386V2LsAlFKrZtq6pDFWhhO9700-iqqcQxyMX8UgXGT3YFgp1jnE0qwJL17WKgqpE1hnwOrsZaU7tNORRLAN2HOB7PKcxt6vfj8Fayxo2ZthTpnK1u5lm5Acs2j5lmFUw/s400/OAHU%20ISLAND-1941map.jpg"/></a></div>
<br />
<br />
O mulţime de site-uri au prezentat această imagine, aşa că nu se poate spune că ar fi contrafăcută. După forma punctelor de tipar şi după stilul de hartă, ea pare a fi mai veche de anii 1960. Mai mult decât atât, există câteva fotografii ale staţiei radar Kokohead care au supravieţuit timpului şi cenzurii, după cum se vede mai jos.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPC87UQfPUNcwHRPIp5fRXuAqBF1PruWFlkwpnnBx7rWsLRcfTXEUyusA5nr7Tp61d0k19x3FMeP8QJoBODvhygUAHmhzbvuZJzQEg6MG1qXbuzrhTylSFYwtDMW4kdSkSQOJo7woFnWaW9MqlZNcf-GsL76k3L4XLtWhEpsFBVs-2eMfX0hlGZ4Xjng/s980/Kokohead-radar1.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" width="400" data-original-height="766" data-original-width="980" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPC87UQfPUNcwHRPIp5fRXuAqBF1PruWFlkwpnnBx7rWsLRcfTXEUyusA5nr7Tp61d0k19x3FMeP8QJoBODvhygUAHmhzbvuZJzQEg6MG1qXbuzrhTylSFYwtDMW4kdSkSQOJo7woFnWaW9MqlZNcf-GsL76k3L4XLtWhEpsFBVs-2eMfX0hlGZ4Xjng/s400/Kokohead-radar1.jpg"/></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMgBYoEAYgl0Roqsjr_cpTh7VkfisXzM1GQwsG5mxSDPRep3UNWYGUV2rQniRyPScgDdgLrR23gJcOnddyBENAM-y77uzvMfd3Z0DlfMBG-IDNqUApWfNvvzXHIK9vWhbp28n2cTxTXUkVCnz2y1BCL3TvSPjoGZuJO0P3LImAzYaXQBvkcgzLy5WHrg/s1471/Kokohead-radar2.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" height="400" data-original-height="1471" data-original-width="980" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMgBYoEAYgl0Roqsjr_cpTh7VkfisXzM1GQwsG5mxSDPRep3UNWYGUV2rQniRyPScgDdgLrR23gJcOnddyBENAM-y77uzvMfd3Z0DlfMBG-IDNqUApWfNvvzXHIK9vWhbp28n2cTxTXUkVCnz2y1BCL3TvSPjoGZuJO0P3LImAzYaXQBvkcgzLy5WHrg/s400/Kokohead-radar2.jpg"/></a></div>
<br />
<br />
O să revin într-o secţiune viitoare cu explicaţii privind această tentativă destul de reuşită până acum a departamentelor de dezinformare ale agenţiilor de spionaj de a falsifica istoria prin Google. Acest motor de căutare a ascuns mai multe lucruri legate de aşanumitul „atac surpriză” de la Pearl Harbor. Ascunderea faptului că pe insula Oahu existau alte 4 staţii radar este menită să susţină această minciună. Dacă opinia publică află de existenţa şi a acestor staţii, care şi ele ar fi trebuit să detecteze avioanele japoneze venind, teoria neglijenţei lui Kermit Tyler prin confundarea avioanelor japoneze cu B-17-uri americane pare o poveste de adormit copiii. Probabilitatea ca şi acestea să se fi închis la ordin, aşa cum s-a întâmplat la Opana, este foarte mare.
<br />
<br />
Am aflat de radarul de la Opana pentru că poporul american are şi eroi adevăraţi, pe lângă sadici sociali. Iar acest erou este amărâtul de soldat George Elliot, făcut sergent la final de stagiu, despre ai cărui urmaşi nu ştim nimic. El a fost cel care a refuzat să închidă aparatele la ora 7 şi să plece. Şi tot el a fost cel care a refuzat să se lase mituit de spionajul civil în a declara că sistemul radar ar fi fost rudimentar la acea vreme şi nu ar observat bine avioanele japoneze în osciloscop. Datorită lui avem această întreagă poveste de groază practicată de spionajul civil în frunte cu FBI în 1941 asupra personalului militar de la Pearl Harbor, continuată cu toţi cei instigaţi să ia parte la cel de-al doilea război mondial şi terminând cu aproximativ 100 000 000 de morţi ai acestei uriaşe catastrofe umanitare.
<br />
<br />
În aceeaşi notă şi explozia magaziei de muniţie din vasul USS Arizona a fost un auto-sabotaj. El a fost executat de spionajul civil cu aceeaşi oameni care au împiedicat alertarea bazei cu 90 de minute înainte de atac, în urma descoperirii şi scufundării submarinului japonez de către nava Ward, sau în urma interceptării avioanelor japoneze venind de către cei doi operatori ai radarului Opana, cu 50 minute înainte. Cel mai probabil această explozie s-a datorat plasării în ea a unui material explozibil cu explozie întârziată.
<br />
<br />
Sabotajul asupra USS Arizona, înfundarea alertei privind avioanele şi submarinul japonez, la fel ca şi declanşarea celui de-al doilea război mondial au fost printre cele mai prost făcute inginerii sociale din istorie. Totuşi, urmaşii acelor criminali în masă au reuşit să adoarmă majoritatea cetăţenilor americani şi ai planetei în general cu dezinformări şi diversiuni ulterioare care au mutat dezbaterile pe alte subiecte. Războiul din Vietnam, uciderea preşedintelui Kennedy, tragedia de la World Trade Center 2001, mascarada măsurilor de „securitate” contra COVID şi acum războiul din Ucraina sînt toate inginerii sociale mult mai bine făcute, mult mai greu de demantelat precum cea de la Pearl Harbor. Ele rând pe rând au înlocuit aceste groaznice imagini fidele ale societăţii în care trăim, ce pot fi văzute în acest trist eveniment.
<br />
<br />
Vom vedea într-o secţiune viitoare dedicată tehnicilor dezinformative privind această explozie, faptul că generalul Short a creat o cu totul altă narativă despre sabotajul navei USS Arizona, acuzând în mod bizar localnicii japonezi din Oahu de sabotaj, deşi ei nu aveau acces la baza navală de la Pearl Harbor. Dimpotrivă, naraţiunea sabotajului a fost menită să deflecteze atenţia publicului dinspre propriul sabotaj asupra USS Arizona către populaţia civilă japoneză din insula Oahu. Pe lângă aceste tehnici subtile de dezinformare şi manipulare, CIA foloseşte metodele sistemelor totalitare pentru a îngropa adevărul despre Pearl Harbor şi cel de-al doilea război mondial, după cum se vede în video-ul acesta prin care arăt cum YouTube şterge automat orice fel de informaţie neoficială despre Kermit Tyler, George Elliot sau radarul Opana<a href="https://youtu.be/ndoiAKOAGAM" target="_blank">YouTube şterge automat orice fel de informaţie neoficială despre Kermit Tyler, George Elliot sau radarul Opana</a> .
<br />
<br />
Cu tot riscul de a avea destinul acelor oameni, eu voi continua expunerea adevărului despre al doilea război mondial cât şi despre sistemul capitalist , care se dovedeşte a fi un totalitarism ceva mai elegant făcut. <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/03/25465-indicii-despre-auto-sabotaj.html" target="_blank">În următoarea secţiune voi descrie filmul complet al atacului de la Pearl Harbor</a>, în contextul instigării celei mai mari crime din istorie care a fost cel de-al doilea război mondial, <a href="https://gabrielbaldovin.blogspot.com/2022/09/cea-mai-mare-crima-din-istorie.html" target="_blank">despre care am şi făcut documentarul meu cu acelaşi nume</a> . Voi arăta cu dovezi certe în secţiunea următoare faptul că sabotajul asupra USS Arizona nu a fost izolat, <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/03/25465-indicii-despre-auto-sabotaj.html" target="_blank">ci el a implicat întreaga flotă americană </a>, mai întâi prin întârzierea ei, iar apoi prin relocarea ei la Pearl Harbor de la San Diego, California. Acest fapt a încurajat un potenţial atac japonez şi atragerea ultranaţionaliştilor japonezi în acel război devastator pentru Japonia.
<br />
<br />
* <span style="font-size: x-small;">1 103 conform lui Max Boot „War Made New: Weapons, Warriors, and the Making of the Modern World” 2007 pagina 738, dar cifrele diferă de la sursă la sursă. Alte surse dau cifre diferite. Paul Stillwell spune că ar fi fost 1 031 înregistraţi, la pagina 359 din cartea sa „Battleship Arizona: An Illustrated History”. Web-Site-ul <a href="https://pearlharbor.org/faqs/how-many-people-died-at-pearl-harbor-during-the-attack/" target="_blank">pearlharbor.org </a> spune că numărul morţilor din USS Arizona ar fi fost de 1177 dintr-un total de 2 403 victime. </span>
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-84238457375230576832023-01-31T03:56:00.019-08:002023-02-28T03:23:23.812-08:002.5.4.6.3. Prevenirea a 4 noi zale dezinformaţionale pentru cârpirea lanţului dezinformaţional al zborului de avioane B-17 în dimineaţa de 7 decembrie 1941 dinspre California spre Hawaii
<h2 style="text-align: center;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h3 style="text-align: left;">
2.5.4.6.3. Prevenirea a 4 noi zale dezinformaţionale pentru cârpirea lanţului dezinformaţional al zborului de avioane B-17 în dimineaţa de 7 decembrie 1941 dinspre California spre Hawaii
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /></div><div><div style="text-align: left;">
<br />
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/12/25462-minciuna-cu-avioanele-b-17-care.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br />
Într-o secţiune ulterioară acestui subcapitol o să descriu pe larg toate caracteristicile generale ale dezinformării. În secțiunea precedentă am descris deja una dintre ele şi o analizez la un înalt nivel de detaliu acum. Ea se referă la teoria avioanelor B-17, care cârpeşte cumva pasivitatea locotenentului de informaţii Kermit Tyler faţă de alerta celor doi operatori de la radarul Opana (în special George Elliot) despre venirea avioanelor japoneze, cu 50 de minute înainte de atac. Am arătat acolo că această teorie este eminamente falsă. Însă ea e mai puţin scandaloasă decât aşa-numita neglijenţă a lui Tyler, care le-a spus celor 2 operatori să nu se impacienteze deoarece acele avioane japoneze ar fi fost americane. Ei bine, o astfel de teorie adiacentă se poate numi <b>za dezinformaţională</b> , în sensul că e menită să întărească lanţul dezinformaşional iniţial. Un element specific ei este alura de falsă arheologie pentru istoria modernă. Aşa ceva este desigur o contradicţie în termeni. Descoperirea unui detaliu istoric la câţiva ani sau chiar zeci de ani după producerea evenimentelor, care dă o nouă perspectivă asupra evenimentelor, poate fi arheologie pentru istoria modernă. Dar găsirea inopinată a unui detaliu istoric care e menit să contrabalanseze o astfel de descoperire şi să menţină percepţia generală de până atunci, acesta este o za dezinformaţională. Aşa ceva are funcţie de apendice, de postscriptum la povestea generală, care ea însăşi este un lanţ dezinformaţional, adică o succesiune de zale dezinformaţionale.
<br />
<br />
La începuturi, când nu era destul de consolidată, istoria a avut deseori cotituri în narativa sa, după ce a descoperit vestigii care au dat altă perspectivă unui eveniment sau unei perioade. O astfel de cotitură are sens în lipsa unor date amănunţite despre un eveniment. Atunci însă când o astfel de cotitură vine să susţină ideologic o posibilă dezinformare venită dinspre câştigătorii războaielor sau urmaşii lor, ea poate fi o za dezinformaţională. De-a lungul acestui subcapitol o să vedem o pleiadă de astfel de zale dezinformaţionale care au menirea să convingă acea meta-minciună a istoriei concepută de FBI şi apoi întărită de CIA după 1947, respectiv cum că poporul japonez ar fi fost un neam de barbari, transformat subit în oamenii gentili şi calzi pe care îi ştim astăzi, în urma groaznicului război din Pacific. Da, pot crede că samuraii au avut defectele lor, ca orice fel de războinici. Dar poporul japonez nu a însemnat doar samurai, aşa cum inclusiv astăzi dictatura capitalistă încercă să-i prostească chiar pe japonezii înşişi.
<br />
<br />
Pentru a forţa autorităţile să spună adevărul despre ce s-a întâmplat la Pearl Harbor şi apoi la dezastrul umanitar ce a urmat, am să preîntâmpin preventiv orice fel de astfel de nouă za dezinformaţională în ceea ce priveşte tema avioanelor B-17. Există 3 posibile direcţii de creare a unor noi zale dezinformaţionale pentru a contracara cele dezvăluite în secțiunea precedentā, la care se mai adaugă una , care trece la un alt nivel dezinformaţional, prin acceptarea celor scrise în acest subcapitol. Prima dintre ele vizează ideea că avioanele B-17 ar fi putut fi încărcate în aer (aer refueling) şi astfel ar fi putut parcurge totuşi în decembrie 1941 distanţa dintre California şi Hawaii. Aşa cea s-a întâmplat doar după 1942, când varianta E de B-17 s-a reîncărcat astfel prin ajutorul unui avion B-24, aşa cum vedem în imaginea de mai jos.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwpgWtK6wO2J1TeyzImoa5VnTpaxoT2H_qjMVPug-TQ9HBPrDRfG8oc9us-eTvJliLfeJztvy_qgGI4xuDkc6kJ-cYlDQfCVKKwDCvrDq_ggq4m3HbrvjA_-0tp9ve4vWpaDSvj_MmhSR4BS3KUQe8yDpytO7Xva-gWJsjnuaFU23ahZyUVrnkcj5xtQ/s580/b-24-refuel-b-17.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="397" data-original-width="580" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwpgWtK6wO2J1TeyzImoa5VnTpaxoT2H_qjMVPug-TQ9HBPrDRfG8oc9us-eTvJliLfeJztvy_qgGI4xuDkc6kJ-cYlDQfCVKKwDCvrDq_ggq4m3HbrvjA_-0tp9ve4vWpaDSvj_MmhSR4BS3KUQe8yDpytO7Xva-gWJsjnuaFU23ahZyUVrnkcj5xtQ/s400/b-24-refuel-b-17.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Nu există până acum în mediul online sau în cărţile pe care le-am citit vreo referinţă de reîncărcare a modelelor premergătoare. Fiind conceput în special pentru apărarea coastelor SUA şi nu pentru a ataca alte continente, variantele A-D nu erau dotate cu sistem de reîncărcare. Ele puteau fi încărcate simplu prin aterizare pe uscat. Dar, dacă chiar şi dacă ele ar fi putut fi încărcate astfel, totuşi şansele ca în acea zi de 7 decembrie 1941 să zboare pe acea distanţă nu ar fi fost cu mult mai mari. Chiar dacă presupunem că ar fi avut aşa ceva, o primă inadvertenţă a acestei posibile noi zale de dezinformare este aceea că în 1941 erau în SUA doar 7 avioane B-24. E uşor de dedus că acestea nu puteau să le încarce în aer pe toate. Acest lucru este arătat la pagina 3 din manualul tehnic „Consolidated B-24L Liberator, GR. VIII, RCAF” editat de Muzeul Aviației și Spațiului din Canada (Canada Aviation and Space Museum), unde se prezintă istoria acestui avion. Prototipul s-a făcut în ianuarie 1939, şi cele 7 avioane au fost achiziţionate în aprilie. Au urmat o comandă de 139 de avioane cerută de Franţa în luna septembrie a aceluiaşi an. Citim mai departe că 20 dintre aceste avioane au fost trimise până în 1940 când Franţa a căzut , iar restul au fost trimise în Marea Britanie. Nu avea sens păstrarea lor în SUA în 1941, aşa că cele 7 aparate existente în SUA nu puteau alimenta în aer nici măcar numărul de B-17-uri existente pe coasta de Vest a SUA, lăsând la o parte faptul că oricum numărul lor era mult mai mic decât cel al celor japoneze, după cum am arătat în secţiunea anterioară .
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirJnGS4G08SyrZUEkBRpqRzKslRUdCUQVp09aGeljmhtFNA9sUInkWpCvKyuVfPUYMOhGYiUHkioIEawhoMvWHWKw_8slyolF8beTyPRJ-OlXA6bZBeNg2IqeBe687fHrRB9BtqJf4etpbGxPQeivK2EdHtCkLDlb8q4sZwWSLCEbk-1wsV3_5u14AHw/s3307/CASM-Aircrafthistories-ConsolidatedB-24Liberator-3.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="3307" data-original-width="2835" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirJnGS4G08SyrZUEkBRpqRzKslRUdCUQVp09aGeljmhtFNA9sUInkWpCvKyuVfPUYMOhGYiUHkioIEawhoMvWHWKw_8slyolF8beTyPRJ-OlXA6bZBeNg2IqeBe687fHrRB9BtqJf4etpbGxPQeivK2EdHtCkLDlb8q4sZwWSLCEbk-1wsV3_5u14AHw/s400/CASM-Aircrafthistories-ConsolidatedB-24Liberator-3.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
Apoi, la fel ca şi B-17-urile, nici B-24 -ule nu puteau ajunge în Hawaii, având o autonomie de zbor de doar 1 600 de mile, după cum vedem la pagina 2 din acest manual. Astfel că această posibilă nouă za dezinformaţională nu face decât să arunce în ograda avioanelor B-24 problemele B-17-urilor în cârpirea acelei minciuni inițiale, cum că avioanele japoneze ce veneau spre Hawaii ar fi fost americane. B-24-urile ar fi putut teoretic alimenta B-17-urile în aer, la 500-600 de mile în apropiere de Hawaii. Putem să ne imaginăm până la absurd o cantitate uriaşă de combustibil cu care să fi alimentat individual 3-4 sau 5 avioane B-17 unul după altul. Dar asta, în primul rând, ar fi exclus posibilitatea ca B-17-urile să vină în formaţie compactă, aşa cum s-a văzut formaţiunea celor japoneze pe radar. O astfel de alimentare ar fi permis doar zborul în şir. Apoi, problema se mută la cum ar fi ajuns B-24-urile în Hawaii, ceea ce iarăşi reia tema B-17-urilor, aşa cum am descris-o în secţiunea anterioară.
<br />
<br />
Teoretic ambele avioane ar fi putut fi puse cu macaralele pe portavioane şi la fel descărcate în Hawaii. În primul rând, în acest caz rămâne în continuare deschisă întrebarea cum le-ar fi cărat acele macarale pe pistă, deoarece pistele erau situate la o distanţă considerabilă faţă de porturi. Apoi, dacă ai o astfel de tehnologie ce frizează SF, de ce ai mai trimite în aer acele avioane în Hawaii din California şi nu le-ai trimite direct pe portavioane? Şi vom vedea în continuare că orice fel de salvare a dezinformării cu zborul de avioane B-17 în 7 decembrie 1941 pică rând pe rând toate testele falsificării.
<br />
<br />
O a doua za dezinformaţională ar putea fi presupusa existenţă a unui mega-portavion de pe care atât avioanele B-17 cât şi B-24 să fi putut decola/ateriza. Fiind iniţial concepute pentru apărarea coastelor SUA şi nu pentru a ataca alte continente, avioanele B-17 nu au fost destinate decolării/aterizării de pe/pe un portavion specific acelei perioade. Vedem în <a href="https://www.486th.org/Aircraft/B17/B17Gspecs.htm" target="_blank">caracteristicile extinse ale unui B-17 </a> că, în funcţie de teren, decolarea se desfăşoară între 3,350 şi 4,400 picioare, iar aterizarea are nevoie de 1950 şi 3,500 picioare. <a href="http://www.wwiiaircraftperformance.org/B-24/B-24.htm" target="_blank">B-24 decola în limita a 2685 picioare</a> ( 895 yarzi ) l .
<br />
<br />
Cele mai lungi portavioane din acea perioadă erau Lexington Class şi Essex Class, cu <a href="https://www.navygeneralboard.com/largest-aircraft-carriers-of-world-war-2/" target="_blank">o lungime de 888 picioare</a> , aşa că era exclusă orice fel de escală a unui B-17 cât şi B-24 pe acestea. În principiu cam toate bombardierele cu anvergură a aripilor de 25 de metri şi o lungime de peste 30 metri aveau cam aceiaşi parametri. Ne imaginăm că un avion mai uşor nu putea căra atât combustibil încât să încarce ditamai formaţiunea de avioane trimisă, chipurile, în Hawaii, fără nici un sens.
<br />
<br />
Apariţia acestui posibil mega-portavion în viitor este un subiect de falsă arheologie a istoriei moderne, deoarece ar fi fost imposibil să nu lase urme în istorie până acum, datorită recordurilor sale. E imposibil ca aceia care ar fi lucrat în el să nu vorbească între timp despre aşa ceva; ei ar fi creat un folclor pe această temă după cum supravieţuitorii de la Pearl Harbor au creat generaţia flower power cu mărturiile lor.
<br />
<br />
O altă za dezinformaţională ar putea deveni în viitor schimbarea narativei dinspre avioanele B-17 către hidroavioane, prin transformarea falsă a lor în alimentatoare aeriene de combustibil. Deşi, în afară de Pearl Harbor, în Pacific nu erau prea multe vase , totuşi ştim că 3 portavioane au fost în larg în timpul atacului japonez . Acestea teoretic puteau re-alimenta aceste hidroavioane deoarece ar fi putut să fie încărcate dintr-un vas militar direct de pe mare, unde puteau ateriza şi de unde puteau decola. La pagina 17 din cartea sa „Seventy Five Years of Inflight Refueling”, editată în 1988 de către Air Force History and Museums Program, Richard K. Smith spune că bombardierele britanice Handley Page HP. 54 Harrow puteau efectua reumplere în zbor a altor avioane. Aşadar aici s-ar fi putut găsi o pistă de cârpire a minciunii iniţiale.
<br />
<br />
Iată că dacă gaşca de criminali în masă de la FBI aveau un om ca mine, atunci puteau să cârpească ceva mai credibil povestea cu avioanele americane B-17, cu care Kermit Tyler le-a „confundat” pe cele japoneze. Însă, până la urmă tot ar fi căzut şi această minciună. Dacă până acum o întreagă armată de dezinformatori şi manipulaţi de spionajul civil au vorbit în cor de B-17-uri, şi dintr-o dată ele devin hidroavioane, asta trebuie din start luată ca semn de plantare retroactivă de probe şi falsă arheologie a istoriei moderne.
<br />
<br />
Dar aşa ceva este foarte improbabil. După decembrie 1941 soluţia realimentării din hidroavioane n-a fost aleasă de armata SUA pentru prelungirea autonomiei de zbor a bombardierelor B-17, ci extinderea capacităţii de stocare a rezervoarelor. La pagina 15 din aceeaşi carte menţionată mai sus, Richard K. Smith spune că instalaţiile de realimentare în zbor a hidroavioanelor Sikorsky S-42 şi Martin M-I30 au fost ulterior scoase pentru a le uşura. Deocamdată nu există vreo informaţie că vreun hidroavion precum Consolidated PBY Catalina, Boeing 314 Clipper, Grumman G-21 Goose sau Martin PBM Mariner ar fi alimentat avioane în Pacific. Mai mult decât atât, Boeing 314 Clipper era avion de pasageri, după cum spune Richard K. Smith la pagina 15 în cartea sa mai sus-citată. Apoi, numărul acestor hidroavioane era foarte mic; Consolidated XP4Y Corregidor era doar într-o singură variantă, adică un fel de prototip, în timp ce Martin M-130 şi Sikorsky VS-44 aveau fiecare doar 3 variante. Prin urmare o astfel de posibilă za dezinformaţională este iar izbită de discrepanţa dintre numărul mare de avioane surprinse de radarul Opana şi numărul extrem de mic de astfel de hidroavioane ce existau în acel moment, și care nu puteau alimenta acele fantomatice B-17 ce ar fi venit dinspre California către Hawaii.
<br />
<br />
Dar, cel mai important test de falsificare pe care îl pică această potenţială za dezinformaţională este acela că hidroavioanele nu pot decola din mijlocul oceanelor din cauza valurilor. Ele decolau din golfuri şi strâmtori marine, unde valurile sînt mai mici. Deşi aveau bărci de susţinere sub aripi, ne putem imagina că la viteze de peste 100 km/h valurile mari aveau impact catastrofal asupra fuselajului. Pe direcţia California - Hawaii nu există un alt arhipelag care să potolească înălţimea valurilor oceanice. O mai mare probabilitate este ca acestea să fi venit dinspre Filipine sau Australia, printre multele insule pe această direcţie. Dar asta duce mai întâi la schimbarea a două piese în narativa oficială (respectiv avioanele B-17 şi direcţia de zbor), ceea ce e cam trasă de păr. Apoi, aceste distanţe sunt mai mari şi ar fi necesitat două reumpleri în zbor; şi aici iar există neconcordanţă cu numărul de hidroavioane disponibile în acel moment.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhP1qMN2QWLHZXo5hYjpZIQYjIuLeadiMGNfxRIzLvVfWSPYm8dMGqoqkCYNafeSmLzrNONhwKrQu7QPrBpIs0-aqreZYeTVhdA2WTk4bo3eOH_c270v_dRU3kIdJ2nluWyl09pDpyhlFeAz7kIQ7RGcmyOXyTqPUJEqRo-b2_mTfP9XqNE_kCVAsGUVQ/s1195/SikorskyVS-44.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="628" data-original-width="1195" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhP1qMN2QWLHZXo5hYjpZIQYjIuLeadiMGNfxRIzLvVfWSPYm8dMGqoqkCYNafeSmLzrNONhwKrQu7QPrBpIs0-aqreZYeTVhdA2WTk4bo3eOH_c270v_dRU3kIdJ2nluWyl09pDpyhlFeAz7kIQ7RGcmyOXyTqPUJEqRo-b2_mTfP9XqNE_kCVAsGUVQ/s400/SikorskyVS-44.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Aşadar apariţia subită la peste 90 de ani de la atac a unor hidroavioane care ar fi făcut alimentare în aer ar fi semn de falsă arheologie a istoriei moderne, prin plantarea retroactivă de probe.
<br />
<br />
Ultima, dar deloc cea din urmă potenţială za dezinformaţională, ar putea fi în viitor apariţia unor narative oficiale total diferite decât cele de până acum cu privire la acest subiect. După ce toate aceste date pe care eu le-am descris în acest subcapitol, cu materiale deja existente încă de atunci, au fost sistematic ascunse marelui public, ne putem dintr-o dată trezi cu ele în spaţiul public. Promotorii lor pot să pretindă în viitor că au fost acolo dintotdeauna, dar „societatea ignorantă” cu mine în frunte nu le-am fi consultat. Unele pot fi editate postscriptum şi "teleportate" dezinformaţional înapoi în istorie. Altele sînt convins că există prin arhivele CIA şi FBI, sau alte filiale naţionale ale lor disponibile pentru cei mai sadici dintre angajaţii lor.
<br />
<br />
Aceste date n-au fost însă niciodată făcute publice oficial. Zvonurile pe care le-am auzit noi au venit pe filiera hippioţilor anilor 60-70, care la rândul lor le-au preluat direct de la cei 2000 de supravieţuitori de la Pearl Harbor, împreună cu cei câteva sute de la Clark Field din Filipine. Împotriva acestor dovezi vii ale <a href="https://youtu.be/toJQIuPRJrU%20" target="_blank">celei mai mari crime din istorie</a> dictatura capitalistă a lansat un uriaş război de cenzură. În următoarele secţiuni am să descriu acest hidos produs dezinformaţional care s-a construit timp de peste 80 de ani cu privire la acest subiect, cu filme marca Hollywood, parade militare ulterioare, sesiuni „ştiinţifice” (de fapt erau dezinformaţionale) pe această temă , mii de documentare transmise prin TV şi internet, alături de tone de maculatură dezinformaţională cu care au fost umplute bibliotecile.
<br />
<br />
Dar până atunci, în următoarea secţiune am să descriu <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/02/25464-peste-1000-de-morti-in-urma.html" target="_blank">sabotajul intern aspupra navei USS Arizona </a> , pentru a înţelege dimensiunea ingineriei sociale a tragediei de la Pearl Harbor şi a celui de-al doilea război mondial cea urmat
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-40126811767476353522022-12-02T03:31:00.022-08:002023-01-31T04:02:08.286-08:002.5.4.6.2. Minciuna cu avioanele B-17 care ar fi trebuit să ajungă în Hawaii dinspre continent, pentru a justifica nealertarea bazei la interceptarea prin radarul de la Opana a avioanelor japoneze apropiindu-se.
<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h3 style="text-align: left;">
2.5.4.6.2. Minciuna cu avioanele B-17 care ar fi trebuit să ajungă în Hawaii dinspre continent, pentru a justifica nealertarea bazei la interceptarea prin radarul de la Opana a avioanelor japoneze apropiindu-se.
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /></div><div><div style="text-align: left;">
<br />
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/11/2546-descrierea-celei-mai-mari.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<br />
<br />
În secţiunea anterioară am descris 4 indicii concludente care atestă faptul că <a href="https://baldovin.blogspot.com/2022/11/cenzura-clasica-practicata-de-dictatura.html" target="_blank">atacul de la Pearl Harbor a fost tăinuit de spionajul civil american şi japonez </a> , coordonat de FBI. Fiecare dintre acestea par coincidenţe sau erori inerente ale sistemului de organizare militară. Dar, dacă le luăm împreună acestea creează clar publicului larg imaginea de ansamblu a tăinuirii deliberate a iminenţei atacului, după cum am descris mai detaliat în <a href="https://youtu.be/toJQIuPRJrU" target="_blank">recentul meu documentar „Cea mai mare crimă din istorie</a>” . Dintre toate aceste indicii, ceva mai cunoscut marelui public a fost cel al poveştii lui Kermit Tyler despre cum a confundat el avioanele japoneze interceptate de radarul de la Opana cu presupuse avioane americane B-17, care ar fi trebuit să ajungă în Hawaii în acea perioadă. Dar şi această poveste este ascunsă sistematic marelui public, pentru că pare la fel de fantezistă precum celelalte 3. Voi arăta în detaliu în secţiunile următoare modul în care acestea sunt ţinute departe de opinia publică prin mijloace dezinformaţionale complexe.
<br />
<br />
În această secţiune o să aduc mai multe argumente ce vor demonstra că nu era aşteptat nici un avion dinspre coasta de vest a SUA spre Hawaii, şi că varianta E de B-17 nu putea zbura în 1941 o asemenea distanţă. Abia după 1942 s-a putut face asemenea zboruri lungi. Minciuna cu avioanele B-17 a fost concepută să-i aburească pe cei care au trăit pe viu tragedia de la Pearl Harbor, respectiv cei 2000 de supravieţuitori, care au cerut explicaţii superiorilor despre anomaliile sistemului defensiv din Hawaii. Una dintre ele a fost lipsa alertării dinspre cele 5 staţii radar de pe insula Oahu. Pe lângă aceasta au fost şi alte ciudăţenii faţă de care voi scrie în detaliu în următoarele secţiuni. Deocamdată am să demontez această minciună despre presupuse avioane B-17 care ar fi trebuit să ajungă în Hawaii dinspre coasta Americii de vest.
<br />
<br />
<b>Neconcordanţe simple despre un posibil zbor al unei formaţii de B-17 spre Hawaii dinspre continent</b>
<br />
<br />
Există câteva lucruri care nu se potrivesc deloc cu această naraţiune, şi iată că criteriul coerenţei adevărului, criticat de epistemologie, poate ajuta şi el în restabilirea adevărului ştiinţific. Dacă încercăm să punem în acord varianta celor 4 indicii descrise în secţiunea anterioară cu unele incoerenţe din naraţiunea oficială, avem şanse mai mari să ajungem la adevăr pe această temă. Conform National Park Service, <a href="https://www.nps.gov/articles/pearlattackww2.htm%20" target="_blank">primul val al atacului de la Pearl Harbor a avut 183 de avioane</a> , şi toate au fost interceptate de radar. (Numărul total al avioanelor japoneze care au participat la atac era undeva la 353.) Dar Şeful Marelui Stat Major Al Armatei SUA din timpul războiului, George Catlett Marshall, spune în mărturia din 1945 <a href="https://youtu.be/z5rLGli66dQ%20" target="_blank">la secunda 50 din acest video că numărul aparatelor B-17 în 1941 era de 148 </a>. Acestea erau împărţite prin toată lumea, în special în Europa. Mai mult decât atât, la minutul 72. 16 (01.12.16) din declaraţia dată în 2006 la <a href="https://www.c-span.org/video/?195674-2/pearl-harbor-attack" target="_blank">simpozionul aniversar a 65 de ani de la tragicul eveniment</a> , însuşi Kermit Tyler susţine că 12 aparate B-17 ar fi ajuns la Pearl Harbor chiar în timpul atacului japonez. Prin urmare, aceste avioane nu aveau cum să fie B-17-uri, deoarece numărul avioanelor japoneze era mult mai mare decât totalul de aparate B-17 din flota americană. Kermit Tyler ştia foarte bine asta pentru că era pilot la bază şi ştia cam de câte avioane de război dispunea SUA în acea perioadă.
<br />
<br />
În ciuda minciunilor din anii 1950-2000 (al doilea val de dezinformare, orchestrat de CIA) cum că radarul era primitiv la acea vreme ( vezi minutul 4.12 din „<a href="https://youtu.be/UWTLmGvxkec" target="_blank">A single F-15 time travels to 1941 Pearl Harbor. How would the strike change</a>?” ), el totuşi funcţiona la fel de bine ca şi cel de astăzi, fiind capabil să intercepteze altitudinea şi numărul de avioane dintr-o formaţiune. Dacă această parte a declaraţiei de la sfârşitul războiului, din cadrul Anchetei asupra Atacului de la Pearl Harbor e corectă şi nealterată de modificări ulterioare , <a href="http://www.ibiblio.org/pha/myths/radar/elliott8.html%20" target="_blank">Elliott spune că erau numărul de avioane japoneze care venea spre Oahu era de cel puţin 50</a> (indiciu : Ctrl+F „We knew that there were probably more than 50”)
<br />
<br />
Apoi, mai este şi problema altitudinii la care aceste avioane puteau zbura, care iarăşi nu se potriveşte, după cum o să arăt în detaliu mai jos. Mutarea întregii flote de avioane B-17 la Pearl Harbor, ar fi fost un lucru destul de nefiresc, şi iarăşi Tyler ştia foarte bine asta, ca pilot. B-17-urile erau bombardiere de mare înălţime, făcute cu scop principal ofensiv. Ele nu aveau fiabilitatea unor avioane de vânătoare (fighters) pentru lupte la joasă înălţime. Cu ele se putea ataca o ţară străină sau preîntâmpina un atac inamic, dar nu se putea apăra o bază navală care era deja atacată. Într-adevăr, după un potenţial atac de pe mare, ele puteau să urmărească inamicul şi să-l nimicească.
<br />
<br />
Dar de ce ai trimite astfel de bombardiere de mare înălţime în Pacific, în primul rând? Dacă Japonia ar fi fost în război declarat cu SUA, atunci da, ele au un sens să fie strămutate. Aşa ceva chiar s-a şi întâmplat după 1943, când SUA a bombardat cu ele diferite ţinte japoneze, sau ale inamicilor în Europa. Dar pe timp de pace strămutarea lor nu aveau nici un sens, după cum nu a avut sens nici mutarea flotei navale cu aproximativ in an înainte, în mai 1940, de la baza San Diego (California) la Pearl Harbor.
<br />
<br />
Dar chiar dacă ar fi fost adevărat, acest fapt ar fi trebuit să îl pună pe Tyler în alertă maximă, cum de fapt tot personalul militar era alertat în acea perioadă. Numai faptul că ţi-ai trimite întreaga flotă de aparate de acest gen în apropierea unei ţări cu care te afli în conflict e un semn că războiul e aproape. Faptul că cel mai puternic bombardier american la acea vreme era trimis într-un număr mare, şi la o distanţă atât de mare, atestă faptul că măcar SUA era pe punctul de a invada o ţară printr-un bombardament masiv, sau de a contraataca un atac inamic. Povestea cu „nu mă aşteptam să fie avioane japoneze”, pe care <a href="https://www.ww2online.org/view/kermit-tyler?_ga=2.185583277.50846325.1655793696-1906125833.1653123986#segment-1" target="_blank">Tyler o spune în interviul acesta </a> , este una din multele poveşti de adormit copiii din această naraţiune oficială privind această tragedie.
<br />
<br />
Spre deosebire de calmul nefiresc al lui Tyler, cei doi operatori de la radarul Opana împreună cu soldatul său de gardă, Joseph McDonald, au intrat într-o agitaţie maximă văzând în osciloscop formaţiunea uriaşă de avioane ce venea spre ei. Robert Stinnett scrie în cartea sa „Day of Deceit The Truth About FDR and Pearl Harbor”, la pagina 262, că McDonald era pe punctul de a-l suna pe generalul Walter Short (şeful armatei terestre din Hawaii) văzând pasivitatea lui Tyler privind aceste avioane, dar acesta s-ar fi opus vehement.
<br />
<br />
Păi dacă un simplu soldat nu vede cu ochi buni aceste avioane, în condiţiile în care războiul plutea în aer, cum tu ca locotenent nu întrevezi posibilitatea unui atac din partea Japoniei? Chiar dacă erau avioane americane, Tyler tot ar fi trebuit să sune mai sus pe linia ierarhică şi să ceară explicaţii. Ceea ce, e posibil chiar să fi făcut, dar se poate să fi primit ordin să îngroape alerta, aşa cum s-a întâmplat în celelalte 3 cazuri, respectiv cu submarinul scufundat aproximativ 40 de minute înainte, cu pasivitatea lui Douglas Macarthur la Clark Field sau demiterea amiralului prevăzător James O. Richardson în 1940 de la conducerea flotei navale de la Pearl Harbor. Nimeni nu ar putea fi totuşi atât de naiv încât să nu caute asigurări pe linie ierarhică despre aşa ceva, cu atât mai mult cu cât era şi locotenent. În acest caz a fost vorba despre un plan, pe care l-am descris în documentarul meu amintit mai sus „Cea mai mare crimă din istorie”, şi pe care am să-l descriu mai detaliat în următoarele secţiuni.
<br />
<br />
La pagina 72 din cartea „7 December 1941: The Air Force Story”, publicată în 2017, sunt invocate 3 motive pentru care Tyler nu ar fi alertat baza: 1. nimeni nu i-ar fi dat vreo alertă de un posibil atac; 2. Portavioanele (carriers) flotei americane ar fi fost în larg şi puteau să se întoarcă; 3. Tyler ar fi auzit de la un coleg despre un cod transmis prin radio, cum că, dacă la radio-ul local s-ar fi transmis muzică tradiţională Hawaii-ană, acesta ar fi fost un semnal că un posibil avion aliat sau o formaţiune de avioane aliate ar fi trecut prin zonă. Toate aceste 3 motive sunt puerile. Prima se exclude instantaneu de la sine, în contextul în care toată lumea ştia că războiul va veni mai devreme sau mai târziu. Cea de-a doua se exclude din puterea radarului de a repera altitudinea obiectivelor reperate. Chiar dacă avioanele japoneze zburau la joasă înălţime, totuşi ele nu puteau fi confundate cu portavioanele americane. Numărul lor era mult mai mic decât cel al avioanelor japoneze, iar radarul putea indica asta.
