6.2. Solutii ideologice individuale si de grup pentru consolidarea cuplului heterosexual normal

6.2. Solutii ideologice individuale si de grup pentru consolidarea cuplului heterosexual normal

sociologie Gabriel Baldovin   04:21

6. Solutii pe termen lung pentru stoparea crimelor sexuale si a abuzurilor emotionale

6.2. Solutii ideologice individuale si de grup pentru consolidarea cuplului heterosexual normal

Acest articol este continuarea celui precedent

English version soon

In articolul anterior am descris care sunt solutiile generale, sociale ale stoparii sau diminuarii maxime a criminalitatii in general. In articolele de acum incolo voi propune solutii individuale, si de grup pentru femei spre a se apara in fata crimelor sexuale si a abuzurilor emotionale asa cum exista in societatea de astazi. Cei ce pun oamenii in situatia de a face compromisuri au responsabilitatea majora pentru ca le forteaza liberul arbitru si consimtamantul. Ei practic le incalca libertatea, ce cu care societatea contemporana democratica se bate in piept. Insa e si datoria celui santajat astfel sa iasa din starea de santajabil si sa-si organizeze sanatos, ecologic viata. Renuntarea la ideologia profitului maxim a „Visului American”, foarte profitabila pentru bogati si foarte paguboasa pentru saraci sau cei din clasa mijlocie, este cheia acestor solutii. In acest prim articol voi descrie erorile ideologice care atenteaza la consolidarea cuplului heterosexual normal, adica acel cuplu care nu practica deloc comportamente sexuale excentrice, sau le practica foarte rar. In urmatoarele articole voi descrie si problemele ideologice ale acelor membri ai minoritatilor sexuale care ii indreapta spre feminism radical (nu toti minoritarii sexual sustin feminismul radical).

Idealurile prea inalte si erodarea relatiilor amoroase heterosexuale normale

Exista imbolduri psihopatologice pentru incriminarea initierii masculine a curtarii, dupa cum am aratat aici  . Spuneam in acel articol ca anumite femei isteroide, lesbiene sau prostituate ascunse au interes emotional, libidinal sau financiar, (in ordinea corespondenta fiecareia) spre asa ceva. Dar, am aratat aici de ce o abordare stradala pasnica, compliment sau salut, ce nu se incadreaza in criteriile hartuirii sexuale, nu poate fi incriminata ca hartuire sexuala sau viol. De asemenea, am aratat anterior in acest text faptul ca, in acest caz exista o frustrare naturala, dar minora sau moderata, a incalcarii semnului discret specifice etapei a 3-a a curtarii  . Dar aceasta frustrare este supradimensionat perceputa ca incalcare a celei de-a 4 regula , care este mult mai grava. De aici si agresivitatea unor femei care nu subscriu la ideologia feminismului radical, fata de astfel de initiatori , chiar discreti de curtare din postura de necunoscut.

Desi minoritare fata de restul feministelor, ele reprezinta nucleul feminismului radical (nu toate femeile din aceste categorii sustin feminismul radical), si uneori le influenteaza si pe cele moderate, fara o astfel de conditionare psihopatologica spre asa ceva. In acest moment am sa descriu un model psihologic diferit de acelea descrise de mai sus. El poate aparea in cazul femeilor cu libido heterosexual normal, adica la acela care nu au predispozitie psihopatologica asemenea celei descrise mai sus. Insa si ele pot fi infestate de mentalitatea „Visului American” care, ia forma de reverie indelungata la partenerul ideal, in cazul relatiilor amoroase. Din aceasta cauza apar si la femeile fara o astfel de constitutie psihopatologica precum cea descrisa mai sus reactii vehemente in fata unui initiator necunoscut de curtare, specifice feminismului radical. Ele pot ajunge sa sustina incriminarea initierii curtarii de catre un barbat ca hartuire sexuala sau viol. Ele cad in capcana visarii indelungate la un cavaler pe cal alb, care sa fie si neinfricat si intelegator, luptator in razboaie si bland, si frumos dar si salbatic, si bogat dar si inocent, etc., etc. ...

Daca aceste femei indoctrinate cu propaganda „Visului American” sunt abordate fie discret sau ceva mai explicit de un barbat necunoscut in spatiul public, ele sunt jignite in idealul lor marital pe care cred ca il merita, dupa cum un producator e jignit atunci cand marfa lui e subevaluata. Adica le face sa se creada superioare barbatilor pretendenti cu care vor negocia ulterior parteneriatul de cuplu. Desi nu au predispozitie psihopatologica spre a sustine feminismul radical, totusi ideologia aceasta e adoptata si de ele. Predispozitia lor spre cautare de partener aflat mult deasupra nivelului lor social le face adepte ale feminismului radical. Ele il adopta tocmai pentru ca, cred ele, le supraavantajeaza sexist in acest ideal de partener aflat peste nivelul lor social.

Pentru feministele radicale cu predispozitie psihopatologica spre histrionism, lesbianism sau prostitutie ascunsa asa ceva este natural. Insa, pentru cele care isi doresc o relatie amoroasa heterosexuala normala, asa ceva este un handicap. Ele nu-si dau seama ca aceasta retorica feminist-radicala este o negociere prea dura, si barbatii le ocolesc tocmai pentru aderarea la acestei idei radicale. Acest fapt este dublat de insusi idealul masculin influentat si el de mentalitatea „Visului American” de a avea o partenera peste statutul sau social. Rezultatul, il putem deduce, e exact cel opus celui scontat. Atat crimele sexuale cat si problemele singuratatii occidentale stau in expectatiile mult prea mari de la potentialul partener. Acestea constituie un baraj pentru acest gen de maturizare pentru ambele sexe. Karen Straughan a observat foarte bine aceste asteptari mult prea mari care sunt expresia narcisismului personal atat al lor dar care, prin extensie, se poate aplica si barbatilor.




O cantareata precum Shania Twain poate scoate ceva audienta si popularitate pentru aceasta melodie. Insa luata prea in serios, duce la mari probleme de consolidare a cuplului.


Aceste fite pot fi vindecate odata cu bucuria momentelor specifice varstei si etapelor familiale, prin maturizare biologica si psihica. O buna parte din militantele feministe renunta treptat la militantism odata cu consolidarea unei relatii heterosexuale de cuplu. De aici putem deduce ca in militantismul lor este sublimata dezamagirea de a nu avea o relatie multumitoare cu un barbat. Iata aici un astfel de caz de ex feminista care ulterior isi critica fosta filosofie, ca in foarte multe alte cazuri:


Desigur, barbatul nu e ferit de aceasta molima ideologica. Majoritatea barbatilor se gandesc la femei aflate mult peste potentialul lor, si acest lucru ii face sa aiba relatii pasagere, fara continuitate pe termen lung. Si astfel se explica predispozitia unora dintre ei spre incalcare a normelor elementare de curtare si de recurgere la crime sexuale, dupa cum am aratat in articolul anterior. Aceasta mentalitate este profitabila pentru noii stapani, insa este dezastruoasa pentru omul simplu, fie barbat fie femeie. Cuplurile raman impreuna pentru o perioada scurta de timp, insuficient pentru consolidarea unei relatii. De aici a aparut si fenomenul parintelui singur. Natalitatea e in constanta scadere in majoritatea tarilor occidentale in care se practica aceasta „libertate” a manipularii prin amenintari difuze si razboaie  . Deficitul se acopera prin orchestrarea din umbra a conflictelor si dezastrelor din statale vecine celor cu natalitate scazuta, in asa fel incat sa aduca cu sine migratia fortei de munca inspre ele  .

Argumentul „Nu toti barbatii sunt violatori si abuzatori” e totusi unul valid

Exista femei foarte rasfatate in copilarie care apoi nu se mai pot adapta la nivelul social specific familiei din care de fapt provin. Ele sunt dominate de aceasta minune pe care societatea sau divinitatea ar trebui sa o faca pentru ele precum mama pe cand erau ele copii. Asa ca, dupa o astfel de educatie timpurie prea permisiva fetitele ajunse femei cu stil de viata conservator si orientare heterosexuala normala pot subscrie la sustinerea deschisa a unor idei feminist-radicale si din cauza educatiei prea permisive, sau facuta prin rasfatare exagerata.

Am aratat aici ca e mai sigur pentru femei sa se comporte conform cu ideologia feminist-radicala conform careia „toti barbatii sunt abuzatori sau criminali” . Argumentul pentru asa ceva este reducerea riscului de a intalni un astfel de barbat ce poate produce suferinta psihica sau fizica. Orice femeie risca de a cadea prada unui abuzator emotional sau sexual in orice mediu social astazi. Dar cred ca ele trebuie folosite cu tact pentru a nu-i jigni pe cei onesti. Pentru ca, da, exista asa ceva. Eu am mai mentionat anterior in acest text faptul ca exista barbati cu libido foarte scazut  , precum schizoizii de exemplu. Pe langa ei mai sunt si altii al caror libido are intensitate mai mica decat a partenerelor. Asa ceva este o realitate obiectiva, nu o perceptie subiectiva a cuiva. Insa atunci cand aceste idei sunt exprimate direct catre un barbat anume, in mod acuzator, fara probe suficiente, acest lucru risca sa devina un abuz invers, de la femeie la barbat. Pare necredibil pentru feministele radicale, insa am descris aici  ca si ele pot deveni abuzive, si purtatoare de „masculinitate toxica” mostenita patriliniar , in ciuda perceptiei foarte idealizate de sine, cum ca femeile ar fi doar ingeri iar barbatii doar diavoli.

Vedem in acest articol o retorica sustinuta de cateva comicuri de banda desenata despre ironizarea acestui argument valabil cum ca nu toti barbatii sunt abuzatori sau criminali  . Vedem aici acea miopie cu fundament psihopatologic in a recunoaste forta argumentului advers, specifica feminismului radical, despre care am analizat in detaliu aici . Refuzul de accepta realitatea clar vizibila are in acest caz are explicatie in manifestarea si justificarea propriului sadism, dupa cum am aratat in articolul linkat mai sus.

Observam aici un dublu standard in judecarea unei situatii: pe de o parte feministele radicale amplifica artificial frustrarea produsa de initierea chiar si foarte discreta a curtarii  din partea unui barbat; insa tot ele tind sa nu recunoasca deloc frustrare la cel care e acuzat nefundat de abuz sau crima sexuala, fara nici un fel de dovezi, doar pe baza acestei prejudecati feminist-radicale cum ca toti barbatii sunt violatori.

Haideti sa deplangem in comun aceasta strategie perversa de diabolizare a victimelor ce urmeaza ulterior sa fie abuzati/cuceriti, asa cum a fost folosita de marile imperii de-a lungul istoriei! Pai cum poti sa fii credibila ca feminist-radicala ca lupti impotriva abuzurilor in general in situatia in care tu vii cu astfel de argument bazat pe niste comicuri imaginate de cineva si luate ca o situatie obiectiva?! Despre solutii ideologice si practice pentru temperarea sau contracararea conformatiei psihopatologice histrionice voi detalia in articolul urmator.

Gabriel Baldovin

6.1 Solutii generale pentru stoparea criminalitatii

6.1 Solutii generale pentru stoparea criminalitatii

sociologie Gabriel Baldovin   05:11

6. Solutii pe termen lung pentru stoparea crimelor sexuale si a abuzurilor emotionale

6.1 Solutii generale pentru stoparea criminalitatii

Acest articol este continuarea celui precedent 

English version soon

Exista doua tipuri de solutii pentru rezolvarea acestor probleme, la fel ca in cazul oricarei probleme sau a evolutiei spirituale a cuiva. Primul este un mediu social ecologic iar celalalt este psihoterapia. In primul caz sistemul social trebuie sa ia masuri mai clare de preventie a crimelor sexuale. In celalalt caz potentialele victime trebuie sa isi schimbe mentalitatea si perceptia de sine sau a societatii conform noului mediu, mai echitabil. Dezbaterile s-au concentrat in mare masura pana acum pe primul caz. Insa masurile sociale de preventie a crimelor sexuale sau abuzurile emotionale si cele psihoterapeutice individuale functioneaza doar impreuna, nu separat; masurile de protectie sociala fara psihoterapie nu rezolva problema crimelor care s-au intamplat in trecut si care mocnesc in sufletul victimelor sau urmasilor lor. Ele pot preveni traumatizarea viitoarelor generatii sau noi traume pentru persoanele deja traumatizate, desi in urma traumei vor fi mult mai prevazatoare. Insa ele singure nu sunt suficiente pentru readucerea victimei in starea anterioara crimei. Aceste masuri de protectie sociala pot aduce o oarecare multumire de sine, dar in plan personal traumele raman inca active.

