Loading...

30 mai 2017

9. Redefinirea sclaviei conform modificarilor ei moderne. Criteriile sclaviei ramase in relatia contractuala de liber schimb

Asemanari si deosebiri intre sclavul clasic si executantul modern de ordine 9. Redefinirea sclaviei conform modificarilor ei moderne. Criteriile sclaviei ramase in relatia contractuala de liber schimb



Asadar, in aceasta serie de articole am aratat ca exista doua mari diferente intre sclavul clasic si executantul modern de ordine. Prima este amenintarea directa a sclavului cu moartea sau bataia in scopul executarii ordinelor stapanului. Cealalta este interzicerea parasirii locului de munca, adica imposibilitatea de demisie. Cu toate acestea, asemanarile dintre cele doua statute sociale sunt mult mai mari decat aceste doua diferente. Eliberarea formala a sclavului clasic, prin acordarea de libertati precum cea de demisie sau de concediu de odihna, este o falsa eliberare, atata timp cat alte libertati traditionale au fost suprimate intre timp. Chiar daca ele par marunte ca amploare, totusi numarul lor este surprinzator de mare. asa ca numarul libertatilor suprimate ajunge sa contracareze aceste drepturi acordate in plus fata de sclavul clasic precum inflatia atenueaza cresterile salariale. Per total aceste libertati sunt suprimate de conditia moderna de executant modern de ordine.

In ciuda relatiei principial libera si de respect intre sef si subordonat, majoritatea locurilor de munca contemporane contin derapaje sclavagiste mai mari sau mai mici. De exemplu, asa ceva se intampla atunci cand seful are o atitudine subumana, lipsita de respect fata de subordonatul care se straduieste sa faca o treaba buna. Un alt exemplu este cel al subevaluarii subordonatului la adevarata valoare. Principalul motiv al acestei relatii este acela de a-l face si mai profitabil si a-i aduce o productivitate mai mare. Acestea sunt principalele semne ale derapajului sclavagist de la relatia de munca liber consimtita la aceea a muncii fortate. Iata ca definitia clasica a sclaviei prin lipsa libertatii de parasire a locului de munca si plata de tip contractual conform cu munca depusa este insuficienta pentru a feri relatiile moderne de munca de ramasitele mentalitatii sclavagiste.

Asa ca, in ciuda unor diferente nesemnificative, societatea contemporana are in general aceleasi principii precum ale celei clasice (sclavagiste) din secolele trecute. Traim inca intr-o societate sclavagista, dar nu o recunoastem din rusine, jena sau chiar pentru ca suntem prea lacomi in a obtine profit si mai mari in urma negocierii vietii sclavilor. Executantul modern de ordine este mult mai motivat sa urmeze ordinele superiorilor sociali si sa produca mai mult daca se stie in mod iluzoriu un om liber.



Exista o reactie tipica a mentalitatii sclavagiste de a identifica potentialii sclavi si a-i exploata, sau de a-i identifica pe potentialii stapani si a-i promova in pozitii sociale privilegiate. Primii produc ceva concret in jobul lor iar ceilalti primesc joburi birocratice, se prefac ca muncesc ceva dar ei de fapt nu fac absolut nimic. Ei mimeaza munca doar pentru a nu parea niste profitori cinici in fata omului simplu, educat in spiritul vietii si a muncii grele. Asemanarile nu se opresc aici: la fel ca si in trecut, stapanii nu prea fac nimic altceva pentru comunitate decat eventual sa se amuze pe prostia si caricaturile umane ce reies din mutilarea spirituala a sclavilor, dupa ce initial i-au adus in aceasta situatie degradanta. Diferentele pe care le-am analizat in aceasta serie de articole constau in principal in ambalajul diferit specific acestor doua statute sociale. In trecut executantii de ordine se numeau simplu sclavi si fiecare isi accepta pozitia sociala in virtutea amenintarilor. Astazi ei se numesc „domni” „gentlemani”, „siri”, „manageri”, „directori” etc.

Principiul sclaviei infiltrata in relatiile de munca liber consimtita consta tocmai in manipularea mediului servitorului pentru a-l face sa serveasca anumite ordine mai mult decat ar face-o din proprie initiativa interioara a liberului arbitru. Atat sclavul clasic cat si executantul modern de ordine este un om al carui mediu natural sau social este influentat si manipulat incat conduce la scaderea nivelului sau de trai in asa fel incat accepta executarea acestor comenzi pe care in mod normal nu le-ar fi executat.

Educatia individuala primita de la scoala il impiedica pe executantul modern de ordine sa faca o astfel de intoarcere catre natura si sa se elibereze. Fiind format profesional intr-un alt domeniu si avand mintea suprasaturata cu informatii, el fie nu mai are timp pentru asta fie devine prea conservator pentru a-si construi direct adapost si a-si procura singur hrana. Profitand de acest conservatorism, sistemul sclavagist reuseste si astazi sa scoata profit maxim de pe sclavii sai prin crearea si subventionarea unei industrii a iluziilor si amenintarilor.

Acceptarea de catre executantul modern de ordine a unei salarizari sub nivelul valorii de piata a muncii sale este o consecinta ulterioara a sclaviei si nu principiul sau functional. Nu il elibereaza deloc pe sclav de sclavie o crestere a remuneratiei sale. Nu se poate compensa formal acest abuz al manipularii si convingerii sale sa execute acel ordin. In acest caz nu mai conteaza daca, in urma subordonarii sale, candva acel om va avea si el un anumit profit mai mare sau mai mic. Daca subordonatul se conformeaza ierarhiei de comanda doar in urma acestei influentari negative a pietei sau a mediului social, si nu a convingerii personale din contactul cu piata libera, atunci el nu mai este un om liber, ci un sclav. Liberul sau arbitru a fost abuzat.

Iata ca esenta realitatii sociale a sclaviei nu consta in faptul ca o persoana este tinuta in lanturi fizice, fara recompensa si fara posibilitatea de demisie. Acestea sunt semne doar ale celei clasice ce nu se potrivesc la cele ale sclaviei contemporane modificate. E nevoie de o noua definitie a sclaviei care sa fie aplicabila nu doar in cea clasica ci si in acea zona a punctelor comune pe care ea le are cu relatia moderna angajat-angajator. Prin urmare, redefinirea notiunii de „sclavie” la realitatea relatiilor de munca moderne trebuie sa ia in calcul extinderea paradoxala a sa dincolo de limitele impuse de ideologia sclavagista oficiala.

Asadar, pentru a o include si pe cea salariala pe langa cea clasica eu propun o extindere a notiunii de „sclavie” dupa cum urmeaza:

sclavia este starea de a presta anumite activitati profitabile pentru o persoana sau mai multe din varful piramidei sistemului social la cerere expresa pe care o alta persoana le ofera la schimb in schimbul hranei si adapostului, si care necesita efort si timp mai mare de realizare decat in cazul in care respectiva persoana le-ar fi obtinut in mod direct prin liberul acces la resursele naturii.

In sclavia clasica sclavului i se impiedica accesul la resursele naturii prin legea interdictiei parasirii locului de munca. In feudalism aceasta manevra se facea prin extinderea uriasa a proprietatii feudalului in asa fel incât nu mai erau resurse pentru ceilalti. In epoca moderna a relatiilor de munca liber consimtita se foloseste deturnarea sclavului de la aceste resurse prin educatie confuza, inselatorie la schimburi si amenintari difuze, cu actiune in zona mintii profunde, inconstiente. Fie ca vorbim aici despre remuneratie insuficienta contra unei activitati indispensabile, fie ca vorbim despre tulburarea psihica progresiva pe care sistemul social i-o produce in timp executantului modern de ordine prin stres continuu sau damnare sociala, rezultatul este acelasi: o persoana de mana a doua. Un sclav.

La nivel oficial astazi intre notiunea de „sclav” si cele de „manager” sau „director” folosite pentru executantul modern de ordine exista o discrepanta radicala ce trebuie corectata de dragul claritatii. Minciuna care planeaza asupra acestor denumiri din nomenclatorul modern de meserii este dedusa direct din insasi cea a abolirii sclaviei. Terminologia trebuie sa se ajusteze conform acestei realitati dureroase dar abil camuflate de institutii intregi ale statului. Despre aceasta mascarada ideologica din perioada contemporana voi scrie un articol special in viitor.

