Loading...

12 mai 2018

3. Abuzurile comportamentului seducator de tip isteroid

Abuzurile cu consimtamant natural in relatiile amoroase 3.


Acest articol este continuarea celui precedent
English version soon

Abuzurile comportamentului seducator de tip isteroid reprezinta urmatoarea treapta a abuzurilor consimtamantului natural in cuplu, pe linie descendenta pe scara sociala. Ele au fost lansate de la inceputul societatii clasice (bazata pe razboi de cucerire) de catre varful piramidei sociale asupra tintelor sexuale din straturile sociale inferioare. Diferenta dintre aceste abuzuri reflecta diferenta dintre clasele sociale carora le sunt specifice. Dupa cum am vazut in articolul precedent , poligamia fortata si prostitutia mascata pun in joc castiguri materiale semnificative. Persoana care practica prostitutia mascata inceteaza actul de seductie si ramane in relatie pana la ivirea unei oportunitati mai mari. Ea devine o persoana monogama decenta dupa ce se casatoreste, conform cu idealurile sale de ascensiune sociala. Doar atunci cand se iveste oportunitatea unui beneficiu material mai mare intr-o alta relatie ea raspunde avansurilor unui partener mai instarit material.

Dimpotriva, comportamentul seducator de tip isteroid e mai curand o joaca autosugestiv-psihopatologica. Dintre criteriile prezentate de DSM V pentru "Tulburarea de personalitate de tip histrionic"  (Psihopatia isterica, original aici sau aici  )sunt foarte relevante cel de la numarul 2, 4 si 8, anume:

„2. Interactiunea cu alte persoane este adesea nepotrivita din cauza comportamentului inadecvat, cu tenta sexuala sau provocatoare.
4. Se folosesc in mod regulat de aspectul sau fizic pentru a atrage atentia asupra sa.
8. Apreciaza gresit relatiile sale cu cei din jur si considera ca aceste relatii sunt mult mai apropiate decat sunt in realitate.”

Istericul in general este un seducator. Fie barbat, fie femeie, istericului nu ii place decat sa seduca si sa astepte fluxuri de dragoste de la „sursa”, fara a se angrena in construirea unei relatii de cuplu cu „victima”. Foarte important in cazuistica de fata sunt cateva caracteristici definitorii ale isteriei, respectiv teatralismul, simularea sau bovarismul, dupa cum pot fi observate la pagina 441 din acest tratat de psihiatrie  sau la pagina 105 din acesta

Persoanele din aceasta categorie nu sunt interesate in principal de castiguri materiale, desi nu le-ar refuza. Din aceasta cauza, daca persoana isterica ajunge intr-o relatie de cuplu, partenerul sau este neaparat membru al unei clase superioare. Daca istericul este si o persoana atractiva fizic, atunci se poate intampla sa experimenteze sporadic prostitutia mascata. Insa ea tot nu pune pe primul plan castigul material, ci insasi seductia, care se manifesta aproape instinctiv, inconstient. Aceste persoane isi continua constant comportamentul de seductie, chiar si dupa casatorie si chiar daca nu au perspectiva mutarii intr-o relatie mai avantajoasa material. Spre deosebire de persoana prostituata mascat, istericul seducator nu are inteligenta sau disponibilitatea emotionala de a se opri din seducerea altor membri ai anturajului, ceea ce poate sa ii afecteze eventuala casatorie.

Prin comportamentul de seductie, istericul se imbata bovaristic cu iluzia de apartenenta la o elita superioara, pe care el o intelege ca abuziva emotional fata de altii. Isteroidul nu pune in practica abuzurile de mai sus pentru ca el nu are experienta insasi vietii de varf social, si nu detine instrumentele specifice. Originea lui sociala este una mijlocie sau modesta pe scara piramidei sociale. Dominatia sa asupra celorlalti este traira de el la nivel simbolic, iluzoriu. Aceasta iluzie este mult mai importanta pentru el decat o punere in practica a acestor interese, precum o face poligamul de fortare aflat in varful piramidei sociale si persoanele ce practica prostitutia mascata. El vede seductia ca pe un act de putere asupra persoanei seduse, iar disponibilitatea de satisfacere a dorintelor celuilalt ce urmeaza indragostirii este perceputa ca o slabiciune specifica unui nivel inferior pe scara piramidei sociala.

Desi mimeaza teatralist afectiunea fata de membrii anturajului propriu sau ai unor „cercuri inalte”, istericul nu se indragosteste autentic tocmai din aceasta teama viscerala de inferioritate sociala prin care afectiunea este echivalenta cu slabiciunea. Atunci cand un membru al anturajului se arata indiferent la „farmecele” sale, istericul, fie barbat fie femeie, poate dezvolta accesele de furie sau ostilitate spre acea persoana. (Din aceasta cauza isteria este confundata deseori de neprofesionisti cu tulburarea de personalitate de tip exploziv.) Explicatia unui astfel de comportament sta exact in refuzarea persoanei indiferente acceptarii supunerii seductive ce ii confirma istericului la nivel simbolic apartenenta bovarista la o clasa sociala superioara.

Atunci cand vreun membru al anturajului se agata in plasele farmecelor sale, istericul ii raspunde printr-o atitudine superioara, aroganta si dispretuitoare. Respingerea nu este indiferenta, ci dominatie, conform mentalitatii sale de echivalare a seductiei cu puterea. Dupa cum am precizat mai sus, acest comportament este menit sa ii confere la nivel autoiluzoriu un statut de superior social. Aceste persoane urmaresc mai curand de o anumita pozitie sociala autoerotica reflectata in potentialul/ potentiala partener/ partenera. Daca „victima” intra intr-o alta relatie, dupa o anumita perioada, atunci ea este perceputa de catre persoana isterica drept un tradator si detractor demn de a fi aspru pedepsit. La fel ca si in cazul imunului la seductie, si cel ce se orienteaza spre alt partener dupa ce a fost respins este tratat cu ostilitate dupa ce si-a incetat interesul fata de isteric. Aceste persoane sunt percepute de isteric ca niste contestatori al statutului social iluzoriu care ii hraneste bovarismul.

Fie femeie fie barbat, istericului ii place negativismul. Ambii traiesc in mod ciudat satisfactia "da"-ului prin "nu", si a "nu"-ului prin "da". Barbatii isterici parasesc femeia cu care simuleaza o relatie tocmai pentru ca au aceasta bizara satisfactie a sentimentului de a ramane in acelasi timp impreuna cu ea printr-o noua cucerire. Ei sunt niste Casanova. Femeile isterice au aceasta satisfactie inainte de a se ajunge la o relatie de cuplu. Si femeia isterica si barbatul isteric se incarca cu satisfactie in mod paradoxal din suferinta partenerului parasit sau refuzat.

Mai departe o sa detaliez aceste caracteristici generale aplicate la particularitatile fiecarui gen.

Barbatii Casanova (artistii agatarii) sunt acei isterici ceva mai aratosi fizic, adica niste macho. Aproape toti practica exercitii de body-building, nu atat pentru sanatate cat pentru a se pastra „in forma” in ceea ce priveste seductia. La fel ca si femeia isteroida, nici barbatul Casanova nu este interesat de constructia unei relatii stabile de cuplu pe termen lung, ci de seducere si parasire ulterioara. Acuplarea sexuala cu cat mai multe femei este un scopul principal al vietii lui. Barbatul Casanova vede femeia doar ca un trofeu, si este dispus sa o paraseasca pentru alta femeie doar pentru ca aceasta este o alta, dupa o perioada de simulare a relatiei de cuplu. El vrea doar sa se distreze si schimba femeile precum hainele. Prin astfel de comportament acesti barbati isi intaresc iluzoriu stima de sine, traind sentimentul de a fi mascul alfa cu acces la grupul de femele aferent, asa cum se intampla la anumite animale. Un astfel de comportament este o pervertire a ideii de intimitate in favoarea iluziei de vedeta consumista sau VIP, care poate avea orice partenera isi doreste, dupa cum am aratat in articolul precedent la poligamul de fortare .

Mecanismele psihice ale acestor doua tipuri de abuzuri sunt aproape identice. Diferenta consta in faptul ca poligamul de fortare e mai bine pozitionat social si isi poate permite cadouri pentru obtinerea consimtamantului natural al victimei in timp ce Casanova rar face cadouri tocmai datorita pozitiei sale sociale inferioare. Poligamul nedeclarat isi doreste simularea unei familii provizorii in lipsa celei oficiale, iar barbatul Casanova isi doreste seducerea cator mai multe femei si relatii sexuale cu ele. Poligamul nu isi doreste cantitate, precum Casanova, ci calitate. El alege doar o femeie pentru ca i se pare foarte speciala, dupa care incepe atragerea ei intr-o relatie.

Prin cuceririle sale continue barbatul Casanova isi intretine iluzia de apartenenta la o elita sociala, precum poligamul instarit sau marii bogati ai lumii care pot avea orice femeie doresc. Cu cat femeia cucerita e mai aratoasa si mai bine pozitionata social, cu atat autoiluzionarea ca el ar fi un zeu pe pamant e mai credibila. Desigur, acest lucru are un impact emotional foarte negativ asupra femeii inselate sau abandonate pentru o noua captura.



Daca e si inteligent si stie sa-si mai tempereze din puseele seducatoare, barbatul Casanova poate deveni escroc afectiv ce practica prostitutia mascata, manager sau politician. Daca nu e inteligent, atunci el poate ajunge artist cu succes mai mare sau mai mic la public, iar comportamentul seducator vine ca o manusa peste aceasta profesie.

Femeile isteroide isi consuma erotismul in zona flirtului, fara sa avanseze la acuplare sexuala, spre deosebire de barbatul isteric erotic (Casanova). Ele vor doar sa seduca si nu sa ajunga la cuplu sau contact fizic. Nu le place sa avanseze intr-o relatie, iar cand o fac nu sunt fericite in ea. Accepta sa devina sotii in special pentru statutul social al sotului. Ca si barbatul Casanova, si ele pot ajunge sa practice sporadic prostitutia mascata, atunci cand castigurile materiale sunt foarte consistente. Nu le place viata sexuala normala, dar o pot accepta ca pe un compromis in casatorie sau in relatii pasagere. Femeia isterica seducatoare este o anti-Casnova probabil si din cauza culturii traditionale a rezistentei feminine la avansurile masculine. Daca sunt cultivate, femeile isteroide pot adopta o mentalitate feminista, uneori cu excese extremiste. (Viceversa nu este valabila- nu orice feminista este si isteroida) Insa, la fel ca si barbatul Casanova, care are satisfactia paradoxala a ramanerii in relatie dupa ce paraseste, si femeia isterica traieste paradoxal sentimentul avansarii intr-o relatie de cuplu prin respingerea oricarui avans. Datorita faptului ca par niste sfinte insingurate, uneori multi barbati se indragostesc de ele si-si risipesc averea incercand sa le atraga atentia. Refuzul lor este paradoxal si constant dublat de preocuparea spre a arata cat mai bine si de a provoca pasiuni si suferinte cat mai intense.



Abuzurile isterice de forma exhibitionista

Un caz cu totul special de comportament isteroid este dat de persoanele de conformatie libidinala exhibitionista. Acesta consta in satisfactia libidinala a expunerii unor parti anatomice sexuale primare sau secundare in public sau in fata necunoscutilor. Atat barbatii cat si femeile cu un astfel de comportament libidinal au satisfactia bizara a socarii victimei. Nici barbatii si nici femeile exhibitioniste nu sunt persoane interesate de relatii sexuale cu victimele lor. Daca un barbat cu astfel de comportament exhibitionist atrage o femeie, si ea ii da semene ca ar dori o relatie cu el, el se retrage pur si simplu, evitand relatia*.