<br />
<br />
Mai departe am să analizez ceva mai detaliat varianta a 3-a. Tyler susţine această variantă prin detalii date despre acest prezumtiv coleg <a href="https://www.c-span.org/video/?195674-2/pearl-harbor-attack%20" target="_blank">la minutul 51 din interviul dat în 2006</a> . Numele lui ar fi fost locotenentul Morris Shed (sau cam aşa ceva, nu se înţelege clar). Probabil că cei care lucrează în domeniul militar zâmbesc când citesc despre acest mod de comunicare a codurilor militare, deoarece codurile nu sînt interpretabile. Ele comunică foarte precis o informaţie, despre care s-a făcut referire şi pregătire în prealabil. A crede că unui DJ de radio i s-ar fi comunicat informaţia cum că urmează să vină nişte avioane aliate, dar nu i s-ar spus nimic şi lui Tyler, cel care răspundea de radar (ce noroc cu colegul!), e de o naivitate neînchipuită pentru adulţi. Dar, na, atât au putut „securiştii” lor de la FBI şi CIA să cârpească din această poveste…
<br />
<br />
<b>Minciuna despre autonomia de zbor a avioanelor B-17 în 1941</b>
<br />
<br />
Minciuna însă nu are picioare lungi. Am pus mâna pe două dintre manualele tehnice ale avionului B-17. Ele arată clar că povestea cu aceste avioane ce ar fi trebuit să vină dinspre California este o minciună grosolană. Primul este editat în 22 Octombrie 1941, cu o lună şi jumătate înainte de atac şi se referă la varianta E a acestui avion. Şi eu la rândul meu pun mai departe la dispoziţia cititorilor acestea manuale tehnice, <a href="https://drive.google.com/file/d/1oHxU0cXgxpr51KW8CTRVrx94jUhJSJUK/view?usp=sharing%20" target="_blank"> primul la adresa aceasta </a>. Vă rog să le descărcaţi şi să le păstraţi în dispozitive, pentru că spionajul civil poate crea retroactiv false probe şi poate duce la eliminarea acestor dovezi vii care le incriminează minciuna!
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTjRu_FwhDEAn8xmW63H5Y5PzjWre73A2DynZbUui_gMDrh5xZFD3A9zorxnIwuy42Idb_YMuGtbSSF-UUOeVO-KbO7BbcmQOcUdH6Ize5qa9ohMfBvlqQT_QGvVQ_0cF25Pk7zyBewc8IIn3ZbEP_GHImZlk7d5MNtgRKfqpwO57sGO9HyWKU5hYbAw/s6317/B-17-E-October-22-1941-3-5-6-7.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" width="400" data-original-height="2276" data-original-width="6317" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTjRu_FwhDEAn8xmW63H5Y5PzjWre73A2DynZbUui_gMDrh5xZFD3A9zorxnIwuy42Idb_YMuGtbSSF-UUOeVO-KbO7BbcmQOcUdH6Ize5qa9ohMfBvlqQT_QGvVQ_0cF25Pk7zyBewc8IIn3ZbEP_GHImZlk7d5MNtgRKfqpwO57sGO9HyWKU5hYbAw/s400/B-17-E-October-22-1941-3-5-6-7.jpg"/></a></div>
<br />
<br />
La pagina 89 din el vedem că fiecare motor era dotat cu un rezervor propriu de 125,5 galoane (cele 4 motoare aveau împreună o capacitate de 502 galoane). La acestea se adăugau încă 2 rezervoare outboard, 2 rezervoare inboard, 2 rezervoare suplimentare (Feeders) şi alte 4 rezervoare Nacelle. Rezervoarele outboard aveau o capacitate maximă de 364 galoane fiecare, cele inboard aveau o capacitate maximă de 215 galoane fiecare, cele Feeders aveau o capacitate maximă de 149 galoane fiecare iar cele Nacelle aveau o capacitate maximă de 33 galoane fiecare. Aceste rezervoare adăugate acumulau împreună 1458 galoane. În total varianta E a B-17 (în uz din octombrie 1941) avea o capacitate de 1,960 de galoane.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRd8S09TFmcekirYcWUnoU4J1p92D8bnQbi8GdQQZFZ3hN_YkvfnW5Z8rwSohcuJ4-WchshGt2DOZyCHMAQ6tShV7FY3gsVBTQblF4smWuaz5LXLldcYyI76WFm8MCCI_-USEoj46eMKlMKbBl7Oxgoj4ih3bcG12G4usG2HhgR8PdJabVWmy81QWV-w/s2267/B-17-E-October-22-1941-pag-89-%2898%29.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" height="400" data-original-height="2267" data-original-width="1569" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRd8S09TFmcekirYcWUnoU4J1p92D8bnQbi8GdQQZFZ3hN_YkvfnW5Z8rwSohcuJ4-WchshGt2DOZyCHMAQ6tShV7FY3gsVBTQblF4smWuaz5LXLldcYyI76WFm8MCCI_-USEoj46eMKlMKbBl7Oxgoj4ih3bcG12G4usG2HhgR8PdJabVWmy81QWV-w/s400/B-17-E-October-22-1941-pag-89-%2898%29.jpg"/></a></div>
<br />
<br />
Dacă ne uităm pe <a href="https://nj1015.com/files/2012/08/B-17-Fact-Sheet.pdf" target="_blank">caracteristicile unui model anterior </a> , vedem că, la o capacitate a rezervoarelor de 1700 galoane, autonomia de zbor este de 1850 mile; conform regulii de 3 simplă, la 1 960 de galoane. cât poate să ducă varianta E, autonomie de zbor este de 2 132,9 de mile.
<br />
<br />
Craaaaaaaaaaaaaaaaaaaaackkkkkkkkkkkkkkkkkkkk
<br />
<br />
Exact aici este marele crater al minciunii. Distanţa dintre California şi Hawaii este de 2 472,90 mile. Cel mai vestic oraş al SUA continentală (fără Alaska) este San Francisco, cu o distanţă de 2341,86 mile. Dacă mai punem şi „ocolul” în jurul arhipelagului, în aşa fel încât avioanele să ajungă dinspre nord-vest, atunci mai trebuie puse alte câteva sute de mile la această distanţă. Ceea ce e absurd. Aşadar un zbor cu avioane B-17 în decembrie 1941 era imposibil pe acea rută. Kermit Tyler nu putea să le fi confundat pe cele japoneze cu acestea pentru simplul fapt că nimeni nu le putea trimite de pe continent în Hawaii. Nici un avion B-17 nu fusese aşteptat sau trimis dinspre America de continent spre Hawaii, pentru că nu putea ajunge acolo în zbor. Toată această poveste a fost creată atunci în 1945 de FBI, pentru a justifica oarecum supravieţuitorilor faptul că Tyler n-a alertat baza la telefonul dat de aceştia.
<br />
<br />
Celălalt manual tehnic este cel al variantei B-17 F, editat în jurul lui 1944 (cea mai târzie dată calendaristică, menţionată la pagina 10) şi <a href="https://drive.google.com/file/d/1Q2xZ1mgpHRRcO1RJw0MhK0XjzvoDiImG/view?usp=sharing" target="_blank">poate fi descărcat de aici</a> . Acesta aduce la iveală lucruri şi mai interesante. În primele pagini ni se spune istoria avionului B-17 încă de la începuturi. În 1934 armata SUA i-a comandat firmei Boeing un avion cu autonomie de 1 000-2 000 de mile care să zboare undeva la 25 000 de picioare (7 620 metri). Putem să intuim că pe atunci se punea la cale războiul. Prima variantă de B-17 (A) putea ajunge 30 000 picioare (9 144 metri) cu o autonomie de zbor de 1850 de mile, mult peste ceea ce li se ceruseră. [Modelele de după 1941 ajungeau şi la 40 000 picioare (12 192 metri) , după cum se vede la pag 116) ] . Aşa că flota aeriană americană a cumpărat iniţial 13 astfel de aparate în 1937 , după cum se poate citi la pagina 6. Până în 1942 s-au făcut îmbunătăţiri la acest avion, prin variantele B,C D şi E.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg16TSkKVRwNBbegPgxWVhhB2Gkq9NYbV8RsBEtXlyXTF7FeR_6vmuUu0Lx4Z5glo_GS9HBhCIlhysB02izShNNoHXk-nFwr_4eZKMMyw4RlWiLUmfWGHp90TtSYVygvuNJglSpMDRJdUeJMTjP5KDD5MtA10R6QxbQFGVu9mgfVPgnbNapZrI2ZtP_2A/s3000/B-17-Pilot-training-manual-for-the-Flying-Fortress-pag-5-6-7.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" width="400" data-original-height="1450" data-original-width="3000" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg16TSkKVRwNBbegPgxWVhhB2Gkq9NYbV8RsBEtXlyXTF7FeR_6vmuUu0Lx4Z5glo_GS9HBhCIlhysB02izShNNoHXk-nFwr_4eZKMMyw4RlWiLUmfWGHp90TtSYVygvuNJglSpMDRJdUeJMTjP5KDD5MtA10R6QxbQFGVu9mgfVPgnbNapZrI2ZtP_2A/s400/B-17-Pilot-training-manual-for-the-Flying-Fortress-pag-5-6-7.jpg"/></a></div>
<br />
<br />
Marea problemă a avioanelor B-17 era aceea că nu puteau fi urcate pe portavion aşa cum cele de vânătoare (fighters) o făceau. Fiind cerute în 1934, ele au fost în principal concepute pentru apărarea teritoriului SUA. Orice fel de atac de pe apă putea fi contraatacat cu bombardierul B-17. Ne putem imagina că acesta putea fi folosit nu doar la contra-atac, dar şi la atac preventiv. În conexiune radio cu sistemul radar de la sol, acesta putea depista şi urmări orice navă inamică pe distanţe lungi şi ulterior distruge prin bombe lansate de la mare altitudine. 15 -20 de astfel de aparate pe fiecare coastă americană, excludea orice fel de atac asupra teritoriului SUA dinspre cele două oceane. Acesta a fost şi planul atunci în 1934, când au fost cerute.
<br />
<br />
La pagina 7 coloana 2, aliniatul 2 din acest manual ni se spune că în timpul atacului de la Pearl Harbor în funcţiune erau variantele C şi D. Această idee este susţinută şi de tabelul de la pagina 42 din cartea lui Louis Morton „United States Army in World War II - The fall of the Philippines”, editată în 1993 de Centrul de Istorie Militară al Armatei Statelor Unite (Center Of Military History United States Army). În acest tabel vedem tipurile de avioane existente în Filipine (şi Hawaii) la 1 decembrie 1941. Singurele modele de B-17 sînt C şi D, fără varianta E. Prin urmare capacitatea rezervoarelor era încă şi mai mică în acel moment. (Observăm că Morton menţionează că acestea ar fi fost şi în Hawaii, idee eronată cu care şi el a fost dezinformat, la care o să mă întorc un pic mai jos) . Probabil că varianta E, pe care am văzut-o noi mai sus, era încă în teste în data de 7 decembrie 1941. Sau e posibil ca numărul de aparate al acestei variante era încă destul de mic încât să nu fie luate în considerare în 1944.
<br />
<br />
La pagina 157 din acest manual tehnic al variantei F a B-17 putem vedea că fiecare motor era dotat cu un rezervor propriu după cum urmează: motoarele 1 şi 4 aveau fiecare capacitate de 425 de galoane ( împreună o capacitate de 850), iar 2 şi 3 puteau conţine fiecare 213 galoane ( împreună o capacitate de 426). La acestea se adăugau încă 2 rezervoare suplimentare (Feeders) cu o capacitate maximă de 212 galoane fiecare ( împreună o capacitate de 424) . În total primele 4 variante de B-17 aveau o capacitate de 1700 de galoane, ceea ce implica o autonomie de zbor de 1850 de mile, conform cu cerinţele flotei aeriene americane.
<br />
<br />
Ce vedem mai jos de acestea sînt aşanumitele „rezervoare Tokyo”, care s-au introdus abia în 1942, exact cu această variantă F, după cum se precizează la pagina 7, postată mai sus. După cum spune şi numele rezervoarelor, această modificare a făcut posibilă bombardarea Tokyo-ului, deoarece B-17 F a ajuns la o capacitate de 3630 galoane de carburant, iar autonomia de zbor a crescut la 3750 de mile, peste dublul de până atunci. Însă în 1941 această modificare nu era făcută, conform şi cu manualul tehnic al acestei variante.
<br />
<br />
La pagina 23 din acest manual tehnic din 1944 precum şi în cel din 1941, vedem că toate variantele de B-17 aveau sistem radio foarte complex. Ele puteau păstra legătura cu bazele de pe continent dar şi cu Centru de Informaţii din Hawaii. Faptul că Tyler n-a luat legătura cu ele prin radio spre a le întrebe de parolă sau vreo confirmare anume este foarte neplauzibil pentru mentalitatea militară.
<br />
<br />
<b>Neconcordanţa despre altitudinea de zbor a avioanelor B-17 şi cea a avioanelor japoneze ce veneau spre Pearl Harbor</b>
<br />
<br />
Şi dezmembrarea minciunilor oficiale continuă. Parcă asemenea unei ironii a sorţii anticipate la 70 de ani de la o altă diversiune majoră din istoria recentă, problema bizareriei altitudinii există şi în acest caz. Această diversiune este atacul de la 11 septembrie 2001 asupra turnurilor gemene de la WTC. În acest caz, ciudăţenia a fost că pasagerii ar fi avut semnal la telefon pe la 8000 metri în avionul deturnat, şi au putut să-şi sune apropiaţii. Şi în cazul atacului de la Pearl Harbor există o crasă neconcordanţă de altitudine între avioanele japoneze şi B-17-uri.
<br />
<br />
După cum am văzut mai sus, varianta A a avionului B-17 putea zbura până la 30 000 picioare (9144 metri). Conform cu manual tehnic datat în 22 octombrie 1941 pagina 6, modelul E putea atinge 35 000 picioare (10 668 metri). O astfel de înălţime e mai favorabilă atât vitezei cât şi consumului de combustibil, deoarece la peste 10 km altitudine, gravitaţia este mult mai mică. Frigul a fost o problemă dar B-17 era echipat cu instalaţie complexă de încălzire pentru a preveni îngheţarea echipamentelor. Aşa că, dacă erau să vină, B-17-urile cam pe la acea înălţime ar fi zburat.
<br />
<br />
Dimpotrivă, cele japoneze aveau interesul să zboare cât mai jos, pentru a nu fi detectate mai devreme de radar. Principalele modele japoneze de avion care au fost angrenate în acest atac au fost Aichi 3A2 Val Type 99, Mitsubishi A6M2 Zero Model 11 şi Nakajima B5N2 Kate Type97, Model 12 , conform <a href="https://www.nationalgeographic.org/education/pearl-harbor-ships-and-planes/" target="_blank">nationalgeographic.org </a> . Dintre ele doar primul putea să se ridice mai sus decât primele 4 modele de B-17 (A,B,C şi D), <a href="https://planesoffame.org/aircraft/plane-D3A2%20" target="_blank">ajungând până la 34 450 picioare</a> (10 500 metri). Mitsubishi A6M2 Zero zbura doar <a href="https://www.fighter-planes.com/info/a6m.htm" target="_blank">până la 13 100 picioare </a>(3993 metri), iar Nakajima B5N2 Kate Type97 doar până la 11 810 picioare (3600 metri).
<br />
<br />
Aşa că, chiar dacă ar fi vrut, ultimele două modele de avioane japoneze nu puteau să zboare la altitudinea lui B-17. Cele mai multe prototipuri din acest atac nu au fost Aichi 3A2 Val Type 99, ci Mitsubishi A6M2 Zero, care zburau jos. De aceea aceste avioane au fost detectate abia cu 50 de minute înainte de atac. Tyler, ca pilot, şi-ar fi dat seama că acele avioane ce zburau inexplicabil atât de jos nu puteau fi B-17-uri, deoarece acesta ar fi zburat cât mai sus pentru a economisi combustibil şi a atinge o viteză mai mare. Aici chiar nu ar mai fi avut nicio scuză de confundare a lor. De aceea cei 3 militari din subordine s-au speriat iniţial şi au cerut lămuri mai sus pe linie ierarhică.
<br />
<br />
Nu ştiu câte copii ale acestor manuale tehnice mai există în lume şi câte au fost distruse de CIA pentru a acoperi minciuna postumă despre iminenţa unui zbor de grup a unor avioane B-17. Dar faptul că au supravieţuit câteva arată că securiştii lor nu au fost cu mult mai deştepţi decât securiştii dâmboviţeni de pe la noi de astăzi, care s-au dat cap în cap ca berbecii şi s-au bătut unul pe altul, după cum am arătat la minutul 10,52 din documentarul meu , „<a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ" target="_blank">Diversioniştii</a>” . Poate că au încercat dar n-au reuşit, ca urmare a unor oameni inimoşi, care mai cred în demnitatea umană, şi care le-au dat mai departe, ajungând astfel şi la mine.
<br />
<br />
<b>Dacă avioanele B-17 ar fi venit spre Hawaii atunci radarul ar fi trebuit să intercepteze 2 formaţiuni de avioane distincte</b>
<br />
<br />
La minutul 71. 40 (01.11.40) <a href="https://www.c-span.org/video/?195674-2/pearl-harbor-attack" target="_blank">din declaraţia din 2006</a> , Tyler susţine că presupusele avioane B-17 chiar ar fi ajuns în timpul atacului şi ar fi fost şi atacate de japonezi. Însă ajunge să se dea de gol în mod şi mai prostesc deoarece , zburând la altitudine de 10 000 de metri, ele puteau fi detectate mult mai devreme de radarul de la Opana. Există <a href="https://www.omnicalculator.com/physics/radar-horizon%20" target="_blank">un web-site </a> care poate calcula distanţa la care o ţintă poate fi reperată de radar în funcţie de altitudinea la care se află. După cum <a href="https://www.omnicalculator.com/physics/radar-horizon?c=RON&amp;v=correction:1,rad_e:6371!km,h_tar:10!km" target="_blank">vedem în imaginea de mai jos </a> , la 10 000 de metri, radarul putea să le vadă de la 220 mile marine dinspre est, adică cu cel puţin o oră înaintea celor japoneze , care veneau de la 136 de mile , <a href="http://www.ibiblio.org/pha/myths/radar/elliott8.html%20" target="_blank">conform declaraţiei lui Elliot de după război</a>.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgauXoYv0yis-zsCXQKUoc6lFHjdvVr8NUb2pqtIXWLEBB5ziFPqRmsTWCyziYRlf5y7A4OBNDsX4N4leDD0KgrHj_TWP-0aVEjfXzuChrE7jyQNCwmm0q3citu093zkcg8-fCww7DU-wM8stqVUQO0_VUogv527kx9OIqOUNXMFRh7QTtI6JZQCVIxkg/s1072/Radar-B-17-10Km.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; "><img alt="" border="0" width="400" data-original-height="661" data-original-width="1072" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgauXoYv0yis-zsCXQKUoc6lFHjdvVr8NUb2pqtIXWLEBB5ziFPqRmsTWCyziYRlf5y7A4OBNDsX4N4leDD0KgrHj_TWP-0aVEjfXzuChrE7jyQNCwmm0q3citu093zkcg8-fCww7DU-wM8stqVUQO0_VUogv527kx9OIqOUNXMFRh7QTtI6JZQCVIxkg/s400/Radar-B-17-10Km.jpg"/></a></div>
<br />
<br />
Hai să nu zicem o oră! Hai să zicem 30 de minute şi chiar 10 minute! Cei doi operatori nu ar mai fi crezut nici în ruptul capului că cele care veneau dinspre Japonia ar fi fost B-17-uri, din moment ce ele s-ar fi văzut deja venind dinspre est. Cum mai justifica el Tyler faptul că acele avioane venind dinspre nord-vest ar fi fost B-17-uri din moment ce, dacă ar fi venit, aşa cum susţine el, acestea deja s-ar fi văzut în altă parte? În acest caz nu-i mai putea nimeni opri pe cei 3 să sune la factorii de decizie şi să alerteze baza.
<br />
<br />
În finalul acestei secţiuni, haideţi să presupunem că, cumva aceste avioane B-17 chiar ar fi trebuit să vină/ ar fi venit în Hawaii ! Numai această declaraţie singură arată o duzină de minciuni. Întrebarea care se pune mai departe este cum se face că ele n-au urmărit mai departe portavioanele japoneze spre a se răzbuna, conform cu abilităţile lor? Sau, dacă au ajuns câteva zile mai târziu, de ce nu au bombardat apoi ca răspuns una dintre insulele japoneze din Pacific? Pentru ce ar fi fost duse în Hawaii? Dacă ne uităm în secţiunea anterioară la ce s-a întâmplat la Clark Field ne dăm seama că acestea nu ar fi fost oricum lăsate să facă aşa ceva. Faptul că ele s-ar fi angajat într-o luptă 1-1 cu avioanele de vânătoare japoneze (în special cu cele Mitsubishi A6M2 Zero) este o minciună atât de gogonată că orice pasionat de aviaţie militară râde în hohote. În mod normal bombardierele grele precum avioanele B-17 iau cât mai mare altitudine posibilă pentru a nu fi ajunse de acestea care, la altitudine mică, sunt mult mai agile. Într-un astfel de atac în mod normal bombardierele grele aşteaptă ca avioanele de vânătoare (fighters) să termine muniţia şi abia apoi le atacă de sus. Avioanele B-17 erau dotate cu 5 mitraliere de calibru (machine guns) dintre care 4 orientate în jos, cu care puteau efectiv distruge întreaga flotă de avioane japoneze, dacă erau lăsate la Clark Field sau dacă existau în Hawaii. Mai mult decât atât, ele puteau ataca şi distruge toate portavioanele japoneze cu bombe.
<br />
<br />
Din exemplul cu generalul Macarthur, care nu le-a dat voie să se ridice de la sol la Clark Field decât când a fost prea târziu, putem întrevedea un răspuns la aceste întrebări. Deocamdată nu există absolut nicio informaţie despre o astfel de consecinţă firească a trimiterii lor acolo. Dar, dacă spionajul civil va rămâne la putere în această lume, nu e exclus să aflăm în viitor de vreo înregistrare video sau vreun semn cu avioane B-17 plantate ulterior pentru cârpirea acestei noi piste de justificare a acelui pretins zbor dinspre coasta de vest a SUA… După ce au lipsit 90 de ani, ne putem trezi cu noi „dovezi” imposibil de surmontat de martorii acelor vremii, trecuţi deja în lumea de dincolo.. Am numit „falsă arheologie” acest fenomen dezinformaţional al spionajului civil şi îl voi dezvolta în următoarele secţiuni. Deocamdată l-am descris ceva mai sumar pentru a preîntâmpina nişte false dovezi apărute subit în istorie despre un astfel de eveniment notabil.
<br />
<br />
Oricum, spre a le preîntâmpina şi submina intenţia, voi dedica o secţiune ulterioară anihilării oricărui alt scenariu, tocmai pentru a stopa lanţul dezinformaţional. Aceste posibile false scenarii sunt existenţa unui portavion gigant de pe care avioanele B-17 ar fi putut să decoleze, imposibilitatea de alimentare în zbor în 1941 a acestora, şi imposibilitatea unei formaţii de hidroavioane ce ar zbura către Hawaii, cu care CIA să înlocuiască narativa aparatelor B-17.
<br />
<br />
<b>Indicii de psihologie judiciară în reacţiile lui Kermit Tyler </b>
<br />
<br />
În ultima obiecţie faţă de minciuna oficială a venirii unor avioane B-17 cu care Tyler le-ar fi confundat pe cele japoneze, scot la bătaie experienţa mea cu psihanaliza. În <a href="https://www.c-span.org/video/?195674-2/pearl-harbor-attack" target="_blank">declaraţia sa din 2006</a>, la minutul 72. 24 (01.12.24) , Tyler manifestă un parapraxis; în loc de „complete surprise attack” (un total atac surpriză) el zice „complete surprise alert” (o totală alertare surpriză). Nu e chiar simplu de a găsi sensul acestui act psihic, pentru că nu există în spaţiul public vreo (auto) biografie scrisă de/despre Kermit Tyler în acest moment. Aşa că nu-i pot face un profil psihanalitic cât de cât complex, aşa cum <a href="http://www.baldovin.rf.gd/texte/cubism.htm?i=1%20" target="_blank">i-am făcut în trecut lui Pablo Picasso </a> sau lui <a href="http://baldovin.blogspot.com/2010/06/michael-jackson-4-diagnosticul.html" target="_blank">Michael Jackson </a> . Sînt convins că există un nivel profund al acestui parapraxis, ce ţine de memoria infantilă (specifică psihanalizei clasice) şi ce transgeneraţională. Această zonă mnezică l-ar explica într-o măsură şi mai bună, dar deocamdată nu am acces la ea. Aşa ceva s-ar putea să apară la un moment dat, sau vreun angajat CIA (un fel de Snowden, dar unul autentic), să aibă o tresărire morală şi să-i publice dosarul.
<br />
<br />
Dar, până atunci, putem găsi câteva legături interesante care să-l explice psihanalitic, chiar şi fără completarea fondului său profund. Pe parcursul acestui subcapitol voi încerca descifrarea acestui parapraxis în ceea ce priveşte nivelul mediu de analiză. Pentru început putem observa că exprimarea prin doi termen contradictorii denotă intenţia de a minţi, de a da o altă formă unei realităţi, cunoscute de marea masă a specialiştilor. Faptul că avioane B-17 ar fi zburat la 10 000 metri şi ar fi fost observate de radarul de la Opana înainte de cele japoneze, conform cu datele expuse mai sus, l-a făcut să se dea de gol prin acest parapraxis; într-adevăr, dacă ar fi venit, atunci ele ar fi fost „o totală alertare” pentru atacul surpriză ce era în desfăşurare în acel moment.
<br />
<br />
Minciunile lui Tyler sunt atât de evidente pentru un pilot din cel de-al doilea război mondial încât îl ia pur şi simplu bâlbâiala când le susţine, de teama faptului că în audienţă e posibil să fie un astfel de specialist. E foarte probabil ca aceste scene să se fi repetat în anii 50, când unii piloţi i-au pus astfel de întrebări. De aceea el a fot rapid avansat în grad şi scos dintre ei. În anii 1990 cunoscătorii aparatelor de zbor din acea perioadă erau mai puţini, însă teama de întrebări încuietoare încă era vie în memoria sa. În această bâlbâială trebuie să vedem şi ameninţarea cu represaliile dacă nu face o declaraţie „cum trebuie”, după cum vom vedea că s-a întâmplat în cazul lui Joseph Lockard și, mai ales al lui George Elliott.
<br />
<br />
De asemenea, la minutul 78. 36 din acea declaraţie, Tyler are reacţie nefirească la râsetul în cor din audienţă faţă de povestea despre întâlnirile cu sora lui Morris Shed, presupus pilor de avion B -17. În loc să râdă şi el alături de audienţă de hilarul situaţiei, el probabil că s-a temut că cei din sală râd de potenţiala sa minciună, aşa cum s-a întâmplat în anii 1950.
<br />
<br />
În <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/01/25463-prevenirea-4-noi-zale.html" target="_blank">următoarea secţiune</a> am să exclud orice fel de posibilitate care ar apărea în viitor orchestrată de CIA pentru cârpirea acestei minciuni al unui zbor de avioane B-17 în dimineaţa de 7 decembrie 1941 dinspre California spre Hawaii cu alte minciuni secundare.
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-67461732740272655822022-11-14T10:09:00.045-08:002023-08-04T00:51:29.451-07:002.5.4.6. Descrierea celei mai mari dezinformări factuale din istorie: tragedia de la Pearl Harbor din decembrie 1941<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h3 style="text-align: left;">
2.5.4.6. Descrierea celei mai mari dezinformări factuale din istorie; tragedia de la Pearl Harbor din decembrie 1941
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /></div><div><div style="text-align: left;">
<br />
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/08/2545-diferenta-dintre-dezinformare.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
Cea mai mare dezinformare din istorie, ca proces de manipulare este aşanumita abolire a sclaviei. Am arătat în capitolul anterior faptul că ea doar s-a modificat <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2017/05/9-redefinirea-sclaviei-conform.html%20" target="_blank">conform cu cerinţele epocii industriale</a> . Diferenţele dintre sclavul clasic şi muncitorul industrial sînt <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2015/03/asemanari-si-deosebiri-intre-sclavul.html" target="_blank">mult mai mici decât asemănările </a> . Dar acest proces este unul de lungă durată şi vizează o întreagă ideologie socială. În acest subcapitol voi descrie cea mai mare dezinformare din istorie a unui eveniment istoric cu durată relativ scurtă. Acest eveniment este atacul de la Pearl Harbor din data de 7 decembrie 1941, care a durat aproximativ 2 ore. La acesta poate fi adăugat şi fratele său geamăn dar mai puţin celebru, atacul asupra bazei americane de la Clark Field, Filipine. Am abordat tema Pearl Harbor şi a Celui De-al Doilea Război Mondial la un nivel mediu de detaliu în documentarul meu „<a href="https://gabrielbaldovin.blogspot.com/2022/09/cea-mai-mare-crima-din-istorie.html" target="_blank">Cea mai mare crimă din istorie</a>” . În acest subcapitol voi intra într-un nivel superior de detaliu. Voi arăta cu date istorice despre cum spionajul civil a schimbat radical percepţia generală a unui eveniment istoric, prin mecanisme generale de manipulare şi falsificare efectivă a istoriei. Dar, pentru început, voi descrie crăpăturile uriaşe din ideologia oficială privind acest eveniment.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfj4K-u9n4Mo3JBQYLS3_-ZH1x1iSqvRvO_iblgszojs4ezfJO-QJSy6l7qELeWMz0w5Xw7TsvPPYwcZHJIcHNw3seWfr1Vo3rkzZv1cabQsejueM_ee1f6tMj4XQm8kCVJs-WI34kGDYGFPiuAJgdGS8hyQ3ceejMGs8ZBl25-f4np2nYUnXDxiDHkw/s1280/Pearl-Harbor-B-A-30October.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1012" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfj4K-u9n4Mo3JBQYLS3_-ZH1x1iSqvRvO_iblgszojs4ezfJO-QJSy6l7qELeWMz0w5Xw7TsvPPYwcZHJIcHNw3seWfr1Vo3rkzZv1cabQsejueM_ee1f6tMj4XQm8kCVJs-WI34kGDYGFPiuAJgdGS8hyQ3ceejMGs8ZBl25-f4np2nYUnXDxiDHkw/s400/Pearl-Harbor-B-A-30October.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br /><h4>
2.5.4.6.1. 4 indicii care denotă că atacul de la Pearl Harbor a fost cunoscut în prealabil de factorii de decizie din SUA
</h4>
<br />
Atacul de la Pearl Harbor este probabil cel mai notoriu eveniment al celui de-al doilea război mondial, şi pe bună dreptate. Acesta a fost trăit pe viu de cei 2000 de supravieţuitori ai acestei tragedii, dintre care aproximativ 700 de răniţi. Mulţi au pierdut fraţi acolo, alţii au pierdut prieteni. Am să descriu în următoarele secţiuni modul în care ei au fost sacrificaţi pentru a doua oară, în perioada de după război, printr-un mecanism odios de cenzură şi persecuţii. Cert este că acest eveniment în particular, şi al doilea război mondial în general, au ajuns la peste 80 de ani de la întâmplare să fie sintetizate de ideologia oficială pentru omul simplu în câteva fraze înşelătoare. Ele conţin ceva adevăr, dar în general comunică o minciună. Despre Pearl Harbor ni se spune cum că japonezii ar fi fost nişte piraţi care au atacat pe la spate SUA, fără declaraţie prealabilă de război. „Noroc” cu războiul, care ar fi transformat Japonia dintr-o ţară de „barbari” într-o ţară civilizată, cu oameni oneşti, respectabili şi calzi, aşa cum îi ştim astăzi (sic!) …
<br />
<br />
Pentru a înţelege dimensiunea dezinformării făcute de spionajul civil timp de 80 de ani faţă de acest eveniment am să mă opresc la patru indicii edificatoare despre izbucnirea războiului din Pacific în particular şi a celui de-al doilea război mondial, în general.
<br />
<br />
<b>Primul indiciu </b>al minciunii oficiale faţă de acest eveniment, deja amintit mai sus, a fost atât de similar cu atacul de la Pearl Harbor încât se mai numeşte şi Pearl Harbor 2. La 9 ore distanţă de la atacul din Hawaii, a avut loc al doilea atac japonez făcut aproape la indigo cu primul, dar de data asta în Filipine, asupra bazei americane de la Clark Field. Militarii de rând auziseră deja de atacul de la Pearl Harbor şi se aşteptau ca un atac să aibă loc şi la baza lor. Cu toate acestea comandantul Forţelor Americane din Orientul Îndepărtat (inclusiv a bazei de la Clark Field), celebrul general Douglas Macarthur, s-a opus luării unei măsuri defensive şi ofensive, cerându-le subalternilor să aştepte.
<br />
<br />
La pagina 133 din ediţia din 2001 a cărţii sale, „Reminiscences” (Naval Institute Press), Macarthur a spus că a primit un telefon de la Washington la ora 3.40 dimineaţa care îl anunţa despre atacul de la Pearl Harbor. Dar că în mod bizar ar fi rămas cu impresia că japonezii fuseseră nimiciţi la Pearl Harbor, de parcă ei fuseseră atacaţi, nu invers. O astfel impresie a fost folosită ca justificare pentru faptul că n-a luat nicio măsură de contracarare a unui astfel de potenţial atac japonez, care era iminent în contextul existenţei celui din Hawaii. Astfel de justificări sînt asemenea poveştilor despre barză spuse copiilor, precum vom vedea mai jos repetate şi în cazul celelaltor indicii despre mistificarea acestui eveniment. Faptul că japonezii ar fi fost învinşi la Pearl Harbor nu i-ar fi învins automat şi la Clark Field, dacă nu pregăteşti de baza de răspuns şi nu le permiţi celor din subordine să se apere.
<br />
<br />
La ora 9.30 dimineaţa radarul local l-a anunţat pe Macarthur despre formaţiunea de avioane japoneze care venea să bombardeze Clark Field dinspre baza japoneză din Taiwan (numit atunci Formosa). Încă era timp pentru reacţie. Dar, în 3 ore de atunci şi până când atacul japonez a început (în jurul orei 12:35) generalul Macarthur a împiedicat sistematic organizarea unei minime defensive aeriene a bazei. Se puteau trimite avioane spre a ataca pe japonezi la Taiwan sau pregăti pe cele de la sol pentru un posibil atac. Dar, nu doar că el nu s-a deranjat să acţioneze, ci a evitat cu obstinaţie contactul cu subordonaţii care auziseră la radio despre atacul din Hawaii, şi voiau ei înşişi să acţioneze pentru propria protecţie. Cele mai multe avioane au fost lăsate la sol, iar cele care decolaseră au plecat fără muniţie, în aşa fel încât nu au putut ataca. De aceea doar 8 avioane japoneze au fost doborâte în cursul a 2 ore de atac.
<br />
<br />
La pagina 134 din cartea sa citată mai sus el spune că avioanele nu s-ar fi putut ridica timp de 3 ore şi nu au putut lupta cu cele japoneze din cauza faptului că ar fi fost prea încărcate şi grele. Iată altă poveste de adormit copiii! Cele mai grele avioane urcau la aproximativ 8 000 de metri între 35 minute (B-17) şi 45 minute (B-25). Voi reveni cu detalii în următoarea secţiune despre această temă. Celelalte avioane cu capacităţi similare trebuie să se fi încadrat în timpi similari. În 3 ore toate se puteau ridica de la sol, gata de acţiune. Pe lângă asta, nu era nevoie să ajungă atât de sus pentru apărarea bazei. Altitudinea ridicată era utilă doar pentru atac, spre a evita contraatacul din partea artileriei antiaeriene inamice, care nu le putea ajunge la asemenea altitudine. Apoi de ce ar fi fost toate încărcate la fel? De ce unele n-au fost încărcate mai puţin, mai ales că era şi o presiune de timp?
<br />
<br />
Generalul Douglas Macarthur este unul dintre cele mai ridicate în slăvi figuri ale celui de-al doilea război mondial. Victoriile lui în război l-au adus personaj de afiş propagandistic, după cum vedem în cel de mai jos. Capacitatea lui strategică a fost una excepţională. De asemenea, aroganţa şi cinismul său tipic, confundat în bună măsură cu eroismul, exclude posibilitatea unei posibile empatii faţă de inamic. El a fost primul care a rostit celebra replică „Mă voi întoarce!” (literal „I shall return”) la retragerea din Filipine, înainte de a fi rostită de Arnold în „Terminator” în anii 1990, diferită ca terminologie dar la fel ca mesaj (literal „I’ll be back” - „Voi reveni”) . Macarthur putea foarte bine interpreta acest rol, dacă filmul se făcea în anii 1940. Spre deosebire de Arnold, el chiar s-a întors şi a făcut prăpăd printre japonezi, când armata pe care o conducea a recucerit Filipinele. În 1923, pe când era Șef al Statului Major al Armatei Statelor Unite, a dispersat la Washington protestul veteranilor din primul război mondial, care cereau un bonus promis spre a trece mai uşor prin criza economică din 1929, speriindu-i cu tancurile armatei. Se poate spune că, astfel, şi-a ameninţat cu moartea foştii colegi. Credeţi că ar fi putut fi atât de imbecil încât să nu ia cele mai elementare decizii pentru apărarea bazei, dacă nu era ordin de mai sus să se prefacă idiot şi să se comporte mai curând ca un inamic?