Si, combinate cu alte tulburari psihopatologice pot rezulta simptome pe care nici un fel de protectie sociala nu le poate contrabalansa. Normele sociale nu trebuiesc schimbate conform simptomelor psihopatologice ale cuiva, fie acea persoana un rege, un obsesional sau o androfobica, daca sunt minoritate din punct de vedere statistic in raport cu restul cetatenilor. Fobiile nevrotice sunt mobile pe elementele de asociatie psihica; de exemplu teama de copii se poate modifica ulterior in teama fata de vocile subtiri. Asa ca daca la un moment dat s-ar institui regula initierii exclusiv feminine a curtarii, si toti barbatii n-ar mai face nici un semn de initiere a ei, totusi asta n-ar insemna disparitie subita a androfobiei. Androfobicele ar simti apoi disconfort fata de alte elemente masculine, precum pielea sau parul, si asa mai departe. De aceea regulile sociale nu trebuie facute in functie de predispozitia nevrotica a unei minoritati. Aceasta necesita mai curand psihoterapie decat schimbarea radicala a normelor sociale privind curtarea , asa cum a propus o parte din feminism.

Viceversa e la fel de valabila: o androfobica traumatizata anterior de o crima sexuala are nevoie si de masuri concrete de protectie impotriva unor noi eventuale crime inainte de a folosi beneficiile psihoterapiei pentru a elimina angoasa. Fara astfel de masuri o psihoterapie mai curand ar conduce la riscuri si mai mari de a suferi o alta trauma. Simptomul androfobic este in cazul de fata o „invatatura de minte” pentru evitarea unei astfel de noi situatii traumatice. Masurile de preventie a crimelor sexuale se pot imparti in doua categorii, respectiv masuri de lunga durata, si cele de scurta durata. Am spus aici  ca solutia la hartuirea sexuala intrainstitutionala consta in infiintarea unor institutii de monitorizare a raporturilor dintre sexe din institutii. Apoi, am aratat aici care sunt solutiile concrete pentru stoparea violurilor si actelor sadice asupra femeilor. Acestea sunt solutii pe termen scurt privind violenta domestica si sadismul anonim. Toate aceste probleme impreuna cu expectatiile prea mari de la partener si abuzurile emotionale au o rezolvare pe termen lung. Exista si alte propuneri venite de la voci diverse in societate ce necesita, ce-i drept, o mai mare dezbatere publica.

Sistemul judiciar actual nu poate preveni eficient crimele sexuale

In acest moment sistemul social nu are un plan directionat concret pentru stoparea violentei domestice, dupa cum nu are un plan pentru prevenirea criminalitatii in general. Singurul instrument folosit este izolarea sau eradicarea criminalilor dupa ce au comis crima. Fapta comisa este singura imputernicita sa aduca o pedeapsa celui care a incalcat prevederile legale. Insa revenirea la prejudiciul anterior este un deziderat niciodata atins in privinta crimelor cu efect ireversibil, asa ca justitia isi rateaza scopul declarat. Functia ei, precum si a tuturor institutiilor represive este aceea de a emite amenintari fata de cei ce inca nu au comis astfel de crime. Ceea ce arata cat de medievala este inca societatea noastra. Solutia represiva aplicata la preintampinarea crimelor majore este si mai monstruoasa. In Statele Unite se mai practica o justitie preventiva, asemenea celei din filmul „Minority Report”. Politistii americani sunt incurajati sa ucida la cel mai mic semn de nesupunere in fata autoritatii, in intentia de a „curata” natiunea de criminalii minori inainte ca acestia sa comita crima.



Desigur, nu atat rezolvarea problemei criminalitatii este avuta in vedere aici, ci eliminarea inca din fasa a dizidentei politice neoficiale, pornita direct din popor, fara controlul institutiilor politice. Politia americana este asadar o politie politica vopsita in culorile statului de drept. Politistii americani au liber in a elimina persoanele neinscrise in sistemul ierarhic al executarii ordinelor contra unei recompense, dar care folosesc tehnologia moderna, cum ar fi de exemplu un autovehicul.

Criminalii de lux fac legile si decid pedepse pentru criminalii moderati

Pe langa aceasta alura medievala a justitiei, incapabila sa preintampine violenta domestica, sistemul social isi arata neputinta in de a preveni pe cele psihopatologice venite de la sadicii necunoscuti. Si aici este punctul sau slab de la care pleaca si pasivitatea sa fata de violenta domestica impotriva femeilor. In realitate exista un joc pervers pe care autoritatile il fac cu sadicii ucigasi, pentru ca acestia sunt criminali de lux si vin chiar din randurile lor, dupa cum am aratat aici  . Aceia care comit aceste crime sunt in buna masura parte din varful sistemului social. In conditiile in care opinia publica americana deplange constant criminalitatea, iar aceasta creste intr-o anumita perioada, politistii primesc ordine tacite sa faca abuz de arma impotriva oricarui suspect, chiar daca se comit numeroase erori, si multi nevinovati, in special negri, sunt ucisi.

De fapt acesti criminali de lux incearca sa elimine competitia facuta de micii gangsteri, astfel ei parand in ochii opiniei publice niste adepti ai dreptatii. Ei decid politica societatii, asa ca au tot interesul ca sistemul represiv aflat sub comanda lor sa nu ii gaseasca si ei sa isi continue crimele. Iar asa ceva se intampla in mod constant. De aceea sistemul social ii protejeaza tacit pe acesti criminali pentru ca insusi statul nostru s-a format printr-o crima generalizata: o armata a invins-o pe cealalta si i-a cucerit teritoriile. Contractul social de care vorbea J.J. Rousseau este mai curand o fantasmare retroactiva pentru a mai indulci din acest pacat al crimei sociale originale la cer toti suntem partasi. Nimeni n-a semnat vreodata vreun contract cu societatea, ci ea i-a impus de pe pozitiile de forta regulile sale. „Necunoasterea legilor nu absolva de vina pe cel ce le-a incalcat”. Iata ca predispozitia aceasta original-ancestrala spre crima a sistemului social isi are urmasi demni (!!!) in sadicii sociali si cei sexuali aflati la carma sistemului.

Sistemul social da in mod fals impresia ca ar dori stoparea violentei impotriva femeilor. In SUA si alte tari occidentale, un simplu telefon venit de la vecini care denunta un tipat de femeie aduce in cel mai scurt timp politia la usa locuintei in care s-a auzit. Promptitudinea raspunsului politiei atesta disponibilitatea pentru pedepsirea criminalului care a comis deja fapta, conform cu modelul de actiune al institutiilor represive contemporane. Insa masurile de preventie a crimelor domestice sunt aproape nule peste tot in lume, cu unele exceptii. In acest caz se poate imbunatati spectrul de proceduri de protectie a femeii prin masuri concrete de relocare si schimbare a numelui ei, in asa fel incat sa fie ferita de razbunarea partenerului parasit.