In acelasi fel nici femeile exhibitioniste nu vor relatii sexuale cu barbatii pe care vor sa-i socheze. Ele sunt prin definitie provocatoare. Nu vor sa intre intr-o relatie, ci doar sa tatoneze provocator la acest stadiu de seductie de dinaintea contactului fizic. Practic asta e viata lor "sexuala", bazata pe abuz psihic. Ele sunt dependente de ea precum un narcoman de drogul lui. Barbatul care nu raspunde farmecelor istericei e cel mai mare dusman al "vietii ei sexuale" traite la nivel pur de flirt. De aici si reactiile ei explozive care au fost echivalate de limbajul comun cu isteria. Femeile exhibitioniste nu se comporta precum barbatii exhibitionisti in special datorita riscului de a fi violate. Din aceasta cauza majoritatea lor sunt sustinatoare infocate a initierii exclusiv feminine a relatiilor intime, si chiar militeaza pentru incriminarea barbatilor care initiaza un prim contact cu o femeie necunoscuta prin compliment sau salut ca hartuitori sexuali. Pentru a se manifesta liber ele au nevoie de un cadru protector precum cluburile de streap-tease, teatrele sau alte institutii. Uneori ele lucreaza in industria filmelor pentru adulti, dar au satisfactie erotica mai mult din partea echipei de filmat care priveste de pe margine decat fata de ce face partenerul ei cu ele in scena respectiva.

In tarile civilizate exhibitionismul feminin a fost folosit in mod paradoxal pentru revigorarea relatiilor banalizate in cuplu pentru membrii claselor superioare, dar si pentru a provoca dezechilibru emotional celor din clasele de jos, conform interesului pe care l-am detaliat aici. Casatoria este un compromis specific societatii traditionale intre aceste tendinte diferite ale dezvoltarii sociale a sexelor. Indiferent de cat de reusit este un cuplu, si de cat de sudat e, acesta va trece invariabil prin anumite crize de plafonare. Acestea vin in special odata cu transfigurarea libidoului feminin in maternitate. Apoi, ele apar si datorita intentiei instinctual-ancestrale a sexualitatii masculine de a experimenta relatii sexuale cu alte partenere, care creeaza insecuritate sotiei. Unii astfel de barbati nu se mai simt bine in cuplu si divorteaza cu scopul implicarii intr-o alta relatie, altii practica poligamia mascata. Insa cei mai multi folosesc flirtul ca escapada maritala simbolica, iluzorie, fara ca asa ceva sa se intample in realitate, cu pastrarea casatoriei oficiale.

De aceea flirtul si/sau chiar comportamentul exhibitionist au fost incurajate de cultura occidentala. Femeile s-au simtit astfel libere sa se imbrace cat mai provocator si atractiv, spre deliciul audientei. S-a creat astfel la nivel simbolic satisfactia unei recuplari, fara ca relatia oficiala de cuplu sa fie afectata. Vederea unei femei imbracata sumar sau flirtul cu o persoana cuplata oficial au fost adevarate elemente psiho-afrodisiace pentru aceste cupluri rutinate, evitand astfel problemele legate de divortul real si recasatorie. Un astfel de comportament de aratare a formelor intime de catre femei intareste astfel cuplurile mongame traditionale din spatiul modern occidental, printr-o iluzorie satisfactie poligama. Membrii cuplului oficial au trait satisfactia reinventarii prin el insusi. Iata ca pentru casatoriile rutinate acest comportament are rol de sudura.

Legislatia a devenit din ce in ce mai permisiva in intampinarea nevoii acestor cupluri de a se improspata, dupa scaderea apetitului membrilor sai unul pentru celalalt. In fond ea a fost si este in continuare creata si controlata de cei care au trecut prin aceste experiente de cuplu. Ea a protejat pe cat posibil femeia exhibitionista de eventualele abuzuri, precum hartuirea sexuala sau violul, chiar daca in acest moment a ajuns sa scape lucrurile de sub control, dupa cum am aratat in articolul precedent.

Plecand de la aceasta mentalitate, isteria feminina a trecut astfel si ea la un alt nivel, apropiindu-se de exhibitionism sexual in zilele noastre. In secolul al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea isteria era una victoriana, seducand „spiritual”. Dimpotriva, odata cu protectia legala de la sfarsitul secolului al XX-lea si inceputul celui al XXI-lea, ea a devenit foarte seducatoare fizic. Din aceasta cauza, in criteriile comportamentului isteric seductia sexuala a devenit din ce in ce mai vizibila in editiile succesive ale DSM. Comportamentul isteric a ramas totusi acelasi in anumite privinte: de exemplu incercarea de curtare a istericei de catre un barbat aflat pe aceeasi treapta sociala, pentru atragerea ei intr-un cuplu, este tratata prin refuz. Iar daca adera la feminism, isterica in cauza poate provoca si scandal, acuzand pe cel in cauza de hartuire sexuala, desi el a fost pasnic in abordare. (Sunt excluse aici femeile care fac scandal fata de cei ce le abordeaza prin violenta verbala, fizica sau atitudine vulgara). La fel ca si in trecut, daca statutul social al pretendentului nu este suficient de mare, sau daca acesta nu vine cu o „eticheta” comportamentala mult mai rafinata decat cea a clasei in care face ea parte, isterica nu consimte la aceste insistente, dar se comporta in continuare provocator.

Aceasta mentalitate exhibitionista a fost afirmata zgomotos odata cu feminismul din anii 1990. Practic evolutia relatiei cu sexualitatea a feminismului repeta insasi evolutia isteriei. Daca feminismul anilor 1960 era un neopuritanism, precum era isteria postvictoriana, dimpotriva in anii 1990 au aparut voci in interiorul feminismului care si-au afirmat foarte vocal si uneori vulgar sexualitatea.

O astfel de atitudine este asanumita „Filosofie a curvei” afirmata de catre Elizabeth Wurtzel:

„Intentionez sa strig, sa strig, sa ambalez motorul, sa strig cand simt asta, sa-mi revars furia pe Bloomingdale daca am chef si sa marturisesc detalii intime din viata mea cu strainii. Intentionez sa fac ceea ce vreau sa fac si sa fiu pe care vreau sa fiu si sa-i raspund numai eu: adica, pur si simplu, filosofia curvei”

Desi isi afirma „curvia” cu nonsalanta si disponibilitatea pentru servicii sexuale platite, totusi aceste femei rar recurg la asa ceva. Dupa cum am aratat mai sus, e nevoie de o oferta substantiala din partea unui pretendent pentru a accepta vinderea afectivitatii si a corpului. Dar ele nu sunt nicidecum prostituate de strada precum cele cunoscute. Aceste femei au educatie elevata, fiind scolite pe la universitati de prestigiu. Pot sa obtina cu usurinta posturi decente in societate, si de aceea nu au nevoie de a practica prostitutia pentru a supravietui. Uneori ele recurg la aceste atitudini pentru a apara drepturile prostituatelor si sunt chiar militante pentru drepturile omului si ale minoritatilor sexuale. Insa, de multe alte ori acest comportament este dirijat de nevoia de exhibitionism protejat de legislatie din motivele expuse mai sus. Daca exhibitionistul barbat se retrage atunci cand o femeie ii accepta „avansurile”, dimpotriva exhibitionista femeie face apel la legislatie daca vreun pretendent incearca sa le abordeze. De aici si militantismul lor vehement pentru a legifera salutul si complimentul unui barbat necunoscut ca hartuire sexuala, asupra caruia voi insista in urmatorul articol din aceasta serie.

Desigur, legislatia nu se aplica factual in toate mediile sociale. Asa ca exhibitionismul isteric se manifesta doar in mediile selecte ale societatii, precum in arta. Artiste precum Judy Chicago in anii 1970 au facut performance-uri exhibadu-si corpul in spatii inchise, protejate. Fotografiile si materialele filmate au fost ulterior expuse in spatii publice. Uneori la actiunea artistica era invitat un public restrans. In anii 2010 s-a mers mai departe cu exhibitionismul, practicandu-se in fata unui public mai larg, dar totusi unul educat. Artiste ca Ruth Vigueras Bravo, Deborah de Robertis, Milo Moiré si altele dupa ele, au facut performance-uri in astfel de spatii publice cu exhibarea organelor genitale si masturbare.