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5Y8efWciVtfwEWvlECw5R8L11h5Ju_Jk0bRg6tLYA3TI6qM7vKpTkDK6YQHqBNoSMdi4FRPG8n8cswLKufuBh5nbc726Rm5nx0ikgCqnZqlPiVFD0fBVyMmF_1FNB4anlFHKB85x_FblZ07-meyTEAQ2r95tGNUBDAchq2YJdNol8kDutk9vikTj9qw/s1949/HitlerSUA.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1949" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5Y8efWciVtfwEWvlECw5R8L11h5Ju_Jk0bRg6tLYA3TI6qM7vKpTkDK6YQHqBNoSMdi4FRPG8n8cswLKufuBh5nbc726Rm5nx0ikgCqnZqlPiVFD0fBVyMmF_1FNB4anlFHKB85x_FblZ07-meyTEAQ2r95tGNUBDAchq2YJdNol8kDutk9vikTj9qw/s400/HitlerSUA.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
Dacă primul indiciu minciunii oficiale despre Pearl Harbor se referă la un alt loc decât acesta, următoarele se referă exclusiv la el. <b>Al doilea indiciu</b> constă în depistarea şi scufundarea unui submarin japonez spionând în zonă în jurul orei 6:30 (după alte surse ar fi fost 6.40), cu o oră şi 25 minute înainte de atacul japonez (după alte surse acesta ar fi început la 7.50, iar în altele l-am văzut dat chiar la 8 fix). Atacul a fost ordonat de locotenentul navei Ward, William Woodward Outerbridge. Acest submarin a fost regăsit în august 2002 la o adâncime de 400 m, după cum vedem în imaginea de mai jos. (La 8. 30 a urmat un altul, scufundat de altă navă americană.) Aici a început de fapt războiul din Pacific. Outerbridge ştia despre relaţiile ostile din ultimul an dintre SUA şi Japonia şi a acţionat ca atare. El a raportat incidentul la ora 6:35 (în filmul „Tora Tora Tora” ora este 6.55). Nu se ştie cine a primit raportarea, dar nimeni nu a alertat baza şi nimeni nu a fost tras la răspundere pentru asta. Cineva a scurt-circuitat alertarea, conform cu starea generală de ameninţare a războiului care plutea în aer. Dacă n-ar fi fost un ordin expres dat spre a nu fi alertată baza, cel care a primit această alertă nu doar că era cunoscut, dar şi pedepsit pentru faptul că nu a trimis-o mai departe. Altfel, evenimentul a fost şi el muşamalizat precum s-a încercat şi cu următorul indiciu.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4MZqIZFlxNSZJ9fdTpafGyJ7ExmI_xO9wvATsrLq6XLIOV8Yt6adE0TSCLPuxRSKxQ3MWtlSRFJoMyKPS9nZwPBfGBaEFAWoU81qEWMqHC4vhu2G86bOT8deHCEVLWT2Q4SmuDQrnCzZXro2MTBDavxrp17JhNXz-H7_KuCNld1fMHFb9V_nstejfVQ/s1200/William%20W.%20Outerbridge-SUB-2002.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="675" data-original-width="1200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4MZqIZFlxNSZJ9fdTpafGyJ7ExmI_xO9wvATsrLq6XLIOV8Yt6adE0TSCLPuxRSKxQ3MWtlSRFJoMyKPS9nZwPBfGBaEFAWoU81qEWMqHC4vhu2G86bOT8deHCEVLWT2Q4SmuDQrnCzZXro2MTBDavxrp17JhNXz-H7_KuCNld1fMHFb9V_nstejfVQ/s400/William%20W.%20Outerbridge-SUB-2002.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
O a doua scurt-circuitare a alertării bazei de la Pearl Harbor (altă coincidenţă!!!) constituie <b>al treilea indiciu</b> asupra anticipării şi tăinuirii atacului dinspre pilonii administrativi ai SUA. Radarul de la Opana din insula Oahu al arhipeleagului Hawaii (în care este situat Pearl Harbor), a interceptat avioanele japoneze venind spre Pearl Harbor cu aproximativ o oră înainte de atac. Operatorii Joseph Lockard și George Elliott erau în tură de 4/8 la această staţie în acea dimineaţă de 7 decembrie 1941. Ei au văzut în osciloscopul radarului uriaşa formaţiune de avioane japoneze venind dinspre Japonia. Ele fuseseră transportate de portavioane până undeva la 136 de mile, <a href="http://www.ibiblio.org/pha/myths/radar/elliott8.html%20" target="_blank">conform declaraţiei de după război a lui Elliott </a>, cam când începea radarul să le detecteze. De aici ele au decolat, pentru a scurta maxim durata în care puteau fi reperate.
<br />
<br />
Cei doi au transmis informaţia despre acele avioane spre locotenentul (ajuns locotenent colonel ulterior într-un timp record) Kermit Tyler. Dar, în mod bizar faţă de starea generală a bazei şi a personalului militar în general, acesta le-ar fi spus celor doi să nu se impacienteze, pentru că acele avioane ar fi fost americane, respectiv B-17-uri. Tyler a susţinut această naraţiune a avioanelor B-17 într-un <a href="https://www.c-span.org/video/?195674-2/pearl-harbor-attack" target="_blank">interviu dat în 2006 </a> şi apoi în altul dat <a href="https://www.ww2online.org/view/kermit-tyler?_ga=2.185583277.50846325.1655793696-1906125833.1653123986#segment-1" target="_blank">în jur de 2008</a>, cu câţiva ani înainte de a muri .
<br />
<br />
Prin această „confuzie” Tyler a oprit la rândul lui alertarea bazei. Observăm similitudinile cu cele din cazul ignorării submarinului japonez scufundat la ora 6.30, şi cel al generalului Macarthur la Clark Field, care a blocat ridicarea avioanelor de la sol pentru a se apăra de atacul japonez, 9 ore mai târziu faţă de cel din Hawaii. Putem de aici intui că la celălalt cap al comunicării cu Outerbridge era tot un fel de Kermit Tyler/ Macarthur. Nefiind alertată baza de la Pearl Harbor, primul val al atacului japonez a făcut mult mai mari victime şi distrugeri materiale decât cel de-al doilea, când personalul militar deja se repliase în apărarea sa.
<br />
<br />
De fapt această poveste cu aşteptarea onor avioane B-17 este una falsă, menită să acopere această prezumtivă naivitate a lui Tyler de a nu alerta baza. Ea a fost creată de FBI în anii ce au urmat atacului (iar după 1947 şi de CIA) spre a justifica această pasivitate a lui Tyler în faţa celor 2000 de supravieţuitori ai atacului care cereau explicaţii superiorilor pentru lipsa de reacţie în sensul în care fuseseră antrenaţi. Pe parcursul următoarei secţiuni voi demantela în detaliu şi această minciună a avioanelor B-17. Probabil că şi poveştile de adormit copiii scrise de Macarthur în cartea sus-menţionată au fost coapte tot de FBI.
<br />
<br />
<b>Al 4-lea indiciu </b>semnificativ al atacului din 7 decembrie 1941 este faptul că flota navală americană de la baza din San Diego, California ( aflată pe coasta vestică a SUA) a fost mutată în mai 1940 la Pearl Harbor. Comandantul bazei de atunci, amiralul James O. Richardson, a protestat vehement faţă de această mutare, invocând tocmai riscul ca flota din Pacific să fie expusă şi anihilată de un potenţial atac japonez, în contextul tensiunilor dintre cele două ţări din acea perioadă. O astfel de idee nu era cine ştie ce mare exerciţiu de deducţie, ci o precauţie elementară, după cum au şi demonstrat evenimentele ulterioare. Dar, în loc să fie promovat pentru circumspecţia şi abilitatea sa de a prevedea un potenţial dezastru (semnul distinctiv al inteligenţei), Richardson a fost destituit din funcţie şi înlocuit la comanda bazei cu amiralul Husband Edward Kimmel.
<br />
<br />
O să revin şi la această temă în următoarele secţiuni. Deocamdată mă limitez să subliniez modul absolut bizar în care Richardson a fost destituit din funcţie pentru că şi-a făcut treaba, în raport cu Tyler care a fost promovat într-un timp record în funcţie (a ajuns locotenent colonel în mai puţin de un an), deşi făcuse o „eroare” gravă, care a dus la creşterea numărului de victime ale atacului japonez. Pe de altă parte amiralul Richardson a fost destituit deşi , dacă era ascultat de factorii de decizie sau lăsat în funcţie, putea reduce mult amploarea dezastrului. În acest caz capitalismul şi-a pierdut orice fel de urmă de meritocraţie, imbecilii fiind recompensaţi iar cei cu judecată dreaptă eliminaţi. Pare că sistemul s-ar fi întors cu susul în jos, recompensându-i pe incompetenţi şi schimbându-i din funcţie pe cei competenţi. Capitalismul face şi el aşa ceva, precum toate sistemele politice de până acum au făcut-o. Însă el este cel mai meritocrat sistem politic dintre toate, geniile în ştiinţă, tehnologie sau artă fiind timpuriu găsite şi recompensate. Însă faţă de acea zi de 7/8 decembrie din Pacific, acest sistem pare că s-a comportat într-un mod feudal cu cei implicaţi în acele evenimente.
<br />
<br />
Există multe mărturii ale unor înalţi oficiali implicaţi în cel de-al doilea război mondial care lasă să se întrevadă faptul că războiul cu Japonia era iminent. La pagina 129 din cartea sus menţionată, „Reminiscences”, comandantul bazei Clark Field din Filipine, generalul Douglas Macarthur, spune că:
<br />
<br />
<blockquote>„Ordinele mele de la Washington erau să nu inițiez ostilități împotriva japonezilor sub nicio circumstanță.”
</blockquote>
<br />
<br />
Se poate deduce de aici faptul că Washingtonul aştepta un atac japonez dar nu doar că nu a acţionat, dar a şi tras sforile pentru ca oamenii din teren să nu se poată apăra. Pe lângă aceste 4 indicii mai există <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/02/25464-peste-1000-de-morti-in-urma.html" target="_blank">încă 3, pe care le voi detalia într-o secţiune ulterioară </a> . Ele sînt ordinul de stopare a patrulării regulate a avioanelor de vânătoare din jurul insulei Oahu, ordinul de oprire a aparatelor radar la ora 7 dimineaţa şi ordinul de stopare a tuturor staţiilor radar de pe insulă. Mai mult decât atât, voi arăta indicii chiar şi de despre <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/03/25465-indicii-despre-auto-sabotaj.html" target="_blank">auto-sabotaj asupra flotei navale americane începând cu 1940 până la finalul lui 1941 </a> .
<br />
<br />
Cum e posibil aşa ceva? Am oferit un răspuns la această întrebare în documentarul meu „<a href="https://youtu.be/toJQIuPRJrU" target="_blank"></a>Cea mai mare crimă din istorie” precum şi în „<a href="https://youtu.be/i5-XyozCKFc" target="_blank">Sadismul în politica internaţională”</a> . O explicaţie raţională pentru aceste bizarerii este faptul că pilonii decizionali au ştiut de iminenţa acestor atacuri dar au evitat pe cât posibil alertarea celor două baze, pentru că sistemul capitalist este dependent de război. După cum am arătat în cele două documentare linkate mai sus, războaiele aduc nenorocire celor săraci şi profit şi mai mare pentru cei bogaţi. În acest subcapitol voi aduce noi argumente şi detalii în favoarea celor spuse acolo.
<br />
<br />
Marea majoritate a celor care află de aceste indicii încep să aibă dubii că varianta oficială despre Pearl Harbor ar fi şi cea adevărată. În special al doilea „atac surpriză” de la Clark Field este cel mai puţin credibil că ar fi putut fi la fel de „surpriză” precum cel de la Pearl Harbor. Această similitudine diminuează mult posibilitatea ca şi acesta să fi fost tot un atac surpriză, a doua oară. Ştiu, capitalismul se bazează mult pe memoria scurtă a supuşilor, dar între cele două atacuri nu e timp de uitare. Surpriza îşi pierde din putere dacă e repetată…
<br />
<br />
Sistemul dezinformaţional s-a concentrat pe credibilizarea indiciului numărul 3, cel cu avioanele B-17 şi vom vedea în următoarea secţiune cum. Restul de bizarerii au fost discret <a href="https://youtu.be/ndoiAKOAGAM" target="_blank">scoase din istoria predată marelui public până la cenzură clasică</a> . Nici cea cu radarul n-a fost tocmai lăsat să ajungă la marele public pentru a nu alimenta speculaţiile dizidenţilor. Dar celelalte 3 au fost cenzurate într-un mod specific capitalismului, tocmai pentru că, fiind împreună, scad credibilitatea lanţului dezinformaţional creat în jurul avioanelor B-17 din al treilea indiciu. Noroc cu apariţia internetului, când astfel de date au scăpat în spaţiul public şi cu greu mai pot fi controlate pentru cine are timp şi răbdare spre a le cerceta.
<br />
<br />
De aceea aceste evenimente nu sînt prezentate niciodată împreună în materialele ce susţin varianta oficială. În unele materiale există ambele teme cu radarul de la Opana şi submarinul japonez scufundat, dar separate printr-un noian de detalii, care îl determină pe omul obişnuit să nu facă legătura între ele şi să observe coincidenţa. La minutul 84 din filmul „Pearl Harbor” (2001) se prezintă foarte sumar povestea radarului şi submarinului. Momentul e strategic ales, chiar înainte de atacul propriuzis, cel mai spectaculos din tot filmul, plin de efecte speciale şi scene lacrimogene. Acestea sînt special puse acolo ca să împiedice întrebările despre cum e posibil o coincidenţă aşa de mare. Un alte exemplu este filmul „TORA TORA TORA” (1970) unde submarinul japonez scufundat este prezentat la minutul 86 iar radarul de la Opana la 93, şi acestea izolate dezinformaţional de numeroase detalii şi urmate de spectaculozitatea exploziilor care le iau faţa celorlalte şi rămân în mintea spectatorului comun. Voi scrie o secţiune special dedicată acestor dezinformări prin mijloacele culturii de masă.
<br />
<br />
Din această cauză, povestea submarinului japonez scufundat, a atacului de la Clark Field, a radarului de la Opana şi a mutării flotei de la San Diego la Pearl Harbor au fost scoase din istorie prin haos informaţional în jurul atacului propriuzis, spre a nu da de gândit majorităţii. Rezultatul este că opinia publică nu le cunoaşte. În aceeaşi situaţie se află o bună parte dintre profesorii de istorie. Ele au fost şi încă sînt cunoscute de o minoritate de „specialişti” şi supravieţuitori care în ultimii ani s-au tot împuţinat datorită bătrâneţii. „Specialiştii” sunt de multe ori aleşi pe sprânceană, cu rol de avocaţi ai minciunii oficiale. Unul dintre produsele lor dezinformaţionale este această minciună cu avioanele B-17 menţionată mai sus, menită să cârpească pasivitatea lui Kermit Tyler faţă de raportul operatorilor radar de la Opana. În <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/12/25462-minciuna-cu-avioanele-b-17-care.html" target="_blank">următoarea secţiune </a> voi demantela în detaliu această minciună.
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-50135160022992965182022-10-28T02:59:00.004-07:002022-10-28T02:59:50.850-07:00Manifestul societăţii automatiste <div>
<div style="text-align: right;"><br /></div>
<br /></div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: x-small;">
English version soon
</span><br /></div><div>
<br />
În 2015 am început <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2015/03/asemanari-si-deosebiri-intre-sclavul.html" target="_blank">o serie de articole pe tema sclavagismului </a> , cu modificările sale contemporane. Până la urmă mi-am dat seama că această serie va deveni o carte, la fel ca şi precedenta, „<a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/05/sa-desadizam-lumea-studiu-asupra.html" target="_blank">Să desadizăm lumea!</a>” , care a pornit tot de la o serie de articole pe tema feminismului şi a abuzurilor/crimelor dintre sexe, în special de la cel bărbătesc pentru cel femeiesc.
<br />
<br />
Aceasta urmează unui efort de <a href="https://starpireavampirilor.blogspot.com/2008/02/introducere.html" target="_blank">14 ani de intense şi chinuitoare căutări </a> pentru un model social mai bun. Atunci propuneam eliminarea politicienilor şi democraţia directă. Între timp mi-am dat seama că în civilizaţia occidentală politicienii sunt deja eliminaţi de pe la sfârşitul secolului al 19-lea, când marile dinastii de industriaşi şi bancheri i-au manipulat pentru a adopta politici favorabile lor. Dictaturile clasice şi primatul politicienilor mai există în ţările lumii a 3-a.
<br />
<br />
Astăzi instituţia electorală şi clasa politică au ajuns un <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2012/08/institutia-electorala-un-nod-in-reteaua.html" target="_blank">mecanism de subminare politică a dizidenţilor </a>. Când mă gândesc la ce a putut ajunge activistul civic american Bernie Sanders, absorbit şi ofilit în Partidul Democrat din SUA, îmi vine în minte domesticirea lupului pentru a fi transformat din fiară în javră docilă. Şi la noi s-a încercat ceva similar cu activistul de mediu Mihai Goţiu, cooptat de USR în Parlament şi vânat sistematic de camerele de luat vederi pentru a fi apoi denigrat de opinia publică, ce va fi uitat de lupta lui pentru <a href="https://www.emag.ro/afacerea-rosia-montana-mihai-gotiu-9786068437354/pd/D3R8QBBBM/" target="_blank">salvarea Roşiei Montane </a> .
<br />
<br />
Cei mai mulţi dintre politicieni sunt chemaţi în Parlament cu aceeaşi funcţie pe care aplaudacii o aveau în „Marea adunare Naţională”, pe timpul dictaturii comuniste. Spionajul civil local îi păpuşează prin instrumentele lor specifice să facă ce a decis CIA pentru o anumită zonă geografică. Avantajul acestei dictaturi a spionajului informaţional este acela că elimină posibilitatea alegerii unui dictator. Dar povestea asta e şi ea una inexactă, deoarece, aşa cum am arătat la minutul 29 din documentarul meu „<a href="https://youtu.be/toJQIuPRJrU" target="_blank">Cea mai mare crimă din istorie</a>” , Hitler nu a câştigat majoritatea, ci a fost sprijinit să ajungă acolo. Dictatorii nu sunt aleşi ci se impun prin forţă. Unii dictatori au fost şi aleşi, în special în ţările din lumea a 3-a, unde populaţia nu are experienţă cu democraţia. Doar în ţările nordice, unde sistemele sociale sunt mai echitabile, o democraţie directă poate funcţiona nealterat. Apoi, printr-o campanie intensă de manipulare, inclusiv votul direct de proiecte poate fi viciat.
<br />
<br />
Astfel că la un moment dat, am ajung să găsesc scuze pentru <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/11/politica-de-jucarie-si-riscul-dictaturii.html" target="_blank">actuala mascaradă democratică </a> , în sensul că evită dictatura clasică şi se adaptează pe furia populară, generatoare de conflicte sociale majore, încercând să o evite pe cât posibil. Mulţi dizidenţi politici şi activişti civici precum Bernie Sanders ajung să renunţe în a mai lupta pentru o lume mai bună, văzând că nu se poate mai bună. La noi în România fostul politician Crin Antonescu a declarat într-un interviu că s-a retras din politică exact pentru acest motiv.
<br />
<br />
Totuşi, o asemenea perspectivă este una terifiantă, pentru că societatea actuală este o fraudă cum n-a mai fost vreodată în istorie. Pe lângă criminalitatea moştenită de la modelele sociale anterioare, democraţia actuală e încurajată în a comite crime mai mari decât cele din trecut printr-un aparat hidos de dezinformare care îi şterge urmele. Minciuna şi manipularea sunt motorul democraţiei. Şi, dacă ar rămâne doar în zona profitului pe care le generează nu ar fi grav. Dar, din păcate, acestea sunt acompaniate de criminalitate şi războaie. Secolul 20 s-a numit secolul vitezei, dar pe măsură ce vitezele vor creşte, această caracterizare va părea puerilă. În schimb, eu sper ca el să rămână în istoria umanităţii ca secolul terorii, în raport cu restul de perioade istorice ce urmează să vină. Sper asta nu pentru că aşa îl caracterizez eu, ci pentru ca în viitor să nu mai fie catastrofe precum cele două războaie mondiale, Coreea Vietnam, Iugoslavia, Rwanda şi altele, specifice acestei perioade oribile.
<br />
<br />
Rezultatul pentru o lume mai bună a venit în mine precum adevărul descris de Descartes. Încă din 2008 am creat o etichetă pentru „baldovin opinius” care se cheamă „technology will set us free”, convins fiind că tehnologia este calea pentru eliberarea de sclavia modificată modern, cea mai stringentă problemă atât a societăţii clasice cât şi a celei contemporane. Tehnologia a fost unul dintre factorii pentru care <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2018/01/4-cauza-tehnologica-pentru-evolutiei.html%20" target="_blank">sclavia clasică s-a transformat în cea salarială, modernă </a>. Pe măsură ce tehnologia va evolua, multe dintre joburile umilitoare de astăzi, vor dispărea. Şi, odată cu acestea va dispărea însuşi aparatul de convingere a unei minorităţi dezavantajate să accepte aceste joburi.
<br />
<br />
Tehnologia are resursele de a mai atenua din această problemă prin eliminarea acelor joburi umilitoare, precum cele de gunoier sau agricultor, şi a celor periculoase, precum cele de constructor de clădiri sau tăietori de lemne. Cei care fac aceste joburi sunt puţini. Restul îşi dau seama că aceşti oameni sunt sub-privilegiaţi, dar cineva trebuie să le facă. Ei justifică inechitatea sclavagismului cam în acelaşi fel în care Aristotel justifica sclavia, respectiv prin sporirea „libertăţilor” celorlalţi. Ei acceptă însăşi starea lor de sclavie tocmai prin prisma „necesităţii” celorlalte. Dacă tehnologia ar înlocui aceste joburi rutinante şi dezumanizante, atunci o doză importantă de libertate s-ar infuza în întreaga umanitate.
<br />
<br />
Societatea automatistă este societatea viitorului unde roboţii vor face majoritatea muncilor, iar umanitatea se va concentra pe inovaţii tehnologice şi realizarea de noi roboţi pentru automatizare superioară. Oamenii nu o să-şi mai irosească potenţialul creator în activităţi plictisitoare şi repetitive precum cele agricole, comerciale sau financiar-bancare. Deocamdată tehnologia are o imagine proastă în percepţia publică, ambivalent cu interesul majorităţii de a poseda cele mai noi gadgeturi sau aparate. Pentru cei de la baza piramidei sociale, deocamdată tehnologia avenit cu şomaj şi marginalizare, locurile lor de muncă fiind înlocuite de roboţi. Filmele cu tema roboţilor care supun apoi umanitatea şi o parazitează au devenit block-bustere în toată lumea, precum seria Terminator sau Matrix.
<br />
<br />
Şi totuşi această temere este similară cu cea a zguduielii pasagerilor odată cu creşterea vitezei caleştilor devenite automobile. Strada asfaltată neted a înlocuit pe cea din piatră cubică, aşa că soluţia a venit concomitent cu evoluţia tehnologică. În acelaşi fel există posibilitatea de rezolvare a problemei şomajului şi marginalizării cu instrumente noi, specifice societăţii automatiste. În spaţiul public s-a lansat de ceva vreme ideea venitului minim garantat, pe care trebuie să îl acorde ţările civilizate oricărui cetăţean, indiferent dacă este angajat sau nu. Elon Musk e unul dintre susţinătorii acestei idei, deşi în ţările sărace nu prea are cum să fie pusă în practică. Pentru aşa ceva e nevoie de infrastructură industrială, cu roboţi care să producă bunurile pe care apoi statul să le dea cetăţenilor, aşa cum există în ţările bogate. Dacă nu există această infrastructură, atunci anumiţi cetăţeni ar trebui să le producă pentru ceilalţi, ceea ce întăreşte şi mai mult sclavagismul.
<br />
<br />
Societatea automatistă nu este o utopie, ci o realitate palpabilă care poate fi văzută şi astăzi. Ajutorul de şomaj practicat de peste o jumătate de secol în civilizaţia occidentală este o formă de venit minim garantat. Putem găsi semnele sale la însăşi masa caldă oferită gratis şomerilor în timpul crizei din 1929 şi mai de mai târziu. Sistemul de pensii funcţionează de câteva secole; şi el reprezintă o formă incipientă de venit minim garantat. Când astăzi un om este aruncat în stradă ca un gunoi pentru că nu-şi poate găsi de lucru, societatea pare că se întoarce câteva secole în urmă. În ciuda evoluţiei tehnologice a civilizaţiei, aşa ceva pare să fie o retrogradare arbitrară a unor oameni în trecutul întunecat. <a href="https://baldovin.blogspot.com/2019/11/papagalul-chiri-si-relatia-mea-cu.html%20" target="_blank">Personal am păţit-o pe pielea mea</a> şi ştiu exact ce înseamnă. Nimeni nu trebuie să mai treacă prin aşa ceva. Această experienţă m-a dus înspre activismul civic în ultimii 15 ani.
<br />
<br />
Venitul minim garantat este un pas înainte spre civilizaţie, însă nu elimină total sclavia salarială. Totuşi ea este calea pentru aşa ceva într-un viitor ceva mai îndepărtat. Chiar şi în acest moment sclavia salarială se manifestă mai puţin între săraci şi mai mult între angajaţi; aceştia deja câştigă mult mai mult decât un venit minim garantat. Şi totuşi stresul şi sentimentul de alienare îi acompaniază în viaţa de zi cu zi. Ei ar putea oricând să se întoarcă spre un stil de viaţă mai puţin agitat, însă se află sub influenţa presei oficiale şi a anturajului care pun presiune pe ei să continue. Personal am trecut prin aşa ceva în perioada în care am lucrat ca graphic designer şi am putut observa aceste chingi nevăzute ale manipulării, prin care cineva este atras în ierarhia de comandă a sclaviei. Chiar dacă luciditatea mea de atunci era destul de apropiată de cea de azi, totuşi ea nu a fost de ajuns pentru a-mi salva timpul şi a ieşi din malaxorul capitalist al sclaviei.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaqvebsf10CbnSaywsI2QZ395cYeEdSL1-Q__1B9YJs9gwDXex2dpfM6kB3i8MORDUJ4W_a1RggUZym5g0Gkmoex7rBr62vrXKFf6J1IGMIJ_N2wXxN93yzOxKB0XixuiIGqKVKBDMEq_e1JG5brGMey5zz5UFEd236V_WoTH4Bko2Y6Krr-UWuVjOwA/s2600/SciFiArchitecture.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1950" data-original-width="2600" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaqvebsf10CbnSaywsI2QZ395cYeEdSL1-Q__1B9YJs9gwDXex2dpfM6kB3i8MORDUJ4W_a1RggUZym5g0Gkmoex7rBr62vrXKFf6J1IGMIJ_N2wXxN93yzOxKB0XixuiIGqKVKBDMEq_e1JG5brGMey5zz5UFEd236V_WoTH4Bko2Y6Krr-UWuVjOwA/s400/SciFiArchitecture.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Nu cred că în viitorul apropiat vom putea elimina propaganda sclavagistă, în sensul de a lăsa lumea să lucreze cât doreşte şi cum doreşte, aşa cum ar fi normal într-o societate cu adevărat liberă şi echitabilă. Putem însă crea o contraofensivă deconstructivistă a spectrului dezinformaţional din mass-media, în special asupra celui din divertisment, în aşa fel încât societatea să funcţioneze mai echitabil. Oricum, aşa ceva poate fi oricând contracarat cu campanii media şi mai puternice. Dar măcar putem elimina această oribilă practică a ameninţării cu aruncatul în stradă şi a excluziunii sociale, aşa cum am păţit-o eu.
<br />
<br />
Stratificarea socială trebuie făcută prin evaluări corecte a rezultatului fiecăruia în a contribui la viaţa publică, nu pe experienţa familială de a căpuşi societatea, aşa cum au făcut şi încă fac dinastiile Rockefeller şi Rothschild. Toate aceste joburi umilitoare, degradante şi dezumanizante pot fi făcute cu ajutorul roboţilor sau a maşinilor, însă nu există voinţă politică de a investi în această tehnologie. Spionajul civil pune frână dezvoltării sociale pentru a-şi păstra privilegiile croite cu constituţia lor libidinală sadică, după cum am arătat în detaliu în documentarul meu “<a href="https://youtu.be/i5-XyozCKFc" target="_blank">Sadismul în politica internaţională</a>” .
<br />
<br />
Din păcate aceşti sadici din vârful spionajului civil nu doresc ca aceste joburi umilitoare să dispară, vor să atragă câţi mai mulţi imigranţi spre ele, dintre care ulterior se vor alege următorii boschetari, pe care să-i vâneze ei spre satisfacerea plăcerilor lor maladive care pun în pericol însăşi specia umană . Asemenea comunismului, şi capitalismul se dovedeşte a fi o frână în calea evoluţiei sociale, pentru că o mână de infractori de lux căpuşează specia umană. La fel ca şi comuniştii, care persecutau vârfurile culturale şi politice, şi capitaliştii trag umanitatea în jos, înspre secolul al 18-lea, respectiv visul lor de aur. Această adunătură de infractori de lux din care sunt compuse armatele, spionajul civil şi poliţia se află din punct de vedere intelectual în acest secol.
<br />
<br />
O educaţie echitabilă, fără frustrări şi abuzuri din partea familiei sau anturajului, va rezolva şi problema criminalităţii, aşa cum deja se întâmplă în ţările Europei nordice, unde închisorile se închid ele însele şi devin destinaţii diferite. Din păcate clică degenerată nu doreşte nici echitate socială nici prosperitate. Aşa că societatea automatistă este principalul duşman al acestei clici degenerate, care parazitează periculos specia umană de peste 2 secole. Potenţialul creator uman şi al însăşi speciei e irosit în numeroase calcule matematice şi alte diversiuni instituţionale în viaţa de zi cu zi tocmai pentru a le camufla acestor criminali de lux plăcerile maladive de a fi un fel de Dumnezeu pe pământ şi a produce o selecţie naturală în umanitate conform statutului lor odios.
<br />
<br />
Ca nişte „porci satisfăcuţi” (vezi John Stuart Mill ) ei nu pot vedea că societatea civilă i-a depăşit cu mult; <a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ%20" target="_blank">diversiunile pe care ei le creează</a> sunt imediat demantelate , deşi la ele lucrează o armată de idioţi timp de ani de zile. Singurul motiv pentru care societatea le înghite este acela că alternativa la capitalism este un rău şi mai mare, respectiv dictatura. Dar eu nu vreau să închid ochii la asemenea orori care duc la pierderi de vieţi, doar pentru a acoperi aceste pulsiuni maladive a acestor dezaxaţi sexual. De aceea <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2015/03/asemanari-si-deosebiri-intre-sclavul.html" target="_blank">pe parcursul acestei cărţi </a>am să dezvălui toate minciunile şi ororile civilizaţiei capitaliste, ca frână pentru civilizaţia automatistă.
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true" style="text-align: left;"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-30727101280462029732022-09-30T05:44:00.032-07:002022-10-08T04:54:15.980-07:00Gradul de probabilitate al informaţiilor din cel mai recent documentar al meu, „Cea mai mare crimă din istorie”
Întrerup seria de articole pe tema dezinformării pentru un subiect foarte apropiat, respectiv cel mai recent documentar al meu, „<a href="https://gabrielbaldovin.blogspot.com/2022/09/cea-mai-mare-crima-din-istorie.html%20" target="_blank">Cea mai mare crimă din istorie</a>” , o detaliere a aproximativ 10-15 minute dedicate celui de-al doilea război mondial, din documentarul meu publicat în 2020, „<a href="https://youtu.be/i5-XyozCKFc" target="_blank">Sadismul în politica internaţională</a>” .
<br />
<br />
<b>Nivelurile de probabilitate al informaţiilor din acest documentar
</b><br />
<br />
Există 3 niveluri de probabilitate în datele acestui nou documentar:
<br />
<br />
- foarte mare
<br />
- mediu
<br />
- aproximativ
<br />
<br />
În prima categorie pot fi incluse majoritatea datelor din el, susţinute de imagini şi interviuri. Probabil cea mai importantă dintre ele despre ele este legată de însuşi leit-motivul acestui documentar, respectiv dezinformarea locotenentului de informaţii Kermit Tyler cum că avioanele japoneze surprinse de radarul Opana care urmau să atace Pearl Harbor, ar fi fost avioane americane. Tyler a recunoscut într-un astfel de interviu că a cerut operatorilor de la radar să nu se impacienteze despre acele avioane, după peste jumătate de secol a fost băgat la cutie şi ascuns de spionajul civil american. Dar, între timp, informaţia asta împreună cu altele, la care voi reveni mai jos, au ajuns prin viu grad la o mare parte din populaţia SUA. Şi acestea ar fi putut fi trucate, însă gradul lor de probabilitate rămâne mare deoarece sunt susţinute şi de texte istorice. Informaţia că generalul NATO Wesley Clark a încercat să mintă despre bombardarea convoiului de civili albanezi la Korisa (pe care în vorbe era menit să-i protejeze), e foarte probabilă, pentru că exact asta spune el într-un interviu din care am preluat şi eu. Informaţia că uriaşa companie americană IBM a sprijinit Germania nazistă e foarte probabilă din moment ce există fotografie cu fondatorul IBM Thomas J. Watson împreună cu Hitler.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrFVyKJN0HfoSoiMTgFuiV_G_1pGBYt_90SCDIaMc9X-zxygVAe1PO4cG14FZLmEXROSjrNCxpSAjGatlKhv5pzAvAEhBcGeiXeOHSwY4ux6J55G_0Iw38CGIU9Z5m9hrBevfrXKGZVnT0yjxU1W8HbbYWsCGWj5X4vbEbGvZxtFUYaW1Xta9_lu0JEw/s1024/ThomasWatson-Hitler.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="782" data-original-width="1024" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrFVyKJN0HfoSoiMTgFuiV_G_1pGBYt_90SCDIaMc9X-zxygVAe1PO4cG14FZLmEXROSjrNCxpSAjGatlKhv5pzAvAEhBcGeiXeOHSwY4ux6J55G_0Iw38CGIU9Z5m9hrBevfrXKGZVnT0yjxU1W8HbbYWsCGWj5X4vbEbGvZxtFUYaW1Xta9_lu0JEw/s400/ThomasWatson-Hitler.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Menţionarea lui Henry Ford „în termeni buni” în cartea celebră a lui Hitler „Mein Kampf”, apare doar în primele ediţii, la paginile 929 şi 930. Nu se ştie exact de ce a dispărut după aceea, poate pentru faptul că Ford nu a susţinut moral sau financiar nazismul. Sau poate că falsificatorii istoriei au făcut-o ei, pentru a păstra imaginea bună a unuia dintre cei mai iluştrii americani din istorie. Eu am găsit iniţial o ediţie ulterioară, dar după aceea am dat şi de una anterioară, aşa că am indicat-o exact cu pagina aferentă din documentar. Oricum, mi s-a părut din start foarte firesc ca el să fie menţionat Hitler, pentru textele sale antisemite. Am mers pe probabilitatea că, undeva, această referinţă la Ford a fost cenzurată/modificată, sau ceva s-a întâmplat. Aşadar, dacă veţi merge să căutaţi în „Mein Kampf”, aveţi grijă să nimeriţi o astfel de variantă!
<br />
<br />
În principiu, cam tot ce e imagine ce detaliază cele narate de voce sunt astfel de informaţii foarte probabile. Pe lângă acestea există informaţii de probabilitate medie, pe care le-am găsit în cărţi. Ce-i drept, faptul că e scris într-o carte nu e deloc un indiciu de siguranţă a adevărului, mai ales în domeniul istoriei. Însă detaliile date de anumiţi autori au o anumită autenticitate şi coerenţă faptică, pe care doar scriitorii le pot crea. De exemplu nararea lui Hiroyuki Agawa despre arestarea acelui ultranaţionalist care voia să arunce în aer casa lui Yamamoto, pare coerentă cu conflictul dintre ultranaţionaliştii japonezi şi comunitatea Zaibatsu din anii 30, dar şi cu atitudinea pro-occidentală a celebrului amiral japonez. Apoi, unii istorici au o anumită notorietate şi respect pentru această meserie. Desigur, nici asta nu e un criteriu 100% sigur. Însă eu am pus în documentar referinţele cu pagină şi chiar citat din cărţile lor, trimiţând acolo atenţia critică.
<br />
<br />
Alte informaţii de probabilitate medie sunt concluzii pe care eu le-am tras în urma faptelor. Mie mi se par foarte probabile, dar nu pot estima cât de probabile sunt în realitate, din moment ce nu am acces la toate datele de analiză. Prin urmare, au mai mic grad de probabilitate decât celelalte. Ele sunt în documentar dublate de imagini sugestive, uneori fără legătură literală cu subiectul, dar cu asocieri mentale edificatoare. Acest motiv împreună cu editarea video şi cu coloana sonoră, <a href="https://gabrielbaldovin.blogspot.com/2022/04/the-biggest-crime-in-hisory-soundtrack.html%20" target="_blank">pe care am făcut-o </a> , au fost motivele pentru care am postat acest documentar pe baldovin arte şi nu aici, conform temei sale ce ţine de cele mai scrupuloase detalii ştiinţifice.
<br />
<br />
Informaţii cu grad mediu spre mare de probabilitate sunt cele despre dinastia Rothschild şi primul război mondial. Dat fiind faptul că de un secol ei au făcut un pas înapoi din prim-planul vieţii publice (pentru a evita eventualele răzbunări ale victimelor sistemului), nu avem decât date scrise despre ei. Dar presa şi cărţile nu erau atât de controlate până acum 100 de ani, aşa că gradul de probabilitate a informaţiilor scrise este mai mare decât cel de azi. După cum am arătat <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/03/2541-dezinformarea-una-dintre-cele-3.html" target="_blank">în secţiunea aceasta din cartea mea recentă </a>, rolul magnaţilor în urzirea politicilor comunitare, naţionale şi chiar internaţionale a fost scos la iveală concret, cu date palpabile, de jurnalista Ida Tarbell, care a dezvăluit practicile dubioase ale companiei Stadard Oil, a lui Rockefeller. În urma acestor date, Rockefeller a trebuit să cumpere susţinerea publică prin acte caritabile şi construcţia celebrului centru comercial din New York. Cu toate astea, dinastia Rockefeller a ieşit şi ea preventiv din viaţa publică, după anii 60. Între timp a apărut o pătură dezinformativă de miliardari precum Soroş sau Bill Gates, şi lobby-şti de duzină, toţi meniţi să atragă ura publică spre ei, la fel ca şi politicienii. Dar, marile politici sunt făcute tot de aceste mari dinastii, deşi numele lor nu mai sunt Rothschild şi Rockefeller. Aşa că, chiar dacă datele despre dinastia Rothschild au fost treptat retrase din istorie, în special în Marea Britanie, totuşi rolul lor poate fi dedus logic din însăşi rolul general al lobbyştilor în capitalism.
<br />
<br />
În sfârşit, există şi câteva informaţii cu un grad mic de probabilitate. Acestea nu sunt multe, le pot enumera pe degetele de la o mână. Am stat mult pe gânduri dacă să scot acele pasaje sau să le las. Am scos câteva, oricum. Ele nu sunt decisive pentru firul naraţiunii, însă îl îmbogăţesc în detalii. Dar nu acesta a fost principalul motive pentru care le-am inclus în documentar, ci faptul că ar putea fi produsul a unei strategii a spionajului civil de epurare informaţională a istoriei. Vreau ca lumea să nu le uite şi să le transmită mai departe noilor generaţii, în speranţa că la un moment dat vor scăpa controlului alte informaţii găsite accidental, precum cele pe baza cărora am creat acest documentar.
<br />
<br />
Probabil că cea mai nesigură informaţie din documentar este „Union Banking Corporation” şi Prescott Bush. Nu îmi dau seama sigur dacă această bancă a existat cu adevărat, din ce am găsit în spaţiul public, deşi, perioada în care ar fi fost activă a fost foarte scurtă, până la începutul războiului (sau sfârşitul său, după alte surse). Referinţele la ea sunt câteva ziare, după cum se vede şi în documentar. Nimic oficial, nici un act clar sau vreo declaraţie a celor avizaţi, în special de la familia Bush. Din datele pe care le am acum , mai probabil mi se pare să nu fi existat decât să fi existat. Ştiu că al doilea război mondial a fost făcut de marii industriaşi şi bancheri americani în frunte cu Rockefeller şi Morgan. Nu văd ce nevoie mai era ca Fritz Thyssen să-şi facă bancă în SUA, din moment ce banii veneau grămadă de la Rockefeller în SUA şi Rothchild aici în Europa. Cred că, deşi era foarte bogat, totuşi el a îndeplinit rolul pe care Soros şi Bil Gates l-au îndeplinit pentru a acoperi aceste două dinastii de mega- infractori de lux în zilele noastre, anume deturnarea atenţiei dinspre membrii lor. Şi, pentru a duce vina şi mai jos, către politicieni, în ecuaţie a fost introdus şi Prescott Bush, fapt ce este un indiciu de dezinformare, pentru că <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2012/08/institutia-electorala-un-nod-in-reteaua.html%20" target="_blank">acesta este rolul politicienilor</a>. Totuşi, având în vedere că însăşi familia Bush deja are aspect de dinastie, trebuie văzut dacă vor apărea informaţii concludente despre acest subiect în viitor şi de asta am decis să las tema aceasta în documentar.
