(ro- for English scroll down) Baldovin Concept a fost pentru o perioada in imposibilitate de a fi publicat pe Facebook. Probabil ca unii dusmani ai sigurantei femeilor au fost deranjati de articolele scrse aici in ultimul an, si l-au raportat masiv ca spam, desi continutul sau nu contine reclame si nu vinde nimic. La rugamintile mele, dvs. cititorii ati contraraportat ca spatiu sigur care nu incalca standarderele comunitatii, pentru care va multumesc.
Eng- Baldovin Concept was for some time banned to be published on Facebook. Probably some women's security enemies were disturbed by the last year's articles I wrote here and received multiple negative spam reports to Facebook, although its content doesn’t contain advertising or any kind of commerce. But due to my asking for help, you the readers counter-reported this space as safe, not going against the Facebook Community Standards, so I thank you for that.
This entry continues the precedent one Pentru varianta in limba romana clic aici
From now on I will publish a series of 6 interconnected entries on the very critical issue of the classical slavery as it has remained in the modern labor relations reflexes, even after its official abolition. I will start with a first group of three entries focused on the similarities and differences between the two types of labor relationships. Then I will continue with the 4th entry in which I will show clear examples of what I said in the first 3 ones. In the 5th entry I will make a comparative analysis concerning the slavery evolution from the ancient times to the present. Finally in the 6th entry I will try to theoretically counter those social structures that allow and encourage this type of unhealthy human relationships in the shape of the legislative implications. I, therefore will begin with describing the inequitable profits as a first similarity between the classical slavery and modern labor relationship.
According to the official vision, the slave is that kind of past servant or laborer that can be sold, punished or even killed by his master. Of course, the slave is not entitled to leave the workplace. Such a work relationship is forbidden today. It exists only inside the unofficial mafias. The contemporary worker radically differs from the classical slave in this regard. It is neither killed nor corporally punished if resigns from work or refuse to work more efficiently. Moreover, its employer does not sell it to another employer. In the modern society there is no need for this. The modern society problem is to persuade through various means to make the servant accept the obedience. If an employer wants a more efficient worker it is sufficient to grant him a higher wage and it will come alone freely.
These differences are considered to be essential, but in the next entries I will show that they are not the main differentiators, although they are important in terms of morality. Beyond these clear differences, between the two types of labor relations there are larger or smaller similarities. The most important similarity between them is the subordination. Both the worker and the slave accept orders from the master or employer. But not just any subordination relationship is equivalent to slavery or worker status. The concept of "subordination" is broader than the "slave" and "worker" combined. There are different from of subordination than that of the slave and the worker. For example, a child who is under the command of parents or guardians is not a slave. The adults around the child are supervisors of its experimentation and social integration behavior. They help the child to avoid irreversible mistakes or to easier pass those made of inexperience.
Then the slave’s subordination is different from that of the worker. An adult who accepts subordination to another adult orders is not necessarily a slave. Originally, the human being wants to make certain services to society if pays respect and brings its own services in exchange. This is the human evolution principle that everyone has deep etched in blood. An order received from a client for a particular product or service does not necessarily involve slavery although in this case there is a subordination relationship: one orders and the other runs the order. But here we are talking about the goods and services free exchange relationship. This working relationship is a subordination partnership type. The beneficiary exchanges a product or service that is generally equivalent to its determined on the open market value, according to supply and demand of all the market participants. This exchange type is either team relationship (indirect exchange) or direct exchange. The direct exchange relationship involves a simple goods and services exchange between the two partners. The indirect exchange relationship (team) involves producing a product or a service within in a team which led by a manager, that uses the famous labor division. The product is then exchanged out into the society on other products and services, and then they are secondary redistributed between the team members.
The subordination to another more experienced adult is fair if it helps to achieve a common goal and involves a fair profit sharing. For example, a sportsman accepts the coach vision and orders about winning competitions strategy in which he is involved either individually or inside the team. The coach is a guide in this case. He sees the game as a whole. On the contrary, the player sees the game only partially, limited by the level in which it plays. Focusing on this side, that player can not see the whole picture and needs this guide. We have here a partnership relationship between the authority and the subordinate guide.
Unfortunately, the line between slavery and free relationship of subordination to the team or direct exchange of goods and services is very fragile. The slavery can imperceptibly infiltrate within this fair relationship and here must be said that the greed for huge profit is causing this. Any attempt to influence in a way the environment in which this exchange happens, in terms of a disproportionate profit for one certain part, makes the working relationship to become an abusive one. For example, the ancient slave is involved into an abusive exchange relationship with his master; the first provides products and services and other one offers "in exchange" the life or bodily integrity of the other. Given that these goods must be free, it is an abuse to trade them.
The slavery specific subordination is a hermetical one as the beneficiary (slave’s owner) does not really offer in exchange a product or a service generally equivalent to the determined in the free market value for the product or service offered by the slave. Inside the classical slavery system, the exchange value is unilateral, made from the slave’s owner only interest and not that of the free market. Offering a product or service in exchange for not receiving corporal punishment from the master or for allowing the classical slave to "benefit" (!!!) form its life is not free trade but a kind of theft. Unfortunately, the rumors about water privatization in Western society, rather threatens to return to classic slavery. We are dealing here with an abusive transformation of a free good into an economic good. As the slave’s life was “privatized” by the classical master, as the slave must pay to accepting slavery to “benefit” from it, the same way such a measure turns a free good, namely the water, into an economic one. In the famous America there are areas where the rainwater collection is illegal and those who practice might bear the consequences.
Any exaggerated or unfair profit from an exchange relationship is a sign of slavery, because most often it is the result of an abuse over the vulnerable part of this labor relationship. The more unfair profit is distributed the bigger slavery degree infiltrated into the interpersonal exchange relationships. In classical slavery’s case the uneven profit lies in the lack of remuneration as the relationship between those involved is based on free exchange but on threatening. The classical slave services are not paid according to natural free trading relations, but simply stolen by force. In modern slavery’s case its sign is the excessive profits achieved by deception without improving the life of those who are involved in this exchange relationship. In fact either there is no retribution at all or it is a symbolic one only, so there is no fair, equitable distribution of the profit realized from this collaboration. Sometimes, not only that from this toxic relationship the other part living standards are not improved, but these standards even decrease. And the result is poverty and diseases, as I will show in one of the future entries.
This stealing / deception distinction is able to compare the classical slavery and modern labor relationship. It mainly consists of two general features. The first one is the false free trading relationship that the slave owner uses to give some respectable appearance slavery crime. The other one is the indirect threats coming not directly from the master, but from the mediators that the master controls. In the next entry I will develop the false free trading relationship theme and in the next after that theme I will analyze the indirect threats, in addition to those previously mentioned here and here.
Conform viziunii oficiale, sclavul este acel servitor sau muncitor din trecut care poate fi vandut, pedepsit sau chiar ucis de catre stapanul sau. Desigur sclavul nu are dreptul sa paraseasca locul de munca. O astfel de relatie de munca este interzisa astazi. Ea mai exista doar la nivelul organizatiilor mafiote neoficiale. Executantul modern de ordine se deosebeste net de sclavul clasic din acest punct de vedere. El nu este ucis si nici nu este pedepsit corporal daca isi da demisia de la locul de munca sau daca refuza sa munceasca mai eficient. De asemenea, angajatorul sau nu il vinde unui alt angajator. In societatea moderna nu este nevoie de asa ceva. Problema societatii moderne este a-l convinge prin diferite mijloace sa accepte statutul de supus. Daca un angajator vrea un angajat mai performant atunci este suficient sa ii acorde un salariu mai mare si el vine singur.
Aceste deosebiri sunt considerate nete, insa in articolele urmatoare voi arata ca nu acestea sunt principalele elemente de diferentiere, desi si ele sunt importante sub aspectul moral. Apoi, dincolo de deosebiri, intre cele doua tipuri de relatii de munca exista asemanari mai mari sau mai mici. Cea mai importanta asemanare dintre ele este subordonarea. Si sclavul si angajatul accepta ordine de la stapan sau angajator. Dar nu orice fel de relatie de subordonare este echivalenta cu sclavagismul sau cu statutul de executantul modern de ordine. Conceptul de „subordonare” este mai larg decat cele de „sclav” si „angajat” insumate. Exista subordonare diferita atat de cea a sclavului cat si de cea a angajatului. De exemplu, un copil care se afla sub comanda parintilor sau tutorilor nu este un sclav. Adultii din jurul copilului sunt supervizori ai comportamentului sau de experimentare si integrare sociala. Ei il ajuta sa evite greselile ireversibile sau sa poata trece mai usor peste cele facute din lipsa de experienta.
Apoi, subordonarea sclavului este diferita de cea a executantului modern de ordine. Un adult care accepta o subordonare fata de comenzile unui alt adult nu este neaparat un sclav. Originar, omul vrea sa faca servicii societatii daca si societatea il respecta si ii aduce serviciile ei. Acesta este principiul evolutiei omenirii si fiecare om il are in sange bine intiparit. O comanda primita de la un client pentru un anumit produs sau serviciu nu este neaparat o relatie de sclavie desi in acest caz exista o relatie de subordonare: unul ordona iar celalalt executa ordinul. Aici vorbim despre o relatie de schimb liber de produse si servicii. Acest tip de relatie de munca este subordonare parteneriala. Beneficiarul ofera la schimb un produs sau un serviciu echivalent cu valoarea lui stabilita general pe piata libera, conform cererii si ofertei tuturor participantilor la piata. Aceasta relatie de schimb este fie de echipa (schimb indirect) fie de schimb direct. Relatia de schimb direct presupune un schimb simplu de produse si servicii intre doi parteneri. Relatia de schimb indirect (echipa) presupune producerea unui produs sau serviciu realizat intr-o echipa coordonata de un manager, adica celebra diviziune a muncii. Produsul este apoi schimbat in societate pe alte produse si servicii care sunt reimpartite apoi secundar membrilor echipei.
Subordonarea fata de un alt adult mai experimentat pentru atingerea unui obiectiv comun este justa cu conditia impartirii juste a profitului si fara influentarea liberului arbitru al potentialului subordonat. De exemplu un sportiv se supune viziunii antrenorului despre strategia de castigare a competitiilor in care el este angrenat fie individual fie in echipa. Antrenorul este un ghid in acest caz. El vede jocul in ansamblu. Dimpotriva, jucatorul vede jocul doar partial, limitat la spatiul in care se desfasoara. Concentrandu-se pe aceasta parte, el nu poate vedea ansamblul si are nevoie de aceasta ghidare. Avem aici o relatie de parteneriat intre autoritatea ghidului si cea a subordonatului.