Chiar daca pe acolo trecea un public cultivat, specific unei clase sociale care nu practica violul, totusi oricine putea avea acces la astfel de spatii. Din fericire la astfel de evenimente au participat doar un astfel de public, asa ca abuzul a putut fi trecut cu vederea in favoarea ineditului. In lumea artei exhibarea corpului, fie masculin fie feminin, nu este un scandal. Artistii au lucrat cu nudul inca din antichitate. Majoritatea artistilor contemporani au studii clasice, fapt care i-a familiarizat de timpuriu cu corpul uman gol. Insa daca aceste actiuni artistice ar fi puse in practica intr-un mediu neartistic, stradal, ele ar deveni abuzuri la adresa omului simplu. Pentru omul de rand, aflat intr-un mediu social defavorizat, cu probleme de comunicare in familie, o astfel de seducere erotica urmata de refuzul categoric al oricarei incercari de abordare este un abuz. Expunerea nuda a corpului femeiesc are urmari certificate experimental in sexualitatea masculina umana, dupa cum semnalele olfactive specifice ale femelelor au urmari in sexualitatea masculina animala. Un astfel de comportament exhibitionist din partea adeptelor susnumitei „filosofii” produce excitatie sexuala barbatilor si frustrare ulterioara daca nu se descarca natural in comportament sexual specific. Am aratat mai sus ca o astfel de supraexcitatie sudeaza cuplurile rutinate. Cei care se afla in relatie de cuplu cu alta femeie isi pot neutraliza pozitiv in cuplu aceasta excitatie. Insa celor care nu se afla intr-o astfel de relatie le produce frustrare.

Viata sexuala si afectiva in general a membrilor claselor de la baza sociala este foarte dereglata. Acesti oameni sunt niste victime ale societatii. Paradoxal, ei au libidoul cel mai puternic, dupa cum am descris aici . Intre trauma si intensitatea libidoului exista conditionare cauzala. Am facut de mai multe ori referire in aceste articole la cazurile experimentelor de aplicare unor socuri dureroase sobolanilor (Miller, Neal E.) , si maimutelor (Robert A. Hinde). In urma aplicarii lor s-au observat cresterea nevoilor de consum precum cele de hrana sau cele sexuala din partea subiectilor. In urma presiunilor specifice ceva mai voalate , la adresa populatiei de la baza piramidei sociale multi barbati trec prin aceeasi trauma precum subiectii animale din respectivele experimente. Rezultatul este o crestere direct proportionala a intensitatii libidoului la barbati. Insa la femei acestea conduc de cele mai multe ori la aplatizare libidinala. Avem astfel situatii anacronica in cupluri, cu barbatul hiperlibidinal in raport cu partenera. Din aceasta cauza la baza piramidei sociale abunda cazurile cu mari probleme de cuplu, mult mai mari decat rutinarea celor de la mijlocul sau chiar varful sau. Foarte multe cupluri casatorite din zonele inferioare ale societatii au relatii glaciale sau chiar de ostilitate constanta, cu violenta domestica si alte orori. Asa ca multe femei de la baza piramidei sociale decid sa traiasca singure, fara partener.

Iata ca a te perinda cu formele feminine la vedere prin fata acestor oameni inseamna provocare. Atat pentru barbatul cu incompatibilitati in cuplu dar si pentru cel lipsit de partenera, o astfel de expunere a formelor feminine provoaca frustrare. Teoria „e corpul meu si fac ce vreau cu el” are o perfecta justificare in dezbaterea privind avortul si utilizarea mijloacelor de contraceptie**. Insa ele acompaniaza un potential abuz pe care, dupa cum vedem, si femeile il pot aduce barbatilor. Initierea relatiei intime exclusiv de catre femei sustinuta de feminism ar putea conduce la stoparea disconfortului unor femei foarte frumoase de a fi deranjate constant de abordarile unor barbati. Dar iata ca o astfel de masura ar spori abuzul comis de exhibitioniste acestor marginali, in extrema cealalta. Abuzul exhibitionistelor consta in crearea unei inhibitii psihodinamice artificiale prin provocarea artificiala a unor dorinte ce nu se acorda cu conditiile de mediu. Ele au simtit ca pot sa mearga si mai departe cu acest abuz de seductie a marginalilor, sub camuflarea unei bune intentii. Discursul feminist vine ca o manusa peste aceste 2 particularitati ale psihopatiei isterice. Si intr-adevar unii barbati defavorizati social raspund ei insisi abuzator, prin comportamentele pe care le-am analizat in articolul acesta . Desigur, aceste abuzuri de raspuns nu pot fi tolerate. Dar, prin faptul ca i-au sedus initial, totusi ele insele sunt originar abuzatoare.