<br />
<br />
Apoi, n-am putut găsi nume de jurnalişti evrei concediaţi de “Associated Press”, deci şi această informaţie e puţin probabilă. Dar în acele timpuri nu erau asigurări sociale şi legislaţie a muncii, aşa că oricând se putea întrerupe un contract de muncă. Prin urmare, odată cu suportul pentru nazişti al acestei companii de ştiri, observabil din infiltrarea lui Louis Lochner între ei, orice evreu nu mai colabora cu aceasta. De ce-ai colabora cu o instituţie care susţine segregarea ta ca etnie? Însă, la fel ca şi cu Ford, care a angajat şi evrei la fabricile lui în ciuda antisemitismului său, şi aici se putea întâmpla la fel.
<br />
<br />
O altă informaţie de probabilitate mică este legată de Louis Nathaniel von Rothschild şi banca Creditanstalt. Am găsit câteva articole din ziare despre prinderea lui de către nazişti la invadarea Austriei. Dar în timpul acela presa era deja manipulată la greu. În ceea ce priveşte suma de cumpărare, unele ziare zic c-a fost 21 de milioane de dolari, altele c-ar fi fost 20, iar altele chiar mai mult. Însă, e destul de clar că ziarele nu prea aveau cum să afle, decât dacă intenţionat ar fi fost trimise către ele ori de nazişti, ori de Rothschild. Dar cum se face atunci că există neconcordanţe între sumele raportate? Faptul că există aceste neconcordanţe măreşte suspiciunea privind această temă. Faptul că un eventual disident va oscila între aceste sume, îl va face neverosimil pentru anturaj, ceea ce e un indiciu că această informaţie e dezinformativă. Apoi, n-am văzut imagini şi documente oficiale cu tema asta, deşi după un secol de critici, dinastia Rothschild a ştiut să stea ascunsă de ochii publicului. Oricum, pare cam neverosimil că ar fi finanţat astfel pe nazişti când îl aveau pe Thyssen sau Schacht şi o puteau face prin aceştia, fără să-şi mai rişte Louis Nathaniel viaţa. Dar e posibil ca astfel dinastia Rothschild să se fi dat şi ea lovită de propria creaţie, şi din acest motiv am păstrat şi tema Creditanstalt în acest documentar.
<br />
<br />
Cea mai importantă informaţie cu grad mic de probabilitate este cea a destinului lui Yamamoto. Dar probabilitatea ca sfârşitul său să fie altul decât cel declarat de istoria oficială este foarte mare. Din start povestea cu interceptarea mesajelor japoneze în Pacific şi „Operațiunea Răzbunarea” din 18 aprilie 1943 este o petardă, în condiţiile în care mari criminali de război japonezi au fost daţi pe după cireş, şi achitaţi de Tribunalul Militar Internaţional pentru Orientul Îndepărtat, înfiinţat în 1945. Aşa ceva e similar ca probabilitate cu însuşi „planul său” de a ataca la Pearl Harbor, în condiţiile în care înainte de război fusese acuzat de partizanat occidentalist. Păi ce faci tu, ca şi combatant într-un război atât de sângeros cum nu se mai văzuse în istorie? Îţi omori propriul aliat? N-are nici un sens. Plus că aşa ceva s-a repetat peste o jumătate de secol mai târziu , cu Osama Bin Laden, cel prins în Pakistan dar… aruncat în mare… Mi-am exprimat dubiile faţă de naraţiunea Bin Laden şi Al Quaida într-o serie de articole <a href="https://baldovin.blogspot.com/2011/05/mitul-lui-bin-laden.html%20" target="_blank">publicate pe baldovin opinius </a>. La fel ca şi Yamamoto, familia Bin Laden a avut strânse legături cu SUA. Aşa că n-am să cred că americanii l-au doborât pe celebrul amiral după nu cred nici că, din palatul lui de multi-milionar, dintr-o dată lui Osama i-a venit dor de stat prin peşteri şi a început să organizeze atacuri împotriva SUA.
<br />
<br />
Gradul mic de probabilitate al informaţiei despre Yamamoto vine la cele două scenarii pe care eu le-am emis, şi care sunt sub 50%. Există şi alte posibile scenarii, unul dintre ele destul de probabil, şi anume că el ar fi putut fi fost scos din luptă pentru a demoraliza rezistenţa japoneză. N-am mai spus şi de acesta în documentar pentru că textele istorice admite ele însele faptul că „Operațiunea Răzbunarea” ar fi avut scop demoralizarea. Însă aşa ceva nu s-a întâmplat deloc, şi, peste doi ani, s-a lansat primul atac Kamikaze din războiul din Pacific.
<br />
<br />
<b>Cazul Kermit Tyler, cea mai mare crăpătură în procesul de instigare al celui de-al doilea război mondial
</b><br />
<br />
Astfel că, împletirea acestor 3 tipuri de informaţii duc la această nouă perspectivă nu doar asupra celui de-al doilea război mondial, ci asupra istoriei în general. Faptul că locotenentul Kermit Tyler a oprit alerta venită dinspre soldaţii Joseph Lockard şi George Elliot de la staţia radar de la Opana, Oahu, privind formaţiunea de avioane care se îndrepta spre Pearl Harbor, a fost în cele din urmă recunoscută de el însuşi în interviul din care eu am redat încă de la începutul documentarului. Există o posibilitate minoră ca Tyler ( ofiţer de informaţii) să fi urmat un ordin de dezinformare, şi să fi creat această poveste tocmai pentru a-i pune pe piste greşite pe dizidenţii politici. Da, există o oarecare posibilitate ca povestea interceptării prin radar a acelor avioane să fie complet falsă, creată de departamentele de dezinformare ale spionajului civil, ce l-a subordonat pe cel militar, pentru a-i convinge pe americani să accepte intrarea ţării lor în război. Numai că însăşi contracararea ei prin textele şi terminalele media oficiale, cum că, ba radarul ar fi fost primitiv la acea vreme, sau că lui Tyler i s-ar fi părut că ar fi avioane americane B-17, care, - vezi Doamne! - veneau ele aşa neanunţate, arată că această informaţie e foarte probabil adevărată.
<br />
<br />
O posibilă obiecţie la discursul din documentar ar putea fi faptul că, pe de o parte contest caracterul surprinzător al atacului de la Pearl Harbor, iar în alte momente îl accept ca surprinzător; da, este surprinzător pentru omul simplu neimplicat în acele evenimente, dar nu a fost surprinzător pentru profesioniştii din armată precum locotenentul Tyler, şi, probabil, nici pentru cei din politică. Păi cum crezi că ajungi la Pearl Harbor ca locotenent de informaţii? Vrea ţara să te trimită în vacanţă în Hawai, sau cum? Moşul minţea cu neruşinare chiar şi la 90 de ani, tipic pentru spioni. Dimpotrivă, faptul că soldaţii Joseph Lockard şi G. Elliot au preferat să meargă în acea dimineaţă de duminică la staţia radar, deşi primiseră liber, probabil că s-a datorat temerii că japonezii ar putea ataca, fapt ce plutea în aer. Deşi au primit liber, ei nu au vrut să-şi asume incompetenţa şi vina de a lăsa staţia nesupravegheată, observând că nimeni nu fusese însărcinat să-i înlocuiască. E puţin probabil că vreodată acest punct de observaţie ar fi rămas nesupravegheat, chiar şi pe timp de pace.
<br />
<br />
O posibilă obiecţie la discursul din documentar ar putea fi faptul că, pe de o parte contest caracterul surprinzător al atacului de la Pearl Harbor, iar în alte momente îl accept ca surprinzător; da, este surprinzător pentru omul simplu neimplicat în acele evenimente, dar nu a fost surprinzător pentru profesioniştii din armată precum locotenentul Tyler, şi, probabil, nici pentru cei din politică. Păi cum crezi că ajungi la Pearl Harbor ca locotenent de informaţii? Vrea ţara să te trimită în vacanţă în Hawai, sau cum? Moşul minţea cu neruşinare chiar şi la 90 de ani, tipic pentru spioni. O minciună la fel de gogonată este şi cea <a href="https://www.ww2online.org/view/kermit-tyler?_ga=2.185583277.50846325.1655793696-1906125833.1653123986#segment-1" target="_blank">spusă în interviul cu pricina</a> , din care am luat şi eu în documentar, cum că nu se aştepta ca avioanele japoneze să poată zbura tocmai până în Hawaii, de parcă nu auzise de portavioane ce transportă avioanele militare. La fel a pretins mincinos că el, locotenent de informaţii, nu citea ştirile sau că n-ar fi ştiut de conflictele dintre armata americană şi cea japoneză din China şi Indochina cu câţiva ani înainte.
<br />
<br />
Planul iniţial a fost ca şi operatorii radar Joseph Lockard şi G. Elliot să fie sacrificaţi ca ţapi ispăşitori pentru că ar fi lăsat staţia radar nesupravegheată. Din cauza asta li s-a şi dat liber în acea dimineaţă de duminică. Dimpotrivă, faptul că ei au preferat să meargă la lucru, foarte probabil că s-a datorat tocmai temerii că japonezii ar putea ataca, fapt ce plutea în aer. Ei nu au vrut să-şi asume incompetenţa şi vina de a lăsa staţia nesupravegheată, observând că nimeni nu fusese însărcinat să-i înlocuiască. E puţin probabil că vreodată acest punct de observaţie ar fi rămas nesupravegheat, chiar şi pe timp de pace. Aşa că cei doi au privit cu suspiciune faptul că au primit liber şi s-au dus totuşi la muncă. Numai superiorul lor, locotenentul de informaţii Kermit Tyler, tocmai căzuse din lună şi nu bănuia nimic, nu? Oare un copil de 5 ani crede povestea asta?
<br />
<br />
Din nefericire, activitatea lor tot a fost sabotată, însă măcar s-au putut salva pe ei de eventuale acuzaţii de neglijenţă în serviciu, anunţând pe linie ierarhică de formaţiunea de avioane japoneze care se apropie. Probabil că era mai uşor pentru spionii din armată să-i elimine direct, şi tema radarului de la Pearl Harbor să fie scoasă din istorie. Însă ei s-au apărat în faţa colegilor, declarând adevărul despre raportarea informaţiei către Tyler. Spionajul civil capitalist ştie foarte bine că o astfel de potenţială crimă, sau orice fel de persecuţie împotriva celor doi operatori, ar fi fost percepută de opinia publică asemenea unei strategii mafiote de duzină, şi ar fi atras şi mai mult atenţia către acest subiect. Măgăreaţa s-a mutat astfel pe Tyler şi, pentru a fi protejat de o eventuală răzbunare a prietenilor şi familiilor celor ucişi în acel atac, el a fost avansat în grad ca locotenent colonel şi apoi extras din mijlocul lor. Apoi serviciul de dezinformare a venit cu ideea că radarul ar fi fost primitiv, sau că lui i s-au părut că avioanele japoneze ar fi fost avioane americane B-17. Ce-i drept, dezinformarea a mers, în sensul că tema radarului de la Pearl Harbor a fost cu succes până acum scoasă din istorie, aşa cum a fost introdusă minciuna declaraţiei de război a Germaniei împotriva SUA, sau a oricărei alte ţări în cel de-al doilea război mondial. Rămâne acum de văzut cum vom putea noi dizidenţii să o menţinem vie pentru următoarele generaţii.
<br />
<br />
În al doilea rând, Armata Imperială Japoneză a mai bombardat vasul USS Panay, în 12 Decembrie 1937, plus alte incidente în cu armata americană în timpul invaziei din China şi Indochina. În al treilea rând, înainte de atacul de la Pearl Harbor a mai existat un indiciu în observarea unui submarin japonez care spiona în zonă. Această informaţie a fost de asemenea blocată spre a ajunge la militarii bazei, asemenea celei cu avioanele. În sfârşit, „surpriza” de la Pearl Harbor s-a repetat identic la o a doua bază americană, Clark Field din Filipine. Ea a fost atacată la fel de „surprinzător” la 10 ore după ce Pearl Harbor a fost bombardat. La fel ca şi la Pearl Harbor, nici acolo militarii nu au fost avertizaţi de un posibil atac. Din fericire pentru ei, unii au ascultat ştirile şi au auzit despre drama din Hawai, aşa că s-au alertat între ei şi au părăsit pur şi simplu baza, salvându-se. Spionajul civil de asemenea încearcă să scoată această informaţie din vizorul opiniei publice şi din istorie în general, pentru că subminează ideea de surpriză la fel cum căderea clădirii 7 la WTC subminează ideea că acele turnuri au căzut în urma zdrobirii avioanelor în ele. Nimic nu se spune despre Clark Field şi submarinul detectat în documentarele simple despre Pearl Harbor găsite de mine în mediul online. Nici eu n-am mai pus în documentar şi aceste detalii, pentru că deja s-ar fi lungit prea mult, şi lucrurile sunt oricum clare. Doar cine ştie exact despre ce e vorba poate găsi informaţii despre acest subiect, pe Google.
<br />
<br />
După ce am vizionat cam 100 de astfel de documentare în care aceste teme au fost ascunse, YouTube mi-a scos în sugestie ce trebuia să-mi scoată de la început, respectiv o serie de documentare cu un nivel de detaliu nemaivăzut despre al 2-lea război mondial, începând (coincidenţă!) <a href="https://www.youtube.com/watch?v=Joh2BXPsrXs%20" target="_blank">chiar cu Pearl Harbor </a> şi continuând cu întreg parcursul războiului până la capitularea Japoniei , ( peste 120 de episoade). În primul rând, o astfel de descriere exhaustivă a desfăşurării războiului nu e pentru publicul larg. Puţini sunt atât de pasionaţi de istorie încât să piardă atâtea sute de ore urmărind această serie. Tocmai de aceea ea este sugerată de YouTube abia după ce această platformă îţi serveşte o dulcegărie de film, <a href="https://baldovin.blogspot.com/2012/09/am-terminat-primul-episod-din.html" target="_blank">marca Hollywood</a> , intitulat chiar Pearl Harbor, în care e <a href="https://youtu.be/jawVI1XwlZw" target="_blank">introdusă cu totul artificial şi o poveste de dragoste </a> , deşi această temă nu are niciun fel de legătură cu evenimentul istoric. Observăm însă intenţia de a deturna atenţia opiniei publice dinspre povestea cu radarul de la Oahu, către lacrimogenia romanţată a despărţirii unui cuplu, care înseamnă undeva sub 0,001% din tragedia sacrificării acelor oameni la Pearl Harbor.
<br />
<br />
Cam la fel s-a întâmplat şi cu filmul „Titanic”, care ascunde faptul că erau 2 vase identice… Cam la fel cu tot genul istoric de la Hollywood, unde ficţiunea e amestecată cu realitatea pentru a cârpi anumite evenimente prin ale căror crăpături se întrevăd diversiuni ale spionajului civil. Şi, filmul cu pricina e repus de mai multe ori pe profiluri diferite. Apoi, sunt trailerele şi capturile din film pe care Youtube nu doar că le lasă, dar le şi scoate în faţă ca sugestii (mie mi-a blocat sunetul sau accesul pentru „Corruption Story” în anumite ţări, deşi proiectul era făcut din colaje, iar sensul poveştii era total diferit de filmele din care fuseseră capturate). Toate acestea sunt special făcute pentru a stopa cât mai mult informaţia despre Kermit Tyler şi radarul de la Oahu înspre opinia publică. YouTube aduce în sugestii această serie detaliată abia după ce cineva petrece sute de ore pe subiect, aşa cum sunt eu, pentru a contracara ideea că această poveste ar fi ascunsă publicului. Şi, dacă cineva e atât de maniac ca mine în atenţia tubulară faţă de un subiect, hai să-i sufocăm memoria cu detalii, aşa cum se văd în această serie! Dar, mai cu grijă aşa, într-un episod se spune de submarinul detectat înainte de atac, într-altul despre Kermit Tyler şi în altul despre „surpriza” Clark Field, doar doar utilizatorul n-o face legătura dintre cele 3 evenimente, bombardat despre detalii cu explozii, fum, morţi, răniţi şi altele.
<br />
<br />
Apoi, dacă tot vrei să faci un fel de „Al Doilea Război Mondial minut cu minut”, ar fi trebuit să începi cu hărţuirea flotei germane de către Marina SUA (US Navy) în Atlantic în 1939 şi 1940 (redată la minutul 61.28 în documentarul meu), cu mult înainte de atacul de la Pearl Harbor şi de ulterioara declaraţie de război a SUA împotriva Germaniei. Pe lângă faptul că această temă a scăpat „minutei” (sic!), <a href="https://youtu.be/ZBQIqYxDx5Q" target="_blank">la episodul 3 al acestei serii </a> se aduce o nouă cârpire a poveştii lui Tyler, şi anume că nişte avioane B-17 urmau să ajungă la Pearl Harbor peste câteva zile. Şi noi ar trebui să credem că o astfel de schimbare de plan nu ar fi fost anunţată în armata SUA, şi că un locotenent a luat el de capul lui decizia că acele avioane sînt americane? La fel şi cu submarinul detectat înainte de atac? Şi la fel şi la Clark Field? Mă, da’ proşti mai ne cred aceşti spioni civili pe noi. De fapt cam atât de proşti sînt tocmai cei care cred ce văd la TV.
<br />
<br />
<b>Dizidenţa în armata SUA şi restul societăţii occidentale privind Pearl Harbor şi apetenţa magnaţilor pentru război
</b><br />
<br />
Cazul Clark Field a fost momentul răspândirii în armata americană a „teoriilor conspiraţiei” despre Pearl Harbor, împreună cu povestea radarului de la Oahu, şi dezinformarea lui Kermit Tylor. Şi aici se deschide explicaţia pentru cele două bombe şi oprirea războiului, care este deja o altă temă de dezbatere, pentru viitor. Temerea soldaţilor simpli că ceva foarte urât s-a întâmplat cu sistemul militar american, în tandem cu cel civil, care şi-a bătut joc de nişte oameni, sacrificându-i ca pe nişte animale de abator pentru <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2010/03/razboiul-cea-mai-profitabila-afacere.html" target="_blank">nevoia lor maladivă de război </a> , a marilor bogaţi, a condus la scepticism din partea americanilor de rând de a se mai înrola. Uriaşa propagandă media pro-război, cu sute de afişe, dintre care am postat şi eu câteva în documentar, a fost menită să contracareze acest val dizident. Am văzut în multe comentarii, lăsate de privitori la documentarele pe tema Pearl Harbor, mărturii despre taţi, unchi sau bunici care nu vorbeau despre asta deşi au participat direct. Tăcerea multora dintre ei nu era de durere, ci de ruşine…
<br />
<br />
Răspândirea în masă a „conspiraţiei” cum că acei 1500 de oameni au fost sacrificaţi pentru interesul marilor magnaţi de război şi profit risca să ducă la ceea ce s-a întâmplat în apoi Vietnam. Deja spaima războiului le-a creat multor soldaţi americani idei paranoide, precum aceea că un anumit tratament împotriva ţânţarilor şi malariei aduce impotenţă. Vietnamezii nu au avut nici dârzenia şi nici maşina de război japoneză, şi totuşi i-au înfrânt pe americani, deşi pierderile lor au fost de multe ori mai mari. Strategia Kamikaze a Japoniei şi refuzul de recrutare dinspre americani a dus la lansarea celor două bombe nucleare şi capitularea finală. Cu câteva mii de Kamikaze, Japonia putea distruge flota americană complet. Pentru Kamikaze nu exista antidot. Americanii aveau o singură alternativă, respectiv bombardarea totală a Japoniei, pe lângă retragerea de genul celei din Vietnam. Dar asta ar fi însemnat o pată mult prea grea în ochii opiniei publice internaţionale. Aşa că, putem să speculăm că în 1945 instigatorii războiului împotriva SUA din jurul anului 1940 au schimbat şi ei macazul precum Thyssen şi Yamamoto, cerând capitularea tocmai pentru a scoate SUA dintr-o posibilă ruşine majoră. Dar, fireşte, pilonii războiului au anticipat acest potenţial deznodământ şi s-au pregătit cu acele odioase bombe nucleare.
<br />
<br />
Iată că se creează o imagine coerentă destul de greu de a fi inventată post factum, ca dezinformare. Da, dezinformatorii pot crea scenarii, dar nu pot anticipa total şi reacţia opiniei publice, împreună cu toate etapele de contracarare ale acestor date. Aşanumita decorare a supravieţuitorilor de la atacul de la Pearl Harbor, a fost de fapt o cumpărare a tăcerii lor, şi de contracarare a acestor „idei conspiraţioniste” care au plecat de la cei doi soldaţi de la radarul din Oahu. Aceştia au vrut doar să-şi susţină nevinovăţia, şi colegii lor i-au crezut pentru că acesta este adevărul. Dar, mergând pe această idee, ei au rămas simpli soldaţi, spre deosebire de restul decoraţilor, care au preferat să înghită găluşca oficială, în timp ce ceilalţi, care puteau susţine varianta oficială, au fost decoraţi. Lockard şi Elliot nu prea aveau ce face; dacă şi-ar fi schimbat discursul atunci riscau să fie ei cei sacrificaţi, ca trădători. Sînt absolut convins că spionajul civil i-ar fi sacrificat ca şi pe cei 1500 de morţi ai atacului, pentru a păstra aparenţa de coerenţă a evenimentului. Însă ei au ţinut sus şi tare pe-a lor, şi probabil că asta i-a salvat. Sistemul dezinformator capitalist nu i-a pedepsit aşa cum ar fi făcut sistemul feudal. Dar a investit în adversarii lor indirecţi, cei care dispuşi să îndrepte atenţia spre „laşitatea” atacului de la Pearl Harbor şi nu pe trădarea lui Tyler.
<br />
<br />
Asta e o idee pe care am s-o folosesc în următoarele secţiuni din cartea deja pe care o scriu, „Manifestul societăţii automatiste” în acest spaţiu, pe seama sclavagismului şi dezinformării. Asemenea celei „<a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/05/sa-desadizam-lumea-studiu-asupra.html" target="_blank">Să desadizăm lumea</a>!” , şi cea de acum a pornit de la <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2015/03/asemanari-si-deosebiri-intre-sclavul.html" target="_blank">o serie de articole începută încă 2015 </a> . Despre rolul spionajului civil în politică deja începusem să intuiesc încă din 2012, când Băsescu a rămas în funcţie cu sub 10% încredere populară, deşi noi eram convinşi că în 1989 Ceauşecu ar fi picat tocmai din cauza asta, deşi încrederea în el era mult mai mare. În 3 ani de zile de atunci deja reuşeam să schiţez o explicaţie pentru aşa ceva într-unul dintre <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2015/06/mecanismele-sociale-implicate-in.html%20" target="_blank">cele mai populare articole scrise în acest spaţiu</a>. Prin documentarul „<a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ" target="_blank">Diversioniştii</a>” , am adus dovezi clare de implicare a spionajului civil în deturnarea şi anihilarea mediatică a protestelor de stradă, fapt ce a pregătit terenul pentru următoarele 2 şi pentru cele la care voi lucra în continuare.
<br />
<br />
<b>Măsuri de contracarare a dezinformării operate de spionajul civil
</b><br />
<br />
În aceşti ultimi 3 ani în care am lucrat la ele mi-am ascuţit simţurile de detectare şi evitare a dezinformărilor. Ca să ajung la aceste date a trebuit să fac ordine într-un noian uriaş de informaţii eronate. Am găsit şi am evitat o mulţime de minciuni acuzatoare asupra politicienilor sau unor instituţii în mod bizar. După experienţa relatată în „Diversioniştii”, mi-am dat seama că unele dintre aceste erori sunt special create de departamentele de dezinformare a spionajului civil pentru a-i ameţi pe cei dispuşi să vadă adevăruri dureroase ale istoriei, în scopul denigrării lor ulteriore în ochii opiniei publice. Această activitate trebuie deosebită de erorile inerente ale istoriei, precum povestea cu căderea Partenonului în urma războiului greco-turc, despre care am relatat în celălalt blog al meu, <a href="https://baldovin.blogspot.com/2022/07/mi-s-indeplinit-inca-un-vis-acela-de.html" target="_blank">aici</a> . Şi acolo a existat o umbră de dezinformare, în justificarea ruinelor Partenonului printr-un prezumtiv eveniment istoric, în scopul de a fi comparate cu piramidele şi alte construcţii din Egipt. Dar, o bună parte din istoricii artei au confundat pur şi simplu războiul greco-turc cu cel turco-veneţian, care a dus la ruinarea încă odată a Partenonului, după ce fusese anterior restaurat. Când sunt supăraţi unul pe altul, oamenii îşi aruncă unul altuia acuzaţii nefondate de acest gen. Însă acest tip de invenţie, care atestă şi date adevărate, este improbabil; dacă ai disponibilittea să cauţi detalii istorice, de ce nu le redai aşa cum le regăseşti în sursele istorice? Iar aceste surse nu sunt cele de istoria artei, cu mentalitatea tipic boemă a acestor istorici, ci în istoria ca atare, în care nu există asemenea deformări precum cele dezinformatoare. Între timp am văzut cu ochii mei cum o mulţime de dezinformări sunt lansate în spaţiul public cu rol de „teorie a conspiraţiei”, care par fie foarte improbabile, fie fanteziste.
<br />
<br />
Unele din aceste informaţii greşite s-ar putea să fie născociri a unor oameni plictisiţi. Dar multe altele sunt produse de haos informaţional special create de departamentele de dezinformare ale agenţiilor de spionaj civil. Acestea sunt aruncate în faţa celor adevărate şi edificatoare (bună e expresia românească „scos la înaintare”!) pentru a le ascunde de atenţia opiniei publice şi a le scoate treptat din istorie, pe măsură ce controlul asupra profesioniştilor din domeniu devine din ce în ce mai acut, prin privilegii şi denigrări. Între timp mintea omului simplu e sufocată de divertisment, şi astfel că e nepregătită să înţeleagă şi altceva decât ce se spune la TV şi în reţelele de socializare.
<br />
<br />
Am fost şi eu păcălit de câteva dezinformări şi am învăţat din aceste greşeli câteva trucuri pe care le voi publica în textele mele viitoare. Am explicitat una dintre ele în acest nou documentar la minutul 31.42. Ea se referă la celebra companie a dinastiei Rockefeller „Standard Oil”, care l-ar fi ajutat pe Hitler să extragă benzină sintetică din cărbune . Am găsit această informaţie în câteva surse în timp ce mă documentam pentru documentarul din 2020, şi am prezentat-o astfel acolo. Când am căutat detalii acum am văzut că Standard Oil a fost desfiinţată în 1911 de o decizie a Curții Supreme a SUA; deci nu putea face acest lucru pentru că Hitler a venit la putere mai târziu cu peste două decenii. Pentru un cunoscător mediu al istoriei, aşa cum sunt majoritatea oamenilor, un astfel de potenţial contra-argument are rol de denigrare pentru un disident ce ar susţine o astfel de idee. Şi iată că dezinformarea îşi va fi atins scopul. Însă, cunoscând deja strategia prin care vina e comutată către un strat de putere inferior, dacă nu ar fi ceva adevăr în această informaţie cu privire la Rockefeller, atunci nu s-ar folosi nici această dezinformare a „Standard Oil” şi benzina sintetică. Aşa că e posibil ca undeva să fie nişte dovezi incriminatoare pentru Exxon Mobil, cea mai mare companie din lume, care a fost moştenitoarea a „Standard Oil”, după acea dizolvare din 1911. De aceea am venit cu această precizare, pentru care am făcut şi o animaţie concludentă.
<br />
<br />
Am putut întrevedea şi regula concentrării pe nivelurile inferioare ale piramidei sociale a vinovăţiei catastrofelor umanitare din care se hrănesc aceste dinastii morbide, din căutarea de detalii despre sprijinul bancherului Hjalmar Schacht pentru aducerea lui Hitler la putere în Germania, deşi pierduse alegerile. În 2020 el mi se părea bogatul numărul 1 care l-a sprijinit. Dar, în timp ce căutam informaţii mai detaliate despre el pentru acest nou documentar, după câteva săptămâni am găsit un gangster mult mai mare, respectiv Fritz Thyssen, probabil cel mai bogat neamţ de atunci, cu avere care supravieţuieşte şi astăzi la urmaşii săi. Tipul a scris senin chiar şi o carte autobiografică, numită „L-am plătit pe Hitler”. Şi cu toate astea Google mi l-a ascuns strategic, tocmai sub influenţa acestor spioni civili angajaţi la ei, precum sunt împânziţi în orice instituţie. Pe lângă Thyssen, Hjalmar Schacht e un fel de Soros pe lângă Rockefeller. Exact acelaşi rol îl are şi acesta, în timp ce dinastiile Rockefeller şi Rothschild sunt dibaci ascunse din atenţia opiniei publice , precum se doreşte falsificarea treptată a istoriei.
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgorgb95IdfCuqgcozPLZNREiK2dzsVLw8Ze2F9ZDnoffF1gG8f6o_OTwNqITI2TIc_d2mR7uJnZfd4lxmWDPXlLIUuuIqk1K8GIMOyhdv0XzVVLxwavOBrOSlJ46Ohhb1A3sUPxlIMmGE/s1600/CapitalistPyramid-1000.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="946" data-original-width="1600" height="236" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgorgb95IdfCuqgcozPLZNREiK2dzsVLw8Ze2F9ZDnoffF1gG8f6o_OTwNqITI2TIc_d2mR7uJnZfd4lxmWDPXlLIUuuIqk1K8GIMOyhdv0XzVVLxwavOBrOSlJ46Ohhb1A3sUPxlIMmGE/s400/CapitalistPyramid-1000.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
O altă dezinformare care mă prinsese vreo două luni, este cea a faptului că Yamamoto ar fi fost trimis singur , fără avioane escortă în acel presupus ultim zbor. Această informaţie mi-a ieşit prima în faţă prin primele pagini de Google. Eu am luat-o ca atare, plasând-o în ciornele iniţiale. Apoi, când am dezvoltat subiectul, am văzut că Yamamoto fusese de fapt escortat, cel puţin asta susţineau piloţii americani trimişi să-l doboare. Aşa ceva este o dezinformare tipică; nu ai cum să inventezi această informaţie pentru că detaliile istorice arată clar că a fost însoţit de alte avioane. Ea este menită să-l transforme pe cel care e interesat de subiect într-un fel de amator, plin de informaţii false. Numai o cercetare amănunţită poate contracara o astfel de dezinformare, şi , desigur, cei mai mulţi nu o fac. Iniţial nu mai voiam să introduc şi secţiunea despre Yamamoto în documentar, neavând un verdict clar. Dar tocmai o astfel de dezinformare iniţială m-a convins să îl includ în cele din urmă. Ea m-a dus cu gândul la faptul că mulţi şi-au pus întrebări faţă de coerenţa poveştii oficiale privind destinul lui Yamamoto, la fel cum s-a întâmplat şi cu cel al lui Bin Laden. Aşa că, chiar dacă nu am putut găsi o soluţie privind această temă, totuşi sper ca acest subiect să devină obiect de dezbatere între istorici şi să apară informaţii noi, care să clarifice situaţia. Pe măsură ce voi găsi şi altele, voi aduce actualizări a acest text. Cu siguranţă că voi scrie o secţiune despre principalele dezinformări ale istoriei la cartea „Manifestul societăţii automatiste” la care lucrez.
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-85917755041525775202022-08-30T03:55:00.007-07:002023-04-29T04:38:52.635-07:002.5.4.5. Diferenţa dintre dezinformare, minciună, mentalitate şi eroare ideologică <h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h3 style="text-align: left;">
2.5.4.5. Diferenţa dintre dezinformare, minciună, mentalitate şi eroare ideologică
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /><div>
<br />
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2011/01/exemple-de-manipulare-si-obedienta.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br />
<b>Mentalitatea</b>, sau „ideologia de grup” este ansamblu de credinţe şi idei despre lume şi viaţă manifestate de un anumit grup social. Din acest punct de vedere, mentalităţii i se mai spune şi filosofie (e foarte folosită sintagma „filosofia mea” sau „filosofia noastră”) . Cei care folosesc acest termen vizează o filosofie nativă, sau, popular „filosofie de baltă”, pentru că ea vine natural ca experienţă de viaţă, odată cu înaintarea în vârstă şi învăţarea folosirii cât mai eficiente a pârghiilor sociale. Filosofia de aici a început la originea sa. Însă între timp a devenit un uriaş stufăriş de argumente şi contra argumente, sau chiar autism logic (ca în cazul fenomenologiei). Adevărata filosofie este un proces de asimilare şi elaborare a tuturor teoriilor, sau a foarte multora dintre ele, care s-au emis în câteva milenii a istoriei sale.
<br />
<br />
Mentalitatea, care este o filosofie nativă nu este interesată în asimilarea, armonizarea şi validarea unei sinteze a acestor teorii din istoria filosofiei, ci un ansamblu de cunoştinţe pragmatice care este menit să păstreze sau să îmbunătăţească statutul social al celui ce o afirmă. Din acest punct de vedere, mentalitatea este net diferită de filosofia autentică, ce caută adevărul (ştiinţific), nu eficienţa acestuia. Între adevărul ştiinţific şi succesul pragmatic al unui ansamblu de idei nu poate exista nici ruptură radicală, însă există diferenţe majore, care se referă în principal la cunoaşterea sau necunoaşterea istoriei filosofiei. Adepţii formulei „filosofia mea” de regulă nu o cunosc. De aceea consider că folosirea unui termen precum „mentalitate” sau „ideologie” este mai potrivit pentru acest gen de ansambluri teoretice rudimentare.
<br />
<br />
Dacă filosofia caută în înţelegere holistică şi exhaustivă a lumii, mentalitatea este ansamblul de idei al unui grup social specific. Filosofia caută dezbaterea, preluarea, modificarea şi adaptarea permanentă la idei anterioare relatate de alţi filosofi. Curentul raţionalist are în el pe cel empirist, şi invers; înainte de a porni filosofia de la 0, Descartes a criticat empirismul şi însăşi filosofia de până la el, în câteva fraze, arătând erorile pe care analizatorii noştri senzoriali ni le oferă. Empiriştii fac la fel. Iată cum curentele din filosofie comunică unele cu altele şi se susţin unele pe altele deşi par într-un conflict ireconciliabil. Kant a venit apoi la sfârşitul secolului al 18-le cu lămuriri în acest sens arătând care sunt avantajele şi limitele ambelor teorii, astfel că vechea dispută a trecut la un cu totul alt nivel.
<br />
<br />
Spre deosebire de acest tip de comunicare între polii dezbaterii, „mentalitatea” (ideologia de grup) nu caută decât foarte puţin comunicarea cu ideologia altui grup. Nietzsche a descris asta prin două sintagme foarte sugestive: „morale de stăpâni” şi „morale de sclavi”. La momentul elaborării lor se refereau exclusiv la morala în sine; cele două sintagme erau o replică la teoria „imperativului categoric” al lui Kant, care vedea morala ca unică. Dimpotrivă, Nietzsche a descris foarte sugestiv cum mentalitatea stăpânilor ignoră acel presupus universal „imperativ categoric”, pentru că interesul ei este păstrarea privilegiilor sociale. „Morala de stăpâni” creează războaie menite să destabilizeze şi să dezbine o posibilă revoluţie a sclavilor. „Morala de stăpâni” afirmă simplu şi sec că sclavia e bună pentru că duce la sporirea libertăţilor proprii ale omului liber, după cum am amintit în secţiunea anterioară.
<br />
<br />
Observăm în această teorie justificativă a lui Aristotel acelaşi tip de autism teoretic specific fenomenologiei moderne; fenomenologii cred că gândirea umană este cel mai înalt produs al spiritului, şi, dacă apare, e suficient să primească crezare. În această idee transpare teoria lui Descartes, cu rădăcini la maestrul din tinereţe al lui Aristotel, cum că divinitatea sădeşte adevărul în sufletul omului. Pe fondul ateismului modern, şi a marginalizării filosofiei, filosofii au devenit din ce în ce mai narcisici, conform cu conversia complexului de inferioritate în cel de superioritate, despre care vorbea a treia importantă figură a începuturilor asociaţiei internaţionale de psihanaliză, Alfred Adler. Dacă credinţa în Dumnezeu a apus, totuşi ea se regăseşte încă în însăşi fenomenologia care divinizează propria gândire umană, iar cireaşa de pe tort ar fi însăşi gândirea fenomenologică ce emite afirmaţii nejustificate şi netemătoare de contradicţie precum un cercetător care analizează subiecţii dar nu intră în contact cu ei. Remarcăm evoluţia narcisismului în filosofie, pornind de la modestia filosofilor antici care se considerau nu înţelepţi – înţelepciunea era un titlu prea mare pentru ei – ci iubitori de înţelepciune (Philos Sophia – φιλοσοφία ) , către filosofi ce în perioada clasică erau sinonimi cu înţelepţi, şi apoi către fenomenologi, care se cred atât de înţelepţi încât nu mai au nevoie să-şi justifice ideile, pentru că oricum „plebea” nu le poate înţelege.
<br />
<br />
În acelaşi fel poate fi înţeles şi autismul teoretic al argumentului pro-sclavie a lui Aristotel. Nici lui nu-i pasă că sclavia duce la anularea libertăţilor sclavului; el vede în ea doar sporirea libertăţilor „omului liber”,adică sie însuşi, ca proprietar de sclavi. Remarcăm aici acelaşi tip de beneficiu terţiar precum scăderea preţului carburanţilor în SUA, prin care populaţia a fost mituită să susţină invazia Irakului din 2003, deşi nu era nimic care să ateste vreo implicarea acestei ţări în tragedia din 2001 de la New York. În acelaşi fel, păstrarea privilegiilor de castă l-a făcut pe Aristotel să susţină sclavia cu acest argument nefilosofic, dar politic.
<br />
<br />
Aşadar, mentalitatea se referă exclusiv la interesul propriu al grupului, şi îşi manifestă propria structură informaţională. Dimpotrivă, dezinformarea este o infiltrare informaţională, un virus informaţional, asemenea infiltrării spionilor în armata adversă, pentru crearea de confuzie şi incoerenţă teoretică. Dezinformarea trebuie astfel deosebită de i<b>deea contradictorie </b>sau <b>contrară </b>dintr-o dezbatere, care îşi manifestă propria structură informaţională. În lume au existat, există şi vor exista curente ştiinţifice, politice, religioase etc. diferite. De obicei dezbaterile nu duc la schimbări majore decât atunci când apare o ideologie nouă, care îmbunătăţeşte pe cea veche şi comunitatea aderă în majoritate la ea. Dar dezbaterile istorice sunt aproape interminabile. De exemplu, în istoria filosofiei nu s-a ajuns la un numitor comun în celebra dezbatere medievală cunoscută sub formula „cearta universalelor”. Atunci când cineva susţine unul dintre cele două coarne ale dezbaterii, acea persoană se referă şi la cealaltă opinie, pe care o citează corect sau aproximativ corect.