Din pacate, granita dintre sclavagism si relatia libera de subordonare pentru echipa sau in schimb direct de produse si servicii este foarte fragila. Sclavia se poate infiltra pe nesimtite in interiorul acestei relatii echitabile si trebuie spus ca lacomia unui profit mai mare decat este meritat este cea care cauzeaza acest lucru. Practic in acest profit nejustificat din relatiile moderne de munca se regaseste munca neplatita de pe urma careia profita stapanul de sclav clasic. Orice tentativa de influentare intr-un fel a mediului in care se desfasoara acest schimb, in sensul unui profit disproportionat pentru o anumita parte, face ca relatia de munca sa devina una abuziva. De exemplu, sclavul antic se afla cu stapanul sau in relatie de schimb abuziv; primul ofera produse si servicii iar celalalt ofera „la schimb” viata sau integritatea corporala a celuilalt. Tinand cont ca acestea trebuie sa fie bunuri libere, a face schimb cu ele inseamna un abuz.
Subordonarea specifica sclaviei este una ermetica pentru ca beneficiarul (stapanul) nu ofera la schimb un produs sau serviciu echivalent cu valoarea stabilita general pe piata libera a produsului sau serviciului oferite de sclav. In cazul sclaviei clasice, valoarea oferita la schimb este una unilaterala, realizata conform propriei dorinte si nu cu cea a pietei libere. Cedarea unui produs sau serviciu stapanului in schimbul suspendarii pedepsei corporale sau permiterii vietii de care "beneficiaza" (!!!) sclavul clasic nu este liber schimb, ci un altfel de furt. Din pacate, zvonurile despre privatizarea apei in societatea occidentala, cam ameninta cu o intoarcere la sclavia clasica din acest motiv. Avem de a face aici cu transformarea abuziva a unui bun liber in bun economic. Dupa cum viata sclavului era „privatizata” de catre stapanul clasic, iar sclavul trebuind sa plateasca cu sclavia pentru a „beneficia” de ea, la fel o astfel de masura transforma un bun liber, respectiv apa, intr-unul economic. In prea vestita „libera” America exista zone unde colectarea apei de ploaie este ilegala iar cel care o practica risca sa suporte consecinte.
Asadar orice profit exagerat sau neechitabil in urma unei relatii de schimb implica sclavia, pentru ca el se realizeaza in urma unui abuz asupra partii vulnerabile din aceasta relatie de munca. Cu cat profitul e mai inechitabil distribuit cu atat gradul de sclavie infiltrata in relatiile interpersonale de schimb este mai mare. In cazul sclaviei clasice profitul neuniform consta in lipsa de retributie, iar relatia dintre cei implicati in ea nu mai poate fi una de schimb liber ci de furt realizat in urma amenintarii directe cu moartea. Serviciile sclavului clasic nu sunt platite conform unei relatii naturale de liber schimb, ci pur si simplu furate prin forta. In cazul sclavagismului infiltrat in relatiile libere de munca semnul sau este profitul excesiv realizat prin pacalire, fara imbunatatirea vietii celui sau celor cu care se realizeaza schimbul. De fapt retributia nu exista sau e doar una simbolica, asa ca nu se pune problema de impartire justa, echitabila a profitului realizat in urma colaborarii. Uneori nu doar ca in urma acestei relatii toxice nu se realizeaza ridicarea nivelului de trai al celeilalte parti a acordului, dar chiar se ajunge la scaderea acestui nivel. Iar rezultatul este saracie si boala, dupa cum voi arata intr-unul din articolele viitoare.
Aceasta distinctie furt/pacalire, este in masura sa faca diferenta dintre sclavia clasica si relatia moderna de munca. Ea consta in principal in doua caracteristici generale. Prima este relatia de fals liber schimb pe care stapanul o foloseste pentru a da un oarecare aspect respectabil crimei sclavagiste. Cealalta consta in amenintarile indirecte venite, nu direct de la stapan, ci din partea unor resorturi intermediare pe care stapanul le controleaza. In urmatorul articol voi dezvolta tema acestei relatii de fals liber schimb iar în cel ce ii va urma voi analiza tema amenintarilor indirecte, pe langa cele spuse anterior in acest spatiu aici si aici.
Everywhere in the civilized world there are two main opinions concerning the sexual education for children. The first one is the conservatives, who go on the old stork myth as birth explanation for children. The other one wants to stay out of misconceptions and insist on directly telling the detailed truth to children. The first one has the disadvantages of causing anxiety and insecurity feelings to children who perceive it like a little strange, in one way or another. The second version has the disadvantages of causing also anxiety and insecurity feelings to children who do not see irregularities in the stork story. So, there are two types of children, some with greater and others with smaller * concerns about sexuality.
The two types of children actually reflected two opposing mentalities of today's society, the conservative and the progressive one. I have been a progressive mentality supporter for a long time, denouncing the conservative negative aspects, such as malnutrition, infant mortality, low life age, population cleansing through wars and, not least, the classical slavery. I think they are even today black spots on the civilization’s face. The sexual abstinence is a feature of this lifestyle. As the cities became too small and the intimate spaces were becoming smaller, the sexual abstinence was a solution to regulate these aspects.
Unfortunately, once with the direct capitalism experience, I saw that the progressive mentality has about the same issues, and sometimes even bigger ones, failing to fully solve those of the conservative. For example, the food problem is not solved at all, once with the abundance, the excess and the waste specific to contemporary life. The genetically modified organisms and a lot of substances added into food threaten the contemporary man’s life just as the malnutrition did in the past. Also, the obesity is a problem as big as the malnutrition. So, just as in the past one could die from malnutrition, today the obesity is as deadly. Also, the food, in which is added all kinds of suspicious substances, can cause cancer. The children death from various diseases in the past is as tragic as that caused by the today’s abortion. The outside wars with other countries, or those made within the state towards certain social classes causes such kind of population’s cleansing. For example, the US police simply hunt "bad copies" of "population", as does the forester with the hunting. If you are homeless and have made some minor irregularity, then you risk to get shot by the police and be removed in a disgraceful manner. A more efficient worker will get US visa to take your place. Likewise, the slavery has changed a little on the surface, but basically it remained the same. The wage slaves were offered paid time off, holidays and possibility to choose their master by resigning. But, through various social engineering, they are still forced to perform some work.
The modern sexuality derives from these benchmarks. It is the main driver of the “American dream” corporatist myth. As shown here http://baldovinconcept.blogspot.ro/2010/01/examples-of-spiritual-mutilation-made.html , the sexuality is used as emotional bait for advertising. The sexual freedom has almost no restriction, but sex life came as trivial as drinking water, many loosing its full satisfaction and endlessly seeking it. Being nostalgic for the astral experience of past ages sexuality, some refuse it all today, as if boycotting its very freedom. A corporatist lifestyle, driven by the every second manic need to compete with someone and a win, involves such a sexual behavior exacerbation, due to the libidinal overexcitation. The bourgeois mentality abstract Puritanism, which turned into the neuroticist culture, was abandoned for the raw, simple eroticism. The hypersthenia is its main landmark. Absorbing the libidinal energy by the libido peripheral memory networks is minor. The only libidinal overflows besides the rough neutralization, which is the repeatedly sex activities, are the male’s need for more female partners and the female’s hysteriform need for adoration from the accepted partner and / or the rejected partners.
Whether the sex education is adopted or not in the society highest decision-making bodies, the children still have enough resources to know quite in details the phenomenon. The today’s children have the Web at their fingertips, as the printed sources can be seen at every street corner. The TV stations also provide plenty of information about this through movies or other shows. The sex education is lately done during the ... work, as learning was once done. This civilized world reality quickly spreads in the whole world, creating turmoil in some conservative traditional spaces. Although they are still teenagers, many of today's children have already experienced a lot of sexual options, positions and alternatives. Instead of dreaming for the classical love or for finding the lover secrets, many of today's 18 years old teen women pour out the 35 years old bitterness that already have family and children. At this age nothing seems to motivate them than seeing their children recognized as geniuses. But, luckily, they had fulfilled their mission somehow. The today’s 18 years old divas will probably have children at 50. The career ambitions are more important now for them at this age. They want to unnecessary prove at all costs that have a penis, and many even succeed that. Others surround themselves with effeminate men and still demonstrate something. Slowly but surely losing their femininity, they do not think much of children.
I will not forget here the sexually corporatist man, who creates the illusion that it is the alpha male and has as many real or imaginary mistresses. He is neither satisfied with his nonsexual life, which is directly reflected in the sexual one, meaning that he either wants sex too frequently or wants something else. As he feels threatened by the superiors, this man would make a sexual partner out of anything that moves, as his jealous female partners contemptuously describe him. His sexual hyperactivity is directly influenced by his lifestyle. Feeling threatened, the corporatist man wants to spawn somewhere, guided by the sexuality basic natural principle, but aberrantly mutilated by the corporatist lifestyle. The more his partner is "alien" and able to further carry on his genes, the more corporatist man dies to mate with her. The women from his life can confirm his choice for ... lunatic partners! The inconsistency between his ejaculation centered sexuality and his female partner's, which is centered on prelude, brings to serious couple problems, which often ends up in separation.
The wage slavery system has much to gain after pornographic or hyperlibidinal culture as it gains from any desire that is ready to satisfy or to promise satisfaction in return for a service. The more diverse and unmet are the desires the bigger is the dependence on the capitalist system of gratification. A person with a very high sex appetite is a hyperactive one, wanting high social status from which to choose as many mistresses. For such a social status he that person is able to make compromises and to join the corporatist social hierarchy. The difficult tasks stress and the subordination humiliation find compensation into the alpha male illusion, by owning as many women as possible. The woman has almost the same profile. The difference is that her interest is not to have as many men as possible, but to get engaged with a celebrity or someone famous person. Her hyperlibidinal ambition is focused on various professional relationships and the activities that facilitate them. So, as the exchange relations slavery, the capitalism works and cultivates this hedonism in which the sexuality is its top.