Rolul de aerisire a cuplurilor rutinate pe care exhibitionimul feminin il face este benefic. Dar, la fel ca si in cazul artistelor exhibitioniste, el trebuie canalizat cumva catre aceste cupluri, si izolat de comunitatile defavorizate sau conservatoare. In urmatorul video, la secunda 34, observam o astfel de femeie imbracata cu pantaloni foarte stramti mergand prin zone urbane sarace:



Sustin in mare parte ce se spune in acest video. Teoria feminista conform careia societatea e facuta dupa interesele unor abuzatori emotional si violatori este pe deplin justificata, dupa cum am mai spus  . Femeia in cauza nu este o exhibitionista, cel putin nu una precum cele descrise mai sus. Probabil ca acest experiment a fost facut nu din considerente exhibitioniste, ci pur documentariste, pentru a arata starea barbatilor din aceste medii sociale, desi nu era necesar. Dar ce se intampla incepand de la secunda 34 este un abuz initiat de respectiva femeie. Asa ceva poate atrage comportamente dubioase din partea barbatilor. Toata lumea stie ca zonele defavorizate sunt periculoase. Oricare ar fi motivul, o astfel de plimbare in pantaloni stramti, care lasa sa se vada formele este o provocare pentru acest gen de mediu.

Condamnarea feminista a retoricii misogine a blamarii victimei hartuirii sexuale si a violului este pe deplin justificata. Dar, in cazuri de acestea de exhibitionism, fie el si moderat, consider ca vina trebuie impartita. Daca tu ca femeie mergi intr-o vestimentatie provocatoare intr-un cartier defavorizat sa le arati barbatilor de acolo ca nu-s suficient de buni pentru tine, atunci si tu ai provocat crima careia i-ai cazut victima.

Incurajarea exhibitionismului a condus la revigorarea cuplurilor rutinate din clasele superioare. Dar extinderea sa la clasele inferioare este un dezastru. Practic se creeaza un abuz destul de asemanator cu hartuirea sexuala despre care am analizat in articolul linkat mai sus. Am aratat acolo faptul ca hartuirea sexuala intrainstitutionala este un caz particular al puternicilor sistemului social de a obtine in mod nenatural consimtamantul pentru ceva ce victima nu ar consimti in mod natural. Hartuitorul sexual intrainstitutional obtine prin santaj consimtamantul pentru relatii sexuale, dupa cum statul insusi (adica favorizatii social) obtine consimtamantul pentru numeroasele abuzuri pe care le face. Insa in acest caz avem de a face cu acelasi tip de abuz intors invers. Asta nu inseamna ca un barbat care hartuieste ulterior sau violeaza o exhibitionista ar fi inocent. Insa nu e singurul vinovat pentru asemenea crime. De aceea, asemenea artistei exhibitioniste care s-a limitat la spatiul cult al muzeului, si exhibitionistele trebuie sa se limiteze la spatiile claselor superioare.

Am vazut atitudini contradictorii, cu feministe sexual-excentrice care isi reclama deschis faptul ca sunt femei usoare. Insa, tipic isteric, nu aplica aceasta regula de protejare a sinelui si celorlalti. Desi isi afirma „curvia” sunt gata sa pedepseasca/interzica atitudinea unui barbat „pervers” care le saluta pe strada. Vedem aici un dublu standard de a face bravada din propria perversitate si de a condamna pe a altora.

Pe langa aerisirea cuplurilor rutinate, exhibitionismul feminin e tolerat tocmai pentru acest abuz asupra marginalilor. Femeile despuiate din viata reala, filme sau reclame ii preseaza psihic sa isi ridice stacheta, sa-si ia un job mai bine platit pentru a-si achizitiona un obiect cu care s-o impresioneze pe prostituata de lux sau pe exhibitionista aroganta care are satisfactia unui orgasm autist al socarii slabilor emotional. Cam asta e profilul societatii insasi. La ora actuala societatea nu are nici un interes recunoasca acest abuz, pentru ca asta ar insemna sa-si recunoasca insasi caracterul abuziv fata de acesti oameni. Pentru ca nici mesajele inselatoare si manipulatoare din reclame nu sunt recunoscute drept abuzive. Practic economia mondiala functioneaza prin aceasta propaganda a consumului stimulat artificial de publicitate. Recunoasterea ca abuz a exhibitionismului feminin fata de defavorizatii sociali ar echivala cu recunoasterea ca abuz a publicitatii si a sclaviei modificate in aparent liber schimb. Ceea ce ar reduce profitul corporatiilor. Libertatea unor astfel de exhibitioniste de a extrage satisfacere libidinala din „salivarea” unor marginali sociali atenteaza la libertatea lor, la fel ca si publicitatea care-i ademeneste spre supraconsum.