<br />
<br />
Dimpotrivă, dezinformarea întâi cenzurează ideile adverse, iar apoi, după ce acestea ajung la urechile opiniei publice, le caricaturizează extrem, simulând proasta înţelegere a lor. Deşi dezinformatorii dau dovadă de iscusinţă în înţelegerea majorităţii conceptelor filosofice sau a unor concepte ştiinţifice complexe, în ceea ce priveşte conceptele ideologiei adverse îi apucă subit cecitatea intelectuală. Se întâmplă deseori în dezbateri ca oponenţii să interpreteze greşit sau să caricaturizeze moderat ideile adversarilor. Dar, într-o dezbatere faţă în faţă, ei acceptă corectarea acestor percepţii greşite, deşi nu neapărat şi aderarea la ideile opuse. Dacă istoria filosofiei este o adaptare continuă a curentelor la argumentele curentelor rivale, dimpotrivă, dezinformatorii fac titlu de onoare în a nu-şi corecta ideile deformatoare despre adversarii ideologici şi vor să le răspândească cât mai mult în masa socială.
<br />
<br />
Dezinformarea mai trebuie diferenţiată şi de <b>minciună</b>, deşi deseori minciuna este o parte a dezinformării. Sub raportul strict etimologic, cele două noţiuni sunt identice. Însă între ele există diferenţă de eficienţă pragmatică, în sensul că o minciună poate fi verificată prin cercetări suplimentare, şi oricine o poate observa în urma unei investigaţii, în timp ce dezinformarea trebuie demonstrată. După cum vom vedea în următorul subcapitol, eu am făcut diferenţierea netă între comunicarea de informaţii false prin viu grai (cuvinte) şi cea prin fapte, gesturi şi documente. La o primă vedere şi una şi cealaltă e tot minciună. Însă diferenţa dintre ele este absolut colosală după cum vom vedea în următorul subcapitol. Minciuna spusă de omul simplu e spontană sau construită simplu în acord cu restul de afirmaţii. Uneori ea poate fi deconspirată prin cercetări asupra subiectului invocat. Minciunile spuse de spionajul civil sunt elaborate de adevărate laboratoare de dezinformare publică şi nu se referă doar la comunicarea de informaţii false prin viu grai ci şi la modificarea realităţii însăşi pentru a se suprapune peste aceste minciuni iniţiale.
<br />
<br />
De aceea nivelul de dezinformare se face în registre superioare de comunicare precum documentele, înregistrările foto-video a unor fapte concrete şi însele probele de dosar juridic. Observăm evoluţia mijloacelor de comunicare dinspre simpla mărturie prin viu grai şi izolarea realităţii în a fi analizată. Această evoluţie reflectă planul ideatic şi cel obiectual, o temă de dezbatere încă neterminată în epistemologie şi filosofie în general. La un prim nivel diferenţa între aceste mijloace e minimă. Însă ea este totuşi una foarte mare. comunicarea prin viu grai este supusă uitării şi unor complexe fenomene psihice de distorsionare. Comunicarea prin documente este mai precisă, însă îi lipsesc unele detalii ce pot fi semnificative. Comunicarea prin înregistrări foto-video, faptele concrete şi probele de dosar juridic oferă şi aceste detalii, iar precizia comunicării şi a datelor comunicate este la un nivel foarte înalt.
<br />
<br />
De aceea foarte rar se întâmplă ca dezinformarea să fie demantelată prin investigarea subiectului, deoarece realitatea lui este manufacturată anterior. Aceste întâmplări sînt produsul unor întâmplări fericite, precum este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/12/25462-minciuna-cu-avioanele-b-17-care.html" target="_blank">manualul tehnic al variantelor din 1941 ale avionului B-17 despre care am detaliat în următorul subcapitol </a>. Scurgerea în spaţiul public a acestui manual tehnic al atestă reţeaua de minciuni menite să justifice nealertarea bazei Pearl Harbor în urma interceptării prin semnal radar a avioanelor japoneze venind.
<br />
<br />
Lingvistica nu face diferenţa între comunicarea de informaţii false prin cuvinte şi cea prin fapte, gesturi şi documente. Vedem asta în definiţia cuvântului <a href="https://dexonline.ro/definitie/minciun%C4%83" target="_blank">„minciună” din DEX </a> ,
<br />
<br /><blockquote>
„1. Afirmaţie prin care se denaturează în mod deliberat adevărul.
sinonime: neadevăr antonime: adevăr diminutive: minciunea
<br />
1.1. Deprindere de a minţi.
<br />
1.2. Vicleşug, înşelăciune.
<br />
sinonime: vicleşug înşelăciune
<br />
1.3. Ficţiune, invenţie, născocire, plăsmuire, scornitură, închipuire.
<br />
sinonime: ficţiune invenţie născocire plăsmuire scornitură închipuire”
</blockquote><br />
<br />
Observăm că în definirea iniţială minciuna se referă la afirmaţie, adică la mărturie prin viu grai. Dar sensul 1.2 se referă nu la vreo afirmaţie, ci la fapte. Specialiştii în găsirea sensurilor cuvintelor nu cunosc nici ei ingineria dezinformării, iar spionajul civil o ţine secretă, ca instrument propriu de control al maselor; de aici şi denumirea de „servicii secrete” date eufemistic agenţiilor de spionaj. Prin urmare sensul şi limitele termenului „minciună” dinspre comunicare prin viu grai şi edificare prin fapte trebuie cumva supus unei dezbateri între specialişti, desigur după ce studiază mecanismele dezinformării.
<br />
<br />
În ceea ce mă priveşte, eu unul am ales să-i restrâng cuvântului „minciună” sensul de comunicare exclusiv prin viu grai cu discernământ de informaţii false, ştiute că sînt false. Desigur, minciuna poate fi înregistrată cu mijloace precise pentru a fi ulterior dovedită ca minciună. Dar eu o folosesc cu sensul de afirmaţie comunicată exclusiv prin viu grai, nu la fapte sau probe, care pot deveni tehnici de dezinformare. Acestea pot fi numite metaforic minciuni, ca parte din produsul finit al ingineriei minciunii. Dar ele nu se referă doar la comunicarea de informaţii false, ci la modificarea însăşi a realităţii sau a documentelor care o atestă pentru a susţine factual aceste informaţii false.
<br />
<br />
Minciuna are patru forme: cea pragmatică (minciuna comună), cea cultural-mitologică, cea de simplificare şi de cea fizio-patologică (uitarea şi mitomania). Minciuna pragmatică are ca scop un anumit profit; primul exemplu pe care îl am în minte este cea din publicitate (advertising), care sugerează clientului că produsul vândut are calităţi mai mari decât le are de fapt. Publicitatea este primul nivel al dezinformării, după cum am arătat <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2010/05/publicitatea-ca-varf-de-lance-al.html" target="_blank">în 2 articole mai vechi </a> , ce vor fi <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2011/01/exemple-de-manipulare-si-obedienta.html" target="_blank">absorbite</a> în acest text mai amplu. Spre deosebire de minciuna pragmatică, mitomania nu caută un profit direct (în termenii de specialitate „beneficiu secundar”), ci doar simpla satisfacţie de a convinge interlocutorul despre anumite naraţiuni fanteziste.
<br />
<br />
Spre deosebire de minciuna comună, dezinformarea produce însă un profit maxim, fiind unul dintre pilonii claselor sociale superioare. Asemenea publicităţii, dezinformarea poate pleca şi de la un adevăr, dar pe care îl exagerează, şi rezultatul final este de fapt o minciună; de exemplu atunci când o loterie sau o companie de jocuri de noroc transmite un interviu cu un câştigător, rezultatul este din start o minciună. Publicului ţintă nu i se prezintă miile, sutele de mii sau chiar milioanele de pierzători, ci doar un câştigător. De asemenea, deja celebra afirmaţie adevărată cum că „secretul câştigului la loto este jocul” este un adevăr care are rol de minciună; într-adevăr, cine nu joacă la loto nu are nicio şansă de câştig, dar şansele celor ce joacă sunt mult mai aproape de nu decât de da. Prin urmare diferenţa între a juca şi a nu juca nu este aceea dintre a câştiga şi a pierde, aşa cum afirmaţia de mai sus prezintă dezinformativ, ci între 0 % şi 0,0000…1%, adică foarte aproape de 0.
<br />
<br />
O astfel de afirmaţie este dezinformativă pentru că dă un sfat dezinformaţional grupului pierzător, prin care grupul profitor al companiei ce se ocupă de jocurile de noroc îşi menţine statutul social, privilegiat. Dacă era o simplă minciună, compania în cauză spunea că toţi jucătorii vor câştiga ceva, ceea ce realitatea infirmă; aşa ceva se întâmplă totuşi în cazul tombolei, unde într-adevăr, cei care joacă vor câştiga ceva, chiar dacă schimbul are aspect de suprapreţ. Dar, faţă de loto, tombola are câştiguri maxime mult mai mici. Propoziţia dezinformatoare din paragraful anterior, are însă o doză de adevăr în ea, spre deosebire de cea de mai sus.
<br />
<br />
În mass-media termenul „dezinformare” este special folosit cu sensul de „minciună” tocmai cu scop dezinformaţional, pentru ca omul simplu să nu înţeleagă amploare manipulării în societatea capitalistă. Identificarea celor două sensuri în acelaşi termen spală un pic imaginea dezinformării, ca mecanism primordial al funcţionării noului sclavagism; toată lumea minte, minciuna nu e un lucru onest, dar nu-i nici atât de incriminabil încât să fie aspru pedepsită. Dar, spre deosebire de minciună, care aduce beneficii minore, dezinformarea este o profesie care determină păstrarea privilegiilor sociale a unei clase sociale de lux.
<br />
<br />
Aşadar, dezinformarea este o minciună de lux, sau o minciună dublă, realizată prin contrafacerea datelor statistice şi plantarea de probe menite să convingă opinia publică de adevărul ei. Ea este dublată de o instituţie specializată în contrafacerea acestor probe într-un mod extrem de realist, după cum am arătat în documentarul meu „<a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ" target="_blank">Diversioniştii</a>” . Astfel că, la confruntarea cu realitatea, majoritatea rămâne cu impresia că această realitate contrafăcută ar fi de fapt însăşi realitatea. Aşadar, spre deosebire de minciuna comună, dezinformarea este aproape imposibil de dovedit ca minciună.
<br />
<br />
De exemplu, teoria cum că radarul de pe insula Oahu din Hawaii n-ar fi avut performanţa celui de astăzi, sau că locotenentul de informaţii Kermit Tyler a greşit, confundând formaţia de avioane japoneze (0) ce se îndreptau către Pearl Harbor, cu avioane americane (B-17), pe lângă faptul că au incoerenţa specifică minciunii, are totuşi o anumită doză de realism în ea. Nimeni nu mai atacase SUA înainte, aşa că părea într-un fel improbabil ca un astfel de tac să se întâmple, deşi în presa americană apăruseră de peste un an articole despre ostilitatea Japoniei şi Germaniei faţă de SUA. Într-un interviu dat înainte de a muri, Kermit Tyler spunea că el nu citea presa, şi acest fapt are o anumită doză de realism. Sunt mulţi oameni care nu urmăresc ştirile. Dar afirmaţia cum că un ofiţer de informaţii nu ar citi tocmai …presa, e cam puerilă.
<br />
<br />
Un alt exemplu vizează tragedia de la 11 septembrie 2001. Unora ni se pare implauzibil faptul că turnurile gemene de la complexul World Trade Center ar fi putut fi cauzate exclusiv de impactul avioanelor care s-au zdrobit de ele. Au existat şi profesionişti precum arhitecţi care au adus dovezi despre imposibilitatea fizică a acestei naraţiuni. Ei şi-au făcut şi organizaţia „Architects & Engineers for 9/11 Truth” . Pe lângă ei, o mulţime de alte ciudăţenii precum căderea în acelaşi fel şi a clădirii 7 din acest complex (neatinsă de vreun avion), şi multe altele relatate sistematic de cartea citată în secţiunea anterioară „The New Pearl Harbor” scrisă de David Ray Griffin, şi de <a href="https://youtu.be/Rq9nUPs2RAk" target="_blank">documentarul făcut după ea</a> .
<br />
<br />
Dar cei mai mulţi oameni au văzut în direct la TV cum cele două turnuri au căzut, şi cum avioanele s-au zdrobit în ele anterior aşa că, conform erorii consecutivităţii descrise de filosoful David Hume, presupun în masă că între cele două evenimente există cauzalitate, exact pe baza acestei consecutivităţi. Procesarea unor astfel de informaţii vizează pe de o parte apetit multidisciplinar pentru a înţelege date ştiinţifice; pe de altă parte ea necesită spirit dizident de a pune sub semnul întrebării informaţiile venite dinspre presa oficială şi instituţiile conexe ei. Mulţi oameni care au primul punct nu-l au pe cel de-al doilea, în sensul că înţeleg că dictatura spionajului civil (numită pompos „democraţie”) este cea mai bună variantă de organizare socială dintre tot ce s-a experimentat până acum; alternativele la ea sunt fie dictatura clasică (comunism şi fascism) sau întoarcerea la societatea agrară medievală, care e tot cam aşa.
<br />
<br />
Observăm că, spre deosebire de minciuna comună, care vizează o relatare falsă asupra realităţii palpabile, dimpotrivă, dezinformarea vizează o realitate ce nu poate fi judecată exclusiv cu ajutorul simţurilor ci cu un bagaj ştiinţific solid. Ea arată destul de realist. Realitatea atacurilor de la Pearl Harbor sau World Trade Center nu a fost deloc distorsionată; au existat supravieţuitori şi filmări la Pearl Harbor, după cum au existat transmiteri în direct a atacurilor din 2001. Problema este la autenticitatea evenimentelor în sine; acestea au fost contrafăcute. Un astfel de eveniment transcende minciuna în amplitudine.
<br />
<br />
Dar, la fel ca şi minciuna comună, dezinformarea pune în avantaj un anumit grup social; în ambele cazuri relatate mai sus profită bogaţii, ca urmare a războaielor instigate de aceste evenimente. În urma tragediei de la World Trade Center, SUA a invadat Afganistanul şi apoi Irakul, punând astfel bazele tragicului război civil sirian, care a alimentat el singur economia europeană cu peste 13 milioane de refugiaţi, pe post de mână de lucru ieftină. Pe lângă aceştia, terorizarea zonei de iminenţa războaielor a dus la alte multe milioane de deportaţi economic în grosul populaţiei occidentale îmbătrânite şi depresive, fără dorinţă de căsătorie şi copii. În acelaşi fel tragedia de la Pearl Harbor a convins majoritatea populaţiei să accepte intrarea SUA în război, atât în Europa cât şi în Pacific, după ce au existat proteste de stradă împotriva campaniei de presă ce se ducea în acest sens.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsLnPoRrlM31CeGCKe5NIqKwKHxpDMiGsukt7bG-KkmoD-hDWWBOp64-rLTx8pNZ0N5VatqL1xaqZtOgdJtbmin9nOYKwr-YlTGcTGLqr_sxnSwtWlD6jw_oEdQGn7BJn5uMLuoTmEehMt5KBl1CDNV3F0E2ljltTW0b6ImjA4AiVH4t5pM52_p_qXJQ/s1920/the_great_debate_body_image.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1400" data-original-width="1920" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsLnPoRrlM31CeGCKe5NIqKwKHxpDMiGsukt7bG-KkmoD-hDWWBOp64-rLTx8pNZ0N5VatqL1xaqZtOgdJtbmin9nOYKwr-YlTGcTGLqr_sxnSwtWlD6jw_oEdQGn7BJn5uMLuoTmEehMt5KBl1CDNV3F0E2ljltTW0b6ImjA4AiVH4t5pM52_p_qXJQ/s400/the_great_debate_body_image.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Am arătat <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2016/10/6-utilizarea-camuflata-amenintarilor.html" target="_blank">în secţiunea aceasta </a> care este rolul războiului în generarea profitului pentru bogaţi. Am exprimat această idee cu mult înainte <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2010/03/razboiul-cea-mai-profitabila-afacere.html" target="_blank">în acest articol </a> şi apoi <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2010/02/terorismul-ca-pilon-al-functionarii.html" target="_blank">acesta</a> . Apoi, când am elaborat documentarul meu “<a href="https://youtu.be/i5-XyozCKFc" target="_blank">Sadismul în politica internaţională</a>” am găsit date concrete despre cum Produsul intern brut al SUA a crescut în timpul războiului. Deşi noi toţi oamenii occidentali suntem urmaşii mercenarilor antici şi medievali, totuşi am ajuns să detestam în profunzime războiul, fiind gata să pornim război împotriva iniţiatorilor războiului. De aceea, pentru a nu-şi risca vieţile, dezinformatorii din umbră ai guvernării popoarelor construiesc diversiuni cu scopul dezinformaţional de a convinge majoritatea să susţină aceste războaie. După cum voi arăta detaliat în următorul meu documentar, şi după cum s-a mai spus, atacul de la Pearl Harbor este o astfel de diversiune la care au conlucrat marii industriaşi americani împreună cu cei japonezi pentru a-şi terifia popoarele şi a obţine profit maxim, îmreună cu eugenie socială.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpeUVHbvEJjFaIM7xr1YRMLLbhAfwriqb9Hr0JU4WxGP9w-kUEvFjzZHLIJtDFtPKnr-8jM50Vq9W6WlSeVoNsldsOtGTnNYqykFmmJ7TaWpYYDDElwGGO9XxMTQtZFYdoYEmGUD6pK3btLvSsAvB4wFsoCecWKIFV4zPNvduTmJ_VusEP9YaNgcVKUQ/s1003/US-GDP.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="699" data-original-width="1003" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpeUVHbvEJjFaIM7xr1YRMLLbhAfwriqb9Hr0JU4WxGP9w-kUEvFjzZHLIJtDFtPKnr-8jM50Vq9W6WlSeVoNsldsOtGTnNYqykFmmJ7TaWpYYDDElwGGO9XxMTQtZFYdoYEmGUD6pK3btLvSsAvB4wFsoCecWKIFV4zPNvduTmJ_VusEP9YaNgcVKUQ/s400/US-GDP.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Dezinformarea este adaptarea societăţii clasice (dictatoriale) pentru a convinge cetăţeanul simplu să se supună executării ordinelor. Societatea clasică folosea forţa brută pentru a convinge sclavii, sau supuşii în general, să execute ordinele stăpânilor. Dezavantajul acestui modela fost răscoala sau revoluţia, care este o răscoală imposibil de învins. Aşadar, la un moment dat, supuşii se unesc şi pornesc o răzvrătire împotriva bogaţilor.
<br />
<br />
Dezinformarea mai trebuie deosebită de <b>eroarea ideologică,</b> ce nu duce în general la profit. Dimpotrivă dezinformarea duce la aşa ceva. Ansamblul de idei dezinformatoare nu sunt nişte simple erori, ci idei defensive ale privilegiilor de castă , pe care membrii ei cultivă pentru a le folosi într-o viitoare eventuală dezbatere teoretică. Acest fapt este perfect normal pentru păstrarea şi chiar perpetuarea acestor privilegii în interiorul castei. Însă atunci când aceste idei sunt adoptate de către cei cărora au de pierdut anumite drepturi din cauza lor, cauza este una dezinformatorie. Succesul sclaviei salariale depinde direct de modul în care aceste idei favorabile privilegiaţilor social sunt implantate potenţialilor lor servitori.
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-32267310539153118112022-07-29T01:48:00.007-07:002023-08-11T10:14:23.680-07:002.5.4.4.2. Reacţia opiniei publice în procesul dezinformaţional
<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div><h3 style="text-align: left;">
</h3><div><h3 style="text-align: left;">
2.5.4. Dezinformarea, un instrument specific al noului sclavagism
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /><div>
<br />
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/06/25441-presa-si-departamentele-de.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"><b>
2.5.4.4.2. Reacţia opiniei publice în procesul dezinformaţional
</b></h4>
<br />
În <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/03/2541-dezinformarea-una-dintre-cele-3.html" target="_blank">secţiunea aceasta </a> am detaliat modul în care au fost sufocate informaţional adevărurile documentate de jurnalista Ida Tarbell la începutul secolului al 20-lea, despre practicile dubioase ale companiei Stadard Oil. Proprietarul său, John D. Rockefeller, a construit centrul Rockefeller, care a devenit perla New York-ului, sau recurs la câteva acte de caritate pentru săraci şi sponsorizare pentru savanţi şi sportivi. În felul acesta el şi-a construit pe de o parte imagine de vârf al evoluţiei sociale, şi pe de alta de filantropist. Toate acestea au fost propagate informaţional prin presă. Ajutarea unui număr infim de persoane, în raport cu păcălirea sau chiar escrocarea majorităţii, poate fi transformat în proporţia inversă cu ajutorul presei şi a timpului.
<br />
<br />
Filantropia de faţadă a fost practicată cu succes în perioada medievală; regi, principi, papi şi tot felul de păcătoşi de lux, şi-au spălat tacticos „păcatele” printr-o donaţie pentru o minoritate clericală, care şi-a arogat puterea de a le ierta în numele divinităţii. Iniţial gestul a avut funcţie de ritual obsesional, prin care supraeul era cumva domolit de remuşcări prin facerea a unor fapte bune, minoritare în faţa crimelor. Ulterior, a devenit o practică de spălare a imaginii publice. Oricât de mult ne-ar plăcea Renaşterea, substratul ei a fost constituit pe baza ideii că Papa ar avea supra-sfinţenie de vândut criminalilor de lux ai Europei. Acest produs s-a numit „indulgenţă” şi a adus Vaticanului bogăţii imense.
<br />
<br />
Ulterior, spălarea imaginii publice s-a făcut metodic prin campaniile de PR şi publicitate în general, aşa cum vedem în acest model de spălare a imaginii a dinastiei Rockefeller, prin picătura de acte caritabile în oceanul de fapte reprobabile, specifice capitalismului de secol 19. Susţinerea angajaţilor unui aparat dezinformaţional precum presa sau agenţiile de PR şi publicitate, pentru a lucra la aceste proiecte de spălare a imaginii în percepţia publică, este un proces de mituire a opiniei publice spre a „ierta” acţiunile reprobabile făcute anterior.
<br />
<br />
La acest proces poate participa însăşi majoritatea populaţiei, neafectată de aceste ilegalităţi sau chiar crime săvârşite anterior. Dacă aceste practici inechitabile, cu angajaţii şi cu însăşi comunitatea sau ţara, sunt dublate şi de o uşoară creştere a nivelului de trai pentru majoritatea populaţiei, sau pentru cei potenţial afectaţi de aceste dezvăluiri, atunci aceste fapte imorale pot fi trecute cu vederea de majoritate. Sclavagismul a fost şi încă este acceptat în formele sale modificate, dacă cel ce îl apreciază are un oarecare profit din asta. În timpul antichităţii avem retorica justificativă a lui Aristotel prin sporirea libertăţilor proprii ale omului liber, pe care sclavagismul clasic o aduce. Puse faţă în faţă, cele două clase, respectiv ce a sclavagiştilor şi cea a sclavilor, dau câştig de cauză primilor. Atunci când numărul sclavilor s-a apropiat de cel al oamenilor liberi, adică majoritatea îşi pierde consistenţa, rezultatul a fost revolta sclavilor şi căderea sistemului sclavagist clasic.
<br />
<br />
Uşoara ridicare a nivelului de trai a comunităţii în urma răspândirii în comunitate a informaţiilor despre aceste practici dubioase este soluţia pentru potolirea revoltei. Cel mai clar exemplu faţă de datele pe care le avem astăzi este scăderea preţului carburanţilor în SUA, în timpul invaziei Irakului din 2003. Destui americani au fost iniţial împotriva acestei acţiuni militare, în ciuda campaniei dezinformatoare de presă despre cum „rebelii” din lumea arabă atacă securitatea naţională a SUA, <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/06/25441-presa-si-departamentele-de.html" target="_blank">despre care am amintit în secţiunea aceasta </a> . Această campanie de dezinformare asupra diversiunii de la World Trade Center din 2001 era menită să convingă populaţia SUA să susţină un război de lungă durată pentru purificarea Orientului mijlociu de dizidenţi, fie ei fundamentalişti religioşi, fie anti-capitalişti în general. Faptul că Irakul nu avea nicio implicare în evenimentele de la 11/09 era clar pentru majoritatea iar acuzaţiile de posedare a armelor chimice, menite să ameninţe în plus populaţia SUA cu o altă tragedie, erau puerile, după cum s-a şi demonstrat ulterior.
<br />
<br />
Cu toate acestea, majoritatea populaţiei SUA au susţinut iniţial războiul din Irak, mizând pe buna credinţă a presei şi politicienilor în apărarea teritoriului naţional. Într-un scenariu demn de film propagandistic, preşedintelui SUA George.W. Bush i s-a ridicat la fileu propoziţia „Nu vă auzim!”, în timp ce ţinea un discurs pe ruinele turnurilor gemene, tocmai căzute. La aceasta el a răspuns eroic prin celebra frază: „Da, dar vă aud eu. Iar cei care au făcut asta vor auzi de noi în curând”. Aşa ceva este o scenetă de dezinformare epică.
<br />
<br />
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen="" frameborder="0" height="362" src="https://www.youtube.com/embed/x7OCgMPX2mE" title="George W. Bush - 9/11 Bullhorn Speech" width="643"></iframe>
<br />
<br />
La această iluzie a contribuit şi „împărţirea profitului” prin scăderea imediată preţului carburanţilor. O astfel de decizie a fost menită să îngroape dezinformaţional mişcarea „09/11 truth”, care a văzut crăpături în retorica oficială despre reflectarea acestei tragedii în presă. Au fost americani care au înţeles încă de la început faptul că ciudăţeniile tragediei de la 11 septembrie 2001, au fost parte dintr-un plan care viza exact această invazie: căderea Clădirii 7 aproape identic ca şi turnurile gemene, deşi nu a fost lovită de un al 3-lea avion, a fost pentru mulţi un semnal că acele turnuri nu au căzut datorită impactului cu acele avioane, ci a altor cauze, rămase încă învăluite în mister, după cum am detaliat <a href="https://baldovin.blogspot.com/2011/05/obama-contra-osama.html%20" target="_blank">într-un articol mai vechi </a> . Între timp au apărut mărturii ale celor aflaţi în proximitatea evenimentelor, care s-au concretizat în nenumărate materiale legate de subiect, dintre care cel mai complet mi se pare cartea „The New Pearl Harbor” scrisă de David Ray Griffin, şi apoi de <a href="https://youtu.be/Rq9nUPs2RAk%20" target="_blank">documentarul făcut după ea </a>. Toate acestea au condus la faptul că o bună parte dintre americani consideră acum că tragedia de la 11 septembrie a fost fabricată în interiorul SUA, iar scopul a fost invazia Irakului pe falsul pretext că acolo ar exista arme chimice.
<br />
<br />
Dar scăderea preţului carburanţilor a reuşit să sufoce informaţional aceste date. Dincolo de ilegitimitatea invaziei Irakului, scăderea preţului carburanţilor a fost practic o mită acordată cetăţenilor americani să accepte şi sacrificarea propriilor compatrioţi la 11 septembrie 2001, care a fost unul dintre pretextele invaziei zonei în general. Această măsură a declanşat în majoritatea populaţiei SUA predispoziţia milenară de mercenari care există în majoritatea dintre noi, oamenii occidentali. Mercenarii sunt strămoşii noştri ai tuturor. Ei s-au impus în faţa ţăranilor pe care îi cotropeau prin forţa armelor. A alege viaţa de soldat mercenar în locul celei de ţăran agricultor aducea pe de o parte şi riscul de a fi ucis dar şi avantajele acumulării unor bunuri mai multe prin jaf, pe de altă parte. Este exact ceea ce s-a întâmplat cu ieftinirea carburanţilor în timpul invaziei Irakului: practic, cu banii rămaşi, americanii de rând şi-au permis acumularea de mai multe bunuri decât puteau achiziţiona înainte. Astfel că populaţia a fost mituită să accepte naraţiunea războiului asumată de administraţia Bush, şi implicit accesul la zăcămintele de petrol irakian, în perioada post invazie.
<br />
<br />
Crimele săvârşite la adresa executanţilor de ordine în scop de profit pentru pilonii capitalismului par nişte mici sacrificii pentru ridicarea întregii comunităţi, asemenea războiului de cucerire în care mercenarii se angajau, cu riscul de a pierde sau de a câştiga ca grup. Dezbaterile în favoarea criminalilor profitori au mari sorţi de izbândă atâta timp cât numărul victimelor este mai mic decât cel al celor care profită de pe urma crimelor. În ceea ce priveşte exemplul de mai sus, americanii de rând , ca orice popor, au acceptat mita cu scăderea preţului carburanţilor, până când numărul soldaţilor morţi în războiul din Irak a depăşit pe cel al civililor morţi în atacul de la 11 septembrie 2001. Continuarea războiului a dus la erodarea imaginii lui G.W. Bush, mult sub nivelul unei democraţii, care pretinde că politicienii sunt aleşi de o majoritate pentru a fi reprezentată de aceştia în forurile decizionale superioare ale statului.
<br />
<br />
Însă, dacă un astfel de sacrificiu al câtorva duce la creşterea nivelului de trai al majorităţii, atunci rezultatul este perfect justificat la nivel general; astfel se justifică genocidul practicat de imigranţii din Europa şi Asia împotriva nativilor americani. În acelaşi fel aparatul dezinformaţional a spălat imaginea capitalismului sălbatic al secolului al 19-lea, şi implicit a celor 2 celor mai bogate familii care l-au construit, respectiv Rothschild şi Rockefeller. Ei au produs cele mai mari crime din istorie, dar în acelaşi timp au fondat însuşi capitalismul care a permis revoluţia industrială, de care toţi profităm. Faptul că răul vine şi cu o doză mai mică sau mai mare de bine, îi atenuează aspectul negativ. Cei care profită direct de pe urma sa, îl văd exclusiv ca pozitiv, după cum a făcut Aristotel cu sclavia clasică. Exemplul cel mai clar în acest sens este genocidul practicat de însuşi homo sapiens, din care toţi facem parte, împotriva lui homo erectus, deşi exterminare acestei specii umane primitive s-a făcut în timp mai lung decât genocidurile moderne. Prezenţa noastră însăşi pe pământ în acest moment, justifică acest genocid; orice fel de condamnare sau corectare a sa ar duce implicit la propria sinucidere. Acelaşi efect îl are pe termen lung orice crimă ce a fost acceptată de majoritate, iar susţinătorii dreptăţii pot ajunge să fie priviţi ca duşmani şi atentatori asupra majorităţii în câteva generaţii.
<br />
<br />
În toate aceste acţiuni observăm aceeaşi strategie pragmatică a indulgenţelor de la sfârşit de Ev Mediu, practicată pe larg de Biserica Catolică. De fapt, întregul creştinism a permis acest ritual obsesional de înduplecare a conştiinţei încărcate prin construcţia de biserici sau alte acte de milostivenie către clerici şi alţi săraci. Aceste gesturi conţin în ele la nivel potenţial însuşi capitalismul; ele pot fi reduse la principiul capitalismului de a fura de la cei mai mulţi prin acţiuni specifice, şi apoi a da exemplu de sprijin pentru cei puţini, pe care apoi presa aservită îi dă ca exemplu general pentru opinia publică. Instituţia indulgenţelor nu au fost făcută profesionist, prin instituţii special făcute pentru spălarea imaginii publice ai marilor criminali ai istoriei, ci în mod inconştient, după modelul „mecanismelor de apărare a Eului” aşa cum le-a descris de psihanaliza clasică, în special cel denumit „anulare retroactivă”.
<br />
<br />
În acelaşi fel reducerea procentului profitului cămătăriei sub 5%, şi transformarea sa în dobândă onorabilă, a fost soluţia amânării unei revolte sociale din partea celor abuzaţi de aceste practici neosclavagiste. Dinastia Rothschild ar fi fost dispusă să-şi reducă profitul în aşa fel încât debitorii (clienţii împrumuturilor) ar fi acceptat-o fără să se revolte. Fiind fondatorii sistemului bancar capitalist, membrii dinastiei Rothschild (alături de cei din dinastia Rockefeller) sunt acum la cârma băncilor naţionale din ţările bogate, şi nu numai.
<br />
<br />
Spre deosebire de cămătarii medievali, dinastia Rothschild a avut grijă ca revoltaţii să fie mereu în minoritate, iar spionii lor le-au oferit constant date despre starea de nemulţumire a clienţilor. Aceste decizii sunt acte de spionaj informaţional în toată autenticitatea sa, aşa cum există în zilele noastre. Aceşti membrii secundari ai dinastiei au ajuns să fie împânziţi prin toate centrele de putere în Europa sfârşitului de secol 19 începutul celui de-al 20-lea. Prin stabilirea acestor relaţii cu cei mai importanţi oameni de stat din Europa, dinastia Rothschild şi-a făcut aliaţi foarte puternici în instituţiile publice, prin care au fost apăraţi împotriva revoltaţilor faţă de practicile incorecte privind dobânda. Ca răsplată, în situaţii speciale, dinastia Rothschild a împrumutat guvernele Europene şi chiar a susţinut financiar anumite proiecte iniţiate de ele. Din aceste funcţii ei au instigat factorii de decizie în începerea primului război mondial şi au lucrat îndeaproape cu Rockefeller din SUA pentru instigarea celui de-al doilea război mondial, după cum voi arăta în documentarul meu „The biggest crime in history”.
<br />
<br />
Apoi, pentru a rupe legăturile cu practicile capitalist-sălbatice şi a scăpa de renumele prost pe care şi l-a făcut în secolele trecute, această dinastie a recurs şi la schimbarea numelui. Deşi bătrânul Rockefeller s-a chinuit să facă un centru comercial şi cultural la New York, pentru a-şi spăla propria imagine întru măreţie, şi a invita şi zecile de milioane de persoane fără adăpost să se scalde în ea, totuşi şi numele acesta e în curs de dispariţie. Pentru a-şi asigura siguranţa copiilor în faţa răzbunării victimelor capitalismului, în cele din urmă membrii acestor dinastii le-au dat alte nume.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgq07MB0nw8Xbr4c-RRV3Zo9Kz_wQZPA7rxyOYN53UMv4zKLUT4kxd419xbgNEECCB-4cKE0-Va0UcDSk-OTGtaKAdCWZeqtpPs8JmiFMQd1PqV6e_gtpMFNQSARv-TBnlZCZiRYDoH4LIc6bPAXIt7Ak2gT2LWpTAjW1pBeQRkw9EMgy9e_xqFu37dlQ/s2560/RockefellerCenter-NYC-2020-B0D8KH.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1440" data-original-width="2560" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgq07MB0nw8Xbr4c-RRV3Zo9Kz_wQZPA7rxyOYN53UMv4zKLUT4kxd419xbgNEECCB-4cKE0-Va0UcDSk-OTGtaKAdCWZeqtpPs8JmiFMQd1PqV6e_gtpMFNQSARv-TBnlZCZiRYDoH4LIc6bPAXIt7Ak2gT2LWpTAjW1pBeQRkw9EMgy9e_xqFu37dlQ/s400/RockefellerCenter-NYC-2020-B0D8KH.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Ştergerea imaginii acestor crime, spălarea lor, se face în timp, peste generaţii. Pentru un tânăr imparţial, care n-a trecut prin maşina de dezumanizare sclavagistă, poziţia lui Rockefeller este în avantaj net faţă de cea a Idei Tarbell. De ce ai alege să iei partea celui slab într-un astfel de conflict? Doar o mentalitate obosită, erodată prin malaxoarele exploatării capitaliste poate face asta. Un tânăr echilibrat va lua decizia de a-l sprijini pe cel puternic, conform cu mercenarului antic, care alegea să-şi vândă serviciile militare unui jefuitor militar profesionist. Dacă nu-şi alegea bine comandantul, mercenarul putea pieri într-un astfel de asediu eşuat. Conform aceleiaşi inspiraţie în alegere, un tânăr îşi alege mentalitatea celui mai puternic, sperând că va ajunge la un moment dat ca acesta.
<br />
<br />
Aşadar, alegerea în acest conflict ideologic şi politic pentru un tânăr naiv este cea a lui Rockefeller, care întruchipează oastea mai puternică, societatea mai prosperă. Cel neutru în acest conflict, sau cel care a decis să lupte pentru Rockefeller şi capitalism în general, îşi va schimba optica abia atunci când va realiza că această falsă prosperitate este făcută în schimbul unei exploatări sociale draconice, care conduce la depresie şi consum de substanţe psihoactive. Mă pot da ca exemplu, în acest sens. Exact acelaşi lucru s-a întâmplat cu mine, după ce <a href="https://baldovin.blogspot.com/2008/12/sefulpatronul-roman.html" target="_blank">am început să resimt pe pielea mea nedreptăţile sclavagismului</a> . În acel moment aveam încă încredere în capitalism, iar experienţele neplăcute cu companiile la care am lucrat până atunci le-am pus pe seama unor accidente locale, naţionale. Ulterior, mi-am dat seama că întreg <a href="https://baldovin.blogspot.com/2019/11/papagalul-chiri-si-relatia-mea-cu.html%20%20" target="_blank">capitalismul este esenţialmente corupt, o fraudă făcută la nivel oficial.</a>
<br />
<br />
Acelaşi lucru se întâmplă cu majoritatea; iniţial, în situaţia de neutralitate, tânărul naiv alege ceea ce pare cea mai optimă alegere, respectiv o mentalitate şi un domeniu de activitate care facilitează prosperitatea şi chiar îmbogăţirea. Dacă acest lucru se realizează călcând peste câteva cadavre, aşa cum s-a auzit despre Rockefeller şi cei ca el, tânărul naiv e dispus să le accepte, ca sacrificiu. Însă, după 10 sau 20 de ani de susţinere, când va înţelege că nu el va călca peste cadavre, ci el este chiar cadavrul, lucrurile se schimbă radical în viziunea sa. În următoarea secţiune voi descrie <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2014/10/fluxul-si-refluxul-monetar-sau.html" target="_blank">sistemul monetar ca sistem de recompense</a> care conving opinia publică să susţină anumite proiecte sociale
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-18873356600106426812022-06-29T09:49:00.005-07:002023-08-11T10:10:33.804-07:002.5.4.4.1. Presa şi departamentele de dezinformare ale instituţiilor conexe
<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><br /><div><h3 style="text-align: left;">
2.5.4. Dezinformarea, un instrument specific al noului sclavagism
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /><div>
<br />
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/04/2542-istoria-spionajului-civil.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
</h4><h4 style="text-align: left;"><b>
2.5.4.4. Instituţii adiacente ale procesului dezinformaţional
</b></h4>
<br />
Etapele avangărzii şi a sabotajului din spionajul militar se regăsesc identic în cel civil identic ca şi funcţionare în două clase de instituţii, care fac la nivel avansat ce făceau avangardiştii şi infiltraţii sabotori. Dacă în spionajul militar avangarda cerceta capacitatea de răspuns a ţintei în cazul unui asediu, în cel civil aceasta culege informaţii despre starea poporului, în aşa fel încât să evite o revoltă. Culegerea de date generale despre starea generală a poporului îi revine institutelor de sondare a opiniei publice. Culegerea de date generale despre starea generală a liderilor unor potenţiale revolte este făcută de grosul instituţiilor de informaţii şi sondare a opiniei publice. În funcţie de credulitatea populaţiei, apoi magnaţii din spatele cortinei creează diversiuni cu ajutorul instituţiilor de spionaj civil, numite „servicii secrete”, după cum am arătat în documentarul meu „<a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ" target="_blank">Diversioniştii</a>” . Acestea produc panică în rândul populaţiei şi astfel contribuie la creşterea economică şi profitul general al magnaţilor industriali şi a economiei globale, <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2016/10/6-utilizarea-camuflata-amenintarilor.html" target="_blank">după cum am arătat în detaliu aici</a> . Acesta este momentul sabotajului civil pentru că, deşi produce profit unei elite economice, el conduce la stres, boli şi nefericire pentru grosul populaţiei.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5Y8efWciVtfwEWvlECw5R8L11h5Ju_Jk0bRg6tLYA3TI6qM7vKpTkDK6YQHqBNoSMdi4FRPG8n8cswLKufuBh5nbc726Rm5nx0ikgCqnZqlPiVFD0fBVyMmF_1FNB4anlFHKB85x_FblZ07-meyTEAQ2r95tGNUBDAchq2YJdNol8kDutk9vikTj9qw/s1949/HitlerSUA.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1949" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5Y8efWciVtfwEWvlECw5R8L11h5Ju_Jk0bRg6tLYA3TI6qM7vKpTkDK6YQHqBNoSMdi4FRPG8n8cswLKufuBh5nbc726Rm5nx0ikgCqnZqlPiVFD0fBVyMmF_1FNB4anlFHKB85x_FblZ07-meyTEAQ2r95tGNUBDAchq2YJdNol8kDutk9vikTj9qw/s400/HitlerSUA.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br /><b>
2.5.4.4.1. Presa şi departamentele de dezinformare ale instituţiilor conexe
</b><br />
<br />
Principalul mijloc de dezinformare este presa. La baza sa, presa este formată dintr-un ansamblu de date despre anumite evenimente care au loc în comunitate sau în lume. Dacă aceste evenimente nu au rezonanţă politică, atunci reflectarea lor în presă este una obiectivă, cu descrierea faptelor şi interviuri diverse luate celor implicaţi în ele. Dacă ele au funcţie politică, atunci presa selectează faptele şi mărturiile celor implicaţi în aşa fel încât să redea o imagine cât mai favorabilă bogaţilor din vârful piramidei sociale.
<br />
<br />
Abundenţa acestor date este menită în principal să ascundă altele, care ajung în atenţia opiniei publice, dar e mai favorabil pentru bogaţi ca ele să fie uitate. Crearea haosului informaţional, care ascunde opiniei publice informaţii capitale despre starea şi structura societăţii, este un altfel de cenzură. Cenzura clasică practicată de dictaturi prin interzicerea anumitor publicaţii a evoluat către sufocare mediatică în capitalism. Exemplul cu Rockefeller, care a reuşit să acopere printr-o campanie de presă susţinută pe zeci de ani crimele dezvăluite de Ida Tarbell, este definitoriu pentru rolul presei de spălare a imaginii bogaţilor în ochii opiniei publice. În acelaşi fel, adversarii lor, de obicei oameni simpli, sunt demonizaţi de această adevărată fortăreaţă dez-informaţională care este presa.
<br />
<br />
Faptul că presa se confundă cu însăşi istoria capitalismului nu este o întâmplare. Comunicările importante venite de la stăpânire în timpul Evului Mediu se făceau cu trompeta, prin funcţionari care mergeau special în fiecare localitate pentru a informa localnicii. Ulterior acest fapt s-a făcut în mod organizat. De asta numim astăzi „trompete” pe acei jurnalişti plătiţi de diferiţi mafioţi de lux pentru a le susţine punctele de vedere. Încă de la începuturi, trusturile de presă au fost susţinute financiar de companii, fie la vedere, prin reclamă, fie în moduri ascunse opiniei publice. Modul în care aceste informaţii au reflectat evenimentele sociale a fost mereu favorabil bogaţilor. Aceştia investesc în presă atât prin publicitate plătită pentru difuzarea unor opinii favorabile pentru anumite produse. Pe lângă publicitate, presa e menită să atragă opinia publică spre un formator de opinie sau un curent politic, de obicei susţinute de acelaşi finanţator. Într-un moment defavorabil, precum lehamitea opiniei publice faţă de capitalism, aceşti formatori de opinie oferă varianta favorabilă bogaţilor, faţă de care sunt datori, şi nu pe cea favorabilă săracilor.
<br />
<br />
Probabil că descrierea cea mai fidelă a presei în general este dată de modul în care cazul Alexandra Măceşanu a evoluat în România. Săptămâni la rând au fost invitaţi în platouri tot felul de specialişti care susţineau inepţia cum că fata ar fi fost arsă într-o ţeavă fără fund, <a href="https://baldovin.blogspot.com/2019/10/inginerii-sociale-in-lant-si-cenzura.html" target="_blank">căreia i se spunea forţat butoi </a> . După ce opinia publică nu a fost convinsă de această variantă, cazul a devenit o <a href="https://baldovin.blogspot.com/2020/06/razboiul-informational-impotriva-lui.html%20" target="_blank">telenovelă de mahala, cu intrigi între vecini, scrisori anonime, vrăjitoare şi altele</a> , care au adus lehamitea opiniei publice faţă de subiect. Dosarul cazului de la procuratură ( DIICOT) are vreo 40 de volume de balast informaţional, menit să ascundă într-o telenovelă siropoasă adevărul despre ce s-a întâmplat cu fata.
<br />
<br />
Cel mai concludent exemplu internaţional de dezinformare în masă este tentativa, destul de reuşită până acum, de a acoperi ignorarea semnalului radar primit de operatorii Joseph Lockard şi George Elliott la staţia radar Oahu, în dimineaţa de duminică 7 Decembrie 1941. Cei doi au anunţat asta locotenentului de informaţii Kermit Tyler, care le-a răspuns sec să stea calmi că avioanele alea sunt americane. Interesul spionajului civil din interiorul celui militar în care era angrenat Tyler a fost ca personalul militar de la Pearl Harbor să fie sacrificat pentru a convinge opinia publică americană să susţină un război cu Japonia, şi apoi cu Germania în Europa, faţă de care americanii erau sceptici. Între timp Joseph Lockard şi George Elliott au vorbit întâi cu cei de la bază şi apoi cu alţii despre faptul că ei şi-au făcut datoria şi au anunţat apropierea unei formaţii de avioane.
<br />
<br />
Presa şi comunicatele oficiale în mod normal invocă doar laşitatea şi cruzimea Japoniei de a iniţia un atac surpriză pe timp de pace, îndeajuns să convingă majoritatea că doar acesta este adevărul. Fiind o temă dureroasă, traumatică, cei mai mulţi nu vor să intre în detalii şi, ori schimbă canalul, ori sunt anesteziaţi intelectual de empatia cu victimele spre a-şi pune întrebări despre cum a fost posibil ala ceva. Pentru aceştia, mai puţini la număr, sistemul dezinformaţional a creat surse dezinformaţionale pentru a contracara această idee în rândul maselor. Diferite tratate de istorie sau web-site-ui contemporane, atent controlate de aparatul dezinformativ a venit cu ideea că staţiile radar de atunci erau primitive, şi că nu puteau detecta bine undele radar.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeXsfwB-jdZLcsF6n92_8_nURJ0-_8tZ0nr70bPjr-Vcwsltbz7Qlt-LCCMR0EI9BtXA57HscyO7lhMqPSP4283cTa-t4Z6zpkWOFa7vSIxC1FI0ceJajqFuTXbMOy_LTU6Oz-DIaFJdjaTyOEPXNX2KH8D8HWpgSQqQ3Ph6i0f1WORxdWfePAkGOCiA/s971/Pearl%20Harbor-disinformation-studymoose.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="639" data-original-width="971" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeXsfwB-jdZLcsF6n92_8_nURJ0-_8tZ0nr70bPjr-Vcwsltbz7Qlt-LCCMR0EI9BtXA57HscyO7lhMqPSP4283cTa-t4Z6zpkWOFa7vSIxC1FI0ceJajqFuTXbMOy_LTU6Oz-DIaFJdjaTyOEPXNX2KH8D8HWpgSQqQ3Ph6i0f1WORxdWfePAkGOCiA/s400/Pearl%20Harbor-disinformation-studymoose.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Aceeaşi idee expusă şi în platforma Quora
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxdftJj7al3VnjZrXI_80orXgcnhJUnTd-D-93tyHojbwRK7ebSfv2Xoc4QI-hleMcAnCQdm5_vO9Y9AyFy1-mORbip6rVoNTqykO0jO7uglyX4clKCW_pH98QEq1wA4BB5TyjgEB5LuVKFB5FXjKN-wOsh3qdxouLhq-H8DSbl2KXaEK7El2gp_q1bQ/s1327/Pearl%20Harbor-disinformation-Quora.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="613" data-original-width="1327" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxdftJj7al3VnjZrXI_80orXgcnhJUnTd-D-93tyHojbwRK7ebSfv2Xoc4QI-hleMcAnCQdm5_vO9Y9AyFy1-mORbip6rVoNTqykO0jO7uglyX4clKCW_pH98QEq1wA4BB5TyjgEB5LuVKFB5FXjKN-wOsh3qdxouLhq-H8DSbl2KXaEK7El2gp_q1bQ/s400/Pearl%20Harbor-disinformation-Quora.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Aceeaşi idee o vedem pe site-ul history.navy.mil
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1hNmeBMIZDVPXTOpFag3xdeIZXJBCMN8XdP-Z7_TDObIhdZeAvvJaORxmNocZetcBK2Pd0jwMnUD_Am_M9jUWU_VIxtOmEjwkK9Nt6Ajm09DeNI1cYbBCvFQ8x3SvOoTPlQlS39MOc6MkuIet2QNohJiZau9UjYlapVCREXomWSvVu8j_DQEphcHokw/s971/Pearl%20Harbor-disinformation-history.navy.mil.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="639" data-original-width="971" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1hNmeBMIZDVPXTOpFag3xdeIZXJBCMN8XdP-Z7_TDObIhdZeAvvJaORxmNocZetcBK2Pd0jwMnUD_Am_M9jUWU_VIxtOmEjwkK9Nt6Ajm09DeNI1cYbBCvFQ8x3SvOoTPlQlS39MOc6MkuIet2QNohJiZau9UjYlapVCREXomWSvVu8j_DQEphcHokw/s400/Pearl%20Harbor-disinformation-history.navy.mil.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
În site-ul reddit vedem o subtilitate a tehnicii de manipulare indusă de natura întrebării pusă interlocutorului. Observăm cum se spune încă din conţinutul întrebării că tehnologia radar ar fi fost proastă.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWTd9aakduDKUS2W-5ChYi2Q8hLxuVHF_tHF-1odZK0dGw9dzBikoqNYTSr4jWwqUcI2JN457UiNk-GlZ6LdeBinocDH9oXE_xAsdUgu3Ma5Ly326r7QDQoFroUt6_hNInUkUbKnehRrAtu_vTnOnk_SY3pA-vYEE5OnjsXPG72H6TpqSyfW4Qm9wyug/s1043/Pearl%20Harbor-disinformation-%20reddit.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="597" data-original-width="1043" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWTd9aakduDKUS2W-5ChYi2Q8hLxuVHF_tHF-1odZK0dGw9dzBikoqNYTSr4jWwqUcI2JN457UiNk-GlZ6LdeBinocDH9oXE_xAsdUgu3Ma5Ly326r7QDQoFroUt6_hNInUkUbKnehRrAtu_vTnOnk_SY3pA-vYEE5OnjsXPG72H6TpqSyfW4Qm9wyug/s400/Pearl%20Harbor-disinformation-%20reddit.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Aşa ceva e o minciună gogonată. Am văzut într-un podcast sau într-un text minciuna prin aşteptare eronată cum că radarul din acele tipuri nu putea face diferenţa între avioane. Nici astăzi nu poate. Doar supravegherea detaliată prin satelit poate aduce aşa ceva. Informaţia asta însă e meşteşugită în acest context spre a convinge eventualii indecişi că, da, nu se putea detecta şi preîntâmpina atacul japonez. Problema nu a fost deloc semnalul radar de la staţia Oahu. Acesta a venit, a fost preluat şi trimis mai departe. Problema e că nu s-a făcut nimic cu informaţia, iar răspunsul locotenentului de informaţii Kermit Tyler a tăiat orice fel de apărare din partea bazei militare Pearl Harbor. Dacă aceasta ar fi fost alertată atunci pierderile ar fi fost mult mai mici, şi la fel şi indignarea publică. Scopul instituţiilor de spionaj civil internaţionale atât americane cât şi japoneze era acela de a crea un război mondial cât mai devastator, pentru a îneca în el frustrările clasei de jos cu privire la criza din 1929 şi o foarte grea viaţă muncitorească.
<br />
<br />
Această sferă dezinformaţională cu privire la înapoierea sistemului radar, presupus incapabil să detecteze avioanele inamice, are rol de scut de protecţie; în cazul în care populaţia în general şi-ar fi pus serioase semne de întrebare privind acele evenimente, atunci naraţiunea s-ar fi putut schimba radical pentru a o face mai credibilă. Kermit Tyler ar fi putut fi ulterior acuzat de ochii lumii, ca un posibil spion japonez sau vreun trădător de ţară. După aceea ar fi putut eventual declarat mort în taină, în timp ce ar fi putut primi o altă identitate pentru el şi familia lui. Iată cum, nucleul dezinformaţional poate continua astfel la nesfârşit pe firul unei naraţiuni, în aşa fel încât adevărul să fie niciodată expus, asemenea paradoxului cu Ahile şi broasca ţestoasă. Între timp poate trece aproape un secol, aşa cum s-a şi întâmplat cu cazul Pearl Harbor, generaţiile s-au schimbat şi cazul a fost îngropat în negura uitării. Între timp au apărut alte diversiuni iar opinia publică nu mai vrea să dezgroape morţii.
<br />
<br />
Interesant este faptul că site-urile oficiale ale armatei sau CIA sau ale oricărei instituţii de încredere maximă, sau materialele informative oficiale nu dau şi ele aceste informaţii dezinformatoare despre înapoierea sistemelor radar. De exemplu în site-ul oficial guvernamental american nu există nici un fel de referire la semnalul radar de la atacul de la Pearl Harbor şi problemele de atunci
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpCTWTbgnKAOp1UBSVHmJOsRnKnJUpzq8h4Jj2ul4LbJd9FqmMH0UCW1KyHAUMW8CQxx51ThGVC0gwq-WlC0Xrr2KrLwE6UnGfPqu33r4WvkxDHMtmiAnMVpxJX1UcGFu7z2y5gzE2xNZw5veuS7BSVUK9BHFo4RxRgC35IsqnfmL0DK50oPnNaspxbw/s1195/Pearl%20Harbor-disinformation-%20usa.gov.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="639" data-original-width="1195" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpCTWTbgnKAOp1UBSVHmJOsRnKnJUpzq8h4Jj2ul4LbJd9FqmMH0UCW1KyHAUMW8CQxx51ThGVC0gwq-WlC0Xrr2KrLwE6UnGfPqu33r4WvkxDHMtmiAnMVpxJX1UcGFu7z2y5gzE2xNZw5veuS7BSVUK9BHFo4RxRgC35IsqnfmL0DK50oPnNaspxbw/s400/Pearl%20Harbor-disinformation-%20usa.gov.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
La fel nu se poate găsi nici pe site-ul oficial al marinei americane, sau în vreo căutare Google între cele două
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZB8s76n6YMVnLeTf8JKopbomH0fTZtMlL-KJMssmjETJD6boIuflpkOarbXeSnZ8D9Gr27R6LxgvSpbhNgqdU-vl8EsQaXXjAJz1Rg5vfEsE3To_SaJS5gpj22sp_oQDmpYVfuMqwZ46WY2_uVAfuyVKiM14ZaFhAckzDSShuj02lOzNjQ8CWIxd6ow/s1213/Pearl%20Harbor-disinformation.navy.mil.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="653" data-original-width="1213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZB8s76n6YMVnLeTf8JKopbomH0fTZtMlL-KJMssmjETJD6boIuflpkOarbXeSnZ8D9Gr27R6LxgvSpbhNgqdU-vl8EsQaXXjAJz1Rg5vfEsE3To_SaJS5gpj22sp_oQDmpYVfuMqwZ46WY2_uVAfuyVKiM14ZaFhAckzDSShuj02lOzNjQ8CWIxd6ow/s400/Pearl%20Harbor-disinformation.navy.mil.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Chiar aşa de puţin importantă este această chestiune încât o armată de specialişti nu au abordat-o? Dimpotrivă, exact acest rol au specialiştii în cauză, respectiv aceea de a o ascunde cât mai mult posibil opiniei publice. La pagina 5 din <a href="https://history.army.mil/html/books/010/10-17/CMH_Pub_10-17.pdf" target="_blank">volumul THE SIGNAL CORPS</a> , ce aparţine seriei UNITED STATES ARMY IN WORLD WAR II, raport oficial al Congresului SUA nu se spune nimic despre faptul că semnalul radar ar fi fost primitiv, ci despre cum locotenentul Tyler a auzit el la o petrecere că urmează să fie trimise la Pearl Harbor nişte avioane americane.
<br />
<br />
Desigur, o astfel de situaţie pune semne de întrebare cum de a ajuns locotenent de informaţii acest om, care se ia după ce spun păsărelele. Omul simplu ştie că spionii sunt oameni foarte agili şi că naivitatea şi credulitatea e unul dintre lucrurile care le lipseşte. De aceea spionajul s-a şi numit „intellgence”, în limba engleză termenul fiind destul de apropiat de cel de „deşteptăciune”, cu care se identifică în limbile romanice. Ei bine exact pentru cei ce-şi pun în continuare aceste semne de întrebare sunt făcute materialele adiacente de mai sus. Dacă naraţiunea înapoierii sistemelor radar nu convinge majoritatea populaţiei şi e nevoie de o altă naraţiune reparatorie, e mai greu de şters asta din istorie. Dimpotrivă, site-uri precum Quora sau Reddit nu sunt oficiale, la o adică putând fi chiar şterse. Însă ele îşi îndeplinesc rolul dezinformativ.
<br />
<br />
Ciudăţenia nu se opreşte aici. Opeatorii radar Joseph Lockard şi George Elliott au primit liber în acea dimineaţă de duminică 7 Decembrie 1941, iar sistemele radar închise. 99% dintre cei aflaţi în această situaţie ar fi dormit la ora aceea, după o seară de sâmbătă. A făcut doar conştiinciozitatea excesivă a celor 2 să ducă la această situaţie, ei mergând la lucru pentru a exersa. Închiderea staţiei radar în condiţii de ostilitate expresă între cele două ţări seamănă deja şi mai mult a plan. La fel s-a întâmplat şi cu avioanele de stingere a incendiilor pe 11 septembrie 2001 imediat după atacul de la World Trade Center. Doar că în 2001 oricărui avion i-a fost ordonat să nu se ridice de la sol, tocmai pentru a nu se mai repeta situaţia din 1941. În felul acesta s-a creat o anumită justificare pentru lipsa de intervenţie pentru oprirea dezastrului şi diminuarea tragediei prin faptul că orice avion ar fi putut fi un potenţial deturnat. Dar oare în CIA nu se găseau piloţi care să execute astfel de misiuni sau toată lumea bănuia pe toată lumea contra-informativ de colaborare cu Al Quaida? (sic!)
<br />
<br />
O altă situaţie bizară este faptul că, la întoarcerea de la Pearl Harbor, formaţia de avioane japoneze 0 au bombardat alte 2 baze americane, situate în Filipine, respectiv Clark Field şi Iba Field. Ca printr-o coincidenţă bizară nici aceste baze n-au fost alertate anterior, aşa că şi acestea au fost distruse fără rezistenţă. Pentru mulţi Pearl Harbor poate părea un accident, o lipsă de vigilenţă. Dar faptul că nu s-a pregătit nici un fel de ripostă la bazele din apropiere este foarte bănuitor chiar şi pentru obedienţi. De aceea atacurile de la Clark Field şi Iba Field sunt uşor scoase din istorie, departe de ochii opiniei publice, ştiute de specialiştii în istorie. Ele au fost comandate pentru alternativa în care atacul de la Pearl Harbor nu ar fi produs suficientă emoţie în SUA şi în opinia publică internaţională; în acest caz aruncarea lor pe piaţa mediatică ar fi arătat net faptul că Japonia a pornit un război împotriva SUA. În felul acesta, dramele care se puneau la cale, în special experimentarea pe populaţie a bombelor nucleare, erau menite să fie justificate astfel ulterior prin atacul iniţial venit din partea Japoniei. Însă odată ce emoţia americană şi internaţională faţă de atacul „surpriză” de la Pearl Harbor a fost peste aşteptări, cele de la de la Clark Field şi Iba Field au fost date uitării; de fapt ele chiar dau de gol faptul că între magnaţii japonezi şi cei americani de la începutul secolului al 20-lea s-a creat un pact de creare a unui război pentru eliminarea ultranaţionaliştilor din Japonia şi Europa, şi pentru deportarea ţăranilor în centrele industriale. Am descris în mare acest lucru la minutul 84 din documentarul meu “<a href="https://www.youtube.com/watch?v=i5-XyozCKFc&t=5071s" target="_blank">Sadismul în politica internaţională</a>” , şi-l voi detalia în următorul documentar la care lucrez în prezent, „Cea mai mare crimă din istorie”.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-UhdD9XUPlRCxqGL3RjkGAKqRd4oAYStzZxbIiSvV9pVACSX2CkKB6sa5zHziRGMk96ikuwE7zqeWE_DbAQzSISskevJGd49PmTe4ECibNtiyt5jOG1wN7sfdkgiuZG4n5IChm-SIFxssvkCten-G6RRLip5xnPwhv9WcXon0j7qRaTAbl0DxqJC_gA/s1010/Clark%20Field%20attack.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="758" data-original-width="1010" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-UhdD9XUPlRCxqGL3RjkGAKqRd4oAYStzZxbIiSvV9pVACSX2CkKB6sa5zHziRGMk96ikuwE7zqeWE_DbAQzSISskevJGd49PmTe4ECibNtiyt5jOG1wN7sfdkgiuZG4n5IChm-SIFxssvkCten-G6RRLip5xnPwhv9WcXon0j7qRaTAbl0DxqJC_gA/s400/Clark%20Field%20attack.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Un alt important exemplu internaţional de dezinformare prin presă este modul în care se evită subiectele
<a href="https://baldovin.blogspot.com/2011/05/obama-contra-osama.html" target="_blank">clădirea 7 din complexul World Trade Center </a>, despre cum avioanele de vânătoare care asigurau securitatea spaţiului aerian american au fost îndreptate spre oceanul atlantic, şi nu spre avioanele de pasageri sau despre ordinul ca nici un aparat de zbor (inclusiv cele de stingere a incendiilor) să nu se ridice de la sol, pentru stingerea turnurilor incendiate. Dacă nu ar fi existat internetul şi sursele alternative, în care au ajuns declaraţiile celor implicaţi în aceste evenimente, probabil că niciodată nu am fi aflat despre aceste lucruri. Fiecare descoperă aceste adevăruri dureroase pe parcurs, şi înţelege mitul p(r)eşterii realizat cu adevărul presei ca pe o iluminare. Varianta neoficială a tragediei de la World Trade Center, cum că ar fi fost un eveniment orchestrat pentru a justifica apoi invazia Irakului, accesul la resursele petroliere ale acestei ţări, destabilizarea zonei cu implicaţii în producerea războiului civil din Siria peste 10 ani, şi producerea de imigranţi în Occident, cu rol de mână de lucru ieftină, este foarte neproductivă pentru bogaţi. Conform acestei versiuni a evenimentului, pilonii capitalismului american şi mondial par nişte monştri dominaţi de lăcomie, şi lipsiţi de empatie faţă de fiinţa umană.
<br />
<br />
Rămâne rolul presei să contracareze această perspectivă sumbră asupra modului în care funcţionează societatea actuală prin dezinformare. Atât în cazul WTC cât şi în cel al Pearl Harbor, presa mută atenţia dinspre adevărurile dureroase ale Clădirii 7 sau ignorării avertismentelor radar, către suferinţa familiilor îndurerate şi onorurile care mai de care mai mari oferite de autorităţi. Afectaţi de dramele victimelor şi de empatia faţă de durerea familiilor, majoritatea audienţei nu mai e deschisă pentru a înţelege ingineria socială din spatele acestor drame, lăsându-se pradă furiei sau milei. În felul acesta atenţia a fost foarte dibaci deviată dinspre mecanismele acestor drame către alte naţiuni şi popoare, deşi la baza lor se află exact cei în care obedienţii au încredere, marii magnaţi ce conduc local ţările sau internaţional lumea.
<br />
<br />
Pe lângă ascunderea informaţiilor despre rolul bogaţilor în generarea marilor atrocităţi ale istoriei moderne, presa are rolul de instigare a conflictelor între comunităţi şi grupuri sociale. Cele mai clare exemple ale istoriei sunt campania negativă a presei din SUA împotriva Japoniei şi viceversa, fapt ce au dus la războiul din Pacific şi amplificarea războiului din Europa, după ce principalii oligarhi americani l-au susţinut pe Hitler în atingerea puterii. De asemenea, aici poate fi menţionată şi campania negativă a presei din SUA împotriva statelor comuniste dar şi viceversa, fapt ce au dus la războaiele din Coreea şi Vietnam. Nu în ultimul rând, acuzarea în masă a minorităţii Tutsi din Ruanda de către postul Radio Télévision Libre des Mille Collines că ar fi fost în spatele atacului asupra avionului prezidenţial din 6 aprilie 1994, care a ucis preşedinţii din Rwanda şi Burundi. Deşi aceşti oameni nu aveau arme pentru doborârea unui avion, 800 000 de etnici au fost ucişi timp de o lună datorită acestor dezinformări.
<br />
<br />
Pe lângă aceste orori în masă, există numeroase orori cu număr mai mic de morţi, datorate dezinformărilor transmise prin presă. Un astfel de caz este cel al minciunilor relatate de Radio Europa Liberă (finanţată de CIA) despre 4 000 de victime la Timişoara şi 100 000
la Bucureşti. Mulţi români ai ieşit în stradă revoltaţi, devenind astfel victime ale lunetiştilor sau diversioniştilor ce operau în acele momente în România.
<br />
<br />
Un alt caz este cel al victimelor din Piaţa Markale din Sarajevo din 28 august 1994, când 43 de civili au fost ucişi şi 75 de răniţi. În ziua precedentă atacului, postul local de radio a anunţat de mai multe ori că pâinea va fi oferită gratuit acolo, fapt care a atras mulţi oameni din zonă.
<br />
<br />
Un alt foarte important rol al presei este seducerea tinerilor naivi către un stil de viaţă glamuros şi risipitor, plătit apoi cu sudoare unor joburi foarte stresante, riscante sau obositoare. Despre predispoziţia lor şi chiar a majorităţii populaţiei în a susţine această capcană ideologică, şi ,cu ea, întreaga politică eugenică voi detalia în <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/07/25442-reactia-opiniei-publice-in.html" target="_blank">secţiunea următoare</a> .
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-73344524542630758832022-05-01T09:32:00.030-07:002023-08-11T10:06:46.945-07:002.5.4.3. Scurtă istorie a spionajului civil
<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/04/2542-cele-trei-metode-de-investigatie.html " target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<br /></h4><h3 style="text-align: left;">
2.5.4. Dezinformarea, un instrument specific al noului sclavagism
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /><div>
<br /><h4 style="text-align: left;"><b>
2.5.4.3. Scurtă istorie a spionajului civil
</b></h4>
<br /><b>
Etapele spionajului militar
</b><br />
<br />
După cum am amintit în secţiunea anterioară, originea spionajului în general este avangarda militară, practicată în special în Evul Mediu. Acesta are 2 etape:
<br />
<br />
- avangarda (pre-asediul: culegere de informaţii despre adversar)
<br />
- sabotajul ( pro-asediul: infiltrare de sabotori în adversar)
<br />
<br />
În perioada antică şi medievală, avangarda a fost o unitate militară de elită care se deghiza în altceva, şi mergea în apropierea adversarului spre a-i spiona poziţiile şi logistica. Aceste date pot fi cruciale într-o eventuală confruntare miliară. O cetate cu cetăţeni care nu se lasă corupţi e o cetate care nu va capitula uşor în urma unui asediu; prin urmare, armata asediatoare poate lua decizia să atace o alta, cu mai mari şanse de reuşită. Avangardiştii militari nu se implicau în lupte corp la corp cu adversarii, însă culegeau informaţii decisive despre starea lor.
<br />
<br />
Dacă etapa avangărzii aducea informaţii nefavorabile unui asediu şi cetatea se arăta bine organizată, atunci armata asediatoare avea o primă opţiune în a încerca asedierea alteia mai puţin organizate. În felul acesta armata se putea întări cu forţe noi şi şansele de reuşită a asediului ar fi fost mai mari. Dimpotrivă, dacă armata asediatoare este respinsă sau reuşeşte asediul, dar cu pierderi mari, atunci pe termen lung afacerea de jaf armat nu are profit. În acest caz, datorită informaţiilor avangărzii, armata mai bine îşi schimbă planul şi atacă altă cetate, mai slabă.
<br />
<br />
O altă opţiune este trecerea la etapa a 2-a, respectiv infiltrarea de sabotori în interiorul cetăţii bine organizate. În secţiunea precedentă am amintit deja de probabil cel mai cunoscut exemplu de spionaj militar, respectiv celebrul cal troian, prin care grecii au infiltrat spioni în interiorul cetăţii Troia şi astfel au cucerit-o. Deşi are mai mult aspect de legendă, totuşi supravieţuirea ei până în timpurile noastre atestă că fenomenul infiltrării şi sabotajului sunt tehnici militare active în memoria colectivă. Această etapă continuă pe cea a avangărzii; unii dinte avangardişti reuşeau chiar să se infiltreze în rândurile adversarilor şi să afle informaţii vitale despre ei. Însă unitatea de sabotori este mai mult decât o avangardă, este o avangardă de lux. Infiltraţii făceau mult mai mult decât culegerea de informaţii despre comunitatea plănuită a fi ulterior asediată.
<br />
<br />
Sabotajul are rol de dezinformare, de inducere în eroare şi confuzionare a adversarului, în aşa fel încât acesta ajunge să lupte cu el însuşi precum bolile autoimune cu propriul organism. Răspândirea unor zvonuri, care puneau în conflict anumite categorii sociale, puteau avea afect pe termen lung în erodarea coeziunii sociale a cetăţii. La fel ca şi în cazul folosirii avangărzii, care observa punctele slabe ale ţintei, asediul final asupra cetăţii putea aduce pierderi mai puţine dacă în interiorul cetăţii asediate erau atent cultivaţi astfel sabotori, special infiltraţi pentru a câştiga încrederea majorităţii cetăţenilor sau a celor mai puternici dintre ei. Atunci când ea este asediată, aceştia fac favoruri stăpânului cuceritor, nu cetăţii, şi astfel contribuie decisiv pentru căderea ei. Aceste favoruri constau în special în acţiuni de sabotaj, precum deschiderea porţilor sau a altor intrări în cetate, plasarea de alcool sau otravă pentru cei ce deţin funcţii importante în apărarea cetăţii, şi altele. Astfel, cetatea cade în mâinile asediatorului.
<br />
<br />
Cu cât membrii unei cetăţi sunt mai oneşti şi mai dârzi în apărarea propriei cetăţi, cu atât infiltrarea spionilor putea dura mai mult, şi investiţia în acţiunea de infiltrare poate fi mai costisitoare, dar mai ieftină decât dacă nu ar fi existat aceste tehnici de spionaj.
<br />
<br />
<b>Spionajul civil ca principiu al statului modern
</b><br />
<br />
În perioada antică şi medievală statul era concentrat într-o anumită cetate. Cetăţile au făcut alianţe sau s-au asediat între ele. Unele au fost cucerite mai uşor, iar altele mai greu. Iniţial, după un asediu, dacă membrii cetăţii cucerite nu acceptau supunerea, atunci asediatorul se mulţumea cu jefuirea şi părăsirea ei, urmând ca ea să fie atacată după o perioadă, după ce-şi va fi refăcut resursele. Dar, treptat, cu astfel de tehnici imbatabile de asediu, o anumită cetate a ajuns să le stăpânească şi să le domine pe celelalte. În felul acesta s-a creat imperiul, ţara, sau statul extins la mai multe centre urbane, în general reunite pe criteriul limbii vorbite. În acel moment războaiele s-au purtat între ţări, de obicei vorbitoare de limbi diferite. Dar, în perioada de pace, aceste tehnici de spionaj militar au fost aplicate de clasele privilegiate asupra claselor de jos, pentru a-şi păstra dominaţia şi statutul privilegiat. Acesta este momentul de transformare a spionajului militar în cel civil.
<br />
<br />
Spionajul civil este acea parte a spionajului care adună informaţii şi creează dezinformare şi diversiuni pentru proprii cetăţeni, spre deosebire de spionajul militar, care este orientat către ale popoare, sau cel economic, orientat către concurenţă. Toate acestea se înscriu în denumirea generică de „servicii secrete” sau agenţii de informaţii. Formula „serviciu secret” este ea însăşi un produs de dezinformare. Spionajul economic şi militar conduc la beneficii generale pentru întreaga comunitate, mai mare sau mai mică pentru o clasă socială sau alta. Furtul de informaţii despre producţia de bunuri poate aduce servicii comunităţii, prin beneficiul de pe urma inovaţiei tehnologice iniţiată de o comunitate concurentă. În acelaşi fel, spionajul militar poate reduce pierderile de vieţi omeneşti care aparţin comunităţii, într-o eventuală confruntare militară.
<br />
<br />
Spre deosebire de acestea, spionajul civil este un serviciu menit să protejeze privilegiile celor de la vârful piramidei sociale locale, în detrimentul drepturilor celor de la baza sa. Principalul lui scop este producerea de dezbinare între membrii claselor de jos, pentru a se lupta între ele mai curând decât cu vârful piramidei sociale. Exemplul cel mai clar este cel al poliţiei şi armatei (moderne): într-o revoltă socială, aceste instituţii, formate în general din membri ai claselor de jos, se vor lupta cu revoltaţii, adică cu propriul interes politic, pentru apărarea privilegiilor vârfului piramidei sociale. De asemenea, infiltrarea de agenţi diversionişti în interiorul revoltaţilor, care le fac acestora imagine de infractori demni de a fi pedepsiţi în ochii opiniei publice, este o altă metodă de dezbinare civilă, după cum am descris în documentarul meu „<a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ" target="_blank">Diversioniştii</a>”
<br />
<br />
Spionajul militar este mereu acompaniat de către acţiunile militare pentru că vizează comunităţi sau organizări statale diferite. Dimpotrivă, spionajul civil este destinat membrilor aceleiaşi comunităţi sau aceluiaşi stat. El este consecinţa celui militar, în sensul că, după cucerirea cetăţii, armata învingătoare ajunge la un moment dat să preia şi administraţia comunităţii, iar cele două comunităţi se reunesc ambivalent într-un singură, fiind mai slab sau mai puternic sudate. Acţiunile militare sunt mai rare, şi de obicei apar în urma unor procese foarte complexe de denigrare a viitorilor reprimaţi, în aşa fel încât reprimarea pare o pedeapsă pentru crime închipuite, sădite dezinformaţional în ograda celor reprimaţi, pentru justificarea represiunii în percepţia publică.
<br />
<br />
Dacă spionajul militar a fost cheia apariţiilor statelor şi ţărilor, dimpotrivă, cel civil a fost foarte rudimentar în perioada clasică. Dacă privim în istorie, observăm că reuşita unor revolte precum Revoluţia Franceză sau numeroasele puciuri asupra regilor, împăraţilor, liderilor politici în general, atestă un foarte slab spionaj civil. Cel puţin, acesta se dovedeşte a fi fost destul de rudimentar, fiind incapabil să oprească răzbunările supuşilor. Principalul liant al susţinerii supuşilor era afectivitatea faţă de lider, religia şi profitul realizat în urma războiului. Napoleon a reuşit să-şi atragă de partea lui batalionul, care fusese trimis să-l oprească la a doua sa urcare pe tron, prin faptul că ştia detalii despre familiile militarilor. În locul unei lupte a propriei gărzi de corp cu acesta, celebrul conducător francez a transformat întâlnirea în depănări de amintiri. În urma ei, militarii batalionului de întâmpinare au schimbat taberele, devenind susţinătorii lui Napoleon. Cam acesta a fost modelul clasic de organizare statală.
<br />
<br />
<b>Spionajul civil ca instrument al capitalismului
</b><br />
<br />
Spionajul civil a ajuns la apogeu abia în societatea capitalistă, prin spionii marilor industriaşi. În ceea ce-i priveşte pe primii bancheri moderni, printre care şi dinastia Rothschild, <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/03/2541-dezinformarea-una-dintre-cele-3.html" target="_blank">fondatoarea sistemului bancar modern</a> , informaţiile despre potenţialii clienţi erau decisive pentru acordarea creditelor şi succesul afacerii. Dacă clientul e un om visător, nerealist, atunci afacerea sa se poate ruina şi nu poate restitui împrumutul. De asemenea, creditorii neperformanţi erau urmăriţi de spionii debitorilor, şi chiar presaţi pentru recuperarea împrumuturilor, precum făceau cămătarii medievali.
<br />
<br />
Pe lângă o gardă de corp proprie, bogaţii ultimelor secole au transformat spionajul militar în cel civil, şi l-au folosit ca instrument al propriilor afaceri. Ne putem imagina că iniţial condiţiile de muncă din fabrică oferite de industriaş erau mai favorabile decât cele din agricultură oferite feudal. Dacă nu ar fi oferit condiţii mai bune de muncă, industriaşii nu aveau nicio şansă să atragă mână de lucru şi nu ar fi putut crea revoluţia industrială. Zvonurile despre bunăstarea oferită de lucrul în fabrică s-au răspândit apoi în mod natural printre ţăranii feudali.
<br />
<br />
Însă, odată cu nemulţumirile primelor generaţii de muncitori au apărut şi instituţiile de dezinformare. Acestea au lansat în mod profesionist zvonuri dezinformaţionale de atragere a ţăranilor în fabrici şi înlocuire a muncitorilor nemulţumiţi. În urma acestor zvonuri, ţăranii au plecat rând pe rând de pe moşiile feudalilor, falimentându-i. Acest lucru practic le-a tăiat orice cale de întoarcere la vechiul stil de viaţă, atunci când experienţa directă despre bunăstarea din fabrică va fi dovedit că aceste zvonuri vor fi fost minciuni gogonate. Oferta mare de mână de lucru din marile centre industriale a condus în mod natural la scăderea salariului, sau la creşterea volumului de muncă al muncitorului. Cei concediaţi nu mai aveau opţiunea de a se întoarce pe moşiile feudalilor deoarece aceştia au ajuns ruinaţi sau siliţi să-şi reorienteze activitatea către industrie, mai curând decât către agricultură. Iată un mod tipic de a face profit în perioada capitalistă prin dezinformare, altfel decât în cazul jafului armat realizat cu ajutorul spionajului militar.
<br />
<br />
O foarte importantă latură a proto-spionajului civil practicat la începutul erei industriale a fost identificarea semnelor pentru apariţia unei revolte în interiorul fabricii. Concedierea muncitorilor blazaţi, obosiţi şi cârcotaşi a fost şi încă este o practică specific capitalistă, pentru a tăia din faşă apariţia unei greve. Această soluţie reprezintă un mecanism mai eficient de a extrage maximul de profit din munca executantului de ordine, cu riscuri minime în ceea ce priveşte revolta şi răzbunarea pe cel ce le dă. Idealul capitalismul secolelor 18 şi 19 a fost extracţia din mentalitatea rurală a potenţialilor muncitori, exploatarea lor maximă ca muncitori în spaţiul urban sau periferic; după ce aceştia devin neproductivi şi revoltaţi ideal ar fi retrimiterea lor în spaţiul rural, spre a se odihni. Peste o anumită perioadă de timp urmaşii lor vor fi trecut prin acelaşi proces.