If, in the 19th century, the sex pulsion artificial inhibition caused distress, on the contrary, in the 20th century and beginning of the 21st century, this suffering comes from extorting a as bigger as possible satisfaction from the poor genitals, and they are simply being abused. The classical neurosis is at the opposite point of contemporary hyperlibidinal culture. We got rid of neurosis but we are now stuck in the cyclothymiac or even bipolar temperaments. The libido has lost its natural fluidity and became more and more tortuous. The genetic combinations roulette between the various different types of libidos parents can create predispositions for bizarre sexual behavior, as I have shown here: http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/libidinale.htm . Many “sories” about the abstinence virtues are being taught today by a shadowy emotional background. Unfortunately, 70% of such options come as another form of frigidity, vaginismus or atrophied sexual appetite, generally specific to women. Because of these problems some men became effeminate as many women possess a virile sexuality at the mental level, of course with no correspondence in the physical level. The most married women had no compatibility with their husbands from the very relationship beginning concerning the sexual impulses fervency that requires satisfaction through intercourse. This problem is also due to the different nature of female sexuality, but it is also deepened by these disorders listed above. Most women prostitute themselves legally through the marriage, which is accepting a sexual life with the husband, grinning and beating it and closing their eyes, imagining themselves a kind of Virgin Mary that made the marriage compromise only to save the human species from extinction. Some of these women later chose separation or divorce but neither one of those ways are solutions for escaping these intricate traps concerning them or for their children in terms of libido optimizing.
Well, that is what the little children receive from their parents, these pillars of contemporary civilized society. As long as they live disturbed lifestyles, they could not send better life. The mental legacy is not a matter of willingness. The “Christian teachings” about the temperance have no meaning in this temptations nightmare specific to corporatist life. The stork story is also unnecessary for the child “polymorphous perversity” born from a corporatist sex couple. Those children whose parents were able to stay away from civilization corporatist turmoil are very rare. For them, the stork story is perfect. But the others ones need directed sexual education and protection against any sexual abuse that can came after their obvious curiosity for the subject. Moreover, these children need psychotherapy, as well as their parents.
Unfortunately, under the getting out of preconception guise there often lays the filthy interest of establishing a pornographic culture since the early ages. Around this honest island of sex education there is an ocean of mental harassment to children so their libido to be deformed and boosted according to the capitalist objectives for domination through dependence. The pornographic websites, magazines and TV channels easily get in the children hands, amplifying their already distorted libidinal predisposition inherited from their parents previously made compromises. So, a Victorian education turns out to be as harmful to the future adult as it is the hedonistic one. Being frightened by the psychopathological developments prospect of neuroticist type made by the Victorian education, there can be said that the capitalism simply subsidizes the pornographic culture, thus luring the future slaves with the constant and indefinite erotic desires dependence.
*
Most psychologists recommended to first try stork version, and then, if the child shows signs of discontenting, to be told the truth following the levels of detail, depending on its response to the information received. Of course, when the child keeps asking for more and more details, it is recommended to be sent in psychotherapy.
Exista doua pareri diametral opuse despre situatia din Grecia. Una este cea conspirationist-economica si cealalta este cea neoliberala. Prima are alura umanista si sustine ca Grecia e supusa unui asalt colonialist, de anihilare a independentei si cucerire economica. Cealalta e vizibil corporatista si sustine ca grecii nu muncesc si se imprumuta de la occidentali pentru o viata de huzur.
Desi, conform formatiunii mele teoretice, sint mai aproape de viziunea umanista, din start sustin ca adevarul e pe undeva intre cele doua puncte de vedere. Cred ca fiecare dintre cele doua viziuni au puncte slabe. Am sa le analizez pe fiecare in parte, mai intai pe cea corporatist-neoliberalista de care ma simt mai strain.
Remarc mai intai ca mass-media bombardeaza naivii cu aceasta idee care a ajuns sa fie sustinuta inclusiv prin reclame, asa cum se vede aici:
Numai faptul ca acestei idei i se face reclama o face din start dubioasa in ochii mei. Resping aceasta viziune din start pentru ca stiu ce inseamna reclamele. Am aratat aici (http://baldovinconcept.blogspot.ro/2011/01/exemple-de-manipulare-si-obedienta.html) ce inseamna publicitatea, asa ca lucrurile sint clare pentru mine. Vorbim aici despre un fel de picatura chinezeasca a manipularii.
In aceasta reclama se spune foarte malitios ca „Grecii au inventat democratia si statul… degeaba” . Dupa cum voi argumenta mai jos, o astfel de idee contine ceva adevar, insa, asa cum o prezinta reclama in cauza, ea este o exagerare grotesca. Daca ne uitam la statisticile orelor lucrate de greci vedem ca sint destui europeni care lucreaza mult mai putin decat grecii:
Iata ca acest grafic, si multe altele de acest gen, arata faptul ca ei, de fapt, lucreaza destul de mult. Sunt putine tari din lume care lucreaza mai mult ca ei. De exemplu, belgienii lucreaza putin peste 1500 de ore pe an. Inclusiv „harnicii” nemti lucrau putin peste 1400 de ore pe an pana in 2008. De atunci incoace lucreaza chiar sub 1400 de ore.
Desigur, faptul ca Grecia este presata atat de agresiv de Occident nu este un lucru chiar intamplator. Protestele de acum cativa ani din Atena, cand cetatenii au sfidat autoritatile in bloc, de la mic la mare, au legatura cu aceste presiuni. Ca o dictatura cosmetizata, democratia occidentala nu priveste cu ochi buni acest tip de punere in discutie a autoritatii pe care grecii au exersat-o atunci. UE a adus Greciei acelasi argument cu care fermierul isi docilizeaza animalele: ori faceti ce vrem noi, ori va inchidem conducta.
Folosirea mass- media ca varf de lance al acestei presiuni se explica prin interesul de a-i convinge pe europeni de falsa idee ca scaderea nivelului lor de trai se datoreaza grecilor care, chipurile, ar primi fonduri pentru a-si mentine un stil de viata risipitor. Desigur, in aceste conditii, profitul angajatorilor va creste, angajatii acceptand conditii mai defavorabile de lucru. In fond, „scaderea cheltuielilor” propuse de multtrambitata austeritate, fata de care s-a si facut celebrul referendum, este tot o strategie pentru convingerea „subordonatilor” sa presteze munca mai multa pentru o retributie mai mica. Acest fapt inseamna un profit mai mare pentru corporatisti. Desigur, de fiecare data cand exista o adancire a prapastiei dintre clasele sociale implicate in aceasta relatie, este vorba de un anumit tip de colonialism, adica de un ansamblu de abuzuri mai mult sau mai putin vizibile asupra subordonabililor pentru a fi transformati in subordonati.
Si totusi, personal nu pot fi de acord nici cu atitudinea conspirationista prezentata in acest documentar:
Asadar lenevia si huzurul care li se imputa grecilor, sint manipulari media. Problema economiei Greciei este insa a eficientei acestei munci, adica de raportul dintre salariul platit de angajator si valoarea acestei munci. Cu alte cuvinte, salariile lor erau cam mari pentru ceea ce produceau ei si vindeau celorlalti. Cum e posibil asa ceva? Foarte simplu: daca ari o anumita suprafata de pamant cu sapa atunci muncesti mai mult decat cel care o face cu tractorul. Cam asa ceva a fost si cu economia Greciei timp de peste o jumatate de secol. Occidentul a cam pompat bani in spatiul grecesc pentru a se crea iluzia unui capitalism functional spre a nu cadea prada comunismului precum celelalte tari balcanice. Grecia a fost moneda de schimb pentru care Occidentul a lasat Rusia sovietica sa influenteze viata politica in Europa de est. Principalul motiv pentru asta a fost faptul ca acolo s-a nascut insasi Europa si insasi societatea civilizata, acum mai bine de 2500 de ani. Nu se putea face un experiment social in aceasta zona. De asemenea, pericolul islamic venit din partea Turciei cu care Grecia a avut un conflict secular, a necesitat un astfel de transfer discret de capital.
Daca ne uitam la statisticile castigurilor medii pe cap de locuitor in 2012, vedem ca venitul mediu in 2012 era de 2300 $, cu mult peste tarile balcanice.
Dintre acestea doar Ciprul (tot un fel de Grecia) o depaseste. Si nu turismul cel vestit al grecilor este cel care ducea fraul economiei grecesti, conform Wikipedia:
https://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Greece
Dealtfel, in acest clasament Grecia (si Ciprul) este prima tara turistica la venit pe cap de locuitor. Or fi frumoase locurile lor dar nu cred ca ar fi cele mai frumoase.
Cu alte cuvinte, economia greceasca a fost impinsa din spate. Ea s-a dezvoltat intr-o relatie de dependenta fata de Occident. Stilul occidental de viata al grecilor nu avea acoperire in economia lor, la fel cum cineva face cumparaturi peste bugetul sau. Dar iata ca, acum cand Rusia „s-a dat pe brazda”, devenind ea insasi capitalista, nu mai e nevoie de un astfel de punct. Dar, intre timp, grecii au ajuns deja momiti cu iluziile vietii inaltului standard. Capitalismul vrea sa treaca mai departe si sa investeasca in alte tari „lenese”, cum este cazul tarilor arabe recent convertite la democratie pentru a le aduce cetatenii sa traiasca o viata trepidanta ce ii imbogatesc pe corporatistii de pretutindeni. E timpul ca Grecia sa presteze profit.
Situatia asta se foloseste si la nivel microeconomic. Aceasta este si pacaleala cu care tinerii sint atrasi in corporatii cu salarii mari initiale (momire). Dupa aceea, devenind dependenti de fite si (fals) statut social in fata cunoscutilor conform acestei momiri, corporatiile ii exploateaza nemilos, ei neputand sa se desprinda de acest stil de viata supraevaluat. Cei care nu fac fata „strangerii surubului”, dupa momirea initiala, sint pur si simplu concediati, cazand prada depresiei odata cu scaderea standardului de viata. Afara asteapta alti naivi cu atitudine de invingator sa fie transformati in legume dupa ani de sclavagism prin corporatii. Am trecut personal prin aceasta experienta cu corporatiile asa ca pot sa inteleg perfect acest mecanism diabolic, responsabil cu explozia tulburarilor psihice in secolul al XX-lea.
Si totusi situatia aceasta imorala este practic imposibil de transat conform principiilor moralei clasice. Corporatistii invoca faptul ca, prin astfel de mecanisme, economia si tehnologia evolueaza si nivelul de trai creste. Cei care ies desfigurati emotional dupa ani sau poate zeci de ani dintr-o astfel de experienta corporatista, sint sacrificatii in numele evolutiei speciei. Cei drept, aici au dreptate, viata in general ofera numeroase exemple ale individului sacrificat in numele speciei. Acelasi argument este reluat , la nivel macrosocial, in cazul situatiei din Grecia: pe de o parte occidentalii sint de blamat pentru ca au destabilizat o societate dupa cel de-al doilea razboi mondial, momind-o precum corporatiile pe tineri si obisnuind-o cu un stil de viata peste puterea economica, subminandu-i practic independenta economica. Dar, pe de alta parte, occidentalii nu sint de blamat pentru ca nu vor sa mai transfere capital in acest spatiu. Nimeni nu poate fi blamat pentru ca nu ofera ceva cuiva fie pe gratis fie la schimb.
Dar lipsa de scrupule a Occidentului in relatia cu Grecia e evidenta. In documentarul de mai sus se vorbeste constant in el despre presiunile facute de Occident pentru unele privatizari frauduloase. Coruptia din jurul acestor privatizari se vede de la o posta. Bunurile statului, au ajuns astazi sa fie vandute pe nimic la licitatii trucate. Insa, in aceeasi masura, multe dintre aceste bunuri au fost facute de banii occidentalilor pompati dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cumva situatia se echilibreaza.
De asemenea, asanumitele ajutoare financiare, chipurile, menite sa ajute economia Greciei, de fapt, cu concursul unor politicieni corupti, au intrat in depozitele sucursalelor bancilor occidentale, dupa cum multi au observat. Iar povestea transformarii si multiplicarii banilor si datoriei cu care ei vin se poate vedea in documentarul de mai jos pe care il repostez si pentru cei care inca nu-l stiu, sau l-au uitat, ca o lectie ce trebuie mereu si mereu reluata.
Dar, dincolo de aceste realitati economice dure ale unei hartuieli din partea unor adevarati pradatori umani, ramane un adevar: Grecia are o mare problema cu dependenta financiara fata de Occident. In plan concret asta inseamna ca Grecia primeste o gama de obiecte sau servicii, mai mult sau mai putin vitale, pentru ca acestea nu se fac la nivel intern in ograda proprie. Cei care le fac pot sa ceara orice pret pentru aceasta dependenta, printre care si aceasta alambicata austeritate. De fapt austeritatea sociala exact acest lucru inseamna, respectiv un pret mai mare in cadrul acestui schimb. Iar atata timp cat nu poti sa spui „Nu” acestei dependente si esti santajabil intr-un anume fel cu retragerea suportului financiar, inseamna ca economia ta nu functioneaza. Adica te-ai intins mai mult decat iti e plapuma. Daca scoatem Occidentul din aceasta poveste urata, Grecia tot nu isi poate rezolva problemele. Caci in momentul de fata nu se mai pune problema datoriilor de platit catre creditorii occidentali ci colapsul economic. Banii se retrag de la o vreme cu portia de la bancomate. In scurt timp economiile personale ale cetatenilor se vor epuiza. Cinismul partenerilor occidentali e una; dar faptul ca tu nu te poti organiza economic ca stat, fara influenta acestor hiene, e cu totul altceva. Aici grecii sint pe cont propriu in asumarea acestei crize.
Am spus-o si o voi repeta mult timp de acum inainte: trebuie sa ai puterea sa iesi dintr-un contract ale carei conditii nu le doresti. Nu poti si sa beneficiezi de avantajele unui contract fara sa ii si respecti conditiile. Ai tot dreptul sa spui „NU”. Ai tot dreptul, ca sistem social, sa iesi tu insuti din zona euro. Ai tot dreptul ca individ sa iti dai demisia de la job. Ai o scuza pentru situatia ta dificila din prezent prin faptul ca ai fost naiv, ai fost tanar si n-ai stiut in ce capcana intri. Dar, daca ramai in aceste capcane, e si vina ta pentru aceasta dependenta si trebuie sa-ti asumi aceasta slabiciune. In loc sa protestezi impotriva austeritatii impuse, trebuie sa protestezi impotriva lipsei tale de organizare personala. Invata tu sa fii eficient!
Contraexemplul Greciei este revolutia din Islanda din 2010. Aceasta tara mica a reusit atunci sa iasa din aceasta capcana a hedonismului. Ea a refuzat dependenta de fite si destabilizare economica venite in special de la Londra si supravietuieste bine-mersi fara nici un fel de sustinere „mesianica”. Si-a nationalizat bancile si si-a organizat economia pentru a functiona pentru proprii cetateni, nu pentru corporatii. Dar, pentru asta, Islanda a suferit o adevarata izolare pe scena internationala. Mass-media (controlata de corporatii) nu a spus nimic despre aceasta Revolutie Islandeza.
Pe langa intrebarea stiuta daca sint de acord cu masurile de austeritate, grecii trebuiau sa mai raspunda la inca una, anume daca ar fi dispusi sa iasa din aceasta zona de santaj occidental si sa-si reinventeze ei insisi economia de la zero, cam cum a facut Descartes cu filosofia. Dar asta ar insemna si un pic de coborare la munca de jos, la producerea de bunuri pe care toti le-o dedica tuturor. Din pacate, Grecia nu vrea sa faca acest pas inapoi si sa o ia de la zero. Ea vrea sa fie in prim-plan. Ea are impresia ca i se cuvine conducta cu finante pe baza faptului ca grecii ar fi urmasii zeilor, iar restul umanitatii trebuie sa fie sclavii lor in virtutea unui alt tip de drept divin. Si aici e marea problema a Geciei. Protestele din zilele astea din Grecia nu cer iesirea din zona euro sau UE. Ele cer doar suspendarea austeritatii, adica continuarea situatiei in acelasi fel ca si pana acum. Nu cred ca se va mai putea.
Voi fi mereu un anticorporatist pentru ca respect dreptul omului simplu de a trai un stil de viata auster, fara momelile corporatiste care au dat sclavagismului o noua dimensiune. Din acest punct de vedere Grecia chiar are nevoie de acest gen de austeritate, una chiar autoimpusa ci nu impusa din exterior de UE. Solutia pentru aceasta ofensiva corporatista este refuzul falselor idealuri ale „Visului American” si un soi de decenta personala si comunitara care, din pacate, lipseste noilor generatii cam peste tot in lumea civilizata. Copiii de astazi sunt imbatati cu povesti hedoniste pe care le vor plati mai tarziu cu dependenta, cam la fel cum s-a facut cu Grecia. Ironia face ca, in antichitate, o astfel de dilema sa fie reprezentata chiar de doi filosofi greci, Zenon si Epicur. De la ei istoria a dezvoltat o dilema inca nerezolvata nici pana astazi. Unul a predicat cumpatarea, celalalt obtinerea placerii prin orice mijloace. Cred ca urmasii lor l-au cam uitat pe Zenon in favoarea lui Epicur.
Since the US decision to legalize sexual relations between persons of the same sex there has came back an old debate on the subject. There are absurd arguments on both sides, but it seems that the bigger ones are those against legalizing such relationships, or even against those involved in it. I wrote this article to give a reply to such judgment errors. Of course, I selected the most visible ones because, if I would have analyzed all them all, then such a text would have turned into a several dozen pages study, which is not the case here.
Before making an opinion, those involved in this dispute should study some psychopathology, although the field is a bit distorted on this topic *. But even a summary study on the matter reveals a few things that the gay rights opponents have not quite clear. These prejudices can be broadly corrected if the following are known:
- Homosexuality is not contagious. . The attraction to the same sex is not due to any virus or something spread by touching any person with such sexual orientation.
- Homosexuality is not transmitted through education. There is no causal relationship between the way child is treated by parents and its subsequent sexual orientation as an adult. The existence of a community of same-sex attraction people is not made and is not strengthened by "propaganda" or "recruitment" as usually believed.
- Homosexuality is not pedophilia or other libidinal disorders.
Those who feel the attraction for the same sex can not be a pedophile or voyeur or something else like this at the same time. There can not be combined several libidinal disorder in one single person. So, the giving some rights for LGBT community does not mean legalizing dangerous to society behaviors such as the pedophilia or the sadism.
.
- Homosexuality is due to extra need of sexual activity. These people are wrongly perceived as ultra perverts, as having an ultra potent sexuality that the opposite sex could not cope with. Although homosexuals are generally more active than the normals, however, their libido is not so strong as to feel the need of transition to same-sex partners after, allegedly, having exhausted the opposite sex partners. Not at all. Simply these people are attracted to the opposite sex partners just as the normal ones do not feel attracted to the same sex persons.
- The LGBT persons do not threaten to rape same-sex persons. The sexually assault cases against same sex persons are statistically lesser than those of men against women.
The main charge against these people is the abnormality. Of course, you can see a mile away that the sexual relations between two people of the same sex are not normal. They improvise mating organs that have not a biological specific sex role. Yet, such imputation is absurd to me. Even if these relationships are not normal, till this does not mean that they would be benign or harmful. Then, the appeal to normality should not be a criterion for "correction" if this abnormality does not have a visible bad consequence over the other people freedoms or the environment. Everyone should have the right to live a life as her/his wants. After 3,000 years of Western civilization spiritual mutilation, invoking normality is childish. Abnormal is also the very "normal" couples’s sexual life, as everybody knows. Because, if the sexuality role is the reproduction, then the most of human sexual activity is abnormal since it does not meant for reproduction. Most of them practice sexual activities solely for pleasure, and do not want every intercourse to end with a pregnancy. Then, many "normals" use the eccentric sexual behavior for the very need for diversity and refreshing the couple relationship. It is not fair to blame those who practice such fantasies or take them any right. Especially worrying is the fact that a majority decide what is normal, according to their own preferences, but not by following strict criteria of morality or biology. So here is how the "normality" is pretty hard to establish. This is not imputable for itself; it's good for a person to live its life as free as possible, as long as it does not affect the freedom of others or the environment. However, it is absurd to expect everyone to conform to your own personal preferences in art, lifestyle or sexual life.
A second important accusation made against same-sex couples is the eccentric behavior and clothing, especially at the annual parade which they organized in major cities. However it must be stated that, in a inhibitive world, same-sex orientation people feel persecuted and, thus, usually censor their gestures. They explode inside of such a crowd. These things happen also with "normality" if prolonged sexual inhibition. That is, actually, the case for every drive; it will become stronger when previously inhibited. I am not hedonism advocate; I am convinced that some drives must be inhibited. But in this case the proposed social inhibition for sexual minorities is pointless. I am convinced that there are some extreme cases, wanting extra rights form the social system, just for belonging to a sexual minority. I would not agree with that, but anyway, these cases are rare.
