1.5.(2) (continuare) Abuzul asupra proprietatii prin amenintarile directe
Manifestul societăţii automatiste
1.5.(2) Abuzul asupra proprietatii prin amenintarile directe (continuare)
Aceste drepturi trebuie sa fie fundamentale si nenegociabile intr-o societate cu adevarat civilizata. Salariul mic pentru o parte din membrii unei comunitati, insuficient pentru asigurarea nevoilor de baza arata mai curand o pojghita de civilizatie in care este ambalata frumos o societate ce functioneaza inca cu principiile tipice ale sclaviei. Aceste abuzuri sunt la fel de dramatice si de psihogene precum cel asupra dreptului la viata facut in perioada clasica de catre sclavia de sechestrare. Insa incalcarea acestor drepturi fundamentale in zilele noastre implica si acest abuz specific sclaviei clasice, respectiv cel asupra insusi dreptului la viata. Articolul 25 din carta drepturilor omului http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/declaratia-universala-a-drepturilor-omului.php, sunt stipulate destul de clar aceste drepturi:
”Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare”
Remarc insa si in acest caz modul defectuos in care sunt afirmate aceste drepturi. Ele nu trebuie plasate la sfarsitul ci chiar la inceputul acestui sir de drepturi mai mult sau mai putin importante. Din punctul meu de vedere ele trebuie plasate imediat dupa cel al articolului 3 care spune ca „Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.”. Fara acest drept stipulat de articolul 25, acest Articol 3 devine si el nul, inaplicabil, abstract, doar pe hartie.
In foarte multe dintre tarile civilizate (exceptand pe cele nord-europene), vedem multe persoane fara adapost. Acesti oameni isi iau hrana din gunoaie, deci putem deduce ca nici acest drept nu este asigurat. Mai mult decat atat, in multe tari Europene si SUA se pun tepi pe sub poduri pentru a alunga persoanele fara adapost . Aceasta practica a fost initial folosita in China. Asa ca nu doar ca aceste drepturi prevazute de articolul 25 nu sunt aplicate nici in cele mai ingamfate democratii din lume; dimpotriva, aceste „tari civilizate” chiar actioneaza cu predilectie impotriva acestor drepturi fundamentale ale omului recunoscute de emulatia Revolutiei Franceze si perfectate dupa cel de-al doilea razboi mondial. Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost adoptata la 10 decembrie 1948, prin Rezolutia 217 A, in cadrul celei de-a treia sesiuni a Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, dupa cum se poate vedea aici (original aici ).
Carta drepturilor omului este un ghid esential in relatiile interumane contemporane. Tocmai acest lucru s-a avut in vedere in momentul in care ea a fost initiata, respectiv o reala abolire a sclaviei clasice. Din pacate atunci cand a venit vorba sa si fie puse in practica aceste principii ideale, lucrurile s-au impotmolit. Profitorii istorici de pe urma sclaviei si-au dat seama ca aceste drepturi acordate sclavilor le va intrerupe stilul lor de viata risipitor in care se obisnuisera de generatii. Pe de alta parte, conform compulsiei la repetitie, despre care voi discuta in amanunt intr-o sectiune ulterioara, nici sclavii nu au stiut sa-si ceara libertatea. Mitul pesterii de care vorbea Platon e mai actual ca niciodata. Cei care nu au stiut sa si le ceara au ramas in continuare in intuneric. Doar cei care au cerut aceste drepturi in gura mare le-au primit si au fost convinsi sa o lase mai moale cu activismul. Asa ca al doilea nivel al legilor, respectiv constitutiile statelor, ignora intr-un prim grad articolele 25 si 13 din Carta drepturilor omului. Din acest motiv toti cei care activeaza in institutii care, chipurile, apara drepturile omului, sunt fie ipocriti fie naivi.
Conform wikipedia, exista noua tari in care dreptul la hrana este clar scris in constitutie. Ele sunt Bolivia, Brazilia, Ecuador, Guyana, Haiti, Kenya, Africa de Sud si Nepal. Din nefericire aceste state sunt cam vestite pentru caracterul „decorativ” al constitutiilor lor, neaplicabil de catre guvernele implicate in deciziile statelor respective. Realitatea este ca nici un stat nu iti ofera nimic din aceste drepturi, ci tu ca individ trebuie sa te lupti singur pentru a ti le asigura.
Constitutia SUA nu prevede nici un fel de reglementare privind garantarea acestui drept. In constitutia Frantei se mentioneaza ca „Fiecare persoana are obligatia de a munci si dreptul la loc de munca”. In Articolul 47 din Constitutia Romaniei se spune ca
„(1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.”
Se poate vedea cum acest „drept fundamental” este afirmat cu tarie doar atunci cand „civilizatia” contemporana vrea sa isi afirme echitatea. Insa atunci cand se pune problema aplicabilitatii acestor principii, spiritul lor se dilueaza si se pierd ca in ceata. Statul nu mai este obligat sa urmeze aceste drepturi fundamentale, ci doar sa ia masuri. Adica ar vrea el (sau, mai bine spus, cei care au puterea sa o faca) sa ne convinga ca ar fi incercat sa nu se abata de la aceste principii generale. Mai mult decat atat, gradul de degradare a lor este aproape total la nivelul legilor ordinare (al treilea), dupa ce constitutia deja le alterase intr-un prim nivel spiritul.
Un sistem cu sclavie feroce infiltrata in relatiile de liber schimb de tip salarial este cel nord-american. Acesta se foloseste de abuzul asupra dreptului la sanatate (la viata) al angajatului prin crearea unor locuri de munca ce nu acopera asigurarea medicala. Desi SUA are cel mai performant sistem de sanatate din lume, totusi el nu functioneaza pentru toti cei care aduc contributii la dezvoltarea societatii. Frica de boala si de incapacitatea de a o trata din cauza lipsei de asigurari medicale face ca relatia de munca salariala in SUA sa fie foarte aproape de sclavia clasica, deja vestita pentru „ispravile” sale in aceasta tara. Nimic nu este mai odios decat un sistem de exploatare sociala care extrage entuziasmul si sanatatea din individ si care il lasa apoi sa moara ca un caine cand se imbolnaveste. In toata societatea contemporana „civilizata” surplusul de alimente este constant distrus. In aceeasi ordine de idei exista locuinte ce stau goale. In SUA unii fermieri sunt platiti sa nu produca. A nu oferi aceste bunuri membrilor comunitatii ce au nevoie acuta de ele este o crima. Cei ce ofera hrana persoanelor fara adapost risca de a fi amendati de politie sau chiar inchisi de justitie (!!??), dupa cum se vede in urmatorul video .
Iata cum sunt persecutati si arestati de autoritati niste oameni care nu doar ca nu fac nimic imoral, dar chiar fac niste gesturi esentialmente morale, definitorii pentru spiritul civilizat al umanitatii. Observand modul in care se comporta autoritatile in acest caz putem sa intelegem mai bine relatia dintre legislatie si morala. Astfel cred ca ne putem face si un tablou complet despre ce inseamna de fapt sclavia salariala in SUA si in intreaga lume.
In stadiul de persoana fara adapost poate ajunge si un membru al clasei de mijloc. Aceasta clasa are asigurat dreptul la locuinta doar atata timp cat isi plateste ratele la creditul imobiliar. Daca apar fluctuatii economice atunci el ajunge sa nu le mai poata plati si tot confortul lui se va fi dovedit ulterior a fi o imensa bula de sapun, o iluzie tipica pentru mitul pesterii. Iar fluctuatiile economice se fac de catre inginerii sociali conform unui foarte bine gandit plan de indobitocire prin manipularea generala a masei monetare, asa cum am aratat aici … http://baldovinconcept.blogspot.ro/2014/10/fluxul-si-refluxul-monetar-sau.html. Asa s-a intamplat cu economia occidentala incepand din 2007, unde retragerea de masa monetara si falimentele urmate au condus la ceea ce inselator s-a numit ulterior „criza imobiliara americana”. Aceasta formula este inselatoare pentru ca intentia ei a fost sa ascunda adevarata origine a crizei, respectiv insusi refluxul monetar care este principiul inselaciunii specific sclavagismului salarial. Ea a fost menita sa arunce vina pe seama brokerilor (vezi filmul de propaganda „The big short”, nominalizat la Oscar in 2015) sau clientilor de credite care ar fi consumat mai mult decat puteau sa isi permita.
Desigur, economia superperformanta nord-americana nu poate functiona fara aceasta sclavie salariala feroce. Tepile de pe sub poduri pentru a alunga persoanele fara adapost sunt practici care ne duc cu gandul la sulitele cu care se vanau sclavii fugari sau cu care se recrutau de la bun inceput. Nu stiu insa cat putem fi de mandri de penuria de produse cu standarde calitative inalte cu care ne inconjuram stiind ca unele dintre ele sunt create prin intermediul nenorocirii mentale provocate altora pentru a-i determina sa ne satisfaca ordinele.
Aceste drepturi fundamentale afirmate de Carta drepturilor omului au fost readuse in discutie in dezbaterile din ultimul secol. Dupa ce au fost consfintite de umanisti ele au fost aproape in acelasi moment retrase de cei care au avut acces la carmele societatii umane conform mai multor argumente. Intr-o sectiune urmatoare voi aduce mai multe argumente in favoarea recunoasterii totale ale acestor drepturi fundamentale ale omului. Deocamdata insa, voi arata in urmatoarea sectiune cum chiar si aceste drepturi insuficiente sunt pe mai departe atacate si stirbite de sistemul social represiv din zilele noastre.
Postări