<br />
<br />
În secolul al 18-lea acest plan a funcţionat. Dar muncitorii secolului al 19-lea au început grevele, şi atunci a trebuit să li se dea drepturi în plus. Cantitatea acestor drepturi a dus la experimente sociale odioase în secolul al 20-lea. Preţul testării rezistenţei lor la ameninţări brutale precum cele două războaie mondiale, după cum am arătat pe scrut la minutul 81 din documentarul meu “<a href="https://www.youtube.com/watch?v=i5-XyozCKFc&t=4916s" target="_blank">Sadismul în politica internaţională</a>” . Deşi în zilele noastre legislaţia din majoritatea ţărilor civilizate descurajează aşa ceva, totuşi ea nu o interzice în mod expres, prin sancţiuni. Angajatul concediat poate primi anumite compensaţii dacă foloseşte aceste prevederi legislative şi acţionează în instanţă compania care l-a concediat. Dar pentru preîntâmpinarea unei revolte se foloseşte exact aceeaşi reţetă ca la începutul erei industriale, respectiv concedierea.
<br />
<br />
În această soluţie de temperare şi preîntâmpinare a revoltei supuşilor, remarcăm din nou diferenţa esenţială între sclavagismul clasic şi cel salarial, despre care am detaliat în capitolul precedent; dacă sclavagismul clasic pedepseşte sclavul fugar pentru a-l da ca exemplu celorlalţi sclavi să nu facă la fel, dimpotrivă, sclavagismul salarial îl încurajează să plece. Şomerii, ce aşteaptă la porţile fabricii un loc de muncă, îl pot înlocui oricând. Celebra piesă de teatru „Moartea unui comis-voiajor” scrisă de Arthur Miller în 1949, reflectă o relaţie de muncă specifică secolului al 19-lea. Succesul ei la public a dus la sistemul de pensii în secolul al 20-lea, prin care cei incapabili să mai muncească sunt ajutaţi să supravieţuiască. Dar în secolul 19 drama personajului principal a fost drama oricărui muncitor. Nu e de mirare că, pe lângă numeroasele greve ale muncitorilor, s-au dezvoltat numeroase idei anticapitaliste, printre care chiar comunismul, care de fapt este de fapt un capitalism ceva mai blând, banul fiind şi aici principalul vector al ierarhiilor de comandă.
<br />
<br />
<b>Spionajul civil şi eliminarea dizidenţilor politici
</b><br />
<br />
Atât etapa avangărzii cât şi cea a sabotajului sunt aplicate aproape identic în dominaţia şi controlul populaţiei civile de casta privilegiaţilor, la fel cum strămoşii lor, jefuitorii, le-au aplicat pe cetăţile asediate. Ne putem imagina că în prima perioadă a erei industriale aceste tehnici erau aplicate aproape identic pe descoperirea şi izolarea muncitorului recalcitrant. Oglinda pentru aşa ceva este spionajul din fabricile comuniste, unde cei care criticau partidul şi conducătorul erau izolaţi. Dezinformarea capitalistă ne-a făcut să-l vedem la antipodul comunismului, însă cele două sisteme sunt etape ale aceluiaşi sistem global. La începuturile sale capitalismul a procedat cu muncitorii recalcitranţi la fel cum comunismul a torturat şi trimis în închisori dizidenţii politici.
<br />
<br />
După ce populaţia a început să vadă cu ochi răi aceste practici draconice ale capitalismului de secol 19, atât comunismul, dar mai ales capitalismul (comunism avansat), au folosit metode ceva mai delicate de luptă împotriva dizidenţilor. De exemplu, studenţii protestatari de la Belgrad din 1968 nu au fost reprimaţi de autorităţile iugoslave, însă au fost blamaţi pentru că profită de neajunsurile societăţii pentru a produce şi mai multe probleme. Spre deosebire de reprimarea brutală din 1989 a protestatarilor din piaţa Tiananmen de către dictatura comunistă chineză, astfel de metode reflectă o dictatură mai uşoară, mai puţin sângeroasă. În acelaşi mod, în România greviştii din 1987 de la uzina Tractorul Braşov nu au fost arestaţi sau torturaţi ca în perioada comunismului stalinist, ci au fost lăsaţi să lucreze la negru, fără însă a mai fi vreodată angajaţi în posturi similare. Reprimarea brutală a protestatarilor din 1989 a fost produsul unor diversiuni masive operate de securiştii recrutaţi de CIA, după cum am arătat la minutul 69 din documentarul meu “<a href="https://www.youtube.com/watch?v=i5-XyozCKFc" target="_blank">Sadismul în politica internaţională</a>”
<br />
<br />
Capitalismul occidental vrea să-şi arate opoziţia faţă de dictaturi în general, însă a făcut şi el exact acelaşi lucru cu proprii dizidenţi precum dictaturile comuniste. Aşa ceva s-a întâmplat în cazul unor artişti de la Hollywood în 1947 care au intrat în celebra „listă neagră de la Hollywood” (cunoscută şi sub numele de „Lista lui Bill”), în care au fost consemnaţi scenaristul Dalton Trumbo, cunoscutul actor Kirk Douglas sau actriţa Katharine Hepburn. Aceştia şi alţi 79 de artişti au fost excluşi pentru o perioadă din planurile de filme sau alte proiecte de la Hollywood, pe baza viziunii lor politice neoficiale. Sunt unele voci care susţin că numărul lor ar fi fost însă mult mai mare.
<br />
<br />
Pentru ei a fost înfiinţat la Hollywood aşanumitul „Comitet de supraveghere al activităţilor antiamericane” (House Un-American Activities Committee). Acesta a funcţionat ca o nouă inchiziţie, în sensul că toţi au fost acuzaţi în bloc că susţin comunismul. Unele dintre ideile celor luaţi în vizorul acestui comitet de supraveghere erau într-adevăr comuniste, dar multe erau antipoliticianiste, în sensul că nu sprijineau nici capitalismul şi nici comunismul, ci o viaţă lipsită de „isme”. Dar toate erau tratate ca idei comuniste. Sistemul a eliminat din faşă sub acuzaţia de „comunism” orice era împotriva mentalităţii profitumului.
<br />
<br />
La fel ca şi în cazul dictaturilor blocului comunist care spionau instituţiile de artişti, în acest comitet au fost recrutaţi actori sau infiltraţi direct agenţi ai spionajului civil. Şi, exact la fel ca în cazul colaboratorilor cu poliţia politică din blocul comunist, şi cei care şi-au denunţat colegii dizidenţi au fost sprijiniţi spre ascensiune în industria filmului. Unul dintre aceşti colaboratori a fost şi actorul mediocru Ronald Reagan, care avea să devină apoi preşedintele SUA.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0PLu5iTSwURRXPlHy3LcD5ZoW26UpjmejiwkaQ7FH9nX8R0fUXCIWCDqms3UWCrcNqNlGkQjstTWClGPXSOtyJY62A1VJ3z9YmT1Nbm017TRwIQ-SDyp18QILkNnzcBRHu0f3AsANpSEN71VSvMa35zXzlGiUd9SVz7AJHJqaoWQfm4L5PyKJjhdTTQ/s939/HouseUn-AmericanActivitiesCommittee.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="758" data-original-width="939" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0PLu5iTSwURRXPlHy3LcD5ZoW26UpjmejiwkaQ7FH9nX8R0fUXCIWCDqms3UWCrcNqNlGkQjstTWClGPXSOtyJY62A1VJ3z9YmT1Nbm017TRwIQ-SDyp18QILkNnzcBRHu0f3AsANpSEN71VSvMa35zXzlGiUd9SVz7AJHJqaoWQfm4L5PyKJjhdTTQ/s400/HouseUn-AmericanActivitiesCommittee.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
Diferenţa acestei măsuri de marginalizare a dizidenţilor faţă de cele descrise mai sus din comunism constă doar în capacitatea incredibilă a capitalismului de a le justifica. Dacă ideile celor din „Lista lui Bill” ar fi fost răspândite în întreaga societate nord-americană, atunci profitul pilonilor capitalismului ar fi fost mai mic. Acesta este un adevăr incontestabil şi justificabil pentru majoritatea americanilor. Dimpotrivă, când muncitorii grevişti cer drepturi la fel ca în perioada capitalistă, comunismul nu-i mai poate acuza de capitalism, pentru că asta era însăşi retorica partidului comunist.
<br />
<br />
Dincolo de această coerenţă superioară de a justifica măsurile dictatoriale, capitalismul (ca dictatură evoluată) mai are şi capacitatea a de a depista dizidenţii cu mult înainte de a ieşi în stradă şi a protesta împotriva autorităţilor. Crearea permanentă de războaie de către SUA, şi antrenarea în ele şi a altor ţări civilizate, este exact acest dispozitiv de extragere a viitorilor dizidenţi într-o retorică naţionalistă, şi convertirea lor în acţiuni profitabile, fie pentru SUA fie pentru economia mondială. În loc să se lupte cu propriile autorităţi în stradă, sistemul dezinformaţional american i-a făcut să se lupte cu naţiuni şi popoare diferite la mii de kilometri distanţă, prin crearea artificială de războaie.
<br />
<br />
Dar, deasupra acestor metode rudimentare au fost capodoperele de dezinformare despre care am descris în cele două secţiuni anterioare, precum ştergerea numelui dinastiei Rothschild din prim-planul vieţii publice sau actele de măreţie şi caritate încercate de John D. Rockefeller. În loc de eliminarea jurnalistei Ida Tarbell, care a dezvăluit în revista McClure's practicile dubioase ale companiei sale Stadard Oil, iată că actele de măreţie şi caritate i-au spălat imaginea, transformându-l într-un personaj cu alură aproape mistică dintr-o persoană lipsită de empatie şi respect pentru. Acestea este puterea dezinformării. În<a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/06/25441-presa-si-departamentele-de.html" target="_blank"> următoarea secţiune</a> voi aduce detalii în plus faţă de mecanismul dezinformării prin analiza rolului presei în acest demers .
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true" style="text-align: left;"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-66088450088987345652022-04-29T12:59:00.009-07:002022-12-05T02:54:18.183-08:00 2.5.4.2. Cele trei metode de investigaţie a fenomenului dezinformării
<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><br /><div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/03/2541-dezinformarea-una-dintre-cele-3.html " target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<br /></h4><h3 style="text-align: left;">
2.5.4. Dezinformarea, un instrument specific al noului sclavagism
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /><div>
<br /><h4 style="text-align: left;"><b>
2.5.4.2. Cele trei metode de investigaţie a fenomenului dezinformării
</b></h4>
<br />
<br />
Exemplele din secţiunea anterioară sunt două produse majore de dezinformare din societatea contemporană. După cum vom vedea în secţiunile următoare, ele nu sunt cele mai mari, existând altele şi mai ample. Dar probabil că sunt cele mai prost făcute sub aspectul epistemologic, în sensul că e foarte uşor de văzut că sunt minciuni profesioniste, conform principiilor de funcţionare a societăţii. Altele sunt ceva mai greu de desluşit. Însă, prin dezvăluirea mecanismelor sociale care la stau la bază, şi acestea pot fi decodate.
<br />
<br />
Noţiunea de spionaj este echivalată în limbajul comun doar cu culegerea de informaţii, ceea ce constituie prima etapă a spionajului, şi înseamnă doar vârful aisbergului acestui proces. Dar asta se datorează în special pentru că statul modern încearcă sistematic să îl ascundă de atenţia omului simplu. Statul este vârful privilegiat al piramidei sociale, constituit din urmaşii vechilor cuceritori. La fel ca şi strămoşii lor, jefuitorii originali, urmaşii acestora aplică vechile tehnici militare de cucerire a cetăţilor asupra propriilor cetăţeni, şi are grijă să-i ferească să nu le afle. Dacă cetăţenii află că propriile lor idei, pe care le consideră intime şi originale, sunt parte a unui produs indus prin manipulare, atunci eficienţa întregului proces se poate şubrezi. De aceea, actul de dezinformare este unul secret, iar instituţiile de dezinformare a civililor se numesc generic „servicii secrete”.
<br />
<br />
Omul simplu nu le poate înţelege tocmai pentru care nu are o noţiune clară despre rolul spionajului, identificându-l doar cu culegerea de informaţii. Atunci când unii membri ai claselor de jos sunt recrutaţi în aceste instituţii, ei îşi încep cariera prin activitate de culegere de informaţii şi atât. Cei mai mulţi nu vor face decât aşa ceva pe toată viaţa. Doar cei cu mentalitate sclavagistă vor deveni sabotori şi dezbinatori sociali .
<br />
<br />
În acelaşi timp, majoritatea largă a scrierilor oficiale despre spionaj în general sunt dezinformări ce ascund exact ocupaţia şi interesele acestor instituţii; fiind secrete, aşa cum se autoprezintă, ele nu au cum să fie şi publice, aşa cum pretind publicaţiile care abordează subiectul. În această descriere există o fractură logică: ori instituţie de spionaj sunt secrete, şi atunci nu se spune nimic despre ele sau ce se spune oficial despre ele este fals, ori ele nu sunt secrete, şi atunci datele oficiale sunt adevărate. Însă ele însele se definesc ca fiind secrete, ceea ce implică varianta că ceea ce s-a scris despre ele prin descrieri şi mărturii e fals. Întreaga maculatură scrisă atât de oficiali cât şi neoficiali despre aceste instituţii, prin probe şi mărturii, este o minciună cu aspect de dezinformare. Toate acestea pot fi contrafăcute exact cu scopul dezinformării. Declaraţiile din interiorul lor sunt toate dezinformări. Dacă ele au reuşit dezinformarea cum că dinastiile Rothschild şi Rockefeller ar fi dispărut din istoria contemporană, după cum am arătat în articolul precedent, atunci şi aceste declaraţii din interior sunt nişte fente ideologice.
<br />
<br />
Acestea descriu o literatură fantastică, a cărei principală calitate este că ascunde atenţia publică dinspre ocupaţia reală a acestor instituţii. Mitul lui James Bond, spionul care salvează civilizaţia de forţele întunecate ale răului, nu este decât propagandă capitalistă, omoloaga celei comuniste. Mărturiile oficiale din interior despre modul în care funcţionează aceste instituţii sunt toate dezinformări, inclusiv cazul Edward Snowden, cel mai celebru dintre toate. O să revin mai jos la acest subiect.
<br />
<br />
Pentru a separa dezinformarea de realitate va trebui să folosim alte metode ce investigaţie decât cele empirice, folosite în general în procese. Cunoaşterea umană nu este exclusiv empirică, chiar dacă majoritatea informaţiilor pe care le avem sunt despre spaţiul proxim, cunoscut prin analizatorii empirici, precum văzul, auzul, gustul, mirosul, sau pipăitul. Cunoaşterea umană este şi intelectuală (uneori numită şi raţională), unde principalele tehnici de aflare a adevărului sunt <b>inducţia şi deducţia logică</b>. După cum se ştie, inducţia este o operaţie de conceptualizare, de generalizare logică, prin care unei noţiuni i se atribuie o calitate pe baza analogiei sale cu o alta, cunoscută mai detaliat. De exemplu, faptul că vedem nişte copaci în deşert ne poate induce ideea că ei pot avea fructe, pe baza experienţei trecute pe care o avem cu aceste plante, aplicată la experienţa nouă, pe baza analogiei. Procesul prin care datele unei noţiuni generale se aplică unui element particular din aria sa se cheamă deducţie. Continuând argumentul anterior, pe baza faptului că plantele precum copacii nu pot supravieţui pe termen lung fără apă, putem deduce existenţa apei în zonă la vederea lor. Iată că putem folosi aceste tehnici pentru evitarea capcanelor dezinformaţionale şi probelor contrafăcute pe care instituţiile de spionaj civil le oferă publicului.
<br />
<br />
Aşa că, pe parcursul următoarelor secţiuni voi face o investigaţie retrospectivă pornind de la principiile dezinformării, aşa cum am făcut în secţiunea anterioară. În felul acesta voi ezita să aduc probe empirice specifice justiţiei pentru descrierea acestor instituţii, care fac obiectul însuşi aparatului dezinformator, falisficant. Un astfel de efort reia în domeniul sociologiei generale ce a făcut Descartes în domeniul filosofiei; pentru a evita erorile, el a încercat să ignore orice dată culturală primită moştenire. Astfel el a pus filosofia pe o fundaţie sigură, respectiv siguranţa propriei gândiri şi existenţe (cogito ergo sum). În acelaşi fel putem să aflăm adevărul despre aceste instituţii specializate pe dezinformare, căutând nu dovezile lor contrafăcute, ci principiile generale ale originii şi dezvoltării lor, care stau la baza celor 3 mari tipuri de societate analizate până acum, respectiv sclavagist-clasică, feudală şi industrială (capitalistă).
<br />
<br />
Dintre cele două tehnici descrise mai sus, deducţia e sigură iar inducţia este doar probabilă, iar asta se poate observa la exemplul cu copacii: faptul că în zona lor se găseşte apă e sigur, dar nu e sigur că aceştia vor avea fructe, sau, dacă au, nu e sigur că acestea ar fi şi comestibile. În analiza fenomenului dezinformării propusă în secţiunile următoare, voi folosi mai rar inducţia şi mai mult deducţia, pe baza analogiilor dintre organizarea societăţii feudale şi cea industrială, din care face parte şi cea contemporană. Aceste analogii sunt mult mai mari decât ceea ce ni se spune oficial. Cele câteva sute de ani, care despart cele două organizări sociale, sunt insuficiente pentru a crea diferenţe radicale între cele două sisteme sociale. Prin urmare, ele mai mult se aseamănă decât se deosebesc.
<br />
<br />
În ceea ce priveşte spionajul civil contemporan, care a realizat aceste două produse de dezinformare descrise în secţiunea anterioară, el este o simplă evoluţie a celui militar. O să vedem în secţiunile următoare că diferenţa dintre ele este foarte mică, referindu-se în principal la diferenţa ţintei luată în vizor. Spionajul militar face şi el dezinformare, aşa că cel civil este doar o dezvoltare ceva mai profesionistă a primului, în acord cu dezvoltarea tehnologiei şi societăţii.
<br />
<br />
Din fericire, există date despre spionajul militar scăpate în balastul de informaţii ale istoriei. Aşa că, dacă le izolăm de restul de informaţii nesemnificative, ne putem face o idee despre cum funcţionează el. Ca exemplu este fenomenul avangărzii specific spionajului militar, prin care o armată afla detalii importante despre armata rivală, precum punctele tari şi slabe, logistica, etc. Această caracteristică este recunoscută inevitabil ca fiind parte a spionajului civil. Ea este deja cunoscută de istorici sau de noi, cei care am mai învăţat câte ceva din domeniu, aşa că ea nu are cum să fie scoasă din memoria colectivă. Aşanumitele servicii secrete, ascund unele lucruri din această activitate, precum persoanele spionate sau motivele spionării lor. Dar nu pot ascunde total tehnica de colectare a datelor, pentru că atunci ar da prea mult de bănuit celor care au deja aceste date despre spionajul militar. Dimpotrivă, gesturile aproape obsesionale ale instituţiilor comune, în care lucrează civilii, de aşanumită „protecţie a datelor personale”, este o contracarare a bănuielii publice despre o uriaşă bază de date pe care spionajul civil o are despre fiecare dintre noi. Obsesionalitatea cu care ni se aminteşte despre cum are sistemul social grijă de datele noastre personale, pare mai curând <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2011/01/exemple-de-manipulare-si-obedienta.html" target="_blank">o reclamă mincinoasă </a> . Ea încearcă să convingă opinia publică de faptul că doar unii, doar cei ce „au ceva de ascuns”, ar fi spionaţi, fapt care a eşuat în bună măsură, pentru că sentimentul general e că omul simplu se simte în continuare spionat.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDXzyXMKeY2NRIQ3Df_fukckeBnk5yOxGGOw8_gDFNDtu80emjo968zWViomPveiao-4IBIHHKSswEfQcy2dVuM6u0itopexK2RqaAAFZ32JC-eN3YKR6_80uELAsu0OR6Jz1JvfcWpcLYNLokTA-h-RzR7Wi7YfDIBnJX4uzQDyCce4MBS_SS-vtp-Q/s1920/Personal-Data.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1920" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDXzyXMKeY2NRIQ3Df_fukckeBnk5yOxGGOw8_gDFNDtu80emjo968zWViomPveiao-4IBIHHKSswEfQcy2dVuM6u0itopexK2RqaAAFZ32JC-eN3YKR6_80uELAsu0OR6Jz1JvfcWpcLYNLokTA-h-RzR7Wi7YfDIBnJX4uzQDyCce4MBS_SS-vtp-Q/s400/Personal-Data.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Pe lângă dezinformarea despre dimensiunea spionării vieţii noastre personale, instituţiile de spionaj ţin să ne asigure că acest proces e făcut exclusiv cu scopul protejării noastre. Formula „servicii secrete” este ea însăşi un produs de dezinformare, după cum voi arăta în detaliu în secţiunile următoare, având scopul de a le justifica în percepţie opiniei publice caracterul secret. Mai mult decât atât, sub justificarea dezinformativă cum că „nimeni dintre cei care n-au nimic de ascuns nu trebuie să se teamă”, cei care pun sub semnul îndoielii practicile acestor instituţii sunt acuzaţi implicit că ar avea ceva de ascuns: iată un alt act dezinformaţional foarte bine făcut!
<br />
<br />
Istoria oferă de asemenea numeroase exemple ale celeilalte caracteristici a spionajului civil, respectiv sabotajul, pe care îl voi descrie mai în detaliu în următoarea secţiune, şi faţă de care am făcut primul meu documentar, „<a href="https://youtu.be/73MW5z2mGpQ" target="_blank">Diversioniştii</a>” . Aceste tehnici au fost practicate mai întâi de spionajul militar înainte de a fi adaptate la cel civil; atât infiltrarea, dar mai ales, trădarea, sunt nu doar parte din istoria politică, dar şi din cultura umanităţii sau din experienţele personale. Celebrul cal troian, prin care grecii au infiltrat spioni în interiorul cetăţii Troia, este un exemplu folosit de spionajul militar încă din antichitate. Din aceeaşi perioadă datează şi trădarea lui Iuda, cumpărat pentru „o pungă de arginţi” de autorităţile romane cu scopul de a-l prinde pe Isus. De atunci cetăţile şi chiar ţările au fost cucerite pe baza racolării potenţialilor trădători. Aşadar, numai uitându-ne la aceste tehnici specifice spionajului militar le putem foarte uşor extrapola şi descrie în cel civil.
<br />
<br />
Ce-a de-a doua metodă de descoperire a dezinformărilor sociale este cea a<b> incoerenţei şi inconsistenţei unor acţiuni sau evenimente</b>. Faptul că John D. Rockefeller decide dintr-o dată să se sfinţească, şi se apucă să-şi împrăştie averea în acte caritabile, după ce şi-a construit-o călcând peste cadavre (aşa cum a arătat Ida Tarbell despre care am scris în secţiunea anterioară), este una dintre aceste incoerenţe. Da, oamenii se pot schimba radical uneori, din cauza unor traume sau a experienţelor religioase, precum Maria Magdalena. John D. Rockefeller nu a trecut prin nimic din astea, iar sfinţenia şi dispariţia numelui său, prin urmaşii săi, din atenţia publică este un act de dezinformare.
<br />
<br />
Edward Snowden provine dintr-o familie de militari de carieră pe mai multe generaţii, suficient cât să-i insufle sentimentul de supraoameni pe care militarii de carieră îl au. Dintr-o dată el ar fi rupt cu tradiţia familială şi s-ar fi trezit subit în el respectul pentru cetăţeanul obişnuit, asemenea unui politician aflat în campanie electorală; ajuns funcţionar în CIA, el a dezvăluit din interior cea mai mică crimă a acestei instituţii, pe care oricum dizidenţii o ştiau, respectiv că această instituţie spionează mult mai mulţi oameni decât cei cu activităţi subversive.
<br />
<br />
O altă incoerenţă aproape imposibilă pentru tradiţia militară a familiei, dar şi cu însuşi gestul presupus moral de a oferi dovezi despre încălcarea legilor din partea CIA, este alegerea exilului său tocmai la Moscova. Adică acest om e deranjat de faptul că CIA ascultă convorbirile unui număr prea mare de americani, fără a le face vreun rău din datele sale (deşi majoritatea marilor crime împotriva cetăţenilor americani sunt produse tot de CIA), însă nu are nicio problemă în a se refugia într-o ţară unde jurnaliştii anti-putere sunt asasinaţi şi politicienii din opoziţie dispar subit. Da, omul simplu, sau cel cu tulburări psihice severe, poate avea astfel de comportamente lipsite de sens, dar nu angajaţi CIA, şi cu atât mai puţin membri ai unei familii cu tradiţie militară, în care coerenţa şi inflexibilitatea judecăţii sunt valori supreme. E posibil ca Snowden să fie un cal troian pentru depistarea spionilor anti-capitalişti şi anti americani din FSS.
<br />
<br />
Faţă de crimele recunoscute public de CIA, aceasta chiar pare o floare la ureche. Însă omul simplu are memoria scurtă, iar o astfel de temă poate acoperi şi spăla crimele din trecut ale acestei instituţii. CIA a înlăturat de la putere preşedinţi aleşi democratic, şi a facilitat ajungerea la putere a unor dictatori, aşa cum am descris ceva mai detaliat la minutul 44 din documentarul meu “<a href="https://youtu.be/i5-XyozCKFc" target="_blank">Sadismul în politica internaţională</a>” . CIA a instigat războaiele iugoslave prin agenţii săi Jovica Stanišić sau Franko Simatović, primul fiind infiltrat în cercul de apropiaţi ai preşedintelui Slobodan Milosevic, după cum am arătat la minutul 61 din acelaşi documentar. Toate dramele secolului 20, exceptând cele comandate direct de liderii URSS, Iran, China şi Coreea de Nord, au fost fie instigate fie amplificate de CIA, chiar şi înainte de 1947 (când a luat efectiv fiinţă ca instituţie) prin oamenii săi care lucrau în alte părţi. CIA este avangarda comerţului cu arme, parte semnificativă a economiei americane, pe care SUA îl practică prin alimentarea părţilor aflate în conflictele astfel instigate şi întreţinute. A aduce dovezi de spionaj telefonic împotriva CIA, aşa cum a făcut Snowden, este o glumă.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlyOR1Xs6335YOVWKXkd2DHgvn70F0RqFWsbod_03E1UPqBMxS-k63_VXoG1eBIhTh24fskhNjs_i9pisbWNbRiRjsLO0C45Z1CzG9mJHWMJeYcrEaOuj5qPTMVByRrnqgRcOGuwcf0r7rGlwN1yaXStvlvzeomeWo3qVvNcmZ0mLFPLv2sy8yjriSrw/s2200/EdwardSnowden.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1238" data-original-width="2200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlyOR1Xs6335YOVWKXkd2DHgvn70F0RqFWsbod_03E1UPqBMxS-k63_VXoG1eBIhTh24fskhNjs_i9pisbWNbRiRjsLO0C45Z1CzG9mJHWMJeYcrEaOuj5qPTMVByRrnqgRcOGuwcf0r7rGlwN1yaXStvlvzeomeWo3qVvNcmZ0mLFPLv2sy8yjriSrw/s400/EdwardSnowden.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
Gestul său de a dezvălui presei dovezi de spionaj telefonic din partea CIA, a creat dezinformarea că această instituţie nu ar avea instrumente draconice de selecţie a agenţilor săi, în aşa fel încât în sistem ar putea să intre oameni cu mentalitate morală, incapabili să realizeze aceste orori. În filmul „Snowden”, sunt portretizate personaje cu aceeaşi mentalitate ca a sa, care îl ajută să îşi ducă la final dizidenţa de catifea de a prezenta publicului larg aceste dovezi. Observăm în acest film aceeaşi tehnică a „poliţistului bun”, cu care Hollywood spală imaginea de ucigaşi a poliţiştilor americani, prin care se doreşte îmbunătăţirea imaginii CIA însăşi în percepţia dizidenţilor americani sau internaţionali.
<br />
<br />
Atragerea atenţiei opiniei publice asupra ascultării telefoanelor americanilor, şi pornirea unor false dezbateri publice despre vinovăţia lui Edward Snowden, este un abil mod de a o abate dinspre aceste crime odioase făcute de CIA de-a lungul timpului. Faptul că a putut să se „refugieze” la Moscova, după „persecuţiile” sistemului american, e menit să dezinformeze opinia publică despre presupusa lipsă de profesionalism a CIA, care mai întâi l-a scăpat pe teritoriul SUA, şi apoi nu l-a putut ajunge nici în Rusia. În felul acesta s-a contracarat dezinformaţional şi ideea că mulţi agenţi KGB de dinainte de 1992, când s-a destrămat URSS, sau FSS de astăzi, ar fi agenţi dubli, luând lumina de la CIA.
<br />
<br />
De asemenea coincidenţele de tot felul pot fi şi ele înscrise în inconsistenţe improbabile; de exemplu faptul că avioanele de vânătoare au fost dirijate către oceanul atlantic în timpul atacurilor de la 11 septembrie 2001 asupra turnurilor de la World Trade Center, împreună cu interdicţia oricărui avion de a ridica de la sol, în special a celor de stingere a incendiilor, reprezintă o coincidenţă bizară, care ridică semne de întrebare asupra retoricii oficiale asupra acelor date. De asemenea, faptul că opiniei publice i se ascunde sistematic colapsarea clădirii 7 din complexul World Trade Center, mass-media prezentând colapsarea doar a celor 2 turnuri, este iar o măsură dezinformaţională; când văd clădirea 7 prăbuşindu-se la fel ca şi cele două turnuri, mulţi îşi pun semne întrebare despre rolul avioanelor ce s-au izbit în ele în cauzalitatea principală a prăbuşirii lor.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvVhnwhAgNM_mDPwkwOaKOGbmsqgv428j_lEndNBUvFre5xQvesnSMTdsSjCnctWz4IM9eJjuUEH_bMCa2_W3h48N-9RrZCu5akeUIgjC1KUXYIDDTYDub0IEbbVqk3fFMqera6ImJAbffHJWO0mZLnm7LuknGUBWaSFdIBhx2wLA1z-aiMfNo0XPFQg/s2358/WTC_Area_With_Building_7.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="2358" data-original-width="2273" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvVhnwhAgNM_mDPwkwOaKOGbmsqgv428j_lEndNBUvFre5xQvesnSMTdsSjCnctWz4IM9eJjuUEH_bMCa2_W3h48N-9RrZCu5akeUIgjC1KUXYIDDTYDub0IEbbVqk3fFMqera6ImJAbffHJWO0mZLnm7LuknGUBWaSFdIBhx2wLA1z-aiMfNo0XPFQg/s400/WTC_Area_With_Building_7.jpg" /></a></div>
<br />
Un exemplu de incoerenţă emoţională legată de aceste evenimente este o replică celebra a lui „Bill Clinton” în faţa interpelării unui dizident politic. Acesta a exprimat ipoteza că „11 septembrie a fost un sabotaj” (textual „9/11 was an inside job”), la unul din discursurile fostului preşedinte, probabil în speranţa că o va prelua şi propune soţiei sale ca armă politică în viitor. Cum adepţii acestei viziuni erau puţini în acel moment, Clinton i-a răspuns atunci într-un mod nespecific politicianului, fie el şi retras după terminarea mandatelor de preşedinte, prin <a href="about:invalid#zSoyz" target="_blank">„Nu ţi-e ruşine!</a>” (textual „How dare you!”) . El n-a mai avut niciodată această reacţie, nici în contexte mult mai grave, precum războaiele iugoslave sau genocidul din Rwanda, pe care le-a mediat. Vehemenţa ei este de fapt o contracarare (în psihanaliză se cheamă „formaţiune reacţională”) prin care Clinton a indus celor obedienţi, sau celor insuficient informaţi, sentimentul că ea ar fi mult mai gravă decât acele orori.
<br />
<br />
În mod normal, politicianul e instruit să răspundă politicos oricărei provocări, şi să nu se lase atras într-o ceartă. De data asta el a trebuit să mimeze o indignare nespecifică cu statutul său , dar şi cu interesele sale de moment; soţia sa Hillary tocmai se afla în campanie electorală, şi va fi ajuns peste câţiva ani chiar candidata Partidului Democrat la funcţia de preşedinte. Cum tragedia de la 11 septembrie s-a produs în timpul administraţiei Bush, în mod normal el ar fi trebuit să folosească subiectul pentru a ataca Partidul Republican, din care Bush făcea parte, pentru a-i deschide un avantaj soţiei sale în viitoarele dezbateri. Aşadar, emoţional vorbind el trebuia să preia această retorică şi s-o folosească în interesul familiei sale. De aceea, atacul acesta la adresa unui potenţial susţinător este lipsit de sens psihologic, fiind o simulare contracarantă a unui sentiment de respingere în faţa unei idei dizidente răspândite ulterior într-o bună parte din cetăţenii SUA.
<br />
<br />
Cea de-a treia metodă de descoperire a dezinformărilor este mai mult un semn, un numitor comun specific majorităţii dezinformărilor, respectiv <b>tendinţa constantă a lor de a arunca vina pe omul simplu pentru evenimentele negative ce se întâmplă în societate</b>. Deşi există politicieni, a căror specială menire este de a prelua şi duce în neant ura omului simplu faţă de diferite măsuri sociale nepopulare, după cum <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2012/08/institutia-electorala-un-nod-in-reteaua.html" target="_blank">am arătat în trecut aici </a> , totuşi mulţi dintre ei sunt recrutaţi de la baza piramidei sociale şi apoi manipulaţi să ia măsuri politice nepopulare. Şi aceasta este dezinformare, însă ea se prelungeşte către omul simplu însuşi. Nu vreau să susţin sfinţenia omului simplu, în raport cu răutatea vârfului piramidei sociale; sunt convins că omul simplu ar face aceleaşi orori dacă ar fi pus în fruntea instituţiilor represive. Dar, în actualul context social, omul simplu nu are această putere. Mediatizarea exacerbată a imaginii omului sărac ca egoist, rău, lacom, lipsit de empatie şi alte defecte de caracter, este un produs dezinformaţional.
<br />
<br />
Cel mai concret exemplu în acest sens mi se pare lipsa de izolare a focarului de SARS-COV2 de la Wuhan (dacă într-adevăr acolo a apărut prima dată acest virus), în urma căruia au urmat 2 ani de restricţii în special în ţările vecine celor bogate. O astfel de neglijenţă din partea autorităţilor sanitare internaţionale, (sau chiar posibil plan de reducere a libertăţilor cetăţeneşti sub pretextul sănătăţii publice) a fost apoi dibaci aruncat în cârca omului simplu. Dacă în ţările bogate cetăţenii au primit despăgubiri pentru a accepta carantina, în celelalte ei pur şi simplu au fost obligaţi la închisoare şi înfometare în propriile case. Răspândirea acestui virus este pusă astfel pe seama lipsei de responsabilitate a înfometaţilor, care au ieşit spre a găsi câte ceva de mâncare sau pe seama încăpăţânării dizidenţilor, care au refuzat măsurile de carantină.
<br />
<br />
Pe de altă parte, popularizarea imaginii bogaţilor de sfinţi caritabili şi mesianici, ca în cazul lui John D. Rockefeller, este exact acelaşi act dezinformaţional aplicat în sens invers. Practic aceste meta-manipulări dezinformaţionale reiau la nivel modern vechea separaţie de sub-om a sclavului sau de supraom, sau urmaş ai zeilor pentru stăpânii de sclavi. Din păcate, acest model dualist de separaţie între oameni a fost cultivat de câteva mii de ani şi a rămas încastrat în percepţia fiecăruia dintre noi. <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/04/2542-istoria-spionajului-civil.html" target="_blank">În următoarea secţiune </a> voi descrie o scurtă istorie a spionajului civil şi cum s-a convertit el către populaţia civilă dinspre funcţia sa orginară, militară, bazându-mă pe aceste 3 metode de cercetare descrise mai sus.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihBaVBz1VAFaripDd-wK_fRdss1llBHHIbVYWhApTWWpKWrU8riIV6r8_s3ufTf6gManO70CiHfBiC5qj0As6RG2_WQ2Nwj47HOBil7fdYP35HKjItLrDXAeech2StrIlTrs9BifB4QL4iRdui42WFhnJltcgHoAa8-Hd0y1W7msWsXM8b5OXVw4JkMQ/s1200/nun.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="601" data-original-width="1200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihBaVBz1VAFaripDd-wK_fRdss1llBHHIbVYWhApTWWpKWrU8riIV6r8_s3ufTf6gManO70CiHfBiC5qj0As6RG2_WQ2Nwj47HOBil7fdYP35HKjItLrDXAeech2StrIlTrs9BifB4QL4iRdui42WFhnJltcgHoAa8-Hd0y1W7msWsXM8b5OXVw4JkMQ/s400/nun.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-53361106062349295712022-03-28T10:13:00.012-07:002023-08-11T10:02:43.906-07:002.5.4.1. Dezinformarea: una dintre cele 3 caracteristici ale sclaviei
<h2 style="text-align: left;"><a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/10/manifestul-societatii-automatiste.html" target="_blank">
Manifestul societăţii automatiste </a></h2><h2 style="text-align: left;"></h2><br /><br /><div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Acest articol este <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/01/253-metodele-de-convingere-de-supunere.html" target="_blank">continuarea celui precedent</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">English version soon</span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<br /></h4><h3 style="text-align: left;">
2.5.4. Dezinformarea, un instrument specific al noului sclavagism
</h3><h4 style="text-align: left;"></h4>
<br /><div>
Capitalismul a oferit iluzia de libertate executantului modern de ordine mult mai realist decât orice alt sistem politic de până la el. Însă, în acelaşi timp, a ţesut în jurul sclavului modern o pânză dezinformaţională demnă de Mitul Peşterii despre care vorbea Platon. Dacă ignoranţii din antichitatea ateniană nu se ridicaseră la nivelul de a ieşi din peşteri, dimpotrivă, capitalismul îi închide acolo.
<br />
<br />
Dezinformarea este varianta de castă sadică a ceea ce psihanaliza clasică numeşte „mecanisme de apărare ale Eului” observate iniţial de Sigmund Freud în psihicul pacientului nevrotic. Dimpotrivă, pentru abuzatorul sadic aceste „mecanisme de apărare ale Eului” devin „mecanisme de atac asupra sclavului”. Spre deosebire de realitatea introvertită a nevroticului, activă la ceea ce Freud numea „Inconştient”, dimpotrivă realitatea psihică a stăpânului sadic este una expansivă, perfect conştientă, asumată şi urmărită sistematic prin cooperare de castă prin principalul instrument de control al executanţilor de ordine, respectiv spionajul civil. În acest capitol voi analiza cele mai stringente exemple de dezinformare ale istoriei umanităţii, culminând cu tehnicile avansate ale spionajului civil contemporan de distorsionare ale opiniei publice relativ la evenimente istorice şirealităţi sociale.
<br />
<br /><h4 style="text-align: left;"><b>
2.5.4.1. Dezinformarea: una dintre cele 3 caracteristici ale sclaviei
</b></h4>
<br />
Mecanismul sclaviei, ca <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2017/05/9-redefinirea-sclaviei-conform.html" target="_blank">executare de ordine în folosul cuiva aflat pe o scară socială superioară </a> , are trei componente esenţiale:
<br />
<br />
- ameninţarea cu represalii în cazul refuzului executării ordinelor;
<br />
- beneficiile superioare în cazul acceptării executării lor;
<br />
- lipsa de alternativă în faţa cererii de executare.
<br />
<br /><b>
Evoluţia dezinformării în raportul cu celelalte 2 caracteristici ale sclaviei
</b><br />
<br />
Evoluţia sclaviei din antichitate până în prezent se referă la câte un reper specific pentru aceste trei caracteristici, respectiv cea clasică, cea medievală şi cea capitalistă; prima insistă pe represalii; cea de-a doua pe promisiunea atingerii fericirii supreme într-o lume de dincolo; ultima foloseşte crearea artificială de iluzii, adică dezinformarea.
<br />
<br />
Fiecare dintre aceste caracteristici este folosită într-un dozaj specific în fiecare din cele 3 aceste forme. Sclavagismul clasic are ca principală caracteristică ameninţarea, însă şi el a folosit dezinformarea, prin reducerea valorii vieţii umane la cea de sub-om. Nu există un subom, însă şi noi contemporanii avem tendinţa de a reduce oponentul ideologic, concurentul, adversarul sau duşmanul la animal, sau la inferior uman. Deşi avem compasiune pentru persoanele defavorizate sau cu dizabilităţi fizice şi psihice, totuşi folosim cuvinte ca „handicapatule!”, „retardatule!” , „nebunule!” şi multe altele pentru a ne scoate rivalul din starea de concurenţă cu noi.
<br />
<br />
O perioadă, sclavia clasică a fost o pedeapsă prin care cineva îi recupera un prejudiciu. Hoţul, de la care nu mai putea fi recuperat bunul furat, era obligat să muncească în folosul păgubaşului pentru a-şi recupera paguba. Dacă paguba era un obiect sau o proprietate, atunci durata sclaviei era şi ea limitată. Însă dacă pierderea era o persoană dragă, păgubaşul putea cere sclavia pe viaţă pentru ucigaş, pe măsura valorii inestimabile a vieţii pierdute. La prima vedere o astfel de opţiune pare legitimă, însă de fapt ea are aspect de afacere. Aşa ceva înseamnă că însuşi stăpânul negociază viaţa persoanei dragi în scop comercial, economic; prin urmare, el însuşi nu recunoaşte caracterul inestimabil al vieţii pierdute, preschimbând-o în scopul propriei comodităţi de a fi slujit de sclav.
<br />
<br />
Aşa se face că ulterior s-au făcut războaie exclusiv pentru „recrutarea” sclavilor. Pornind de la ideea iniţială de restaurare a unui prejudiciu, războiul şi pirateria au fost recunoscute în timpul antichităţii greco-romane ca preocupări demne, onorabile. Justificarea sclaviei se făcea prin „restaurarea” ameninţării pe care popoarele atacate le-o făceau atacatorilor, apărându-se. În aceeaşi notă, poliţia astăzi are dreptul (!!!) de a te abuza, iar orice fel de ripostă este declarată drept crimă. Aşa ceva este un exemplu al caracteristicii de dezinformare tipice sclaviei.
<br />
<br />
Caracteristica beneficiilor personale în urma executării ordinelor se poate regăsi în toate cele 3 forme de sclavie: în cea clasică beneficiile constau în salvarea vieţii proprii şi a integrităţii corporale; în cea medievală acestea constau în fericirea din viaţa de apoi, iar în cea industrială ele constau în bunăstare, abundenţă şi chiar risipă, ceea ce creează falsa iluzie a bogăţiei. Pe măsură ce caracteristica dezinformaţională creşte, ca evoluţie globală a societăţii scade cea a represaliilor în cazul refuzului executării ordinelor. Însă cele două pot merge mână în mână aşa cum este cazul cu <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2010/02/terorismul-ca-pilon-al-functionarii.html" target="_blank">crearea artificială de războaie</a> , făcute în principal pentru a ameninţa voalat supuşii şi de a le declanşa experienţele sclavagist-clasice traumatice ale secolelor şi mileniilor trecute.
<br />
<br />
Dezinformarea tradiţională este o reacţie inconştientă pe care psihanaliza a definit-o sub formula de „formaţiune reacţională”, o obiectivare rudimentară a crimei sclaviei, o justificare a sa. Teoria lui Aristotel despre beneficiile sclaviei prin sporirea libertăţii superioare a stăpânului ca urmare a folosirii sclavilor, poate fi contrazisă cu argumente şi mai solide, după cum a şi fost. Spre deosebire de această justificare rudimentară, dezinformarea din sclavia industrială are un aspect profesional, cu profesionişti care se ocupă de falsificarea datelor şi a istoriei, ca primă şi cea mai importantă îndeletnicire. Crearea artificială a unui război sau a unui eveniment ce schimbă opinia publică este un produs complex de dezinformare la care contribuie psihologi şi sociologi, ce sondează opinia publică.
<br />
<br /><b>
Dezinformări cu privire la dinastia Rockefeller
</b><br />
<br />
Probabil că cea mai mare dezinformare din istorie este dispariţia subită din prim-planul internaţional al dinastiilor Rothschild în Europa şi Rockefeller în SUA. John D. Rockefeller se crede că ar fi fost cel mai bogat om din istorie. Dinastia Rothschild a controlat sistemul bancar european în secolele 18 şi 19. Aceste familii au fost cele mai bogate în secolul 19, dispărând pur şi simplu ca prin minune în secolul al 20-lea, fără să fi fost supuse unui jaf sau să se fi prăbuşit sistemul politic în care activau. Aşa ceva nu s-a întâmplat niciodată în istorie; patricienii romani au sărăcit pentru că întreg imperiul roman s-a prăbuşit; la fel şi feudalii medievali, după înflorirea epocii industriale. Într-un sistem social constant, bogaţii au devenit constant şi mai bogaţi. Produsul de dezinformare au încercat cu mare succes până acum să convingă opinia publică de faptul că aceste dinastii ar fi dispărut subit, fără ca sistemul social în care s-au dezvoltat (capitalismul) să se fi prăbuşit. Această dezinformare a prins pentru un secol pentru majoritatea cetăţenilor. Doar o mână de sceptici nu au crezut-o şi au continuat să arate cu degetul spre aceste reale vârfuri ale puterii.
<br />
<br />
Nu există date clare în mediul public care să ne indice valoarea averilor lor, şi nu există unanimitate între cei care au abordat acest subiect . De exemplu „The gentleman’s journal” l-a cotat pe <a href="https://www.thegentlemansjournal.com/greatest-tycoons-19th-century/%20" target="_blank">John D. Rockefeller la o avere de 336 miliarde de dolari</a> , dar revista <a href="https://www.forbes.com/sites/chasewithorn/2017/09/19/the-first-forbes-list-see-who-the-richest-americans-were-in-1918/" target="_blank">Forbes l-a cotat la doar 21 miliarde </a> . Tocmai faptul că nu există aceste date, de interes crucial pentru opinia publică, lasă de bănuit că aşa ceva este un produs de manipulare ideologică. Aceste date au fost şterse deliberat.
<br />
<br />
Însă nu au putut fi şterse datele despre influenţa acestor oameni prin averea lor asupra mediului politic. Istoria a fost falsificată în unele părţi însă sunt multe altele care au rămas, şi despre care voi scrie mai departe şi în acest articol şi în următoarele. De exemplu, la începutul secolului 20 în SUA, jurnalista Ida Tarbell a scris adevărate tablete împotriva practicilor dubioase ale companiei Stadard Oil, deţinută de Rockefeller, în revista McClure's. Aceste articole au fost apoi publicate împreună, devenind celebra carte „Istoria Companiei Standard Oil”
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgi0f9tOdir9_JxNz8Gi9V6dREqCwGuULGeB9B5mzNi8qN3fiZ6Pqh_MosJ4Vg7ismERsKZybz36XochCgXjV9sXFH9pOnRzbSzgcxUYAcWSNrYEyafUm5FHUSPK0V_ouDdbJLCePhlVVmxGLWXslPJN0-lOyBMaxV8cHiPU_NCC0hroHyOlEJ1QA2ETQ/s2000/The_History_of_the_Standard_Oil_Company.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1542" data-original-width="2000" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgi0f9tOdir9_JxNz8Gi9V6dREqCwGuULGeB9B5mzNi8qN3fiZ6Pqh_MosJ4Vg7ismERsKZybz36XochCgXjV9sXFH9pOnRzbSzgcxUYAcWSNrYEyafUm5FHUSPK0V_ouDdbJLCePhlVVmxGLWXslPJN0-lOyBMaxV8cHiPU_NCC0hroHyOlEJ1QA2ETQ/s400/The_History_of_the_Standard_Oil_Company.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Aproximativ în aceeaşi perioadă, Iosif Stalin îşi trimitea argaţii să-şi elimine într-un mod brutal criticii, practică rămasă comună pentru dictaturile comuniste din perioada sa. Spre deosebire de aceste practici tipice pentru sclavia clasică, dimpotrivă, John D. Rockefeller a preferat să investească în curăţirea imaginii sale, donând o parte din avere pe acte caritabile, contracarând astfel de opinii dezaprobatoare despre practicilor sale dubioase. De asemenea, el a construit centrul Rockefeller în New York, un ansamblu comercial şi cultural ce a devenit simbolul prosperităţii. Sponsorizând artişti şi savanţi, el a justificat astfel aceste practici prin investirea în viitorul umanităţii.
<br />
<br />
Pe lângă aceste acţiuni de spălare a imaginii publice, compania sa „Standard Oil” a fost fărâmiţată în unele mai mici şi altele tot cu aspect de gigant precum Exxon (iniţial Esso). O astfel de măsură pare o pedeapsă, însă ea a fost menită să rupă din asocierea cu vechiul renume al „Standard Oil”, dar să şi contracareze ideile tipice despre infailibilul magnaţilor în faţa justiţiei şi a legislaţiei. La peste 100 de ani de la articolele Idei Tarbell, foarte puţină lume face asocieri între Exxon şi Standard Oil, după cum puţini au auzit de Ida Tarbell. Majoritatea au auzit de un fel de Isus al capitalismului pe pământ, care a construit centrul Rockefeller. Toate acestea au fost produsul unui uriaş proces de dezinformare generală, unde beneficiile unei practici neosclavagiste au fost împărţite cu formatorii de opiniei, pentru a contracara dezavantajele pentru victimele acestor practici.
<br />
<br />
John D. Rockefeller a investit în imagine pentru a-şi salva numele şi de a-l face nemuritor în istorie. Dar chiar şi aşa, urmaşii săi au renunţat până la urmă la nume. Fiul său David Rockefeller a rămas în istorie nu ca urmaşul său la conducerea Exxon (deşi legăturile cu ea nu sunt excluse) ci mai curând ca funcţionar modest în sistemul bancar (în anii 1970 a fost preşedintele Chase Manhattan Bank). Iată că până la urmp, odată cu moartea sa în 2017, sistemul dezinformaţional capitalist vrea să ne convingă că dinastia Rockefeller s-a încheiat. De fapt, ea şi-a schimbat numele în nume mai mici, aflate pe undeva pe la coada topului miliardarilor din topul celor mai bogaţi oameni din lume.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzLkrngnxb9VeT_YbndJ3hcbVCSr5OshGQ3e2lKq6bERYg1tnRpSghvfPsYpmVDRf_hG_jPFy3KyupCAFQxf6-jc301junAZWKOLaFqk3_wIsqMdb8TvtgEREoMaMg1vsyMHztRroCwMA82l4zX3qBiYBDhM0keksa9qjBa-xpNrRjiWAzrUnyCuTozg/s1400/2Rockefellers.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="933" data-original-width="1400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzLkrngnxb9VeT_YbndJ3hcbVCSr5OshGQ3e2lKq6bERYg1tnRpSghvfPsYpmVDRf_hG_jPFy3KyupCAFQxf6-jc301junAZWKOLaFqk3_wIsqMdb8TvtgEREoMaMg1vsyMHztRroCwMA82l4zX3qBiYBDhM0keksa9qjBa-xpNrRjiWAzrUnyCuTozg/s400/2Rockefellers.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br /><b>
Dezinformări cu privire la dinastia Rothschild
</b><br />
<br />
Fiind o familie mai veche, cu originea în Europa, cea mai mare parte a membrilor dinastiei Rothschild a preferat să îşi schimbe numele decât să facă acte caritabile de spălare a imaginii, aşa cum a făcut John D. Rockefeller. E aproape imposibil să găsim date publice despre această tranziţie, dar cert este că, asemenea dinastiei Rockefeller, niciun Rothschild nu se mai află în topul miliardarilor. Au rămas o bancă în Paris cu acest nume, şi alte personaje insipide, care ne manipulează să credem că dinastia efectiv ar fi dispărut.
<br />
<br />
Dinastia Rothschild poate fi creditată cu implementarea sistemului bancar modern. Ea a reuşit adaptarea a cămătăriei pe scară largă prin sistemul dobânzilor bancare, şi astfel însuşi apariţia capitalismului. Până la dinastia Rothschild, dobânda se numea cămătărie, şi era rău văzută de opinia publică, în special de biserică. Au rămas adânc tipărite în istorie problemele sociale cu cămătăria care au existat în Evul Mediu. A lua dobândă pentru împrumut bănesc sau orice fel de ajutor, este de fapt o sclavie mascată. Omul simplu recurge la împrumut bănesc, sau de altă natură, din nevoi acute, precum sănătatea sau chiar supravieţuirea; dacă acest ajutor se returnează într-o cantitate mai mare decât cea iniţială, atunci el e silit să muncească mai mult pentru achitarea sa. Presiunile de achitare trebuie să fi fost foarte mari, dacă s-a ajuns la puternice mişcări sociale împotriva cămătarilor. Această practică a dus chiar la linşarea cămătarilor, în special evrei, dar şi creştini.
<br />
<br />
Religia iudaică a permis cămătăria însă creştinismul a condamnat-o vehement. Creştinismul a fost o reacţie a marginalilor, în special a sclavilor, faţă de sclavagismul clasic greco-roman. Reinventarea lui sub aripa creştinismului oficial a dus la aceste uriaşe probleme de natură doctrinară. Biserica a fost obligată să condamne cămătăria datorită doctrinei esenţialmente anti sclavagism clasic a creştinismului, cu toate că unii clerici mai lacomi o practicau cu ipocrizie. Dar rivalitatea dintre religiile creştină şi iudaică a dus la sprijinul bisericii pentru condamnarea în bloc a iudaismului şi evreilor. De aceea cămătăria s-a practicat clandestin. Dinastia Rothschild nu doar că a reuşit să o combine cu sistemul bancar, dar a şi făcut-o acceptabilă de creştinism. Ei au înţeles că problemele vin de la faptul că debitorii erau săraci şi au direcţionat creditele către cei înstăriţi. Această găselniţă se practică de bănci inclusiv astăzi pentru a evita creditele neperformante. Garanţiile pe care banca le cere face o astfel de selecţie între cei predispuşi la revoltă după ce ajung în insolvenţă şi sunt executaţi silit.
<br />
<br />
Până la dinastia Rothschild, sistemul bancar se reducea la asigurarea plăţilor, fiind secundar unor schimburi comerciale. Etimologia cuvântului „bancnotă” se referă la un fel de cec, adică un bilet, prin care cel ce deţinea valori în bancă îi cerea băncii, să îi ofere o parte din ele celui căruia i se dăduse acest bilet. Dacă un comerciant vrea să cumpere o cantitate de marfă aflată în locul X, dar aurul său, sau alte obiecte de valoare cu care o poate cumpăra, se află în locul Y, aflat la sute de mii de kilometri de X, afacerea nu se poate încheia pentru că durează până când tranzacţia se face. Metoda banc-notelor a fluidizat această tranzacţie, banca garantând vânzătorului faptul că aceste obiecte de schimb îi vor reveni. Timp de câteva secole şi până astăzi, bancnotele au funcţionat ca monede nu doar pentru comercianţi, dar pentru întreaga comunitate, fiind garantate de rezerva de aur din banca ce le-a emis.
<br />
<br />
Dinastia Rothschild a reuşit să încorporeze cămătăria în acest proces. Ea a avut astfel inspiraţia să împrumute cu bani nu pe omul simplu, ci pe cei înstăriţi. Omul simplu era predispus la a rămâne insolvabil şi de a nu-şi putea recupera creanţele, cu problemele sociale din Evul Mediu. Dimpotrivă, cei înstăriţi puteau plăti dobânzi mai mari, şi riscau mai rar insolvenţa.
<br />
<br />
Capitalismul a luat puternic avânt astfel şi, odată cu el, multele lucruri bune pe care le-a adus, printre care creşterea populaţiei globale şi al nivelului de trai. Pentru cei bogaţi returnarea dobânzii nu este o problemă. Ei nu se împrumută din motive de supravieţuire, ci din interesul de a-şi spori averea, de a porni o afacere. Chiar şi dacă afacerea devine un fiasco, dobânda nu-i afectează la fel ca pe cei săraci. Da, ei pot pierde o parte din avere, poate chiar pe toată, în situaţii mai rare. Dar, în acest caz, ei ajung oameni de rând, nu sclavi clasici îndatoraţi creditorului, precum în cazul săracilor care se împrumută. Din această experienţă bogatul poate învăţa fie că nu se pricepe la afaceri, sau, dimpotrivă, poate învăţa să facă mai bine data viitoare. De aceea, o practicare a cămătăriei între cei înstăriţi, împreună cu o scădere a ratei de profit, a transformat cămătăria într-o instituţie larg acceptată în zilele noastre.
<br />
<br />
Cu toate astea, au existat nişte pierzători, chiar din rândul celor înstăriţi. Acest sistem avansat de selecţie a clienţilor eligibili a fost întins la maxim de către lăcomia bancherilor în general. Dobânzile prea mari au dus la un recul între cei care nu au reuşit în afaceri. Riscul acordării de împrumuturi cu dobândă pentru bogaţi era mai mic. Însă atunci când un bogat ajunge în faliment, el are mult mai multe pârghii de denunţare a acestor practici. Astăzi se recunoaşte că dobânzile rezonabile sunt de sub 5 %, iar cele la risc sunt cele peste 10 %. Probabil că cele practicate de Rothschild şi alţii erau peste 10 %. Aşa se face că, la sfârşitul secolului al 19-lea, toate practicile capitaliste incorecte faţă de omul simplu s-au convertit într-un nou antisemitism.
<br />
<br />
La fel ca şi în cazul Rockefeller la începutul secolului al 20-lea în SUA, ostilitatea faţă de dinastia Rothschild a atins cote uriaşe la sfârşitul secolului al 19-lea. Şi, odată cu ea, însăşi antisemitismul a re-explodat, deoarece membrii ei erau evrei. Cămătăria a fost punctul nodal al acestui conflict social, iar dinastia Rothschild a fost chiar prima vizată, având filiere importante la Londra, la Viena, la Paris şi la Madrid. Toată Europa a devenit din ce în ce mai antisemită, în special Germania.
<br />
<br />
Faptul că aceste experimente sociale ale dinastiei Rothschild s-au răsfrânt asupra întregii etnii iudaice este de regretat. Trebuie spus în continuare aici, spre a combate antisemitismul, care încă e activ în lume, că evreul simplu însuşi a detestat şi încă detestă aceste practici ale co-etnicilor lor bogaţi. Acesta a primit şi el cultura iudaică din tată în fiu şi nu a dus cămătăria la nivelul odios care s-a practicat în Evul Mediu sau chiar în perioada capitalismului timpuriu. Plus că, în antichitate, atunci când iudaismul a fost fondat, nu erau posibile dobânzi aberante specifice cămătăriei moderne.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcf-57r_dpxnp9h5KDmL7p3ML_EfznjyfWFMx_p4Az4HSh-E3kWKx26JmexiipU5MjHYu1U4BqXQEUCGXnp9DVBLmQJH0lew1CivKDYUUNKaNtyzqrXaiSherxaQaJJ1msNIuGsT4nuBy1IrZ3svw9T6so08ah4oLJoSzC21gmjv3VFVPuc0hxFr3sSg/s1200/RothschildDdinasty.jpg" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="694" data-original-width="1200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcf-57r_dpxnp9h5KDmL7p3ML_EfznjyfWFMx_p4Az4HSh-E3kWKx26JmexiipU5MjHYu1U4BqXQEUCGXnp9DVBLmQJH0lew1CivKDYUUNKaNtyzqrXaiSherxaQaJJ1msNIuGsT4nuBy1IrZ3svw9T6so08ah4oLJoSzC21gmjv3VFVPuc0hxFr3sSg/s400/RothschildDdinasty.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Deşi dinastia Rothschild în Europa a început în Germania, la Frankfurt, prin Mayer Amschel Rothschild, care a fondat prima bancă a familiei în secolul al 18-lea, la începutul secolului XX dinastia controla doar prin interpuşi sistemul bancar din această ţară. Se ştie că cei 4 urmaşi ai lui Mayer Amschel Rothschild au plecat în cele 4 mari centre urbane menţionate mai sus, fondând acolo sisteme bancare. Dar nu se ştie ce s-a întâmplat cu banca familiei de la Frankfurt. E posibil ca toată linia genealogică să se fi întrerupt acolo sau ca unul dintre fiii lui Mayer Amschel Rothschild să controleze sistemul bancar prusac printr-un interpus. Cert este că Germania a dezavuat numele Rothschild, şi odată cu el întreaga cultură iudaică.
<br />
<br />
Antisemitismul s-a răspândit apoi în toată lumea, inclusiv SUA.
Atacurile ideologice la adresa practicii dobânzii erau atacuri directe asupra mentalităţii capitaliste. Această ostilitate populară avea efecte negative asupra mediului de afaceri, care era tras astfel în jos. Una dintre soluţiile adoptate de sistemul capitalist este adoptarea unor dobânzi de sub 5%, adică un profit mai mic pentru creditori. Alta a fost cea a retragerii în umbră prin schimbarea numelui, sau păstrarea numelui mamei a urmaşilor. Aşa ceva a dus la dispariţia numelor acestor două dinastii în afara atenţiei publice. În locul lor au apărut miliardari noi, proveniţi din oameni comuni, aşa cum îi prezintă revista Forbes. Observăm că aceeaşi strategie de evaporare în neant se practică astăzi de către cei care se numesc politicieni. După ce-şi termină mandatul ei se retrag în neantul atenţiei publice, sistemul mizând astfel pe uitarea generală.
<br />
<br />
Această retragere subită din viaţa şi atenţia publică a marilor industriaşi şi bancheri, transformarea lor în umanişti caritabili, asemenea Mariei Magdalena, după ce o viaţă întreagă au adus foarte multă suferinţă şi moarte în jurul lor, este probabil cel mai important act de dezinformare publică din istorie. Aceasta a fost urmată de altele, secundare acestui scop de a abate atenţia opiniei publice dinspre aceste 2 cele mai bogate familii din istoria ultimelor 3 secole. Toată cultura contemporană este plină de astfel de dezinformări secundare şi terţiare cu privire la aceste dinastii şi ascunderea sclavagismului mascat ce se ascunde în spatele capitalismului, ca sistem social. Despre unele dintre ele am scris deja în trecut, precum <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/11/politica-de-jucarie-si-riscul-dictaturii.html" target="_blank">sistemul electoral </a>, cel <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2012/08/institutia-electorala-un-nod-in-reteaua.html%20" target="_blank">de divertisment </a> şi cel <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2014/10/fluxul-si-refluxul-monetar-sau.html" target="_blank">financiar</a> . Iată că voi încorpora aceste scrieri în acest text mai amplu.
<br />
<br />
Una dintre aceste dezinformări secundare pentru acoperirea ascunderii acestor dinastii este presupusul control politic internaţional pe care l-a avea francmasoneria, şi a sectei fantomatice ruptă din ea, Illuminati. Aceste entităţi au fost cultivate sistematic tocmai cu scop de paravan ideologic al acestor familii. Pe lângă miliardarii redaţi de Forbes, ele ocupă locul gol lăsat de retragerea acestor dinastii, care îi deţin pe toţi. În realitate, originea francmasoneriei se pierde undeva în Evul Mediu şi ţinteşte însuşi creştinismul, respectiv cavalerii templieri (The Knights Templar) Aceştia au fost acuzaţi de averi fabuloase şi acesta a fost punctul comun cu adevăratele averi fabuloase din secolul al 19-lea ale celor două familii Rothschild şi Rockefeller. Observăm cum printr-o dibăcie dezinformaţională absolut incredibilă, francmasoneria şi Illuminati au aruncat vina bogăţiilor imense către biserică şi creştinism, deşi acestea au fost primele care au condamnat principiul capitalist al cămătăriei, fie ea moderată sau draconică. Asemenea folosirii forţei adversarului în Aikidō, teoria francmasoneriei şi Illuminati aruncă vina neosclavagismului capitalist pe singura instituţie care a apărat cât de cât sclavul, creştinismul. Din păcate, foarte mulţi au căzut pradă acestei dezinformări majore.
<br />
<br />
Pentru ceilalţi, majoritatea, numai pronunţarea acestor nume este semn de „conspiraţie”, căreia dezinformarea sistematică din ultima jumătate a secolului al 20-lea şi începutul celui al 21-lea i-a dat aspect de ceva aproape de delirul psihotic. O astfel de operă de artă în materie de dezinformare s-a putut face cu ajutorul unui instrument social crucial pentru capitalism: spionajul, numit şi servicii secrete (intelligence) . Pentru a desluşi adevărul de minciună în acest păienjeniş dezinformaţional e nevoie de stabilirea unor metode solide de investigaţie, pe care <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/04/2542-cele-trei-metode-de-investigatie.html" target="_blank">le voi descrie în următoarea secţiune</a> .
<br
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true" style="text-align: left;"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
</div></div>Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7972429419246649398.post-88763833563247966412022-02-27T13:38:00.002-08:002022-09-12T04:00:37.425-07:002.5.3. The capitalist methods of persuasion<h2 style="text-align: left;">
The automatist society manifesto </h2><h2 style="text-align: left;"> </h2><h3 style="text-align: left;">2.5. The evolution of methods of persuading servants to execute orders
</h3>
<br />
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">This article <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2021/12/2-5-2-morality-as-reaction-to-slave-riot.html" target="_blank">continues the previous one</a>
</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Click aici pentru <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/01/253-metodele-de-convingere-de-supunere.html" target="_blank">varianta în limba română</a> </span></div>
<br /><h4 style="text-align: left;">
2.5.3. The capitalist methods of persuasion
</h4>
<br />
The slaves riot and their <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2017/11/the-christianity-and-promise-of-eternal.html" target="_blank">retreat into (religious) prayer </a> are the main social reactions that led to the suspension or improvement of classical slavery. The feudal lord practice of collecting taxes from the "free peasants", who lived on his lands, was a very clever strategy of the feudal system to diversify and improve Greek-Roman slavery. Instead of terrorizing the order taker with direct threats to more efficient work, the feudal lord gave him freedom of choice. Here is the pragmatic core of the Christianity free will theory. This abstract theory has had a very pragmatic application. The peasant who worked more or less efficiently, however, could keep a larger share of the goods produced, after another share was paid as taxes to the feudal lord, and thus his wealth was bigger. The one who produced less, remained with lesser, and was poorer. Unlike the classical slavery threats to produce more, the feudalism used another profit strategy: it encouraged extra work, but not forced it, so the servant had a certain illusion of freedom. Although the feudalism and capitalism are seen as completely different systems, we can still see in the first one the capitalism itself very roots.
<br />
<br />
Although the early Christianity preached the values of poverty, money and wealth gradually began to become fundamental values of its later variants, such as the Catholicism and, later, the Protestantism. This change of direction was directly recognized, either at the colloquial level, or at the scientific level by the famous sociologist Max Weber, especially through his book "The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism". That is why the American "Christians" of the 18th or 19th century, especially the Protestants, had no problem restoring the classical slavery, despite all the criticism leveled at it by Jesus and the Church Fathers. Recently, even the Orthodoxy has turned on the money values, although there are still important figures here who disavow the culture of profit.
<br />
<br />
But the capitalism actually has its origins in the Christianity free will theory. This allowed the free peasant's freedom to work more or less, or not to work at all, and to live in poverty, praying, unlike the classical slavery, which did not tolerate disobedience and inactivity. The difference between feudalism and capitalism is that the last one specific job is much more restricted than that of the former. The territory of the owner's factory is much smaller than the feudal land. Both the capitalist owner and the feudal lord claim ownership of that production space. The difference between the two is that the feudal lord claims ownership of the (processing) natural resources and less of the production tools, while the businessman owns only the production tools and not the natural resources that the factory processes.
<br />
<br />
Subsequently, through lobbies or various schemes, the big industrialists bought the natural resources, or transferred them from a certain authority. But initially they bought the raw products, which they later processed in their factories. The production space restriction looked like certain equalization between the master and the subject, which seduced the feudal peasant. The feudal domination of huge tracts of land in the name of a false "divine right" no longer seemed credible to many medieval subjects. Because the industrial business owner did not use the feudal theory of "divine right" that the feudal lord claimed, he seemed more just. That is why many peasants thus preferred to leave the feudal lands, risking a nomadic life until they were employed in the factories of the industrialists. Having a closer way of life to theirs, the industrialist boss seemed more humane than the feudal lord, secluded in his castle and isolated from the community. But in fact, over time, the capitalism has created the most radical social segregation, and the wealth of the industrialists has led to a chasm between masters and subjects as never seen before in history.
<br />
<br />
The medieval peasants, who turned into factory workers, were lured with welfare but gradually lost their freedom. This is the capitalism principle, which he is not shy to express (although the last part is a big lie): "you work hard and live well." This predisposition to social ascension has materialized in the twentieth century in the "American Dream" mentality, according to which, if you are a hard worker and have no dissident activity, the system will reward people, and will get rich. Such a statement is true, according to the previous centuries wealth criteria, as it was similar to food and clothing, plus housing-specific commodities such as toilets connected to hot water and sewers. However, if in exchange for these comforts you lose the right to socialize or walk in the natural space, due to lack of time, then the wealth exists only at the surface. But if increasing living standards or access to technology leads to a decrease in fundamental personal freedoms, then such a practice is unfair. It contradicts the very principle of the increasing freedoms that the technological evolution and, implicitly, of the human being standard of living, must bring.
<br />
<br />
The Christianity brought the liberation to the slaves from the yard of the Greek-Roman aristocrats, but somehow under the influence of <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2017/12/3-compulsion-to-repeat-slave-invisible.html%20" target="_blank">the compulsion to repeat</a> , they returned to the new masters’ yard, the capitalist industrialists. In a way it can be said that the liberation was not real even during feudalism, because the slavery virus followed them, as in a pandemic, by the master property extending to the places where they settled. But the fact that "Caesar" was far away most of the time, in addition to the Christian ideology of hope, gave them the illusion that they were free. On the contrary, the capitalists rebuilt this slavery, preserving the illusion of medieval freedom. The different rest space from the work place, and the avoidance of corporal punishment after disobedience, were realities that gave the work relationship a freely agreed the aspect of freedom, and not classical slavery. In fact, this difference is more apparent, <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2017/06/9-redefining-slavery-according-to-its.html" target="_blank">as I have shown in this section </a> . But the difference between these profit extraction systems exists in fact; the industrialists were happy if any worker resigned, unlike the Greek-Roman master or feudal aristocrat. Unemployed people were waiting at the factory gate to get hired, initially voluntarily leaving the feudal lands, and then out of necessity, after they had gone bankrupt or converted themselves into industrialists.
<br />
<br />
Apart from these, there is the modern order takers superior training to handle <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2018/02/4the-technological-cause-for-replacing.html " target="_blank">the capitalist technology </a>, , which was done by a new-liberal mentality, but not with <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2017/08/1-classical-slavery-ideological.html " target="_blank">a conservative-fatalistic one </a> , specific to the classic slave. The ostentatious morality simulation, which I described in the previous section, was a real PR strategy by which the new masters wanted to win the public sympathy, promising that they would be good and merciful to the potential subjects.
The bourgeois experience has confirmed that the wage-earner is far more profitable with his enthusiasm at work, pursuing his "American Dream", than the fatalist classical slave, who resignedly accepts his destiny. The industrial economy operates with the enthusiasm of its subjects. The modern order taker needs more liberties than those offered by the feudal era, in order to regain its enthusiasm, after being squeezed out of strength during the work schedule.
<br />
<br />
The experience of medieval freedoms given to the classical slave has been preserved in the industrial age until the contemporary period. Thus, the system no longer puts those brutal pressures on it as in the past, such as the direct threat of death or beating. Instead of these, the capitalism created a disinformation bubble around the potential servant, a kind of Matrix. Through this disinformational mechanism the common people are drawn into this dirty game of giving up its own freedom in favor of obedience, recruitment and taking orders in a hierarchy of command. The ads are mostly false, <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2011/01/some-manipulation-and-obedience.html?m=0 " target="_blank">das I have shown in this article</a> .
<br />
<br />
The paradox is that the advertisements mythomaniac-disinformation function is preserved even when they tell the truth. The almost obsessive repetition of a product benefits becomes a lie precisely because it prevents the human being from thinking about his own metaphysical and religious condition, and even from resting, in the most mercantile sense of the word. The ads harass the individual's emotional peace and <a href="http://www.baldovin.rf.gd/acte/Din.psi.abis/texte/meta.htm#Legile%20" target="_blank">psychodynamic balance </a> . This misinformation influx leads to all kinds of needs increasing, especially the sexual and food ones, which involves over-consumption and wasting. The fairy-tales about ecology and stopping global warming <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/11/politica-de-jucarie-si-riscul-dictaturii.html%20" target="_blank"> told by the demagogues </a> are part of the same disinformation bubble, in the context in which the whole capitalist system operates on over-consumption, waste, and constant abuse of the environment.
<br />
<br />
Observing this common people predisposition to "treat" its psychological pain with greed, the modern society has developed over time a megasystem of artificial lust creation. Theadvertising has exactly this role in deep sublimating in the "target" the fact that she/he is living a boring, uninteresting and despicable life, and that this could change if buys different products. Here we see a subliminal attack on human freedom, which makes the free trade appearance an abusive subordination.
<br />
<br />
The artificial creation of human desires, as the consumerism advertising does, practically manipulates the value of demand from the famous economic law of supply and demand. Such a practice destroys any idea of a free market. The purpose of stimulating these artificial cravings, by issuing specific advertising messages, is done precisely to bring it into a seemingly free labor-wage exchange relationship, <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2016/03/3-false-free-trading-relationship.html " target="_blank">which I have detailed in this section </a> .
<br />
<br />
With the industrial age, the illusions have become much more real, more pragmatic, linked to an immediate reality that produces some satisfaction, even if only a passing one. The medieval daydreaming of a happy life in the afterlife has been replaced by the capitalist daydreaming of a happy life in the real world, just as social privileges themselves had. The new executor wanted this illusion to have a greater factual correspondence with reality. The exaggeration of this satisfaction, its oversizing to the stage of nirvana, of mercantile heaven, is the main feature of this new economic exchange between the slave and the master. It does seem fair, but, as I have shown in the section linked above, it does not differ in principle from that of the classical slavery.
<br />
<br />
But these concrete illusions still remain illusions, as were those of Christian rhetoric feudalism. The entertainment industry is a lucrative industry designed to artificially create optimism in the tired and depressed soul of the modern order taker. Like Plato's Cave myth, the capitalism creates a cave of blind enthusiasm, a manic happiness fueled by "happy ending" Hollywood movies, and psychoactive substances.
<br />
<br />
Baiting with a high lifestyle and belonging to the social elite is a strategy made both at the macrosocial level, by <a href="http://baldovinconcept.blogspot.com/2014/11/the-monetary-flood-and-withdrawal-or-on.html " target="_blank"> manipulating the money supply circulating on the market </a>, as well as at the microsocial level, through the corporations strategies for recruiting and modeling the employee's behavior. This is done in two steps, respectively:
<br />
<br />
1. <b>uprooting the employee </b> from the current lifestyle;
<br />
2. <b>the progressive reduction of individual freedoms</b>, already given and lived as rights guaranteed in the previous lifestyle.
<br />
<br />
This thing is done through a perverse luring strategy, almost identical to the fishing pond luring. Initially, for a short period of time, the system/company offers higher wages than the ratio between the work activity efficiency and the labor market. Then, either the wages gradually decrease or the volume of work increases in such a way that the exchange no longer reflects the balance between the current remuneration market value and the work performed, as described above. Once the employee gets used to a certain high lifestyle, it becomes dependent on the hierarchical system, and, statistically, can no longer resign. There are some who do it, however, but most of them accept this status, as evidenced by these statistics. It will be difficult for most of them to return to their previous lifestyle and will accept the new conditions of the employer, although initially they would not have accepted them.
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgVumvZTBfUMR1rp6PTkYQEiSGQ42CNBYladPcyCDC6-hMX6zpZ9DJuAjpOcxXSKZj3gzx_xXCdn0OP-st83DjE5RkCs6drp6JQt9626Kg6-NaL0s1qjGtUqwJJVR8rywyq6NxY3zINddShh0NJEFGTcSrKczP2IJpBoSOwf_uZDzARzW7Jb6ce65N9bw=s3373" style="display: block; padding: 1em 0px; text-align: center;"><img alt="" border="0" data-original-height="1995" data-original-width="3373" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgVumvZTBfUMR1rp6PTkYQEiSGQ42CNBYladPcyCDC6-hMX6zpZ9DJuAjpOcxXSKZj3gzx_xXCdn0OP-st83DjE5RkCs6drp6JQt9626Kg6-NaL0s1qjGtUqwJJVR8rywyq6NxY3zINddShh0NJEFGTcSrKczP2IJpBoSOwf_uZDzARzW7Jb6ce65N9bw=s400" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
The capitalism has prepared some small gifts of indulgence, which have increased since then, such as the free weekends. Then it offered the paid days-off of the legal holidays and the seasonal vacation. Finally, as an extreme solution, there was the unpaid dismissal introduced for those who have the political leaders profile, in order to avoid starting a possible uprising in the workplace that might attract others into it. From this point of view, the wage slavery is radically different from classical slavery; the submission refusal led to punishment both for the one who adopted it as for the other slaves; on the contrary, the same thing leads to dismissal in capitalism and the dissidents exclusion from the group of other subjects, so as not to induce them revolt ideas.
<br />
<br />
These measures have a very precise purpose: they are meant to make the most of the obedient man and to offer it a period of rest when is tired, and to be let go when is about to erupt in revolt, before taking revenge on someone close to the circle of masters. Despite its cynicism, that has remained the same as in antiquity, it is a remarkable evolution of slavery. We must fully admit this! The work termination allows other naïve enthusiasts to be extracted the profit from, without causing other traumas to the disappointed one, as the classic slavery done to the unproductive slaves, through corporal punishment or even death. In over 3,000 years of classical slavery, the masters have learned that the slave revenge through rebellion is unprofitable for all.
<br />
<br />
In the <a href="https://baldovinconcept.blogspot.com/2022/03/2541-dezinformarea-una-dintre-cele-3.html" target="_blank">next section I will describe the misinformation, as a manipulation bubble </a> in which the order taker is a prisoner.
<br />
<br />
<div class="fb-page" data-adapt-container-width="true" data-hide-cover="false" data-href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin" data-show-facepile="true" data-show-posts="false" data-small-header="true"><div class="fb-xfbml-parse-ignore"><blockquote cite="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin"><a href="https://www.facebook.com/Gabriel.Baldovin">Gabriel Baldovin</a></blockquote></div></div>
Baldovinhttp://www.blogger.com/profile/08841853222404267562noreply@blogger.com0