The moderate opposition reactions are explained by the extension personal libido outside the couple relationship which we are engaged in, despite the fact that couple members of the have very strong links and even inseparable. In other words, each one is more or less consciously projecting himself/ herself in different movies couples or in different social circles of direct contact or publicized couples. I analyzed in detail this libido dynamics here: http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/tabu.htm#varianta, so no more details here. I brought that up just for sustaining that the "normality" moderate opposition towards same-sex couples is due also to the phantasmatic self projecting reaction into a sexual relationship with such a person, according to this natural libidinal mechanism.
From another point of view, the mainstream society is opposed to sexual behavior that are not involved, only to absurdly broaden wide their choices horizons to a suitable partner. Influenced by the primitive prejudice of the false same sex attractions contagiousness, many prefer to have such a rejection or even hostile attitude towards these people with same-sex orientation.
A serious problem is the vehement opposition to that decision, leading to extreme cases, like that priest that burned himself in protest, or assaulting or killing the homosexuals. Such extreme events made in the name of "normality" fulfill the too much absurdity landscape that exists today in the civilized society. Burning oneself protest and more acts like that are psychopathological cases that proves some special psychical forces involvement. The aggressive repulsion for same-sex couples is largely due to a psychical conflict between one’s sexual impulses and its inner ethical forum, that Freud firstly called "Conscious" and then, "Superego". Freud clearly saw that the vehement rejection, as long as do not come from an extremist mentality (such as Islamic fundamentalists), is due to their repressed tendencies that are then outward projected.
The projection phenomenon, that Freud explains such vehement reactions with, is quite general. I think there are personal factors involved that must be exemplified. Every person libido consists of a concordant libidinal sphere with her/his (physical) sex, and a discordant libidinal sphere, inherited especially from the opposite sex parent. I analyzed this phenomenon in detail here: http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/meta.htm#Libidoului . The concordant libidinal sphere is usually stronger because it receives energy from the genitals. But the opposite-sex parent could have a very powerful libido and send it to its children as psychogenetic inheritance. The sexual behavior of this grew up adult varies depending on this opposite sex parent libido power on the following scale: metatropism, transvestism, transsexualism, bisexualism and exclusive homosexuality (paraphilia), as I detailed here: http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/libidinale.htm .
So, the most of us have the predisposition for sexual behavior directed towards the same sex persons, more or less visible. But most of us do not feel it. However, if we have a closer look to our sexual behavior, we can easily see it. For example, we find moments when we are excited about the women on top position or domination woman who initiate sexual intercourse. Even if these moments could be rare, however our excitement is explained precisely by this discordant libidinal sphere predisposition that, in this case, find common ground with the concordant one.
But when the discordant libidinal sphere are stronger and comes into conflict with the concordant one, there certain personal problems may occur. The psychical discomfort produced by them is due to their association with a fragile period in everyone's life, which is the beginning of adolescence and childhood loss. This age coincides with the genitals development and with starting sending libidinal energy from the instinct to the psychical system. At that moment the libidinal spheres have about the same energetic level, mainly the concordant libidinal sphere is a bit stronger, due to education. But at that moment, the discordant libidinal sphere also receives libidinal energy, so that certain homosexual behavior may occur. For those that have a strong discordant libidinal sphere, the emotional life does not change much from adolescence. They remain adolescents for the rest of their life. For the others, the parenthood can totally change their affective life, so this adolescence period remembrance is a not very pleasant. Therefore, many have this reaction of disgust seeing these couples.
Then, there are those in between these two parts, the nuances. Some have families and a normal sexual life, but the transvestite, transsexual, or bisexual drives, may compulsively appear in their minds. They are the mentioned above vehement voices. Some of them use the religious meditation to calm down the whole psychodynamical energetic system. And, that is why there was possible that extreme case of self-immolation. Others practice them both at the same time, thus finding some emotional balance, as in the case of homosexual monks.
Concerning the anti same-sex marriages ideas, I focus firstly on that who’s saying that the family means a man and a woman and nothing else. There are people that believe that the family means what the official justice says. But the most evaluated mammals raise their babies so that union is a family. Whether it is a single mother family, whether it is made from the both parents, whether it is a group, it is still family. The people who don’t see this reality are stuck in the classical traditional family mentality. But those who are interested in this subject can study the cultural anthropology and see that in the primitive’s man life, the uncle can have the father’s role for the child. So there is primitive family even according to such criteria classical family.
Beyond that, linguistically speaking, a child raised by a single mother can not be called a child without family. The family was not invented by the State or any authority. The invention is an artificial operation and mainly refers to the technology. Sexuality, birth and family are elements of evolution of life on earth. The family is both animal and human nature itself. So there is no need for artificial definitions and objectives provided by legislation for the family. It affirms them before being drawn by a repressive authority. Luckily, in this case, the authorities do not suppress its natural development.
The second idea that had my attention is generalizing the same-sex marriages would end up in human being disappearance, as same-sex couples cannot have babies. But this maternal need for babies, that the men also have, makes them to involve into normal sexual relations. I am firmly convinced that the men maternal complex is enough for humanity to continue to exist as long as there are living conditions on the environment.
Overall, I think this main society reaction against a minority simply explains our current situation, the manipulation, the authorities’ oppression and, ultimately, the slavery, be it classical or waged. Even if not violent towards the sexual minorities, as part of the crowd, the common people does not think that they are persecuted, thus deepening their transgenerational persecutions which, ultimately, have mutilated their mid. The common people think about what is to be earned on short term from such marriage legalization, and thus, prefer to tolerate these abuses. Lack of empathy toward a minority will turn against one’s own person sooner or later, when its rights will be limited or even denied. So, on the term, this retrograde mentality will face the abuses that it allows now.
Nevertheless, I believe that the political decision for providing children for adoption to same sex couples must be more nuanced. The decision of children placement in the same-sex families must be taken into account the child’s interests. There are countries where institutionalized children receive an even better education than that offered by their natural parents. In this case, the child's interest is not to grow up in a same sex family, although, as noted, parents’ sexual orientation does not affect the child sexual orientation after reaching adulthood. Unfortunately, the statistics show that same-sex couples are less stable than the normal ones. Here's another reason why the adoption is not really a viable solution in the western developed countries. But there is another situation in the poor countries, with weak social services for children, corruption, poverty and other issues. In this case, I'm sure that the same sex couple adoptive parents, if having enough material resources, would provide a better future for a child than such a specialized institution. I am also convinced that such a couple from such a country is better family than many 'normal' couples.
Unfortunately, this same sex couple agitation for rights and civil recognition as children adoption and marriage do not relate much to these things. If really would want children, a same sex couple would easily get it. Such a person can find an opposite sex partner with whom to have a kind of contract that clearly stipulates that the child to be raised by it after separation. There are enough people in this world that can make such compromises.
But the problem is another one. As noted in the footnote below, many same sex orientation people have themselves some problem to accept their own sexual impulses, like the main society. So, they project into the world/society their own rejection. At the subliminal level, they see the purpose of that political struggle materialized into a kind of encouragement or prize awarding that the society would give for their sexual choice. This ideal has a personal psychical function: it is meant to counteract this embarrassment feeling that they themselves have. Of course, everyone involved in this political debate should understand that the world will remain indifferent to it, if the marriages of this kind would be accepted. Their mental and emotional discomfort unrest will not particularly end once with the legalization of this kind of marriage or with receiving rights for adoption.
I believe that this pursuit of formalization is blowing in the wind. Although I have deep respect for the family natural institution, I despise the legalized marriage for being an improper state intrusion into personal life. The contract signing between spouses only prolongs the agony of a possible breakup, but it does not ultimately prevent. There are so many spouses who live together but apart ... and this is precisely due to this artificial state's intrusions into the person’s private life, preventing them to find somewhere ele their half. It seems very unnatural to me to ask yourself this, since you should protect yourself from such potential abuse of marriage legal recognition institution.
* For example, the most used psychopathology treated, DSM, has removed long time ago the homosexuality among the sexual behavior disorders. This is mainly due to the medicalist prejudices remnants concerning the mental disorder. These prejudices consider the mental disorder as disease. In some parts of the world the equivalence between mental disorder and (mental) illness is still maintained. DSM's attitude has changed since the last half century ago, but as I mentioned, some prejudices still exist. And the need to treat the "correct" a certain mental disorder is descended from this bias. There is discordant attitude toward homosexuality, when the subject is ashamed to its sexual impulses, and there is discordant attitude, when the subject accepts it without remorse. Well, the discordant homosexuality could be treated in psychotherapy. On the contrary, no need for that in the discordant one’s case. However, even if there is not a therapeutic recommendation for this type of behavior that does not mean that homosexuality should not be recognized as part of the spectrum of sexual behavior disorders, as DSM decided. The transsexualism also does not require psychotherapeutic intervention; so this would never justify this disorder ranging removal from sexual behavior disorders
Odata cu decizia SUA de legalizare a relatiilor sexuale dintre persoanele de acelasi sex s-a reaprins o dezbatere mai veche pe aceasta tema. Exista argumente absurde si de o parte si de alta a baricadei, insa mai mari mi se par cele impotriva legalizarii acestor relatii, sau chiar impotriva celor care sunt implicati in asa ceva. Am scris articolul de fata pentru a le da o replica. Desigur, am selectat principalele obiectii pentru ca, daca le-as fi analizat pe toate, atunci un astfel de text s-ar fi transformat intr-un studiu pe mai multe zeci de pagini, ceea ce nu e cazul.
Inainte sa isi faca o parere, cei implicati in aceasta disputa ar trebui sa studieze ceva psihopatologie, desi domeniul este un pic distorsionat pe acest subiect*. Un studiu chiar si sumar al problemei in cauza precizeaza cateva lucruri despre care opozantii drepturilor homosexualilor nu au destul informatii clare. Aceste prejudecati pot fi corectate in linii mari daca se stiu urmatoarele:
- homosexualitatea nu e contagioasa. Atractia pentru acelasi sex nu se datoreaza vreunui virus sau altceva luat din atingerea vreunei persoane cu astfel de comportament sexual.
- homosexualitatea nu se transmite prin educatie. Nu exista nicio relatie de cauzalitate intre modul in care copilul este tratat de parinti si orientarea sa sexuala ulterioara, ca adult. Existenta unei comunitati de persoane cu atractie pentru acelasi sex nu se face si nu se intareste prin „propaganda” sau „recrutare”, asa cum crede omul simplu.
- homosexualitatea nu este pedofilie sau alte tulburari libidinale.