Desigur, se pot folosi si termenii aflati inca in uz pentru desemnarea celor doua categorii sociale. Se poate face diferentierea intre sclavia clasica si cea salariala, asa cum am facut-o pe parcursul acestei serii de articole. Insa, asa cum am tot spus-o in acesti ani in acest spatiu, a afirma ca intre cele doua statute sociale exista diferentiere radicala, asa cum se deduce din acest circ ideologic al abolirii sclaviei clasice, este o minciuna nu doar gogonata, ci una chiar hidoasa. Voi arata in urmatorul articol de ce sclavia a fost un lucru imoral in lumea civilizata.

Multi teoreticieni au folosit inca din secolul al XIX-lea expresia „sclavie salariala”, si destui teoreticieni contemporani independenti o folosesc in continuare si astazi. Cel mai cunoscut dintre ei este marele lingvist si sociolog Noam Chomsky. Din pacate, o astfel de expresie este contracarata ideologic de intregi armate de filosofi si sociologi de conjunctura, teoreticieni mercenari angajati de sistemul mafiot contemporan pe post de avocati ideologici prin diferite universitati din lume pentru a camufla acest adevar dureros. Ei scriu doctorate, teze si sunt premiati pentru convingerea spiritelor supuse cum ca societatea contemporana ar fi libera. Astfel ca pentru acesti oameni expresia „sclavie salariala”, pare a fi o contradictie in termeni. Situatia e demna de mitul pesterii al lui Platon.

Desigur, autoritatile si tot ce inseamna clase sociale traditional-privilegiate au tot interesul sa echivaleze sclavia doar cu reperele sclaviei clasice. Scopul acestei escrocherii ideologice este acela de a se suprapune peste o ambivalenta dorinta a insusi executantului modern de ordine de a se elibera. Acesti oameni sunt predispusi emotional sa se subordoneze datorita educatiei si a unei mosteniri de mentalitate sclavagiste care este inca vie in sufletul lor. Dupa cum a spus-o genial Nietzsche la inceputul implementarii minciunii abolirii, exista „morale de stapani si morale de sclavi”. Voi analiza in detaliu aceasta ambivalenta intr-unul dintre articolele urmatoare. Reducerea sclaviei doar la aceste semne are un scop foarte practic in ceea ce priveste mentalitatea de profitor social. El consta in crearea iluziilor de libertate politica si economica, dezvoltarea culturii substantelor psihoactive cu care sclavul isi celebreaza zilnic ca intr-un vis frumos libertatea cea dorita timp de secole de filiera sa genealogica. O astfel de libertate sustinuta de alcool si alte droguri seamana insa cu cea a sobolanului care se autostimuleaza hipotalamic (centrul cerebral al placerii) pana la epuizare cu impulsuri electrice provocate de propria actionare a unei pedale ce creaza aceste impulsuri, dupa cum se poate vedea in urmatorul film:


Min 02. 23 

Iata ca in finalul acestui articol si al acestei serii de articole sunt in masura de a dezvolta aceasta idee prin expunerea criteriilor sclaviei extinse in relatiile moderne de munca ce seamana a liber schimb intre doi parteneri. Ele sunt urmatoarele:

(dupa relatia de fals liber schimb)
  • 1. calitatea redusa a muncii in raport cu demnitatea umana;
  • 2. volumul mult prea mare de munca depusa in raport cu timpul liber;
  • 3. volumul mult prea mare de munca depusa in raport cu retributia primita;

(dupa amenintarile indirecte venite din societate)
  • 4. existenta de razboaie artificiale, fara justificare sau slab justificate din partea initiatorilor lor;
  • 5. salariul insuficient pentru asigurarea unui adapost decent si a unei hrane sanatoase;
  • 6. lipsa de asistenta sociala suficienta dupa retragere din activitate
  • 7. atitudinea tiranica a sefilor;




»»  read more

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook