Marketingul nebuniei observat de nebunia marketingului
Pe omul cu tulburari psihice e batalie mare si o concurenta nemiloasa. Cine reuseste sa il aiba client are pur si simplu un sclav. Profitul este urias, la fel cum a fost dintotdeauna. Sunt convins ca tulburarea psihica ceva mai severa este tocmai rezultatul sclavagismului trecut imprimat in mentalitatea generatiilor trecute si transmis ereditar la contemporani. Sclavagismul a fost cel care l-a dus pe individul tulburat in starea mentala in care se afla (prin mostenirea transgenerationala) si sclavagismul il domina si pe viitor. Mentalitatea de sclav supravietuieste generatiilor chiar daca e ceva mai diminuata. Sclavul e un om slab, un om amenintat, un om frustrat si fragil care accepta ordinele stapanului. Fie ca e amenintat cu armele, ca in perioada clasica, fie ca e ademenit cu consumul in exces, sclavul isi accepta resemnat situatia si isi slujeste stapanii. Sclavul aduce profit iar omul cu tulburari psihice, ca urmas al sclavului din trecut, este un om foarte profitabil pentru fortele oculte ale sistemului social. Batalia pentru castigarea lui lui ca partener de schimb de servicii sau produse este apriga pentru ca vorbim de cazul unui schimb inechitabil care aduce profit.
La sugestia lui Freeyourmind am vazut Documentarul „The Marketing of Madness”. Cu o durata de aproape 3 ore si realizat impecabil din punct de vedere tehnic, acest film reia cu unele diferente criticile curentului antipsihiatric din anii 1970. Daca atunci antipsihiatrii doreau desfiintarea spitalelor de psihiatrie, dimpotriva, acest documentar deplange acum folosirea medicamentelor. Insa mie imi pare ca el nu este un simplu remake al mesajului antipsihiatriei anilor 1970 si ca, dincolo de aceasta tema deja perimata, se afla obiective clare dar nevazute. La inceput mesajul filmului este corect: se face abuz de medicamente atat in psihiatrie cat si in restul medicinii. Din pacate, atunci cand aceasta idee generala este particularizata si atunci cand se aduc exemple si se creeaza argumente, discursul incepe sa scartaie. Catre finalul sau spectatorul ramane cu ideea ca medicamentele insele ar creea de fapt tulburarile psihice ceea ce este o exagerare. Spectatorului nefamiliarizat cu domeniul psihiatriei i se induce discret ideea cum ca, de fapt, insisi psihiatrii ar crea tulburarile psihice, dandu-le astfel imaginea de inchizitori ai raului care pandesc oamenii pe strada pentru a-i imbolnavi. Folosirea unei astfel de teorii a conspiratiei, foarte populara in randurile omului simplu si nefamiliarizat cu psihiatria, cred ca are un sens foarte pervers. Cred ca in spatele lui se afla mult mai multe si asta voi arata pe parcursul acestui articol. Datorita temei destul de complexe dar si lungimii documentarului, a iesit un articol ceva mai lung decat de obicei si am decis sa il impart pe mai multe sectiuni. Din cele aproape 3 ore ale documentarului nu am sa comentez partea in care se pune la indoiala studiile si statisticile facute pentru un medicament sau altul. Falsificarea datelor si efectelor adverse relative la aceste substante nu tin de domeniul meu. Voi comenta in schimb numeroasele erori ce tin de analiza fenomenului psihiatric ca intreg. Am sa incep cu partile bune ale acestui documentar si voi continua cu erorile sale.
Postări