Cine are atractie pentru acelasi sex nu poate fi si pedofil si voayor si altceva in acelasi timp. Nu se pot combina mai multe tulburari libidinale intr-o singura persoana. Asadar legalizarea unor drepturi nu inseamna legalizarea unor comportamente periculoase pentru societate, cum ar fi pedofilia sau sadismul. Exista numeroase studii asupra violatorilor de copii din care reiese ca aceste crime nu sunt facute de homosexuali. De exemplu A. Nicholas Groth si William F. Hobson au citat in cartea lor "The child molester: Clinical observations" la pag 147 un studiu din care reiese ca niciunul dintre abuzatorii sexuali de copii nu a fost homosexual.
- homosexualitatea nu se datoreaza unei supranevoi de activitate sexuala. Acesti oameni sunt in mod gresit perceputi ca ultraperversi, adica avand o sexualitate ultrapotenta careia persoanele de sex opus nu i-ar fi putut face fata. Desi in general homosexualii sunt mai activi decat normalii, totusi libidoul lor nu este atat de puternic incat sa simta nevoia trecerii la relatii cu acelasi sex dupa ce, chipurile, ar fi epuizat partenerii de sex opus. Pur si simplu acesti oameni nu se simt atrasi de sexul opus la fel cum cei (chiar) normali nu se simt atrasi de persoanele de acelasi sex.
- homosexualii nu ameninta cu violul persoanele de acelasi sex. Cazurile de viol sunt statistic mai putine decat la „normali”.
Principala acuzatie impotriva acestor oameni este anormalitatea. Desigur, se poate vedea de la o posta ca relatiile sexuale intre 2 oameni de acelasi sex nu sunt normale. Organele cu care ei improvizeaza acuplarea nu au biologic un rol specific sexului. Si totusi o astfel de imputare mi se pare absurda. Daca nu aceste relatii nu sunt normale asta nu inseamna ca ar fi benigne sau daunatoare. Apoi, recursul la normalitate nu trebuie sa fie un criteriu pentru „corectare” daca aceasta anormalitate nu afecteaza negativ si vizibil libertatile altor oameni sau mediul. Fiecare om trebuie sa aiba dreptul sa isi traiasca viata asa cum isi doreste. Dupa 3000 de ani de mutilare spirituala in civilizatia occidentala, a invoca normalitatea este pueril. Anormala este insasi viata sexuala a cuplurilor „normale”, asa cum o stie fiecare. Pentru ca, daca rolul sexului este reproducerea, atunci cea mai mare parte a activitatii sexuale umane este anormala din moment ce nu se finalizeaza cu reproducere. Cei mai multi practica viata sexuala exclusiv pentru placere, si chiar nu doresc ca activitatea lor sa se termine cu asa ceva. Apoi, insusi comportamentul sexual excentric este practicat de foarte multi „normali” pentru nevoia de diversitate si improspatare a relatiei de cuplu. Nu poti sa ii blamezi pe cei care practica asemenea comportamente sau sa le iei vreun drept. Cu atat mai ingrijorator este ca majoritatea decide ce e normal, conform cu propriile preferinte, si nu in urma unor criterii riguroase de moralitate sau de biologie. Iata ca „normalitatea” e cam greu de dibuit. Acest lucru nu e imputabil in sine; e bine ca omul sa isi traiasca viata cat mai liber, cu conditia sa nu afecteze libertatea celorlalti sau a mediului inconjurator. Absurd este insa sa ai pretentia ca toata lumea sa se conformeze preferintelor tale personale in materie de arta, stil de viata sau viata sexuala.
O a doua acuzatie importanta ce este indreptata la adresa cuplurilor de acelasi sex este excentricitatea comportamentului si imbracamintei, in special la paradele anuale pe care ei le organizeaza in marile orase. Totusi trebuie precizat ca, intr-o lume inhibitiva, persoanele cu orientari sexuale pe acelasi sex se simt persecutate si, astfel, isi cenzureaza in viata de zi cu zi gesturile. Acestea explodeaza in interiorul unei astfel de multimi. Situatia se intampla si in cazul „normalilor” in conditii de inhibitie sexuala prelungita. Asta este, de fapt, conditia oricarei pulsiuni; daca este inhibata atunci ea va deveni mai puternica. Nu sunt adeptul hedonismului, sunt convins ca unele pulsiuni trebuie inhibate. Insa in cazul de fata inhibitia sociala propusa pentru minoritatile sexuale este de nesustinut. Sunt convins ca exista si cazuri extreme, prin care unii isi doresc drepturi in plus de la sistem, doar pentru ca au o preferinta sexuala minoritara. Nu as fi de acord cu asa ceva, dar, oricum, aceste cazuri sunt rare.
Reactiile de opozitie moderata se explica prin extensia libidoului personal in afara relatiei de cuplu in care suntem implicati, in ciuda faptului ca legaturile de cuplu sunt foarte puternice. Altfel spus, fiecare se proiecteaza pe sine mai mult sau mai putin perceptibil, in cupluri diferite din filme sau din cercurile sociale de contact direct sau mediatizate. Am analizat in detaliu aceasta dinamica a libidoului aici: http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/tabu.htm#varianta , asa ca nu insist acum. Ma rezum doar a spune ca opozitia moderata a „normalilor” fata de cuplurile de acelasi sex se datoreaza si reactiei in fata unei proiectari personale intr-o relatie cu un acest om, conform cu acest mecanism libidinal natural.
Din alt punct de vedere, majoritarii societatii isi manifesta dezaprobarea fata de un comportament sexual in care nu sunt implicati, doar pentru a largi in mod absurd orizontul lor de alegere a unui partener potrivit. Influentati si de prejudecata primitiva a falsului caracter contagios al atractiei fata de persoanele de acelaşi sex, multi prefera sa ia o astfel de atitudine de rejectare sau chiar ostila fata de aceste persoane.
O problema acuta este data insa de vehementa opozitiei fata de aceasta decizie, ajungandu-se pana la cazuri extreme, cu acel preot care si-a dat foc in semn de protest, sau cu agresarea sau uciderea unor homosexuali. Astfel de manifestari extreme puse in slujba „normalitatii” intregesc peisajul absurditatii unor prea multe lucruri din societatea actuala. Datul foc in semn de protest si altele de acest gen sunt cazuri psihopatologice care atesta forte psihice speciale. Repulsia agresiva pentru cuplurile de acelasi sex se datoreaza in mare parte unui conflict psihic intre propriile pulsiuni sexuale intre propriile pulsiuni sexuale si forul sau etic interior, pe care Freud l-a numit initial „Constient”, iar apoi, „Supraeu”. Freud a vazut foarte bine faptul ca reactiile vehemente de respingere din partea unora, atata timp cat nu vin pe o mentalitate extremista (cum este cazul ultrareligiosilor islamici), se datoreaza propriilor tendinte reprimate si apoi proiectate in exterior. Ca artist, am facut si un graffiti stencil cu ceva timp in urma pe aceasta tema.
Fenomenul proiectiei, cu care Freud explica aceste reactii vehemente ale unora, este destul de general. Cred ca aici sunt implicati factori personali specifici ce trebuie exemplificati. Fiecare om are libidoul format dintr-o sfera libidinala concordanta cu sexul (fizic al) sau, si o sfera libidinala opusa, mostenita in special de la parintele de sex opus. Am analizat acest fenomen detaliat aici: http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/meta.htm#Libidoului . Sfera libidinala concordanta de obicei e mai puternica deoarece primeste energie de la aparatul genital. Dar, se poate intampla ca parintele de sex opus sa posede un libido foarte puternic si sa-l trimita copiilor drept mostenire psihogenetica. In functie de puterea acestui libido, comportamentul sexual variaza pe urmatoarea scara: metatropism, travestitism, transexulism, bisexualism si homosexualitate exclusiva (parafilie) dupa cum am detaliat aici: http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/libidinale.htm .
Asadar, predispozitia pentru comportament sexual orientat catre persoanele de acelasi sex se afla in majoritatea dintre noi, in stare de latenta mai mare sau mai mica. Cei mai multi dintre noi nu le simtim. Insa, daca ne analizam comportamentul sexual, le putem vedea cu usurinta. De exemplu, putem gasi momente cand suntem incantati de pozitia femeii deasupra barbatului sau de comportamentul femeii de initiere si dominare a actului sexual. Chiar daca aceste momente pot fi rare, totusi incantarea noastra se explica tocmai prin aceasta predispozitie data de sfera libidinala opusa care, in acest caz, gaseste puncte comune cu cea concordanta.
Atunci insa cand cele discordante devin ceva mai puternice si intra in conflict cu cele concordante, pot aparea probleme personale. Disconfortul psihic produs de acestea se datoreaza faptului ca punerea lor in practica se asociaza cu o perioada fragila din viata fiecaruia, respectiv inceputul adolescentei si a pierderii copilariei. Acest moment coincide cu dezvoltarea organelor genitale si cu inceputul trimiterii de energie libidinala a instinctului catre aparatul psihic. In acel moment sferele libidinale au cam aceeasi pondere energetica, in general sfera libidinala concordanta fiind ceva mai puternica datorita educatiei. Dar, la acel moment, sfera libidinala opusa primeste si ea energie, asa ca pot aparea comportamente homosexuale evidente. Pentru cei cu sfera libidinala opusa puternica viata nu se schimba prea mult de la adolescenta in materie de afectivitate. Ei raman niste adolescenti toata viata. Pentru ceilalti, aparitia familiei le schimba total afectivitatea, iar amintirea acestei perioade a adolescentei ramane una nu tocmai placuta. De aceea, vazand aceste cupluri, multi au aceasta reactie de sila.
Apoi, exista si aceia care se afla intre cele doua repere, nuantele. Unii au familii si o viata sexuala normala, insa pulsiunile travestitiste, transexuliste si bisexuale pot aparea compulsiv in mintea lor. Ei sunt acei vehementi de care aminteam mai sus. Unii dintre ei folosesc meditatia religioasa pentru calmarea intregului sistem energetic psihodinamic. Si, din aceasta cauza, a existat acel caz extrem al autoincendierii. Altii le practica pe ambele in acelasi timp, gasindu-si astfel echilibrul emotional, dupa cum e cazul cu calugarii homosexuali.
Dintre alte argumente, care mai de care mai nastrusnice pro sau contra care circula de un timp pe internet, am selectat pe cele expuse in 2013 de Cristian Tudor Popescu. Dumnealui incearca sa ajunga la o concluzie logica in argumentarea lui, foloseste argumentul in locul „emotiei”, si asta e de laudat.
Exista insa cateva erori pe care CTP le exprima in video-ul de mai sus, carora am decis sa le raspund. Mai intai, remarc o idee cu reverberatii comuniste dupa care „in epoca de piatra nu exista familie” (min. 01) . Nu exista nici un mamifer evoluat care sa nu aiba familie. Fie ca e familie cu mama singura, fie ca e cu ambii parinti, fie ca e grup, ea tot familie este. La fel ca si comunistii, si dumnealui vede familia doar intre limitele traditionale clasice. Dar, cine este interesat poate studia antropologia culturala si poate vedea ca, la omul primitiv, unchiul poate avea acelasi rol al tatalui pentru copil. Deci, a existat familie primitiva chiar si conform acestor criterii ale familiei clasice.
Dincolo de asta, lingvistic vorbind, un copil crescut doar de mama nu poate fi numit un copil fara familie. Tot aici CTP afirma ca familia ar fi fost „inventata” de parca, statul sau vreo autoritate a zis la un moment dat „hai sa facem si copii prin sexualitate si nastere!” Familia nu a fost inventata. Inventia este o operatiune artificiala si se refera la tehnologie. Sexualitatea, nasterea si familia sunt elemente definitorii ale evolutiei vietii pe pamant. Nu exista nici un „obiectiv fundamental” oferit pompos de catre stat pentru familie, asa cum se exprima dumnealui, desi, intr-adevar, copiii (reproducerea) sunt (este) sensul principial al sexualitatii. Familia este insasi natura umana si chiar animala. Nu are nevoie de definitii si obiective artificiale oferite de legislatie. Ea si le afirma inaintea de a-i fi trasate de catre o autoritate represiva. Noroc ca, in acest caz, autoritatile nu-i reprima dezvoltarea naturala.
La min 05 14, CTP mai spune ca „daca s-ar generaliza relatiile homosexuale (…) in maxim un secol nu ar mai exista nici un om pe Pamant.” E greu de inteles cum oameni lucizi ca dumnealui poate sa spuna o asemenea prostie, de parca n-ar fi auzit de bisexualitate. Tocmai aceasta nevoie materna pe care o au si barbatii i-ar face pe homosexuali sa faca copii, in urma unor relatii sexuale normale. Eu sunt ferm convins ca complexul matern pe care il au barbatii ar fi de ajuns pentru ca omenirea sa continue sa existe atata timp cat vor exista conditii de trai in mediul inconjurator.
Per ansamblu, cred ca aceasta reactie a grosului societatii impotriva unei minoritati explica foarte simplu situatia noastra actuala, manipularea, opresiunea autoritatilor si, in cele din urma, sclavagismul, fie el clasic, fie salarial. Chiar daca nu e violent cu minoritatile sexuale, ca parte din multime, omul simplu nu se gandeste la faptul ca acesti oameni sunt persecutati medieval, adancind astfel persecutiile transgenerationale care, in cele din urma, le-au mutilat psihicul. El se gandeste la ce are de castigat pe termen scurt de pe urma unei astfel de legalizari si prefera sa tolereze aceste abuzuri. Lipsa de empatie fata de o minoritate se va intoarce insa impotriva lui, la un moment dat, cand drepturile i se vor limita sau incalca. Iata ca, pe termen lung are de pierdut datorita mentalitatii lui retrograde.
Cred insa ca decizia politica de a oferi copii spre adoptie cuplurilor formate din persoane de acelasi sex trebuie ceva mai nuantata. In decizia plasarii sau refuzului de plasament a copiilor in familiile de acelasi sex trebuie sa primeze interesul copilului. Exista tari in care copiii institutionalizati primesc o educatie chiar mai buna decat cea oferita de parintii naturali. In acest caz, interesul copilului nu este de a creste intr-un cuplu de parinti adoptivi de acelasi sex, desi, dupa cum am mentionat, o astfel de crestere nu ar influenta orientarea sexuala a sa dupa ce ajunge adult. Din pacate statistica arata ca cuplurile de homosexuali sunt mai putin stabile decat cele normale. Iata un alt motiv pentru care adoptia nu e tocmai o solutie viabila in tarile dezvoltate. Alta situatie e in tarile sarace, cu servicii sociale slabe pentru copii, cu coruptie, mizerie si alte probleme. In acest caz, sunt convins ca un cuplu de parinti adoptivi de acelasi sex, daca au o situatie materiala buna, ar oferi un viitor mai bun unui astfel de copil infiat decat ii ofera institutia specializata. De asemenea, sunt convins ca un astfel de cuplu intr-o astfel de tara e mai bun decat multe din cuplurile „normale”.
Din pacate, aceasta agitatie a homosexualilor pentru acordarea de drepturi civile ca adoptia de copii si recunoasterea casatoriei nu se refera la lucrurile astea in sine. Daca si-ar dori cu adevarat copii, un cuplu de homosexuali l-ar obtine. O astfel de persoana poate gasi un partener de sex opus cu care sa aiba un fel de contract ce sa stipuleze ca un eventual copil sa fie crescut de ea, dupa despartire. Sunt destui oameni pe lumea asta care pot face astfel de compromisuri.
Dar problema e alta. Dupa cum am precizat in nota de subsol de mai jos, foarte multi homosexuali au ei insisi o oarecare problema in a-si accepta propriile impulsuri sexuale homosexuale. Astfel ca, ei proiecteaza asupra lumii/societatii aceasta proprie rejectare. La nivel subliminal, ei vad finalitatea acestei lupte politice concretizandu-se printr-un fel de incurajare sau chiar premiere pe care societatea le-ar acorda-o pentru alegerea lor. Acest ideal are o functie psihica personala: el este menit sa contracareze acest sentiment de jena pe care ei insisi il au. Desigur, fiecare ar trebui sa inteleaga ca lumea va ramane la fel de indiferenta la asa ceva, in cazul in care casatoriile de acest gen ar fi acceptate. Disconfortul lor psihic si nelinistea afectiva nu se va termina odata cu legalizarea acestor casatorii sau cu primirea drepturilor de adoptie.
Consider ca aceasta goana dupa oficializare e vanare de vant. Desi am respect profund pentru institutia familiei, eu dispretuiesc casatoria legalizata pe care o consider o intruziune abuziva a statului in interiorul acesteia. Semnarea asta de contracte intre soti doar prelungeste agonia unei eventuale despartiri, dar nu o si impiedica. Sunt atatia soti care traiesc impreuna dar despartiti… acest lucru se datoreaza tocmai acestei artificiale intruziuni a statului in viata privata a persoanei, impiedicandu-i sa isi gaseasca jumatatea altundeva. Mi se pare nefiresc sa ceri tu insuti asa ceva, in situatia in care ar trebui sa te protejezi de un astfel de potential abuz al institutiei recunoasterii juridice a casatoriei.
* De exemplu, cel mai utilizat tratat de psihopatologie , DSM, a scos de mult homosexualitatea din randul tulburarilor comportamentului sexual. Asta se datoreaza in principal ramasitelor prejudecatilor medicaliste fata de tulburarea psihica. Aceste prejudecati considera tulburarea psihica drept boala. In unele parti ale lumii se mentine inca echivalenta intre tulburare psihica si boala (psihica). Atitudinea DSM s-a schimbat inca de acum 50 de ani, insa, dupa cum am mentionat, unele prejudecati inca exista. Iar nevoia de a trata si „corecta” o tulburare psihica anume descinde din aceasta prejudecata. Exista homosexualitate discordanta, cand subiectului ii este rusine cu impulsurile sale sexuale, si una concordanta, cand subiectul si le accepta fara remuscari. Ei bine, homosexualitate discordanta ar putea fi tratata intr-o psihoterapie. Insa cea concordanta, nu. Dar, chair daca nu exista o recomandare terapeutica pentru acest tip de comportament asta nu inseamna ca homosexualitatea nu ar trebui sa faca parte din spectrul tulburarilor comportamentului sexual, asa cum a decis DSM. Nici transexualismul nu necesita interventie psihoterapeutica; asta nu ar justifica niciodata scoaterea acestei tulburari din categoria tulburarilor comportamentului sexual.
Ne confruntam de cateva zile cu dezbaterea privind educatia sexuala pentru copii. Ca peste tot in lume, si la noi exista doua tabere principale. Prima este cea a conservatorilor, care merg pe vechiul mit al berzei ca explicatie oferita copiilor pentru nastere. Cealalta este cea a emancipatilor, care insista pe spunerea detaliata si directa a adevarului catre copii. Dezavantajul primei variante este acela ca provoaca sentimente de anxietate si nesiguranta copiilor care, intr-un fel sau altul, simt ca povestea cu barza e cam trasa de par. Dezavantajul celei de-a doua variante este acela ca provoaca sentimente de anxietate si nesiguranta copiilor care nu vad nereguli in povestea cu barza. Asadar, exista doua tipuri de copii, unii cu preocupari mai mari fata de sexualitate, iar altii cu preocupari mai mici*.
Cele doua categorii de copii reflecta, de fapt, doua mentalitati opuse ale societatii de astazi, una conservatoare, alta progresista. Mult timp am fost adeptul mentalitatii progresiste, denuntand aspectele negative ale celei conservatoare, cum ar fi subnutritia, mortalitatea infantila, varsta redusa de viata, epurarea populatiei prin razboaie si, nu in ultimul rand, sclavagismul clasic. Acestea raman in continuare, pentru mine, pete negre pe obrazul civilizatiei. Abstinenta sexuala este o caracteristica a acestui stil de viata. In situatia in care cetatile deveneau neincapatoare si spatiile intime erau din ce in ce mai reduse, abstinenta era o solutie pentru reglarea acestor neajunsuri.
Din pacate, odata cu experienta directa a capitalismului, am vazut ca si mentalitatea progresista are cam aceleasi probleme, chiar mai multe, nerezolvand pe deplin pe cele ale celei conservatoare. De exemplu, problema hranei nu s-a rezolvat deloc odata cu abundenta, excesul si risipa specifice vietii contemporane. Organismele modificate genetic si o multime de substante adaugate alimentelor atenteaza la viata omului la fel cum o facea in trecut si subnutritia. De asemenea, obezitatea este o problema la fel de mare ca subnutritia. Asa ca, asa cum, in trecut, puteai muri de subnutritie, astazi poti muri din cancer ce se poate face, printre altele, de la alimentele pline de substante dubioase. Moartea copiilor de diferite boli in trecut e la fel de tragica precum este si cea provenita de la avort astazi. Razboaiele cu alte state, sau din interiorul statului, fata de anumite categorii sociale provoaca un astfel de tip de epurare a populatiei. De exemplu, politia din SUA pur si simplu vaneaza „exemplarele neperformante” ale „populatiei”, la fel cum face padurarul cu fondul de vanatoare. Esti homeless si ai facut o neregula minora oarecare, atunci esti impuscat de politie si eliminat intr-un mod dizgratios. Un muncitor mai eficient va primi viza de intrare in SUA in locul tau. In acelasi fel, sclavagismul s-a modificat un pic la suprafata, dar in esenta el a ramas la fel. Sclavului platit i s-au oferit timp liber, vacante si posibilitatea sa isi aleaga stapanul. Insa, prin diferite inginerii sociale, el este fortat sa presteze o oarecare munca.
Sexualitatea moderna deriva din aceleste repere. Ea este motorul principal al mitului corporatist al „visului american”. Dupa cum am aratat aici http://baldovinconcept.blogspot.ro/2010/01/exemple-de-mutilare-spirituala-facuta.html , sexualitatea este folosita ca momeala emotionala pentru publicitate. Libertatea sexuala e maxima, dar viata sexuala a ajuns la fel de banala ca bautul apei, multi necunoscandu-i pe deplin satisfactia si cautand-o cu neincetare. Nostalgici/nostalgice fata de experienta astrala a sexualitatii din epocile trecute, unii/unele o refuza total, parca boicotand insasi libertatea ei. Un stil de viata corporatist, cu nevoia exacerbata de a intra in competitie in fiecare secunda cu cineva si o a castiga, implica si o astfel de exacerbare a comportamentului sexual, adica o supraexcitare libidinala. Puritanismul abstract al mentalitatii burgheze, ce a derivat in cultura nevroticista, a fost abandonat in favoarea unui erotism brut, simplu. Hiperstenia este reperul principal al acestuia. Preluarea energetica a energiei libidinale de catre retelele mnezice periferice ale libidoului este minora. Singurele revarsari libidinale in afara neutralizarii brute, cea a actului sexual repetat, sunt nevoia masculina de mai multe partenere si cea feminina de adoratie isterioforma din partea partenerului acceptat si/sau a partenerilor respinsi.
Indiferent daca se decide sau nu o educatie sexuala pentru copii in forurile decizionale inalte ale societatii, ei au oricum destule resurse pentru a cunoaste destul de detaliat fenomenul. Internetul e la degetul mic al copiilor de astazi, iar sursele tiparite se pot vedea la fiecare colt de strada. Televiziunile au si ele destule teme de gen prin filme sau diferite emisiuni. Educatia sexuala se face, mai nou la… locul de munca, asa cum invatarea se facea odata. Aceasta realitate nu e doar a Romaniei, ci a intregii lumi civilizate. Desi nici n-au intrat bine in adolescenta, foarte multi dintre copiii de astazi deja au experimentat toate optiunile, pozitiile si alternativele acuplarii sexuale. In loc sa viseze la iubirea clasica, sau la taina descoperirii celuilalt, la 18 ani multe dintre adolescentele de astazi revarsa acreala femeii de 35 de ani, care deja au familie si copii. La aceasta varsta nimic nu le mai motiveaza decat a-si vedea proprii copii cum sunt recunoscuti drept genii. Dar, din fericire, acestea si-au implinit cumva menirea. Divele adolescente de 18 ani de astazi vor face copii probabil pe la 50 de ani. Ambitiile corporatiste sunt mult mai importante in acest moment pentru ele. Vor sa demonstreze cu tot dinadinsul si inutil ca au penis, si multe chiar reusesc. Altele se inconjoara de barbati fatalai, si tot demonstreaza ceva. Pierzandu-si incet si sigur feminitatea, nu se gandesc prea curand la copii.
N-am sa trec cu vederea nici barbatul sexual-corporatist, cel care isi creeaza iluzia ca e mascul alfa cu cat are mai multe amante reale sau imaginare. Nici el nu e multumit de viata lui nonsexuala, fapt ce se regaseste in cea sexuala, in sensul ca fie vrea sex prea frecvent, fie vrea altceva. Simtindu-se amenintat de superiori, acest om s-ar acupla cu orice misca, dupa cum plastic il descriu cu dispret chiar partenerele sale. Hiperactivitatea sa sexuala este direct influentata de stilul sau de viata. Simtindu-se amenintat, barbatul corporatist vrea sa-si depuna icrele pe undeva, conform principiului originar natural al sexualitatii, mutilat insa in mod aberant de catre stilul de viata corporatist. Cu cat partenera este mai „extraterestra” si ii poate duce mai departe genele, cu atat barbatul corporatist moare sa se impreuneze cu ea. Femeile din viata lui pot confirma optiunea lui pentru… lunatice ! Neconcordanta dintre sexualitatea lui, centrata pe ejaculare si cea a partenerei, centrata pe preludiu, face ca intre ei sa apara probleme grave de cuplu, care, de cele mai multe ori se finalizeaza cu dezmembrare.
Sistemul neosclavagist are mult de castigat de pe urma culturii pornografice sau hiperlibidinale dupa cum are de castigat de pe urma oricarei dorinte pe care e gata sa o satisfaca sau sa-i promita satisfactia in schimbul unui serviciu. Cu cat mai multe, mai diverse si mai nesatisfacute dorinte, cu atat o dependenta mai mare de sistemul capitalist de gratificari. Un barbat cu un apetit sexual foarte crescut este un om hiperactiv, vrea statut social de unde sa-si aleaga cat mai multe amante. Pentru astfel de statut social el e in stare sa faca compromisuri si sa se inscrie in ierarhia corporatista. Stresul sarcinilor dificile si umilinta subordonarii isi gasesc compensatie in iluzia masculului alfa, posesor de cat mai multe femele. Si femeia corporatista se apropie de acest profil. Diferenta e ca interesul ei nu este sa posede cat mai multi barbati, ci sa se cupleze cu o vedeta sau cineva cu prestigiu. Ambitia ei hiperlibidinala se concretizeaza prin relatii profesionale diverse si activitatile ce le faciliteaza. Asadar, capitalismul, ca sclavagism al relatiilor de schimb, functioneaza si cultiva acest hedonism in care sexualitatea este varful de lance.
Daca in secolul 19 inhibitia prea artificiala a pulsiunii sexuale provoca suferinta psihica, dimpotriva, in secolul 20 si inceputul celui de-al 21-lea, aceasta suferinta vine de la a scoate o cat mai mare si multa satisfactie din bietele organe genitale, acestea fiind pur si simplu abuzate. Nevroza clasica se afla parca la antipodul culturii hiperlibidinale contemporane. Am scapat de nevroze dar ne-am pricopsit cu temperamente ciclotimice sau chiar bipolare. Libidoul si-a pierdut fluiditatea naturala devenit din ce in ce mai sinuos. Ruleta combinatiilor genetice intre diferite tipuri diferite de libidouri ale parintilor poate crea predispozitii pentru comportamente sexuale bizare, dupa cum am aratat aici: http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/libidinale.htm . Multe din „povetele” despre virtutile abstinentei sunt predicate astazi de un fond emotional tenebros. Din pacate, 70% din astfel de optiuni vin pe fond de frigiditate, vaginism sau apetit sexual atrofiat, specifice, in general, femeilor. Datorita acestor probleme unii barbati au ajuns efeminati iar multe din femei au ajuns sa posede o sexualitate virila la nivel psihic, fireste fara corespondenta la nivel fizic. Majoritatea femeilor casatorite nu au avut de la inceputul relatiei o compatibilitate cu sotul in privinta frecventei impulsurilor sexuale ce necesita satisfactie prin act sexual. Aceasta problema se datoreaza si naturii diferite a sexualitatii feminine, dar este si adancita de aceste tulburari enumerate mai sus. Majoritatea se prostitueaza legal prin casatorie, adica accepta o viata sexuala cu sotul, strangand din dinti si inchizand ochii, imaginandu-se un fel de Fecioara Maria care au facut compromisul casatoriei doar pentru a salva specia umana de la disparitie. Atat de incurcate sunt laturile acestei capcane incat nici separarea si nici divortul, la care unele dintre aceste femei recurg, nu sunt solutii nici pentru ele si nici pentru copiii lor in privinta optimizarii libidoului.
Ei bine, cam asta primesc copiii de la parintii lor, acesti stalpi ai societatii civilizate contemporane. Atata timp cat au un stil de viata dereglat, ei nici ca le-ar putea trimite altceva. Mostenirea psihica nu e o chestiune de vointa. „Invataturile crestine” despre cumpatare nu au nici un sens in acest cosmar al tentatiilor specifice vietii corporatiste. Povestea cu barza este si ea la fel de inutila pentru „polimorf perversitatea” sexuala a copilului nascut de un cuplu corporatist. Acei copii ai caror parinti s-au putut tine departe de valtoarea corporatista a civilizatiei sunt foarte rari. Pentru ei inca merge povestea cu barza. Ceilalti insa au nevoie de educatie sexuala dirijata si protectiva in fata unor eventuale abuzuri sexuale venite pe fondul curiozitatii lor evidente pentru acest subiect. Mai mult decat atat, acesti copii au nevoie de psihoterapie, la fel ca si parintii lor.
Din pacate, sub pretextul eliberarii de prejudecati sta de multe ori interesul parsiv de instituire a unei culturi pornografice inca de la varste fragede. In jurul acestei insule oneste de educatie sexuala, se afla un ocean de hartuire mentala a copiilor pentru a li se deforma de mici libidoul si a li-l stimula conform cu obiectivele de stapanire prin dependenta ale capitalismului. Site-urile, revistele si posturile tv pornografice ajung cu usurinta in mana copiilor amplificandu-le deja o predispozitie libidinala distorsionata mostenita de la compromisurile facute de parinti. Asa ca o educatie victoriana se dovedeste a fi la fel de nociva pentru viitorul adult ca si cea hedonista. Fiind speriat de perspectiva unei evolutii psihopatologice de tip nevroticist ce reiese din educatia victoriana se poate spune ca sistemul capitalist subventioneaza pur si simplu cultura pornografica, momind astfel viitorii sclavi cu dependenta unei dorinte erotice constante si nedefinite.
* Majoritatea psihologilor recomanda sa se incerce mai intai varianta berzei, iar apoi, daca copilul da semne de nemultumire, sa i se spuna adevarul pe niveluri ale detaliilor, in functie de reactia sa fata de informatia primita. Desigur, atunci cand copilul cere detalii, e bine sa fie trimis in psihoterapie.
Postări
