2.5.4.7.2.2. (continuare) Tehnica de dezinformare prin contracarare în documente
Manifestul societăţii automatiste
Acest articol este continuarea celui precedent
English version soon
2.5.4.7.2.2. (continuare) Tehnica de dezinformare prin contracarare în documente
Despre contracararea în documente nu sînt mai multe consideraţii generale de spus decât cele spuse la forma sa de realitate despre care am scris aici . Ca şi în restul tehnicilor de variantă de documente şi în acest caz ea se aplică documentelor, nu realităţii obiectuale. La fel ca în varianta de realitate şi în această variantă ea are aceleaşi două forme specifice realităţii, respectiv cosmetizarea şi denigrarea. Cosmetizarea constă în ambalarea frumoasă în documente a minciunilor oficiale, demagogiste sau comerciale. Cărţile realizate cu foaie specială, filmele propagandistice sau de publicitate comercială făcute cu actori arătoşi sau ştirile prezentate de crainici asemenea, sînt manifestări ale formei cosmetizate de contracarare în documente. Ele comunică un adevăr parţial, respectiv că cei ce susţin acele teorii ar fi oameni de succes. Acest mini-adevăr e valabil doar pentru o elită economico-financiară minoritară, dar fals pentru majoritatea. Susţinerea unor idei auzite la crainicii TV „de succes” nu îl face pe omul simplu nici mai deştept nici mai învingător în problemele de zi cu zi faţă de cât ar fi dacă nu le-ar susţine.
Teoria „cele mai mari naţiuni”, cu care demagogii americani mângâie poporul american, e folosită în principal spre a-l convinge să accepte sărăcia, nesiguranţa şi stresul vieţii de zi cu zi, ca preţ a apartenenţei într-o ţară aleasă. Mai mult decât atât, această dezinformare este menită să acopere ideologic genocidul secolelor trecute înfăptuit asupra populaţiilor native. Acesta a fost făcut fie involuntar prin boli dar şi voluntar prin războaie. Crima exterminării acestor populaţii e îndulcită în percepţia publică de retorica „cele mai mari naţiuni”. Aceasta este justificată ca preţ inevitabil al apariţiei unei noi specii de oameni, sau supraoameni, la fel cum s-a întâmplat cu homo sapiens care l-a exterminat pe homo erectus. Observăm practicarea acestei tehnici de dezinformare la cosmetizarea imaginii demagogilor în general. După ce ajung nepopulari, un aparat de dezinformare le reface imaginea pentru urmaşii lor prin scoaterea în evidenţă a „lucrurilor bune” care vor fi decurs din cele rele făcute de ei. Inclusiv tema Pearl Harbor devine sub această tehnică de dezinformare „un rău necesar”, un hop pentru transformarea naţiunii americane una aleasă dintr-una „adormită”, luată prin surprindere.
Însă perla acestei tehnici este forma de denigrare. Aici sînt foarte multe de spus. Denigrarea în documente constă în infiltrarea unor false teorii dizidente în naraţiunile dizidenţilor autentici, cu scopul decredibilizării acestora în rândul opiniei publice. Această tehnică este aplicarea la nivel ideologic a metodelor de denigrare a protestelor de stradă prin agenţi infiltraţi distructivi ai bunurilor publice, aşa cum i-am descris în documentarul meu , „Diversioniştii” . Tehnica de dezinformare prin contracarare de denigrare constă în crearea de aşanumite „teorii conspiraţioniste” cu ceva mai mică credibilitate, în scopul de a le denigra pe cele dizidente autentice, care reclamă fărădelegile autorităţilor. Însăşi ideea cunoaşterii în prealabil de către autorităţile americane a atacului de la Pearl Harbor din decembrie 1941 este considerată o astfel de „teorie a conspiraţiei”, deşi datele pe care le-am expus şi eu dar şi alţii arată nu doar o cunoaştere în prealabil, dar şi o plănuire împreună cu autorităţile din Japonia a acelui atac . Voi mai jos reveni cu detalii la această temă.
Numai faptul că ideile dizidente sînt numite „teorii conspiraţioniste” este o formă de denigrare ideologică, după cum am arătat în acest articol , pe care îl voi absorbi în corpul acestei cărţi într-o secţiune viitoare. Baza acestei ideologii constă în acordarea încrederii depline liderilor politici şi autorităţilor în general, deşi istoria a arătat de nenumărate ori că această încredere populară a fost înşelată de cei ce s-au bucurat de ea. În acest context, dimpotrivă, ar trebui mai curând încurajată suspiciunea şi controlul constant asupra celor cărora li se dă puterea în societate. Ideile care pun sub semnul întrebării onestitatea autorităţilor, sau care relevă interese anti-populare în acţiunile lor, nu ar trebui denigrate, ci recunoscute ca ipoteze de lucru, indiferent cât de nerealiste ar părea, aşa cum se face în ştiinţă.
Însă, după cum am arătat în secţiunea aceasta , însăşi instituţia electorală este un produs al aparatului dezinformaţional cu care este acompaniat noul tip de sclavie contemporană . Denigrarea neîncrederii în metanaraţiunile demagogice relevă o mentalitate medievală, de supunere orbească faţă de autorităţi, pe care, desigur, ele o cultivă sistematic din interesul de a-şi spori privilegiile sociale. Emiterea şi susţinerea pe canale alternative de comunicare de astfel de teorii puţin probabile are exact acest rol de camuflare a acelor ipoteze dizidente din societate.
Tehnica de dezinformare în documente prin contracarare de denigrare are trei clase. Prima este cea a teoriilor distractoare, cu teme ce nu au legătură cu temele politice şi istorie ce se doresc ascunse opiniei publice. Principalele teme ale acestei clase sînt cea a pământului plat şi extratereştrilor în general. Cealaltă clasă este cea a teoriilor diaboliciste, care exagerează temele politice în sensul improbabil, precum otrăvirea alimentelor, apei şi a aerului pentru exterminarea umanităţii. Cea de-a treia clasă este cea a teoriilor clonante, care se apropie destul de bine de tehnica clonării, doar că în documente are aspect de foarte improbabil. Aceste idei creează false ţinte spre răzbunare ale dizidenţilor politici precum societăţi secrete asemenea fracmasoneriei şi miliardari de valoare medie, asemenea lui George Soroş care are rol de paravan pentru marile dinastii ecominco-financiare Rothschild şi Rockefeller. În continuare le voi analiza pe fiecare.
Teoriile distractoare
Aceste teorii au în comun o anumită rezonanţă semantică ancestrală, precum percepţia mişcării soarelui sau dorinţa de a face parte dintr-un regn suprauman, un fel de zeitate pe pământ, cu puteri supranaturale. Prima este motorul temei pământului plat, cealaltă este motorul temei extratereştrilor, cu toate isprăvile lor. Această ultimă temă e susţinută inclusiv de unii astrofizicieni; există o foarte probabila posibilitate ca în imensitatea universului să existe un sistem solar similar celui al nostru şi o planetă în care să existe apă, carbon şi oxigen, şi în care să fi dezvoltat fiinţe asemănătoare nouă. De aici s-au desprins deducţii fanteziste precum aceea că însăşi umanitatea e descendentă dintr-o astfel de specie extraterestră. Ce-i drept, nu există argumente puternice care să o contrazică. Dar există unele idei false ce provin din ea. Una dintre ele este aceea că piramidele de la Ghiza din Egipt au fost făcute de astfel de creaturi extraterestre, însă nici un egiptolog important nu o susţine, ştiindu-se bine tehnicile prin care s-au realizat acele construcţii impresionante.
Există multe astfel de teorii fanteziste, fiecare având în comun distragerea minţilor înclinate spre extraordinar dinspre sfera politică spre această zonă. Ele au făcut parte din legendele vechi ale umanităţii şi s-au dezvoltat independent de aparatul dezinformaţional al capitalismului. Există unele însă care nu se puteau dezvolta singure. Cel mai stringent exemplu de infiltrare ideologică a spionajului civil în mentalitatea dizidentă prin teorii distractoare este teoria pământului plat. După cum vedem în imaginea de mai jos, ea o implică pe alta, ceva mai posibilă dar încă foarte improbabilă, respectiv aceea cum că omul n-ar fi ajuns pe lună.
Sînt convins că cititorii mei îşi aduc aminte de argumentele pământului rotund învăţate la orele de Geografie. Totuşi în câteva rânduri am să le reiau în special pentru adepţii teoriei pământului plat cât şi pentru cei care au ajuns din întâmplare în acest spaţiu. Cel mai important argument al pământului rotund este acela că el poate fi străbătut prin încercuire în orice direcţie de avioane performante sau de Staţia Spaţială Internaţională, care transmite în direct de ceva vreme parcursul ei . Conform teoriei pământului plat , la un moment dat ar trebui să ajungem la margine, lucru pe care nu l-a experimentat nimeni. De asemenea, această idee nu explică de ce la cei doi poli există o noapte permanentă timp de mai multe săptămâni în timpul iernii; aşa cum se văd stelele, ar trebui să se vadă şi soarele. De asemenea, umbra pământului pe lună (exceptând luna plină) îl arată cu formă rotundă. Un alt argument important este faptul că zgârie-norii se văd tăiaţi de la depărtare din ocean, fapt ce atestă o curbare a suprafeţei apei, după cum vedem în imaginea de mai jos. Dar cel mai important argument împotriva acestei infiltrări ideologice e acela că e foarte improbabil ca pământul să fie plat atâta timp cât celelalte corpuri cereşti sînt sferice, aşa cum pot fi observabile de oricine astăzi chiar şi cu un aparat foto cu un obiectiv performant.
O mulţime de web-site-uri şi postări sponsorizate pe bani mulţi ne inundă periodic news-feed-urile din reţelele de socializare cu această temă a pământului plat. Cine ar arunca astfel banii pe fereastră în sponsorizările acestea, care par că nu aduc nici un beneficiu autorului? Teoria pământului plat nu vinde nimic. De unde vin aceşti bani? Explicaţia vine după ce analizăm istoria teoriei pământului plat. Ea a fost susţinută de o mentalitate primitivă chiar înaintea teoriei geocentrice. Cu toate astea, după cum am menţionat anterior, forţa empirică a iluziei soarelui care se mişcă pe cer este atât de mare încât termenii de „răsărit” şi „apus” vor rămâne mult timp în limbile pământului. Cumva, în interiorul straturilor noastre mnezice ancestrale şi noi, cei care ştim că pământul este rotund, o susţinem prin folosirea acestor termeni. La nivel mintal asta provoacă o anumită indispoziţie în alinierea datelor straturilor mnezice profunde cu cele ale celor superioare. O astfel de nepotrivire duce la o astfel de cecitate în faţa datelor sigure sau foarte probabile ale ştiinţei. Ea reflectă şi tipul de mentalitate al dizidenţilor care nu pot accepta pe cea a genocidului, minciunii şi escrocheriei, specifice dictaturii capitaliste . Aceste crime intră în contradicţie cu educaţia în spiritul cinstei şi onestităţii, primită atât în perioada infantilă cât şi în cea a filogenezei târzii a ultimelor sute de mii de ani în care s-au format strămoşii noştri.
Promovarea acestei teorii urmăreşte exact aşa ceva. Există o mulţime de comentarii ale adepţilor ei care susţin ideea denigratoare la adresa dizidenţilor în general cum că fotografiile şi chiar video-urile luate din dispozitive ce zboară la altitudini foarte mari, şi care demonstrează că pământul e rotund, ar fi falsificate de guverne prin nişte metode fanteziste. În acest fel toţi dizidenţii politici ce pun la îndoială cele spuse de autorităţi vor fi trataţi ca fantezişti sau primitivi, şi denigraţi astfel în ochii opiniei publice. Observăm aici exact acelaşi model de denigrare ca în cazul spionilor distructivi infiltraţi în rândurile protestatarilor paşnici, aşa cum i-am descris în documentarul meu , „Diversioniştii” linkat mai sus.
Remarcăm însă la aceste teorii lipsa factorului politic, şi acesta este principalul criteriu de încadrare în această clasă. Aceste idei pot apoi susţine altele cu caracter politic precum cele din următoarele clase, însă în sine ele sînt apolitice, distractoare. La ele pot consimţi cei care au funcţii politice (nu se pot ataca pe sine sau pe superiorii lor) dar şi o înclinaţie spre aprecierea ineditului, extraordinarului.
Teoriile diaboliciste
Această clasă se referă la ideile despre un prezumtiv ansamblu de măsuri luate de autorităţi, menite să reducă populaţia. În această clasă intră temele avioanelor care răspândesc otrăvuri, a substanţelor secrete introduse în alimente sau băuturi dar şi anumite acţiuni menite să provoace genocid sau ritualuri satanice, aşa cum au fost descrise de jurnalistul disident Alex Jones. Această grupă este cea mai realistă dintre toate. Principiile sale chiar au fost puse în practică în China, dar într-un fel foarte diferit decât cele declarate de dizidenţi precum Jones; deşi această ţară a avut politică comunistă, principial anti-capitalistă, în ea s-a introdus capitalismul tocmai pentru a reduce populaţia. Dar acest lucru nu s-a făcut prin exterminare ci prin implementarea unor idealuri mult prea mari în mentalitatea populaţiei, fapt ce a dus la amânarea întemeierii unei familii sau a procreării. Dimpotrivă, în zonele unde aceste teorii sunt populare bogaţii lumii chiar îşi doresc creşterea populaţiei pentru a creşte consumul şi a le creşte implicit şi lor profitul.
Am arătat în documentarul meu „Sadismul în politica internaţională” că există oameni cu libido dereglat care ucid din plăcere alte persoane, în special femei şi copii. Însă prevalenţa acestor oameni în populaţia globală este undeva de sub 1/100 000 din câte estimez acum. Pe lângă asta, am arătat în acel documentar că acţiunile sadic ucigaşe nu se practică în grup, ci individual, departe de ochii presei sau ai oricărui observator neutru. Într-adevăr, ele sunt favorizate de existenţa unui conflict armat, care are rol de camuflare. Însă victimele sadicilor ucigaşi sînt un procent minor din populaţie. Aceste fapte sînt oribile, dar nu ameninţă prin ele însele populaţia. Umanitatea ca specie este într-adevăr ameninţată într-un viitor îndepărtat de proliferarea libidoului sadic-ucigaş provenit de la cei prezenţi, dar nu acum. Dinastiile marilor bogaţi capitalişti nu îşi doresc reducerea populaţiilor occidentale din ţările civilizate pentru că asta le scade lor profitul. Există un sadism economic în spiritul capitalist, pe care cel ucigaş se bazează, după cum am arătat în acel documentar linkat mai sus. Însă el nu vizează exterminarea supuşilor ci doar sperierea lor să lucreze mai eficient sau blocarea lor aproape de atingerea idealurilor care îi motivează să accepte recrutarea într-o ierarhie de comandă, însă niciodată în cea de atingere deplină a lor.
Într-adevăr marii bogaţi capitalişti ar dori ca zonele locuite de populaţii întârziate economic şi cultural să fie colonizate cu civilizaţi, tot pentru că le-ar aduce profit. În acelaşi fel îşi doresc eliminarea dizidenţilor politici precum eu şi mulţi alţii, atenţi la fărădelegile lor. Însă eliminarea clasică prin închisoare sau moarte a dizidenţilor sau primitivilor din alte zone ale lumii aduce dezamăgire în societate, fapt ce conduce la lipsa de motivaţie în activităţile de zi cu zi şi la scăderea profitului lor. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul iniţierii unor războaie de exterminare. De aceea războaiele iniţiate de SUA în zone primitive sau clasice se fac prin justificare apărării propriului teritoriu (vezi invazia din Afganistan şi Irak de după atacurile din 2001 asupra World Trade Center), fie prin improbabila dorinţă umanistă de a face pace între grupuri aflate în conflict deschis.
Astfel că teoriile despre rărirea populaţiei occidentale prin exterminare cu vaccinuri sau diverse substanţe otrăvitoare puse în alimente sînt false. Mulţi dizidenţi au căzut pradă lor, fapt ce le-a scăzut credibilitatea în convingerea neutrilor despre alte idei de-ale lor adevărate, dintre care şi cele referitoare la Pearl Harbor sau atacurile de la World Trade Center . Acest lucru s-a văzut foarte clar în cazul dezinformării dizidenţilor faţă de măsurile dictatorial-clasice luate cu ocazia recentei pandemii de SARSCOV-2. Odată cu apariţia acestui virus în mediul online au fost infiltrate astfel de teorii fanteziste şi asociate direct cu cele perfect justificate de critică la adresa soluţiilor impuse de autorităţi. Aceste teorii infiltrate au fost cea a falsei conexiuni între tehnologia 5G şi acest virus şi cea a implicării lui Bill Gates în apariţia sa, după cum am descris în acest articol . Ce-i drept, în acest ultim caz e cam ciudată subita re-calificare a celebrului miliardar în medicina vaccinurilor (unică în istoria miliardarilor ajunşi astfel în timpul vieţii lor). Însă, dacă acel virus a fost creat în laborator, aşa cum a susţinut laureatul cu premiul Nobel pentru studiul HIV, Luc Montagnier, totuşi e foarte puţin probabil să-l fi putut crea Bill Gates.
Dar el ar fi putut fi totuşi manipulat sau chiar constrâns de spionajul civil să renunţe la compania sa de suflet şi să intre în industria medicală a vaccinului, tocmai pentru a da un grad de realism acestei dezinformări, suficient cât să se prindă dizidenţii în ea. Celebra sa companie nu putea să se dezvolte fără ajutorul la primit la începuturile sale. Ce nevoie ar fi avut omul simplu de un PC în anii 1980? Trebuia întâi făcută infrastructura şi abia apoi convins şi omul simplu să cumpere un PC, iniţial la un preţ exorbitant. Iată că acum Bill Gates ar fi putut întoarce favorul prin acest joc de teatru printre vaccinuri! Acuzaţiile totuşi nefondate ale dizidenţilor la adresa lui îl transformă în ochii opiniei publice în retrograzi anti-tehnologiţti , nostalgici medievali şi primitivişti.
Eu şi mulţi alţi dizidenţi lucizi critici faţă de măsurile anti-COVID-19 luate de autorităţi am fost întâmpinaţi de docilii formaţi în faţa televizoarelor exact cu aceste ironii cu privire la Bill Gates şi 5G, deşi subiectele noastre de abordare a dezbaterii erau altele. Inclusiv cenzura a fost justificată prin protecţia faţă de „pericolul aberaţiilor” dizidenţilor, deşi libertatea de exprimare e pe hârtie garantată în dictatura capitalistă. Produsul dezinformaţional de denigrare a dizidenţilor faţă de această campanie de implementare a dictaturii clasice a fost a fost într-adevăr genial. Totuşi, aberaţia acelor măsuri de prevenţie împotriva infectării au dus la scăderea popularităţii chiar şi lui Bill Gates în rândul opiniei publice internaţionale, în ciuda enormului progres pe care l-a adus civilizaţiei umane prin activitatea sa din zona IT.
În ciuda promovării acestor idei pe toate canalele dizidente, realitatea este că Bill Gates este unul dintre puţinii miliardari care îşi merită pe deplin statutul social, inovând alături de alţii tehnologia IT. De asemenea, în ciuda unor cazuri adverse minore, vaccinul a produs o revoluţie medicală cu consecinţe evidente în prelungirea vieţii şi creşterea numărului populaţiei umane. În articolele mele despre pandemia COVID-19 n-am susţinut excesul de vaccin pentru boli uşoare faţă de care organismul poate şi trebuie să-şi dezvolte propriul sistem imunitar . Însă am susţinut vaccinarea pentru boli mai grave precum tuberculoza, poliomielita sau hepatita. În principiu, aceasta este şi opinia majorităţii (cel puţin în estul Europei), care şi-a vaccinat copiii împotriva acestor boli, dar nu şi împotriva COVID-19. Însă mulţi dizidenţi au căzut pradă acestor dezinformări, refuzând beneficiul oricărui vaccin, şi astfel au părut antivaccinişti şi anti-tehnologişti.
Dizidentul american Alex Jones a susţinut astfel idei fanteziste despre un aşanumit grup Bilderberg, din are făceau parte demagogi sau corporatişti medii (dar nu membrii ai dinastiilor Rothschild şi Rockefeller) . Conform lui Jones, membrii acestui grup ar fi avut întâlniri secrete în care s-ar fi practicat ritualuri satanice cu ucideri de animale şi extracţie de sânge de copil, etc. Spionajul civil mi-a trimis şi mie astfel de informaţii de-ale lui Jones pe diferite căi în intenţia de a mă prinde în ele, după cum poate fi văzut în anumite comentarii din postările mele în cele două bloguri dedicate analizei politice. Mi-au fost infiltrate în anturaj diverse „domnişoare” cu astfel de idei, de care să mă îndrăgostesc şi pe care să le cred în virtutea „iubirii oarbe”. Dar eu îmi păstrez luciditatea teoretică chiar şi atunci când mă îndrăgostesc! Iar acest subcapitol este reacţia mea la aceste tehnici de dezinformare, pe lângă grupul de documentare pe care am început să le public din 2020, împreună cu cartea mea „Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei” la care lucrez în paralel cu aceasta.
Teoriile clonante
Spre deosebire de tehnica de dezinformare prin clonare, care produce un rezultat credibil de majoritatea, grupul teoriilor clonante al tehnicii de dezinformare prin contracarare în documente, dimpotrivă, creează un produs dezinformaţional foarte asemănător cu cel care trebuie ascuns opiniei publice, dar care e foarte improbabil pentru majoritatea neutră a populaţiei. Nucleul informaţional ce trebuie ascuns de opinia publică constă în grupul celor mai bogaţi capitalişti, respectiv marile dinastii ecominco-financiare Rothschild şi Rockefeller. Pentru a nu fi traşi la răspundere în urma marilor tragedii ale epocii moderne, membrii acestor dinastii şi-au schimbat numele, însă controlează mare parte din politica internaţională prin butoane financiare şi industriale. În jurul lor au creat tampoane dezinformaţionale care să absoarbă furia publică pentru măsurile nepopulare. Acestea sînt băncile mai mici, corporaţiile şi aparatul electoralist-demagogist care simulează controlul ultim al pârghiilor politice.
Există însă o minoritate de dizidenţi care văd că „politicienii” (corect ar trebui numiţi demagogi) sînt influenţaţi de interesele marilor corporaţii în deciziile pe care le iau, în detrimentul majorităţii populare ce se presupune că i-ar fi votat. De aici ei trag concluzia că societatea capitalistă este o plutocraţie sau oligarhie, controlată de marile corporaţii. Sînt incluşi în cei ce controlează lumea miliardarii de top sau medii precum recentul Elon Musk, deja amintitul Bill Gates sau mult mai notoriul George Soroş. Primul încă nu are anvergura mediatică a ultimilor doi, aşa că deocamdată nu se spun multe despre implicarea lui în manipularea demagogilor. Însă Bill Gates şi mai ales George Soroş au jucat foarte bine rolul de păpuşari ai unor evenimente precum pandemia de COVID-19 sau evoluţia cursului anumitor monede din diferite ţări şi chiar educaţia unor elite universitare.
Dizidenţii nu se înşeală foarte mult criticând mentalitatea corporatistă. Vedem cum corporaţiile ne inundă spaţiul intim şi ne distrag atenţia de la observarea coerentă a mecanismelor sociale. Însă ei nu văd adevăraţii păpuşari din spatele corporaţiilor însele, respectiv dinastiile Rothschild şi Rockefeller, care au creat însăşi societatea capitalistă din ultimii 150 de ani. Elon Musk, Bill Gates sau George Soroş sînt nişte miliardari şi atât; dinastiile Rothschild şi Rockefeller controlează toţi banii în care cei trei sînt miliardari şi, împreună cu ei, întreaga societate. Acest adevăr este menit să fie ascuns de clasa aceasta de terorii dezinformaţionale
O altă instituţie fantomă, cu rol de tampon dezinformaţional pentru dinastiile Rothschild şi Rockefeller este şi fracmasoneria, cunoscută şi sub numele de „loja masonică”. Ea este continuatoarea „Ordinului Templierilor” din perioada medievală şi de după, apărut în interiorul Bisericii Catolice. Cavalerii templieri au ajuns foarte bogaţi, şi e destul de probabil ca bogăţiile lor să fi fost acumulate prin cămătărie, practică repudiată de creştinism. Aşa se face că regele Filip al IV-lea a început o serie de persecuţii asupra lor, numele organizaţiei dar şi componenţa sa fiind astfel schimbate după cum o ştim astăzi. În interiorul său au fost chemate să participe la anumite şedinţe şi ritualuri elite din diferite domenii, şi astfel organizaţia a devenit altceva decât fusese odată. Anumite elite culturale o apreciază ca liant de stabilitate politică în ţările unde e activă, însă majoritatea dizidenţilor o detestă, acuzând-o exact de opusul a ceea ce o face apreciată de ceilalţi.
Părerea mea este că această organizaţie este una pur decorativă, are foarte puţine pârghii de control al demagogilor în raport cu spionajul civil, instrumentul esenţial al dinastiilor Rothschild şi Rockefeller. Aceste practici specifice nucleului capitalismului au fost dezavuate de Creştinism, mai puţin aripa protestantă. Ca răspuns la cest atac, pe de o parte dinastiile Rothschild şi Rockefeller au donat fonduri importante către Biserică pentru a cumpăra clericilor îngăduinţa, după modelul indulgenţelor clasice. Pe de altă parte aceste dinastii au sprijinit această instituţie fantomatică a fracmasoneriei, prin care i-au acuzat pe clerici de lăcomie, laşitate şi ipocrizie (valori opuse Creştinismului), întorcând acuzaţia ce li s-a adus către acuzatori. Observăm aici tehnica de dezinformare prin clonare.
Iată cum, prin această tehnică de dezinformare, doar o parte minoră din dizidenţi acuză dinastiile Rothschild şi Rockefeller ca principalii responsabili atât pentru tragediile ultimilor 150 de ani, dar şi pentru beneficiile capitalismului! Majoritatea dizidenţilor au fost prinşi în această plasă dezinformaţională în susţinerea acestor idei fanteziste despre George Soroş, Bill Gates sau fracmasonerie, pentru care însă nu vin cu dovezi sau deducţii logice solide, fapt ce îi face necredibili pentru majoritate. Eu am adus solide deducţii logice în special în documentarul meu „Sadismul în politica internaţională” dar şi în alte locuri despre faptul că e imposibil ca nişte dinastii ecominco-financiare precum Rothschild şi Rockefeller să fi dispărut subit, fără ca societăţile în care s-au dezvoltat să fi dispărut de asemenea. Totuşi, sub această perdea de dezinformare, majoritatea nu acceptă acest fapt evident, considerând că şi teoria Rothschild şi Rockefeller este o altă variantă de George Soroş, Bill Gates sau fracmasonerie. Într-adevăr, aşa ceva este un absolut genial produs de dezinformare.
Exact acelaşi model de infiltrare ideologică vizează şi subiectul Pearl Harbor, faţă de care am construit acest subcapitol dedicat dezinformării. Fiind într-adevăr cea mai mare dezinformare factuală din istorie, aşa cum am descris-o pe parcursul acestui subcapitol, tragedia de la Pearl Harbor din decembrie 1941 a forţat mâna spionajului civil şi şi-a dat astfel în vileag propriile metode de lucru, după cum am văzut în special în ultimele secţiuni. Am arătat în chiar prima secţiune dedicată temei Pearl Harbor cum s-au ignorat nejustificat alarmele venite dinspre radarul Opana ce a surprins avioanele japoneze venind sau nava Ward ce a surprins şi chiar scufundat un minisubmarin japonez spionând în zonă . De asemenea, în acea secţiune am arătat cum scenariul paralizării defensivei bazei americane de la Pearl Harbor s-a repetat identic la baza de Clark Field din Filipine, ce a aparţinut tot SUA. Şi, nu în ultimul rând, am arătat cum amiralul James O. Richardson a fost schimbat de la conducerea bazei pentru că nu s-a împăcat cu gândul mutării ei de la San Diego, California, în Hawaii, fiind vulnerabilă astfel la un atac japonez ce părea probabil în contextul tensiunilor dintre cele două ţări. Când află despre aceste detalii omul simplu îşi schimbă părerea cultivată de mass-media şi şcoală despre acest eveniment, ca atac surpriză. De aceea dictatura capitalistă cenzurează sistematic aceste date aşa cum am arătat în acest video , sau le camuflează în haos informaţional, din care omul simplu nu mai înţelege nimic. Cu toate acestea, observăm cum Wikipedia şi alte surse oficiale de informare a opiniei publice încă insistă pe ideea că atacul japonez din data de 7 decembrie 1941 ar fi fost unul surpriză, iar ideea cunoaşterii în avans de către autorităţile americane este dată ca o „teorie conspiraţionistă”.
Pe lângă ascunderea acestor adevăruri dureroase într-o formă de contracarare de denigrare în documente, departamentele de dezinformare au creat o astfel de „teorie conspiraţionistă” de tip clonare faţă de tema avioanelor B-17, care nu puteau zbura în 1941 dinspre coasta vestică americană în Hawaii , aşa cum am arătat în secţiunea aceasta . Această infiltrare ideologică este amestecată cu cea a clonării, şi a fost transformată într-o „teorie conspiraţionistă” prin aplicarea la o hartă cu viziunea Europeană asupra lumii. Ea susţine imposibilitatea avioanelor japoneze de a zbura din arhipelag până în Hawaii, după cum vedem în imaginea de mai jos.
O astfel de idee se suprapune şi peste cea a „pământului plat”. Desigur, varianta americană a hărţii lumii exclude eficienţa acestei infiltrări în mentalitatea americană, însă are eficienţa că exteriorizează dizidenţa faţă de subiectul Pearl Harbor către „proştii de europeni”, barbari, întârziaţi şi leneşi, dominaţi de idei medievale precum „teoria pământului plat”. O să vedem în secţiunile următoare că această tehnică a fost folosită şi în alte amănunte privind acest subiect. Deocamdată aceste exemple sînt suficiente pentru a înţelege ce înseamnă această tehnică, un adevărat vârf de lance al dezinformării în documente. Asemenea infiltrării agenţilor distructivi în protestele paşnice de stradă, şi în cazul infiltrării în documente (teorii) se produce o totală confuzie în rândul opiniei publice, care în cele din urmă preferă să urmărească ştirile simple, contrafăcute de la TV, şi astfel dictatura capitalistă continuă.
Pornind de la acest gen de infiltrare ideologică fără autor, spionajul civil a trecut la camuflarea adevăraţilor dizidenţi politici prin infiltrarea în opinia publică a unor falşi dizidenţi ce susţin teorii ciudate, nejustificabile. Un astfel de caz este aşa-numitul dizident american Alex Jones cu teoria sa cu grupul Bilderberg, compus din politicieni şi bancheri. Termenul Bilderberg este un paravan perfect pentru a ascunde adevăraţii conducători ai lumii, dinastia Rockefeller şi Rothschild. Apoi activităţile membrilor acestui presupus grup sînt foarte fanteziste. Aceştia s-ar întâlni în locaţii secrete unde ar performa ritualuri satanice de sacrificii de animale şi copii. O astfel de idee pare o capcană pentru cei care tind să studieze sadismul ucigaş. Am arătat în cartea mea „Să desadizăm lumea!” că acest simptom apare în familii de privilegiaţi sociali şi se manifestă individual, nu ca manifestare în grup. Tratatele de psihiatrie nu teoretizează suficient acest flagel, sub influenţa spionajului civil, controlat de marile dinastii capitaliste. Faptul că Alex Jones îl descrie ca pe un cult, cu manifestare de grup, are rol de decredibilizare a sa, deoarece modul său de descriere este foarte nerealist. Nimeni nu şi-ar expune această vulnerabilitate nici măcar unui anturaj restrâns. Sadicii ucigaşi nu au nevoie de un anturaj pentru a-şi pune în practică pulsiunile morbide. Ei cumpără proprietăţi izolate şi de nebănuit pentru autorităţi, unde îşi torturează victimele fără ca absolut nimeni să nu ştie asta. Inutil de precizat că Alex Jones nu are nicio probă pentru ce afirmă şi nici un sistem logic de deducţie, ceea ce pare mai curând o capcană pentru dizidenţii comuni, care ajung să susţină astfel de idei puţin probabile. Anturajul îi va judeca ca duşi cu pluta pe cei care susţin asemenea alego-fabulaţii.
În cartea mea „Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei” am descris psihiatria politică în dictatura capitalistă, evoluată, prin care dizidenţii politici sunt consideraţi paranoici (paranoia a fost redenumită „Delusional disorder” în DSM 5). Voi prelua acea secţiune în cea de faţă. Această dezinformare în masă se face cu largul concurs al tratatelor de psihiatrie mai noi, care nu fac diferenţa elementară între persecutaţii reali ai sistemelor totalitare şi cei închipuiţi ai formei de persecuţie ce pot fi diagnosticaţi ca paranoici. Iată cum prin această tehnică de dezinformare prin camuflare opinia publică poate fi ţinută departe de anumite adevăruri incomode pe care spionajul civil le doreşte scoase din memoria colectivă!
În următorul articol voi continua această secţiune şi voi analiza tehnica de dezinformare prin camuflare în documente .
Postări