Numai ca, iata, exhibitionistele sunt o arma cu dublu tais. Vehementa lor ne face sa vedem dincolo de acest strat subtire al abuzurilor pe care ele il reclama. Ele ne dirijeaza atentia spre aceste dedesubturi dubioase ale societatii noastre pe care o credeam onesta. Si, mai ales, ne face sa ne gandim la noi insine, care direct sau indirect, o sustinem. Cu cat e mai mare eficienta lor in a provoca dezechilibre si a „scoate din zona de confort” pe cei ce trebuie adusi in postura de servitori, cu atat ele insele reusesc sa vada dincolo de acest varf al aisbergului abuzurilor, dat de abuzurile sexuale si emotionale. Prevad ca in viitor ale se vor ralia militantilor pentru drepturilor omului in general, astfel ca propria creatie a sistemului se va intoarce impotriva sa insusi.

Initierea exclusiv feminine a relatiilor intime a relatiilor intime nu a fost impusa de exhibitioniste. Ele au ajuns sa se identifice cu aceasta revolutie de echitate datorita vehementei in implementarea acestei norme in plan legislativ. Dar societatea traditionala a avut ea insasi anumite reguli pentru limitarea libertatilor barbatilor care initiaza apropierea intima fata de o femeie. Insa odata cu stilul de viata contemporan aceste reguli s-au cam disipat. Asa ca solutia initierii exclusiv feminine a relatiilor intime, propusa de feminism a venit sa acopere acest vid. Si aici e nevoie de o serioasa dezbatere publica, pentru inlocuirea acelor reguli perimate cu altele noi inainte ca lucrurile sa nu degenereze. La presiunea exhibitionistelor, a prostituatelor mascate, lesbienelor si femeilor cu comportament sexual excentric, feministii/feministele moderati/moderate tind sa accepte incriminarea legislativa a acestui comportament traditional masculin de initiere a apropierii fata de o femeie. In video-ul de mai sus la minutul 01. 45, observam ca o astfel de feminista ce pare moderata vrea sa ridice si comentariul verbal, complimentul sau privirea insistenta la stadiu de „hartuire sexuala”. Despre justificarea morala si juridica a unei astfel de intentii voi analiza in urmatorul articol.

*Trebuie facuta diferentierea intre exhibitionistul propriuzis si violatorul care incearca sa seduca initial prin „calitatile sale” genitale. Asa ca simpla exhibare a partilor intime in fata unei femei nu e o certitudine ca acel barbat va fugi daca femeia ii acorda atentie. De obicei exhibitionistul se manifesta in zonei frecventate preponderent de femei, in timp ce violatorul prefera zone pustii pentru a nu fi prins asupra faptului, insa nici acest criteriu nu este 100 % sigur.

**S-au pus multe presiuni ideologice pe femei ca sa dea nastere la cati mai multi copii. Cu cat o familie are mai multi copii cu atat unii dintre ei vor trebui sa munceasca din greu pentru locuinta, fapt ce-i va face mai profitabili pentru noii stapani  . Dincolo de idealurile morale foarte neaplicabile in cinismul lumii contemporane, este normal sa consideram ca fatul nenascut este parte din corpul femeii, si ca ea poate face orice vrea cu acesta daca este in deplinatatea facultatilor mintale.

In unele tari precum Romania din perioada dictatoriala aceasta decizie personala a fost abuzata prin interzicerea accesului femeilor la servicii medicale de intrerupere de sarcina sau la mijloace contraceptionale.






Post Comment

0 comentarii:

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook