4.2. Imposibilitatea juridica de a echivala initiativa pasnica a unui barbat de curtare a unei femei cu violul sau hartuirea sexuala

4.2. Imposibilitatea juridica de a echivala initiativa pasnica a unui barbat de curtare a unei femei cu violul sau hartuirea sexuala

sociologie Baldovin   01:57

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii.

4.2. Imposibilitatea juridica de a echivala initiativa pasnica a unui barbat de curtare a unei femei cu violul sau hartuirea sexuala

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

1. Abordarea pasnica din postura de necunoscut a unei femei in spatiul public in scopul initierii curtarii nu este viol, pentru ca nu se intrunesc criteriile violului. Acest gen de abordare a femeilor necunoscute este nepotrivit si frustrant pentru femeie, dupa cum am aratat ulterior aici . Exista insa o percepere distorsionata a faptelor conform careia acest gen de abordare pasnica ar putea conduce la viol. Conform statisticilor, 90% dintre violatori sunt persoane cunoscute victimelor, si abia 10 % sunt necunoscuti. Locurile unde se intampla violurile sunt in interiorul cladirilor, in special acasa sau in locuinta unui prieten, la serviciu, in toalete publice sau in scarile de bloc. In toata societatea occidentala statisticile sunt asemanatoare. Majoritatea violatorilor cunoscuti victimelor incep initial prin a propune acestora relatii sexuale, si recurg la viol dupa ce sunt refuzati. Cei 10 % dintre violatorii necunoscuti victimelor nu abordeaza o femeie in spatii publice populate pentru a o viola. Ei stiu ca nu se poate viola in public, pe strada, intr-un spatiu urban populat, din simplul motiv ca ceilalti anunta politia. Dimpotriva, cei care violeaza necunoscute o fac la ore tarzii in noapte si in spatii nepopulate, fara sa propuna ceva victimelor. Ei nu vorbesc si incearca sa-si ascunda cat mai mult semnalmentele pentru a nu fi ulterior recunoscuti de victima. Unii dintre ei violeaza pentru ca se afla prea jos pe scara sociala si nu isi gasesc o partenera. Altii violeaza din cauza unei conformatii psihopatologice sadice. In ambele cazuri violatorul nu cere acceptul victimei. In primul caz acest lucru este inutil, deoarece un astfel de ins este tratat constant cu refuz si renunta in a-l mai cere. In cel de-al doilea caz sadicul nu are nevoie de acceptul victimei; ba dimpotriva, el are satisfactie mai mare atunci cand victima isi manifesta dezacordul.

Exista aici si cateva situatii exceptionale. Prima este cea a abordarii unei femei de catre un necunoscut in spatiul rural, nepopulat. La fel ca si in cazul violatorilor cunoscuti din spatiul urban, si in cazul de fata violatorul incepe initial printr-o propunere pasnica, dupa care, de cele mai ori trece la viol in cazul refuzului. Statisticile variaza in functie de gradul de dezvoltare a tarii in care se intampla asa ceva. In tarile sarace o astfel de intalnire devine instantaneu viol daca barbatul e potent sexual si femeia nu are arme cu care sa se apere. In tarile dezvoltate acest lucru se intampla mai rar tocmai pentru ca femeia are mai multe instrumente de aparare.

Cea de-a doua situatie este un fenomen social alarmant in tarile subdezvoltate si consta in rapirea femeilor de pe strada cu scopul traficului lor ca sclave sexuale. Scopul initierii conversatiei acestor rapitori nu este initierea unei relatii, ci testarea psihologica a eventualei victime. Acesti proxeneti vor sa afle din conversatia cu victima daca e dispusa sa isi accepte ulterior statutul de prostituata rapita sau daca va apela la politie. Abordarea are de fapt rol de selectie. Daca o astfel de femeie ar cere ajutorul politiei, asa ceva le poate ruina „cariera”.

Dar, paradoxul este ca in aceste tari subdezvoltate, multe femei sunt dispuse sa-si asume acest risc in schimbul unui procent oarecare de reusita in cuplarea cu un barbat mai instarit care le-ar putea scoate din saracie. Altele chiar prefera statutul de sclave sexuale. Din nefericire, acesta este insusi scopul tinerii in saracie a unor astfel de tari. In aceste spatii miscarea feminista si propunerea de revolutionare a initierii curtarii nu exista decat in cercurile restranse ale femeilor educate.

Al doilea paradox al acestei propuneri de initiere exclusiv feminina a curtarii consta in faptul ca ea a venit din zona tarilor occidentale dezvoltate, in special SUA, unde rapirile femeilor pentru a fi obligate sa se prostitueze sunt mult mai rare. Intr-adevar, pe langa incalcarea regulilor traditionale de curtare, exista un oarecare risc ca inclusiv in aceste tari ca un astfel de „macho” sa fie un proxenet mascat sau violator. E normal ca femeile sa nu fie dispuse sa riste statistica, chiar daca e ceva mai favorabila, si sa prefere raspunsul negativ la astfel de abordari. De asmenea fortarea deschiderii intimitatii in fata unui astfel de strain initiator de conversatie ii provoaca femeii abordate frustrare. Dar este gresita echivalarea automata a acesteia cu rapirea sau initierea unui viol. Repet, acesta este valabil exclusiv pentru cazul initierii unei conversatii cu o femeie de catre un barbat necunoscut ei intr-un spatiu urban populat. O astfel de eroare se face si in cazul echivalarii homosexualitatii si a altor tulburari libidinale cu pedofilia. Studierea statisticilor si acestor tulburari conduce la corectarea acestor prejudecati. In acelasi fel studierea sociologiei violului convinge persoanele normale ca initiatorul stradal de curtare a unei femei in scopul formarii unui cuplu nu este un rapitor sau violator. Desigur, asta nu inseamna ca ea ar trebui sa-i si accepte invariabil avansurile.

2. Abordarea unei femei in spatiul public in scopul initierii curtarii poate deveni hartuire stradala in sensul juridic al termenului daca barbatul continua cu avansurile dupa ce a fost refuzat. Urmarirea femeii in spatiul public in scopul luarii numarului ei de telefon sau a altor date de contact se inscrie in criteriile juridice ale hartuirii. Sloganul feminist „nu=nu”, este perfect justificat. De asemenea, barbatul care jigneste, sau trece la asalt fizic asupra femeii, dupa ce a fost refuzat, se face vinovat conform prevederilor legale. Dar initierea stradala pasnica de curtare a unei femei fara violenta verbala sau fizica, si fara urmarire dupa ce femeia refuza curtarea, nu este hartuire sexuala. Legislatia internationala defineste clar „hartuirea sexuala” printr-un ansamblu de actiuni precum claxonarea, fluierarea, gesturile obscene, urmarirea, asaltul fizic, dupa cum se poate vedea aici , aici , sau aici ,

Dar, dupa cum am amintit in articolul anterior, in acest video, la minutul 01. 45,



observam ca notiunea de „hartuire sexuala” este extinsa si la comentarii verbale, complimentare sau privire insistenta, citand si promovand viziunea din site-ul stopstreetharassment.org. Practic orice barbat care ar initia apropierea emotionala de o femeie necunoscuta prin privire insistenta, salut sau complimentare ar putea fi incriminat ca hartuitor.

Intr-adevar o astfel de abordare in grup precum se intampla la secunda 34 este abuziva. Indiferent de simpatii, trebuie sa recunoastem ca o comunitate in care barbatii stau la colt de strada si propun relatii amoroase femeilor in trecere, precum ursii in rauri la prins somoni, este un peisaj jenant. Nimeni dintre noi nu ar dori asta femeilor din viata noastra, pe care le iubim si respectam. Cu toate astea, un astfel de comportament nu poate fi incriminat juridic pentru ca nu s-a produs vreo ofensa. Argumentul cum ca femeia se simte ofensata nu are valoare juridica deoarece gestul de initiere a curtarii, atata timp cat nu se repeta dupa refuz, nu se suprapune peste reperele ofensei asa cum este descris in corpul de lege. Dupa cum voi arata in articolele ulterioare, o astfel de echivalare se datoreaza dicrodantei de apetit sexual cu partenerul sau unor simptome psihopatologice care accentueaza perceptia eronata . Un astfel de comportament poate doar fi catalogat eventual ca proasta educatie si lipsa de maniere elegante, fapt care nu poate fi pedepsit prin legislatie. Oricum, asa ceva nu este ceva iesit din comun in suburbiile metropolelor, acolo unde s-au asezat marginalii inca de la inceputurile lor. A blama pe marginali pentru lipsa de maniere elegante este la fel de pueril precum blamarea femeilor care accepta sa iasa cu un barbat instarit si il refuza pe cel sarac.

Putem fi de acord ca in anumite conditii, momente si situatii astfel de abordari sunt nepotrivite. De exemplu, un compliment sau salut pe care un barbat necunoscut il face pe o strada nepopulata, intunecata si la o ora tarzie are sanse sa fie perceput de o femeie ca o agresiune. Indiferent de cat de bine plasat ar fi pe scara sociala un barbat, sau cat de potrivit ar fi pentru ea, o astfel de initiere de amicitie trebuie evitata de o femeie. In astfel de locuri se intampla violurile si rapirile de sadicii ucigasi, dupa cum voi detalia in acest articol . Asa ca femeia in cauza e orbita de trauma unei astfel de experiente. De asemenea, un compliment venit de la un sef toxic, care isi streseaza subordonatii, nu e cea mai inspirata metoda de apropiere de acestia. Oscilatia rapida intre o evaluare de diminuare si alta de ridicare a statutului celui evaluat, nu poate invoca vreo pretentie ca si persoana respectiva sa faca la fel si sa raspunda politicos la compliment.

Dar o abordare pasnica a unei femei necunoscute, urmata de neurmarirea ei in cazul refuzului, nu poate fi incriminata ca hartuire sexuala. In acelasi fel nu pot fi interzise joburi de „animatoare” sau „dansatoare” la unele cluburi sau spatii dubioase care nu castiga din spectacole de gen sau nu sunt finantate pentru ele din alte surse. Se poate intrevedea de aici ca in spatele acestor joburi se ascunde de fapt prostitutia mascata practicata de unele femei. Dar e aproape imposibil ca textul de lege sa distinga intre abuz si comportament normal. Asa ca legislatia nu va putea niciodata sa interzica complimentul sau salutul din partea unui necunoscut, fara sa incalce in acelasi timp principiile dreptului in general si a drepturilor omului in special. Conform principiilor dreptului acesti oameni nu vor putea vreodata fi pedepsiti pentru ca se uita la o femeie.

Daca legislatia nu va face o diferentiere clara intre cele doua situatii, atunci exista riscul sa devina o noua inchizitie, gata sa pedepseasca intentii inconstiente sau vini inchipuite. Din pacate legislatia si sistemul penitenciar are hibe mult mai mari pentru a putea face o astfel de diferentiere fina. Aceste institutii nu au instrumentele unei astfel de diferentieri intre cele doua intentii ale barbatilor abuzatori si cei admiratori. Punerea in practica a respectivei extinderi a notiunii de „hartuire sexuala” in campul legislatiei ar crea tensiuni sociale si abuzuri asupra barbatilor admiratori neabuzivi.

Suficienta cunoastere a statisticilor violului si a textului de lege privind hartuirea sexuala ii face pe normali sa-si revizuiasca tendinta de incriminare a initierii curtarii unei femei necunoscute. Exista totusi trei categorii de femei care sustin aceasta initiativa. Prima este cea a femeilor normale, deja casatorite, care vor sa o aplice in special in propria casatorie in ceea ce priveste initierea actului sexual conjugal. Desigur, pe langa asta ele nu vor sa fie deranjate in spatiul public cu o intentie de curtare venita de la un alt barbat. Cea de-a doua categorie este cea a femeilor abuzate emotional sau fizic, care au ramas cu sechele in urma acestor experiente, si a femeilor de constitutie psihopatologica nevrotiforma, care sufera de androfobie fara sa fi trecut printr-o experienta traumatica cu un barbat. In fine, cea de-a treia este cea a femeilor cu comportament sexual sau moral excentric, in special exhibitionistele isteroide sau prostituatele mascate pe care le-am analizat detaliat articolul acesta si acesta . Ele vor sa fie protejate in a-si pune in practica abuzurile specifice conformatiei lor psihopatologice, fie sa fie ajutate in a-si gasi un partener care sa practice doar un anumit comportament sexual. In general ele sunt si cele mai vehemente in sustinerea masurii de incriminare a initiatorului stradal pasnic de curtare ca violator sau hartuitor sexual. Impotriva ei si pentru pastrarea regulilor traditionaliste exista doua categorii de femei: prima este a femeilor tinere care nu se afla intr-o relatie serioasa si sunt gata sa experimenteze pana la intalnirea partenerului optim; cealalta este cea a femeilor conservatoare ceva mai in varsta care nu accepta initierea curtarii in spatiul public nici pentru barbati si nici pentru femei, dar in niciun caz nu o accepta exclusiv de catre femei. Mai departe am sa le descriu pe fiecare, incepand cu cazurile femeilor care sustin initiativa exclusiv feminina in curtare. .

Gabriel Baldovin

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii. 4.1. Regulile traditionale ale curtarii

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii. 4.1. Regulile traditionale ale curtarii

sociologie Baldovin   08:47

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii.

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

In ultimul an retelele de socializare s-au cutremurat in urma dezvaluirilor privind hartuirea sexuala. Totul a pornit de la plangerile unor importante actrite de la Hollywood fata de practicile producatorului de film Harvey Weinstein. Acest bulgare de zapada s-a transformat ulterior intr-o avalansa, scotand la iveala o multime de marturii ale femeilor hartuite sexual, sub arhicunoscutul hashtag #MeeToo. Unele dintre aceste marturii sunt exagerari. Dar au existat si altele care s-au dovedit reale, si au scos la lumina incapacitatea sistemului social actual de a proteja femeia in fata presiunilor artificiale de obtinere a consimtamantului pentru relatii intime. Aceasta lipsa de contracarare a acestor abuzuri a ridicat mingea la fileu pentru feminismul anilor 1990, numit si feminism de al treilea val. Acesta sustine ca trebuie schimbate regulile relatiilor dintre sexe, in sensul infranarii comunicarii mesajelor de curtare venite dinspre barbati. Mai precis, el sustine ca un barbat necunoscut trebuie sa obtina consimtamantul pentru salutul si complimentul unei femei. Prin extensie, el sustine initierea exclusiv feminina a curtarii.

In continuarea celor trei articole publicate pana acum , voi publica in continuare alte materiale privind analiza acestei propuneri din punct de vedere biologic, juridic, sociologic si politic. Pe parcursul sau voi descrie spectrul divers al categoriilor de oameni care sustin aceasta revolutie a initierii curtarii, interesele oneste sau perfide specifice a persoanelor implicate in aceasta chestiune, conflictele cu spiritul legislatiei si cu alte categorii sociale dar si solutia pe care o vad eu in stoparea abuzurilor ce se asociaza deseori cu initierea masculina a curtarii stradale . Pentru inceput voi descrie regulile prin care societatea traditionala a evitat acest gen de abuzuri precum cele mai sus, si cum ele au ajuns ineficiente in lumea contemporana.

4.1. Regulile traditionale ale curtarii femeilor si intrarea lor in desuet odata cu stilul de viata contemporan

Civilizatia umana s-a construit cu armate cuceritoare de cetati, care apoi le jefuiau si le violau femeile. Jaful armat si pirateria erau considerate de Aristotel indeletniciri mult mai respectabile decat agricultura sau comertul. Dar, in cea mai mare parte, jaful si violurile practicate de cuceritori sunt percepute astazi ca o pata neagra pe obrazul umanitatii. La animale se practica uciderea puilor de catre un mascul mai puternic decat cel ce le este tata, pentru a face femelele sa intre din nou in calduri. La oameni o astfel de pierdere a copiilor, prietenilor sau sotului in urma asediului a condus la comportamente de stres posttraumatic. Lehamitea produsa in randul invinsilor a condus la evolutia tehnicilor de aparare impotriva asediilor. Ele au functionat in urma unei inovatii in tehnica militara, in asa fel incat succesul asedierii era garantat. Dupa un timp victimele au reusit sa gaseasca remedii si asediul militar nu a mai functionat nici practic si, mai ales, nici emotional. Asa ca progresiv insusi jaful armat a fost vazut ca un act reprobabil.

Dar violurile in masa practicate in urma asedierii si cuceririi cetatilor aveau in mod paradoxal si o parte pozitiva la nivel de specie, in sensul ca evitau casatoriile intre rude. Cu cat o comunitate este mai ermetica cu atat creste riscul de imperechere intre membrii sai si implica problemele recunoscute ale consangvinitatii. Societatile primitive nu au putut evita problema asta chiar cu regulile lor complicate ale casatoriei totemice. In perioada antica si medievala riscurile au fost inca si mai mari ca urmare a izolarii comunitatilor in interiorul zidurilor de aparare ale cetatilor. Rezultatul acestui ermetism a fost acela ca comunitatile au ajuns pline cu membri cu puternice inrudiri de sange intre ei. Chiar daca ajunsesera la grade indepartate de rudenie si se puteau casatori conform regulilor sociale, ei comportau un mare risc de consangvinitate. Daca nu ar fi fost primiti straini care sa improspateze genetic acele comunitati atunci ele ar fi stagnat sau ar fi riscat copiii cu malformatii, fenomen specific incrucisarilor repetate. Aristocratia era in mod special predispusa la asa ceva, fiind o minoritate si mai ermetica fata de comunitatea in care se dezvolta. In loc sa se casatoreasca cu membri inferiori din comunitate si sa raspandeasca averea, familiile de rang inalt au facut casatorii intre veri de rang 1 sau chiar frate si sora. Din aceasta cauza malformatiile genetice au fost mai frecvente in randul aristocratilor.

Reimprospatarea genetica a comunitatii a ajuns foarte importanta, iar societatea occidentala a adoptat-o si a imblanzit-o, in asa fel incat sa nu mai produca acele mari tulburari emotionale specifice cuceririi armate. Asa ca umanitatea a invatat sa (re)foloseasca aducerea in comunitate si imperecherea unor indivizi cu experienta sociala sau geografica diferita, originara in cultura jafului. S-a renuntat la politica fortei militare si s-au instituit patru reguli de curtare prin care consimtamantul femeilor sa fie primit in mod natural, fara a le abuza.

Prima dintre aceste reguli este compatibilitatea fizica, psihica si morala a barbatului, adica calitatile sale atractive precum sanatatea, integritatea corporala, lipsa de dizabilitati mintale, generozitatea, umanismul etc.. Initial casatoriile erau aranjate de parinti. Apoi rolul parintilor in aranjarea casatoriilor s-a diminuat, si alegerea se facea de catre viitori soti dintre persoanele din proximitatea comunitara si profesionala. La nivelul bazei piramidei sociale ale comunitatii cei doi viitori soti sau iubiti se cunosteau mai intai ca oameni si abia apoi ca intimi. A doua regula este maniera eleganta a facerii cunostinta (introducing) sau scrisorii de recomandare. Ea deriva din susmentionata nevoie de diversificare a fondului genetic al comunitatii consolidate pe timp de mai multe secole. Dupa mai multe astfel de incrucisari continue intre membrii comunitatii si aparitia riscului de consangvinitate, a fost incurajata aceasta politica a aducerii unui strain prin intermediul facerii de cunostinta sau scrisorii de recomandare. El era pur si simplu introdus intr-un cerc restrans de cunoscuti sau intr-o microcomunitate de catre o persoana care garanteaza pentru calitatile lui morale. Fara prezentare, curtarea venita din partea unui astfel de barbat era riscanta pentru o femeie. Dupa ce a fost prezentata, o astfel de persoana poate cocheta cu o persoana de sex opus din interiorul grupului in scopul initierii curtarii si crearii unui cuplu.

Asa ca nevoia de „sange proaspat” al unui strain a fost facilitat de aceasta practica a facerii de cunostinta sau scrisorii de recomandare. Aristocratii au devenit foarte mobili, facandu-si vizite sau organizand numeroase petreceri in care indivizi cat mai diversi si departati geografic sa se cunoasca. Protocolul de prezentare la resedintele aristocratilor a ajuns foarte divers. Casatoriile intre membrii familiilor regale din diferite tari au ajuns si motive de alianta. Chiar si in comunitatile rudimentare aparitia unui strain starneste curiozitate, ceea ce implica de la sine un protocol mai rudimentare de prezentare a sa din partea celor ce il cunosc. Aceasta regula a ramas in picioare pana astazi.

Cea de-a treia regula este varsta femeii. O femeie putea fi curtata in trecut (si la fel se intampla si astazi in mare parte) doar intr-un anumit segment de varsta, respectiv cea premaritala. Societatile traditionale au facut presiuni asupra femeilor sa se casatoreasca, iar varsta optima in general pentru casatorie era de 17-26 de ani. In cultura occidentala clasica, cele care rezistau acestor presiuni riscau sa sfarseasca pe rug, ca vrajitoare. Dupa aceasta varsta si experienta de viata, majoritatea femeilor se afla deja in relatii stabile si nu mai vor sa fie abordate de barbati, sau nu vor sa isi riste securitatea relatiei. In acel moment curtarea a fost inutila si chiar agasanta inclusiv in societatile traditionale, desi unele femei au acceptat-o in cazul in care nu se aflau deja intr-o relatie.

In sfarsit, cea de-a patra regula este restrictia de abordare a femeilor ce apartin unei clase sociale superioare. Un barbat poate face curte unei femei doar daca ea e membra a aceleiasi clase sociala cu el, sau a uneia inferioare. Exceptiile s-au datorat situatiilor speciale. Casatoriile sau relatiile stabile intre o femeie cu un barbat ce are statut social inferior, au fost posibile in special dupa razboaie, cand numarul de barbati s-a redus. Insa in aceste cazuri n-a mai fost vorba despre o curtare in adevaratul sens al cuvantului.

Acestea sunt reguli „premergatoare” curtarii si nu niste etape de succes sigur ale ei. Ele sunt doar niste conditii ale inceperii curtarii, si nu comportamente prestabilite ale membrilor cuplului in interiorul ei. Faptul ca una sau mai multe sau toate aceste conditii sunt indeplinite de un barbat nu inseamna ca deja se afla in curtare. Ele il indica drept un potential partener pentru respectiva femeie. Indeplinirea acestor conditii este o proba eliminatorie pentru o eventuala incepere a curtarii. Daca femeia refuza curtarea, atunci criteriile acestea nu ajuta cu nimic formarea unui cuplu. Prin urmare, aceste reguli sunt doar niste conditii ale curtarii, adica sunt necesare dar nu suficiente pentru ca barbatul sa inceapa curtarea. Intr-un articol ulterior voi arata ca, pe langa ele, exista un alt set de reguli eliminatorii care se refera la etapele premergatoare curtarii , si ca abia dupa ce acestea sunt indeplinite poate incepe propriuzis curtarea. Ghidul bunelor maniere este cel care ofera reguli ceva mai clare din interiorul curtarii, asa cum se pot vedea la pag. 8-9 din acesta:



Ultimele doua reguli de mai sus au fost mai clar afirmate in cultura traditionala. Civilizatia a venit in consolidarea lor cu doua institutii aferente. Pentru cea de-a treia regula s-a creat institutia casatoriei si a inelului/verighetei, ca semn distinctiv al persoanei aflate deja intr-o relatie stabila. Acest semn distinctiv a fost menit sa evite astfel de situatii neplacute. Pentru cea de-a patra regula s-a creat vestimentatia diferentiata. In secolele trecute apartenenta la o astfel de clasa sociala era clar semnalizata de hainele purtate in viata de zi cu zi. Cuplarea unor membri din clase diferite era practic imposibila pentru ca insasi curtarea era evitata inca din fasa ca urmare a acestor semne. In anumite tari occidentale culoarea purpurie era folosita in vestimentatie exclusiv de regalitate. Daca un membru al unei clase inferioare folosea haine purpurii, atunci el risca sa fie pedepsit cu inchisoarea. Pentru cea de-a patra regula s-a consolidat insasi cultura, care a avut ca punct central dansul si muzica, ce a facilitat apropierea dintre straini in petreceri campenesti, banchete sau baluri cu scopul curtarii in vederea casatoriei.

Celelalte doua au fost mai evazive, dar foarte importante. Faptul ca nu au fost afirmate clar nu inseamna ca le n-au existat implicit. Cea de-a treia regula faciliteaza sanse mai mari in succesul curtarii. Un barbat necunoscut a fost si inca este fi privit cu suspiciune de o eventuala partenera, tocmai datorita acestor relicve a societatilor jefuitoare pe care le-am amintit. Un strain pentru care poate garanta un membru de baza al comunitatii este tratat mai familiar. Cea de-a treia este menita sa mentina sau sa ridice statutul social al femeii si reflecta standardele de selectie specifice sexualitatii sale feminine. Poeti sau alti indragostiti au fost respinsi constant de femei apartinatoare unor clase sociale superioare, chiar daca sentimentele lor au ramas consemnate in istorie.

Altii descopera cu surprindere regula a patra si lasa impresia ca n-au inteles mare lucru din natura umana sau a societatii. Exista in mediul online o multime de filme care se pretind a deconspira un presupus comportament feminin imoral de raspuns diferit la initiativa unuia si aceluiasi barbat de curtare din postura de baza a piramidei si apoi de varf. Autorii acestor filme dau impresia ca dezvaluie perfidia unor anumite femei care se indragostesc de situatia materiala. Intr-adevar, cand femeia abandoneaza o relatie stabila de logodna sau casatorie (certificate prin semne distinctive precum inelul si verigheta) in urma unui astfel de initiator stradal de curtare, acest fapt se apropie de prostitutia mascata despre care am discutat aici  . Dar nu e nimic anormal in aceste exemple date de ei atunci cand femeia nu se afla intr-o astfel de relatie. Refuzul curtarii initiate de lucratorul de la baza sistemului social, si acceptarea curtarii initiate de un barbat ce pare a apartine varfului, urmeaza aceste reguli puternic inradacinate in cultura traditionala. Problema e la cei ce descopera abia acum aceste reguli din postura de sociologi incepatori.

Dupa cum vedem, initierea stradala a curtarii este exclusa de aceste reguli premergatoare traditionale. Insa de la o vreme aceste institutii traditionale au inceput sa nu mai fie clare. Stilul de viata contemporan a adus noutati de nebanuit in momentul in care societatea le-a creat. Clasele sociale nu mai sunt atat de ermetice precum in trecut. Ciclurile de motivatie personala pot duce la urcari si coborari pe scara sociala in decurs de o perioada scurta. Apartenenta la o clasa sociala superioara nu mai e nevoie sa fie semnalizata atat de clar, pentru ca clasele sociale nu mai sunt atat de ermetice. In scurt timp statutul social al cuiva se poate prabusi sau poate creste. In aceste conditii astazi vestimentatia nu mai este un indiciu clar pentru apartenenta la o anumita clasa sociala. Un barbat dintr-o clasa superioara se poate imbraca fad pentru a nu atrage atentia si a se bucura de traiul in comunitate. Dimpotriva, un altul ce apartine unei clase inferioare isi poate permite sa cumpere un costum foarte scump, chiar daca ar putea fi singura achizitie pe o perioada lunga de timp din cauza pretului. Iata ca vestimentatia nu mai este un criteriu de asigurare ca un potential partener face parte dintr-o clasa anume.

Apoi, libertatea de miscare a permis relocari ale persoanelor in zone necunoscute. Rezultatul a fost un imens aflux al strainilor pentru care nimeni nu poate garanta, fiind necunoscuti. Retelele de socializare au permis astfel de calatorii virtuale in mediul on-line unde regulile traditionale a prezentarilor au fost sparte sub curiozitatea noului si ineditului. Relocarile frecvente si lipsa de timp specifica stilului de viata contemporan au facut ca regula prezentarii in general sa fie uitata. Mai mult decat atat, chiar si in cazul apartenentei la o comunitate traditionala, aceasta regula este uneori trecuta cu vederea de femeile neatractive care nu se afla intr-o relatie amoroasa. Din dorinta de a forma un cuplu cu cineva, ele sunt dispuse sa-si asume riscul de a fi abordate de un criminal.

In al treilea rand, institutia casatoriei a palit. Neincrederea fata de institutiile statului ii face pe multi sa nu-si oficializeze relatia, cu toate ca stilul lor de viata e identic cu cel al persoanelor casatorite. Mai mult decat atat, femeia moderna se casatoreste mai tarziu, dupa consolidarea carierei. Lipsa inelului/verighetei de la deget poate comunica potentialului initiator de apropiere emotionala o informatie eronata, conform acestui standard. Apoi, industria cosmetica si chirurgia estetica au adus si mai multa confuzie in aceasta regula. Ele au facut ca varsta femeii sa fie foarte greu determinata dupa modul in care arata si sa para la prima tinerete, cand acest gen de abordare nu este nepotrivit.

In sfarsit, insusi sistemul social capitalist care se lauda cu libertatea acordata cetatenilor este o mare farsa . In trecut limitele libertatilor cetatenesti erau foarte stricte si cel ce le incalca risca diferite pedepse. Astazi pe hartie se spune ca cetateanul e liber sa aleaga, insa alegerea lui e influentata de un urias si nemilos aparat propagandistic de manipulare. Promisa libertate din societatile capitaliste nu se distinge pre mult de politica fortei din cele dictatoriale sau autoritariste din trecut. Diferenta principala consta in interpunerea tehnicilor de inginerie a consimtamantului intre politica fortei si refuz, ceea ce s-a numit ulterior Relatii Publice (PR). Acolo unde PR-ul da gres, supranumitele state libere recurg cu voiosie la politica fortei, folosind arme ceva mai sofisticate. Acestea de obicei nu ucid, dar produc suficiente daune fizice sau psihice, incat libertatea garantata de constitutiile statelor pare mai curand o inselaciune decat un fapt real.

Aplicarea tehnicilor diverse de manipulare si de fortare a acceptului in societatea contemporana este un abuz tipic al autoritatilor care a fost aplicat in acelasi fel privind consimtamantul femeilor in curtare. In spatiul occidental au aparut numeroase carti cu tehnici diverse de agatat (pick up art) care calca efectiv in picioare refuzul initial al femeii abordate in a accepta curtarea. Desi exista inclusiv prevederi legale privind hartuirea stradala, conform acestor practici criminale de obtinere artificiala a consimtamantului la nivelul inalt al societatii, unii le practica constant, ceea ce a adus aparitia sloganului feminist „nu inseamna nu” (#nomeansno).

Iata ca aceste reguli pot fi foarte usor ocolite. Restrictiile traditionale in ceea ce priveste initierea relatiilor amoroase au intrat intr-un anumit impas in zilele noastre. Initierea directa a curtarii in spatiul public, in special pe strada, fara testarea si familiarizarea psihico-morala traditionala a economisit timp pentru formarea relatiilor amoroase. Insa a adus si numeroase alte probleme emotionale care au iesit de curand la iveala. In raport invers proportional cu slabirea acestor reguli, au aparut si abuzatorii de tip Casanova si prostituatii ascunsi pe care i-am descris in acest articol . Am aratat acolo ca nu doar barbatii au ajuns sa abuzeze aceste reguli traditionale premergatoare curtarii. Femeile le abuzeaza de asemenea. In zonele urbane exista numeroase petreceri la care omul contemporan se duce zilnic, pentru a-si petrece timpul liber dupa orele de munca. Destule petreceri de acest gen simuleaza institutia traditionala a petrecerii, in special pentru barbati. In aceste localuri sunt angajate femei „animatoare” care le dau in mod intentionat gresit impresia ca acolo ar fi un loc pentru cunoastere de partenere in vederea crearii unui cuplu. Rolul lor principal este acela de a zambi si a flirta artificial cu barbati ce cauta o relatie. Avand in spate un intreg mecanism al consumului, o astfel de animatoare primeste bonusuri daca convinge un astfel de pretendent naiv sa fie cat mai generos si sa consume cat mai mult. Unele astfel de cluburi au preturi mari la intrare sau la produsele consumate, astfel ca vorbim de un adevarat angrenaj de profit al seductiei. Vorbim in acest caz de o vindere inselatoare a sperantei de initiere a unei relatii, in conditiile in care, animatoarea in cauza nu este interesata de o astfel de curtare din partea unui astfel de barbat, si l-ar rejecta in afara cadrului clubului.

Iata ca argumentul accelerarii timpului pentru consolidarea cuplului si spargerea regulilor traditionale premergatoare curtarii are un revers periculos. Fie ca vin din partea femeilor, sau a barbatilor, aceste fenomene sociale abuzive sunt greu de contracarat. Nu exista institutii specializate pe asa ceva. Este imposibil de distins intre o astfel de animatoare si o clienta fidela. In tarile care nu incalca drepturile omului autoritatile contrapersecuta partial pe barbatii abuzatori de tip Casanova pentru a-i impiedica sa comita abuzuri emotionale asupra femeilor. De exemplu, in Olanda, un macho cu o masina scumpa este oprit de politisti si luat la intrebari cu privire la veniturile lui. Insa doar cei care sunt mai putin instariti, care nu pot dovedi provenienta banilor pentru achizitionarea acestor masini, pot fi reperati si identificati. Pe langa ei exista si abuzatori Casanova isi pot justifica foarte bine proprietatile. Ei apartin unei familii instarite sau au trecut printr-o ascensiune sociala accelerata dupa ce au fost foarte activi pe piata muncii si au castigat foarte bine intr-o anumita perioada. Si acest tip de „parvenit” este exact profilul abuzatorului Casanova. Iata ca eficienta acestei masuri este de asemenea doar partiala. Mai mult decat atat, aceste mici obstacole functioneaza in tari in care abuzurile asupra femeilor sunt oricum mai rare. In tarile cu abuzuri frecvente asemenea masuri nu se iau deloc. Si asta deoarece autoritatile insele, de la politistul de la baza sistemului pana la politicieni si marii ingineri sociali, folosesc din plin aceste comportamente pentru a-si spori averile si libertatile.

Miscarea feminista a luat atitudine fata de aceste abuzuri, descriindu-le mai mult sau mai putin fidel, si condamnandu-le public. Problema a devenit intr-adevar alarmanta si necesitatea unei dezbateri publice pe acest subiect este din ce in ce mai mare. Multe femei s-au rigidizat emotional si s-au radicalizat dupa ce au trecut prin diferite experiente negative in relatiile lor amoroase. Ele nu vor sa mai traiasca o asemenea experienta si au ajuns sa deteste barbatul macho. Unele dintre ele adopta pozitii radicale precum extinderea notiunii de „hartuire sexuala” sau chiar cea de „viol” catre aceste comportamente de tip Casanova, dupa cum am mai amintit in articolul anterior http://baldovinconcept.blogspot.ro/2018/05/3-abuzurile-comportamentului-seducator.html , prin acest video, la minutul 01. 45,



Altele nu sustin incriminarea legislativa a celui ce abordeaza o femeie necunoscuta in spatiul public in scop de curtare. Ele vor doar manipularea regulilor traditionale privind curtarea prin unele libertati in plus acordate femeilor, dupa cum am amintit deja in seria de articole inceputa aici  . O astfel de viziune promoveaza mentalitatea initierii primului pas exclusiv de catre femeie in relatiile amoroase in toate contextele si la orice varsta.

Principala problema a acestei revolutii este aceea ca regulile traditionale sunt deja bine consolidate in mentalul colectiv. Nu se pot face derogari doar pentru femei in privinta initierii curtarii. Cine are o mentalitate traditionala va refuza ideea de initiere a curtarii din postura de persoana necunoscuta atat pentru barbati cat si pentru femei. Apoi, nu exista argumente juridice pentru incriminare, dupa cum voi detalia in articol urmator.

Gabriel Baldovin