La fel se intampla in cazul crimelor sexuale cu autor necunoscut, in care sistemul social este foarte pasiv, desi solutiile concrete pentru impiedicarea lor nu necesita vreo revolutie socio-culturala sau ceva  . Dupa cum am mentionat in acel articol, diminuarea crimelor simple impotriva femeilor inseamna o secare a baltii in care se afla acesti mari rechini ai crimelor sexuale. In acest caz, ei ar fi mult mai vizibili, ceea ce le-ar ingreuna actiunile criminale. Permiterea tacita a crimelor domestice impotriva femeilor are rolul de camuflare a acestor criminali de lux ce practica sadismul ucigas. Iar o masura generala impotriva sadicilor inseamna de fapt o masura impotriva noii sclavii dupa care inca functioneaza societatea, respectiv cea salariala. In mod bizar economia mondial functioneaza cu aceste crime nu doar sexuale, specifice sclaviei in general.

Cercul vicios al sistemului judiciar actual in prevenirea eficienta a crimele sexuale

Sistemul judiciar traditional aflat si astazi in vigoare nu poate iesi din cercul vicios al pedepselor; traumele reprimatorii aplicate criminalilor se bazeaza pe o mentalitate represiv-educativa pentru zona de risc a criminalilor. Dar aceste amenintari cu pedepsele mai curand stimuleaza disponibilitatea aceasta spre criminalitate a grupurilor de risc decat sa o eradicheze. Ca un parinte abuziv care isi traumatizeaza copilul crezand ca il educa, modelul penitenciar de control al criminalitatii produce in mod retroactiv noi criminali, fie reali fie inchipuiti, care traiesc crimele la nivel obsesional-proiectiv. La fel ca si copilul pedepsit caruia i se provoaca o atractie irezistibila de a repeta greseala odata cu pedeapsa, si criminalului sau omului aflat in zona de risc i se induce aceasta atractie de a produce crima si a atinge un fel de perfectiune sociala pe care acestia o vad la privilegiatii sociali.

Readuc in atentie experimentele de administrare de socuri pe sobolani, de catre Neal Elgar Miller si pe maimute de Robert A. Hinde, despre care am analizat aici  . Aceste experimente arata clar ca traumele directe aplicate nu doar ca nu conduc la eradicarea nevoilor, ba chiar conduc la exacerbarea lor. Fiecare individ animal trecut prin aceste experimente a dezvoltat o nevoie mai mare de consum, ci nu o reducere a acestor nevoi. Pedepsele prin tortura publica practicate din perioada medievala pana de curand in istorie mai mult a umplut omul civilizat de tulburari psihice si mentalitate ultrahedonista, predispusa spre criminalitate. La aceasta predispozitie spre consum prin emiterea toxica de mesaje amenintatoare, se adauga influenta toxica a publicitatii , ceea ce creeaza un imbold pentru barbatii inferiori social spre criminalitate sexuala. Voi reveni la acest subiect.

Cazurile de violenta asupra femeilor ne rup inimile in doua si ne umplu mintea de furie. Cei ale caror rude sau prieteni au suferit crime similare vor razbunare. Insa acesti monstri ce provoaca asemenea suferinta sunt bolnavi ei insisi, la fel ca si societatea care ii produce. Adica noi toti. Atata timp cat vom folosi institutiile opresive spre a-i convinge mai mult sau mai putin pasnic sa ne indeplineasca dorintele, vom avea astfel de excrescente sociopatice in comunitatile noastre.

Din pacate femeile sunt atrase in capcane ideologice sau sociale pentru a fi abuzate. Feminismul deplange pe buna dreptate lipsa de protectie politieneasca fata de crimele pe care femeile le risca. Insa solutia nu poate veni de la institutiile represive, pentru ca de acolo vine de fapt problema. Tocmai militarizarea societatii conduce la predispozitia spre criminalitate sexuala, incepand de la aceste comportamente sexuale excentrice pe care le dezvolta cei ce lucreaza in medii traumatice foarte stresante.

Cultura „Visului American” si criminalitatea in general

Observam o evolutiei a sclaviei clasice inspre una mult mai greu de observat si acuzat. In locul sclavului amenintat direct de stapan exista institutii profesioniste de creat razboaie care ameninta indirect sclavul salarial spre a fi mai productiv. Noutatea sclaviei salariale moderne consta in dirijarea sentimentului de evadare prin intermediului consumului. Publicitatea ne serveste cu nonsalanta minciuni grosolane in fata carora aproape toata lumea tace de parca ar fi semnat un pact diabolic. Daca propaganda megafoanelor totalitare provoca apatie, dimpotriva, publicitatea capitalista emisa obsesiv are rolul de provoca irascibilitate, nemultumire de sine, si eterna cautare de satisfactii. Influenta toxica a publicitatii asupra mintii este o propaganda totalitarista spusa pe un ton glumet si creativ. Toate institutiile statului au rol de intoxicare a cetatenilor cu aceasta mentalitate neosclavagista, cu consecinte dramatice pentru tulburarea psihicului. Suntem intoxicati mental de reclame. Omul contemporan este atat de prins in sistemul miselesc neosclavagist al seductiilor si interdictiilor, incat nu-si poate permite renuntarea prin sine insusi la profitul si pozitia sociala de care se bucura acum.

Economia creste vertiginos intr-un astfel de sistem social ultracompetitiv. Accelerarea evolutiei societatii pe care adeptii acestui sistem o invoca este doar partea frumoasa a acestui neospartanism de eliminare a slabilor. Insa cultura „Visului American”, care aduce competitie acerba intre indivizi, incepand din scoala, determina pe termen lung predispozitie psihopatologica. Cultura occidentala a nemultumirii de sine produce profit magnatilor insa lasa in urma un pustiu emotional angajatilor lor cu aceasta neliniste a nevoii de mai mult, mai repede, mai bine, etc. Observand in ce mod acest sistem social aduce libertati superioare celor aflati in varful piramidei sociale, cei de la baza tind sa ocoleasca legile si normele sociale spre comportamente antisociale.

Rolul culturii „Visului American” in explozia tulburarilor psihice

Mentalitatea neosclavagista a muncii pana la epuizare ne face sa vrem mereu mai mult si nu mai stim sa ne oprim. S-a cultivat in fiecare dintre noi hiperstenia. Asta ne face sa consumam mai mult si sa muncim mai mult. Eficienta e un lucru normal. Insa atunci cand „mai mult” are sens de supravietuire, ceva s-a pierdut in acest proces. Am ajuns sclavii eficientei maxime. Supraconsumul nu este o psihoterapie si deja a ajuns cea mai nociva religie. Reversul medaliei este explozia pentru tulburarilor psihice pe care epoca industriala o genereaza continuu. O mentalitate exclusiv pragmatica, neumanista, ce glorifica munca neintrerupta implica mai intai o tulburare psihica usoare spre medie, de tip hiperstenic. Insa, combinata genetic cu altele, ea genereaza intregul spectru de tulburarile psihice mai severe, pana la cele psihotice. Orice fel de crestere economica exploziva conduce la astfel de explozii psihopatologice din epoca moderna. Iar cel mai bun exemplu este cel al „civilizarii” eschimosilor unde rata de alcoolism in randul barbatilor a explodat dupa ce au fost scosi din „saracie” de catre stilul de viata capitalist. Acolo unde exista agresivitate si predispozitie spre violenta fizica apare si acest risc al aparitiei comportamentului sadic.

Solutia pentru stoparea crimelor sexuale si a abuzurilor emotionale consta intr-o societate echitabila

Cele mai multe din crimele sexuale se datoreaza tocmai acestor idealuri prea inalte cu care oamenii sunt indoctrinati din frageda varsta. In materie de relatii amoroase visarea prea mult timp la un partener cu mult peste statutul social poate cauza probleme. Fiecare si-a facut standarde prea inalte de la viata care se reflecta si in ceea ce priveste partenerul de viata, si asta voi arata in special in articolele urmatoare. Standardele prea inalte de la viata descrise la femei acolo exista si la barbati. Si asta este parte din mutilarea spirituala pe care omul intoxicat de mentalitatea visului american o are in societatea contemporana. Cine e afectat devine ulterior el insusi transmitator socio-epidemiologic al acestor abuzuri, identificandu-se cu agresorul si aplicand celor slabi abuzurile la care el a fost supus.

Aceasta este originea imboldului de a ne aroga libertati superioare care uneori abuzeaza libertatile semenilor nostri. Pentru ca mentalitatea toxica si mincinoasa a implinirii de sine prin bogatie („Visul American”) sa nu mai aiba efectele nocive pe care le are pentru sclavii salariali moderni , este nevoie de temperarea acestor tendinte naturale spre a avea mai mult. Solutia tuturor problemelor dintre sexe in general consta in schimbarea mentalitatii „visului american”. Mai intai trebuie stopata libertatea aceasta toxica a varfului piramidei sociale de a abuza straturile sociale inferioare, inainte de a intoxica pe cei aflati pe o scara mai joasa. Endogamia pe care ei o practica ascuns nu poate fi ascunsa total. Mintea omeneasca o percepe, iar rezultatul este o epidemie de ideatie paranoida generalizata in societate.

Desi este in mod tendentios echivalata cu marxismul si numita neomarxism, limitarea libertatilor si puterii celor din varful piramidei sociale este un mijloc de profilaxie sociala. Sistemele sociale cele mai echitabile o practica cu rezultate foarte bune, in ciuda imaginii de sisteme retrograde sau falimentare care li se face din partea adeptilor sistemelor neoliberale. Realitatea insa arata ca acolo unde sistemele sociale acorda asistenta sociala cetatenilor, criminalitatea si implicit abuzurile si crimele sexuale se reduc. Aceste abuzuri sunt originar de natura ierarhica si ulterior ele iau forma sexuala. Odata ce aceste abuzuri sunt stopate, relatiile normale de cuplu se consolideaza in timp si respectul pentru femei creste.

Sistemul social este pus in situatia de a alege un mediu social decent si echitabil, fara criminalitate dar si cu putini oameni dispusi sa execute ordine, si un mediu social toxic, cu criminalitate si violenta impotriva marginalilor si femeilor. Primul model social conduce la evolutie economica modesta, eventual inflatie. Celalalt model social produce eficienta maxima de la sclavii moderni, dispusi sa accepte ordinele venite din partea superiorului ierarhic in schimbul suspendarii amenintarii cu violenta. Asa ceva imbunatateste confortul varfului piramidei sociale, in special in ceea ce priveste apetitul unora dintre ei de a practica criminalitatea de lux, printre care si sadismul ucigas. Desigur, varful piramidei sociale alege ultimul model, pentru ca membrii sai sunt urmasii celor care l-au creat. Ei doar il mostenesc. Acum cand avem instrumentele descoperirii acestei metafraude a civilizatiei, avem posibilitatea de a alege de ce parte ne aflam.

Renuntarea la ideologia hedonista a „Visului American” este solutia pentru stoparea pe termen lung a criminalitatii

Lipsa noastra de decizie asupra unuia dintre cele doua modele sociale atunci ne cam face pe toti partasi la aceasta conspiratie a sistemului de protejare a criminalilor sexuali situati pe o scara sociala superioara. Sigur e ca nu le putem avea pe ambele odata. Apoi, daca ne aflam la mijlocul sau la baza piramidei sociale, primul model al eficientei maxime nu numai ca nu ne avantajeaza, dar chiar ne dezavantajeaza direct, noi fiind de fapt sclavii presati de aceste institutii. Apoi, riscurile ca o femeie din propria noastra familie sa ajunga victima a acestor crime sunt mar intr-o astfel de societate.

Autoritatile si papusarii lor trebuie sa inceteze acest joc josnic pe care il fac si sa ia masuri concrete, foarte usor de imaginat, fata de criminalitatea sexuala. Din pacate, regret sa apreciez ca asa ceva se va intampla curand. Subiectul inca e tinut la sertar, la fel cum sunt dosarele crimelor protejatilor sistemului, pana cand aceste fapte se prescriu. In schimb s-a deschis calea pentru popularizarea dezbaterii acestui subiect de nisa al regulii initierii exclusiv feminine a curtarii, care nu rezolva absolut nimic din crimele sexuale pentru ca sadicii sunt neafectati de ea, si o pot ocoli foarte simplu.

Mediul social ecologic inseamna si ajustarea ideologiei la valorile actuale sau ale viitorului apropiat. Toti ne dorim siguranta in societate insa asa ceva este un deziderat mult prea indepartat pentru societatea actuala. Ne ramane si noua, cetatenilor, sa incercam sa gandim in afara limitelor impuse de aceasta subtila dictatura capitalista spre subiecte preferate ei. Pana atunci eu voi propune mai departe femeilor, si chiar marginalilor in general, un set de masuri de aparare in fata unei astfel de ofensive ideologice dictatoriale care infesteaza mintea si spiritul. In urmatorul articol voi descrie in ce mod idealurile prea inalte afecteaza relatiile amoroase.

Gabriel Baldovin

5.9. Parti bune ale ideologiei feminismului radical

5.9. Parti bune ale ideologiei feminismului radical

sociologie Gabriel Baldovin   04:05

5. Feminismul ca reactie la crimele si abuzurile emotionale impotriva femeilor

5.9. Parti bune ale ideologiei feminismului radical

Acest articol este continuarea celui precedent 

English version soon

Am utilizat metoda psihanalizei generale in limitele dreptului la protectia datelor private

In articolele de pana acum am criticat si respins majoritatea ideilor feminist-radicale (a nu se confunda cu feminismul moderat, justificabil ) cu argumente sociologice, politologice, juridice sau psihopatologice. Dar, dupa cum am mentionat in introducere, nu am scris acest text pentru a demola feminismul, ci pentru a-l intari. M-a interesat un demers public de psihoterapie psihanalitica, fara indicarea concreta a unei persoane, si cu neincalcarea dreptului individual la secretul vietii private. In afara unor exemple publice individuale deja celebre in mediul online, fata de care am mai facut o oarecare incursiune psihanalitica, nu am facut publice cazuri individuale, necunoscute, care ar provoca frustrare celor implicate/implicati. Datorita celebritatii, cele vizate de analiza mea au capatat intre timp o oarecare carapace emotionala in fata parerilor negative care au curs cu duiumul despre ele de la diferiti utilizatori de retele sociale online. Asa ca e foarte probabil ca presupusa mea „psihanaliza salbatica” care le-a vizat, nici macar sa nu ajunga la ele. De fapt psihanaliza mea a avut alta destinatie: respectiv acele persoane anonime care se identifica cu aceste cazuri, si a caror intimitate afectiva e pe deplin protejata. In acelasi fel, psihanaliza generala facuta grupurilor diverse ce constituie feminismul in general sau cel radical in special este un ghid individual pentru femeile implicate spre a se regasi in descrierile mele si a se autoanaliza spre o evolutie personala psihoterapeutica.

Psihopatologia feminismului radical nu este o echivalare a sa cu eroarea stiintifica

In nici un caz nu am vrut sa se inteleaga din acest text ca predispozitia psihopatologica spre ideatia feminist-radicala ar fi ceva incriminabil, precum au facut-o clasicii. Am facut o analiza psihopatologista a ideilor feminist-radicale pentru ca in felul acesta putem intelege mai bine indarjirea adeptelor lor in a le sustine, in ciuda unor contraargumente solide, precum cele exprimate aici si aici  . Existenta acestui acompaniament psihopatologist nu infirma calitatea logica sau stiintifica a ideilor pe care le genereaza, desi le influenteaza. Exact acest fenomen m-a facut sa desprind aceste influente si sa le descriu detaliat precum in acest capitol sau in articolele acesta  si acesta  . Nu exista adevar absolut si eroare absoluta; inchistarea in anumite idei, fara fluiditatea naturala a evolutiei ideologice, fara raspuns la contraargumente, arata o influenta psihopatologista negativa asupra mentalitatii cuiva. Descrierea acestuia poate insemna un canal de drenare si comunicare retroactiva a acestei mase ideologice cu exteriorul.

Astfel de fond psihopatologic exista si la antifeministi, adversarii ideologici al feminismului in general. Foarte multi dintre ei sunt cei mai mari dusmani ai umanitatii insasi. Ei sunt sadici care nu vor ca femeilor sa le fie acordate mai multe drepturi, tocmai pentru a-si perpetua ei pe mai departe viciul maladiv. Asa ca am descris si psihopatologia antifeminismului, la fel de taios precum Michel Foucault a descris supliciile societatii clasice, nu atat in acest text, cat mai ales in celelalte texte pe care le-am scris si inca le voi scrie. Simptomatologia sa e atat de vasta si de diversa incat nu are loc in acest text. Fata de psihopatologia antifeminismului sadic, cea a feminismului radical descrisa aici pare inofensiva. Asadar nu se sustine un eventual repros cum ca as fi folosit psihopatologia ca instrument pentru constructia unui sofism ad hominem impotriva feminismului.

Exclud de aici pe Karen Straughan si adeptele/adeptii sai care face un antifeminism moderat, bazat in general pe argumente. Dar, in ciuda unei analize ce pare la rece, si acolo exista un fond psihopatologic care risca si el sa devina misoginism in mod paradoxal, si nu recunoaste nici un fel de merit feminismului. Fiind o persoana si nu un curent, nu e deontologic sa caut prin biografia ei date psihopatologice si sa le descriu aici. Sunt lucruri personale pe care nu le-am expus nici cand am descris psihopatologia feminismului radical. Am descris doar clase de oameni (in general), si nu indivizi cu nume si prenume. Cred ca puterea contrargumentelor este suficienta in contracararea acestei idei pe care ea o sustine.

Inoportunitatea sau falsitatea logica sau stiintifica a unora dintre ideile feminismului nu inseamna in nici un caz desfiintarea sa, nici macar in varianta sa radicala. Nu sustin mentalitatea clasica a ideilor absolut adevarate, care ar veni de la Dumnezeu, in timp ce cele false ar veni de la diavol sau de la imperfectiunea umana. Ideile eronate fac parte importanta a insasi istoriei stiintei, fiind parte generativa a adevarului. Si exact acesta este rolul acestui ultim articol din acest capitol, respectiv sa arat si partile bune ale feminismului radical. Dupa cum am mentionat in introducere, eroarea are un rol clar recunoscut de epistemologie in geneza adevarului stiintific. Ea este o etapa a adevarului. Ei bine, conform acestui principiu, pe langa opozitia pe care am avut-o in acest text fata de ideile feminist-radicale, acum este momentul sa ii arat si partile lui bune.

Idei inspirate direct din retorica feminismului radical

Faptul ca am ajuns sa fac acest studiu li se datoreaza in mare parte feministelor radicale. Sper ca societatea sa treaca peste prejudecatile mostenite sau preluate de la mediul social la fel cum am facut si eu, si sa ia masuri fata de aceste crime planuite la nivel global. Asa s-a intamplat cu mine insumi. Premisa combaterii exceselor feministelor radicale m-a condus catre analize teoretice mai profunde decat le facusem anterior pe un subiect sau altul. In anumite cazuri, m-au condus spre o mai mare precizie a unor principii la care aderam anterior. Acesta este cazul cu exprimarea mai clara a normelor sociale premergatoare curtarii pe care le-am teoretizat aici  si aici  . In alte cazuri, incercand sa le combat si cautand date obiective, mi-am schimbat eu radical pozitia si am adoptat ideile lor. Asa s-a intamplat cu evaluarea riscului de viol si de experimentare a violentei sexuale a sadicilor pe femeile din clasa mijlocie si de mai jos.

Apoi, in ciuda numeroaselor erori, aripa radicala a feminismului e totusi benefica in primul rand pentru femeile insele. Ideile feminist-radicale exprimate acuzativ, de genul „toti barbatii sunt violatori”, sunt jignitoare pentru aceia dintre noi, barbatii, care n-am facut asa ceva. Dar totusi, aplicate in comportament, le face mult mai prevazatoare si mai putin predispuse la a fi victime. Am criticat constant in acest text sustinerea unor idei feminist-radicale de genul „toti barbatii sunt violatori”. Exprimarea acestor idei in mod acuzativ fata un barbat sau altul, in lipsa unor probe solide ele nu sunt afirmate si indreptate la intamplare catre un barbat anume, estre un abuz. Cu toate acestea eu sustin si recomand tuturor femeilor sa adopte tacut aceste idei la nivel comportamental, discret, fara sa acuze nefundat pe nimeni. Multe dintre ele o fac, ceea ce e bine pentru siguranta lor. Femeile se afla in pericole si autoritatile incearca sa il mascheze. Mass-media controlata astazi de o elita bolnava si perversa contribuie la o imagine mult prea cosmetizata a unei parti din societate, care de fapt se afla la originea acestor orori. Din acest motiv, in ciuda erorilor descrise de mine in acest text pana acum, feminismul radical e benefic pentru ca atrage atentia asupra acestui pact pe care sistemul social il face cu criminalii.

Despre cum m-a inspirat feminismul radical spre a descrie sadismul moderat si ucigas

Dupa ce m-am confruntat cu aceste prejudecati prevazatoare ale feminismului radical am descoperit si conspiratia pe care sistemul o face pentru a ignora sadismul extrem al ucigasilor in serie despre care am scris aici  . Aceasta conspiratie ajunge sa ne orbeasca pe toti. Desi inca din secolul al XIX-lea se stie de existenta unor ucigasi in serie precum Jack Spintecatorul, autoritatile din toata lumea incearca sa ne prosteasca si sa ne faca sa uitam de acest flagel psihopatologic specific capitalismului salbatic si, mai nou, al neoliberalismului. Cele mai utilizate si cunoscute tratate de psihopatologie, respectiv „Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale” (The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders - DSM) sau „Clasificarea Statistica Internationala a Bolilor” (International Statistical Classification of Diseases – ICD) nu exista absolut nimic despre aceste scapari in presa ale acestor manifestari morbide monstruoase ale sadismului specific claselor superioare. Numai in Statele Unite dispar anual intre 400 000 si 600 000 de oameni, dintre care majoritatea femei, dupa cum spune insasi FBI. Nu vorbim aici despre sistemele semidictatoriale ale tarilor marginale, ci de tarile cu mare „traditie democratica”. Aceste femei nu sunt rapite si ucise pentru talharie, asa cum se intampla cu barbatii. Aceste femei sunt rapite de sadici extremi care le ucid monstruos in acte sexuale pe care nici macar feministele cele mai radicale nu le pot descrie. Ei sunt parte din institutiile represive si stiu sa isi stearga urmele pentru a nu ajunge pe primele pagini ale ziarelor. Si totusi unii dintre ei ies la suprafata.

Un jurnalist trebuie sa faca o adevarata munca de investigatie pentru a gasi aceste statistici oficiale, credibile. Exista cateva site-uri precum acesta  , in care sunt date publicitatii astfel de statistici, insa nu este citata nici un fel de sursa oficiala. Nu ne putem da seama de aici daca exista intr-adevar o sursa oficiala si statisticile nu sunt falsificate, sau daca sursa respectiva este una oficiala.

Sexism evident in descrierile psihopatologice ale principalelor modele de clasificare ale tulburarilor psihice

Studiez psihopatologia de 20 de ani si in acesti ani eu insumi nu am putut face o legatura simpla intre sadismul simplu relatat de aceste tratate si aceste crime monstruoase care odata la cateva decenii apar in presa. Specialistii in psihopatologie care editeaza aceste tratate urmeaza obedient ordine venite de la daltuitorii societatii. Am facut aceasta legatura simpla abia dupa ce m-am confruntat cu ideile lor radicale si am vrut sa le combat prin date statistice. Iata ca eu insumi veneam cu prejudecata atent modelata de mass-media oficiala mincinoasa fata de tema temerii presupus excesive de viol; statisticile arata de fapt ca femeile nu sunt suficient de tematoare fata de asa ceva, iar autoritatile prezinta o realitate mult cosmetizata a faptelor.

Pe langa atentia catre conspiratia protectiei ucigasilor in serie, feminismul radical m-a facut sa observ ca psihopatologia nu trateaza uniform abuzurile emotionale comise de barbatii isterici, fata cum sunt tratate cele comise de femeile isterice. Psihopatologia traditionala nu a luat in calcul si abuzurile emotionale ale seducatorilor de tip Casanova pentru care am facut o sinteza aici . Eu stiam despre abuzurile emotionale ale seducatoarelor isteroide fata de barbati, pe care psihopatologii le-au expus in detaliu de-a lungul timpului. Stiam si despre abuzurile emotionale produse de isteroidul barbat printre femei, numai ca acestea nu sunt descrise ca importante si cu aceeasi detaliere in aceste tratate. Am citit despre aceste abuzuri in descrierile lungi, de cateva zeci de pagini, din tratatele foarte voluminoase de psihopatologie. Nu mi-aduc aminte sa fi gasit o descriere a lui macho Casnaova in tratatele de psihopatologie de sinteza pe care le-am studiat, in care sa i se recunoasca drept psihopatologic si abuziv acest comportament. In cultura traditionala asa ceva este incetatenit drept comportament masculin normal. Psihopatologia traditionala nu le-a dat alura de abuzuri, ci au fost evaluate ca gesturi normale ale barbatilor. Acestor comportamente li se dadea o alura de „si altele”, si nu erau retinute atunci cand se facea un rezumat ale simptomatologiei in cauza.

De exemplu, DSM 5 trateaza foarte sexist „Tulburarea de Personalitate Histrionica” (cod 301.50. La criteriul 2 de diagnosticare exista:

„(2) interactiunea cu alte persoane este adesea nepotrivita din cauza comportamentului inadecvat, cu tenta sexuala sau provocatoare.”

Regasim in acest criteriu comportamentul seducator al femeii isteroide, dar nu pe cel al barbatului isteroid. Si Casanova se imbraca sexy precum a seducatoarei isterice, insa nu se afiseaza provocator in mod constant pentru a nu fi confundat cu homosexualii, de care in general se delimiteaza. De asemenea, orice fel de exhibitionism sexual masculin al singurei sale parti anatomice ascunse cultural aduce cu sine perceptia de a fi un violator, ceea ce el evita. El se poate manifesta mai mult sau mai putin exhibitionist precum o femeie isteroida la piscina, la nudisti sau in locurile de acest gen. De asemenea, poate deveni ceva mai exhibitionist exclusiv in prezenta femeilor. Insa un corp masculin lucrat la sala nu e atat de provocator sexual precum cel al femeilor isteroide. Exhibitionismul lui tine mai curand de posesie, respectiv masini, haine, ceasuri si alte accesorii vestimentare scumpe, de obicei inchiriate. Iata cum DSM nu spune in niciuna din editiile sale despre acest exhibitionism masculin in acest criteriu, si nici in descrierea mai detaliata ce urmeaza. Toate editiile DSM au criterii asemanatoare in privinta acestei tulburari. Acest fapt se regaseste si in criteriul 4:

„(4) Individul se foloseste in mod regulat de aspectul fizic pentru a atrage atentia asupra sa.”

De asemenea, in descrierea ceva mai detaliata a acestor criterii ce urmeaza se poate citi:

„Isi pun in situatii jenante prietenii si cunostintele printr-o manifestare publica a emotiilor (e.g. imbratiseaza cunostintele ocazionale cu o ardoare exagerata, izbucnesc in plans necontrolat la ocazii cu incarcatura sentimentala minora…)”

Putem vedea in acest criteriu o descriere mai curand a femeii isteroide. Barbatul isteroid rareori izbucneste in plans. De asemenea, la criteriul 8 iarasi exista o forma specifica feminina:

„(8) Individul apreciaza gresit relatiile sale cu cei din jur si considera ca aceste relatii sunt mult mai apropiate decat sunt in realitate.”

Intr-adevar, atat barbatul isteroid cat si femeia isteroida se dau prieteni apropiati fata de persoane aflata pe o treapta superioara a scarii sociale. Insa barbatul isteroid e mai curand arogant decat apropiat cu cei din jur, asa cum se intampla cu femeia isteroida. In descrierea ceva mai detaliata a acestor criterii ce urmeaza se poate citi:

„ Indivizii ce aceasta tulburare apreciaza gresit relatiile sale cu cei din jur si considera adesea relatiile pe care le au mai apropiate decat sunt in realitate, adresandu-se aproape fiecarei cunostinte cu „foarte dragul meu prieten” ...”.

Cumva, psihopatologia traditionala tinde chiar sa-i laude comportamentul de macho, ceea ce arata o mentalitatea traditional androcratica, abuzatoare, cuceritoare, care astfel isi justifica propria mentalitate si propriile privilegii, dupa cum reclama feminismul cel mai radical. Atunci cand ii analizeaza aventurile lui Casanova, psihopatologia traditionala mai curand ii scoate la iveala ironic esecurile in seducerea femeilor decat sa ii critice predispozitia sa pentru a le abuza emotional prin seducere si apoi abandonare subita. Iata ca teoria feminista a indreptatirii pe care barbatii uneori si-o aroga prin educatia sau cultura discriminarii isi are pe deplin acoperire in modul in care psihopatologii au reflectat abuzurile comportamentului isteroid. Desi cultura consumista promoveaza aceasta imagine, in realitate sunt foarte putine femei care apreciaza barbatul Casanova, si incercarile lui nesfarsite de a avea relatii intime cu cat mai multe femei. Ei bine, plangerile feminismului atat radical dar si moderat trebuie sa schimbe aceasta perceptie popularizata din intentia mentalitatii neosclavagiste de a-i face pe barbati sa lucreze mai mult spre a avea mai multe femei. Asa ca descrierea pe care eu i-am facut-o ulterior, a fost pur si simplu o reamintire a descrierilor largi din acele tratate voluminoase regasite in acuzatiile feminismului radical. Consider ca descrierea pe care eu am facut-o si barbatului isteroid ar trebui adoptata de tratatele de psihopatologie cu descrieri rezumative precum DSM sau ICD. Iata ca in acest caz acuzatiile lor in general nefondate au si o parte benefica.

Antifeminismul: o strategie a privilegiatilor sociali de a submina miscarea feminista

Principalul scop al perpetuarii principiului sclaviei clasice, astazi modificata in aparenta relatie de liber schimb  , este exact acela pe care il descrie feminismul cel mai radical. El a aratat ca exista o cultura mass-media a educatiei in spiritul prostitutiei mascate favorizata de puternicii zilei. Si, intr-adevar, cei care dirijeaza carmele societatii nu doar ca nu fac lucruri concrete pentru stoparea cauzelor acestor crime, dar le incurajeaza si promoveaza in mod pervers, exact cum spun ele. Prin aceasta cultura a prostitutiei promovata in randul mentalitatii comune, privilegiatii social vor sa-si puna in act intr-un viitor oarecare pulsiunile sadice (inclusiv ucigase), fara a putea fi apoi prinsi. La nivelul varfului piramidei sociale hartuirea sexuala se practica la un nivel imperceptibil, unde inclusiv feministele cele mai radicale nu reusesc sa o vada. Apoi, o astfel de mentalitate deschide drumul spre relatii pasagere cu femei casatorite sau nu pentru afaceristi si varful piramidei sociale. Iata ca critica feminismului (inclusiv al celui radical) este pe deplin justificata atunci cand se aplica global, si nu individual fata de un barbat anume.

Varful piramidei sociale nu vrea sa renunte la aceste privilegii abuzive. Pe baza anumitor erori in special de natura politica, marxismul si feminismul sunt recunoscute in general ca nocive de aceste mentalitati, care foarte rar nu au interese sadice. In acelasi fel si sofistii au avut excesele lor, dupa cum prea bine se stie cum le-a avut si marxismul. Insa sofistii au fost niste vizionari autentici  , carora istoria filosofiei si stiintei le-a ignorat contributia decisiva. In acelasi fel, teoria exploatarii cu care marxismul a facut epoca, ramane valabila in timpul noului tip de sclavie practicat de societatea neoliberala, chiar daca ea e preluata tot de la sofistii antici. Respingerea in bloc a teoriilor sofiste, marxiste si feministe, fara analize detaliate a propunerilor lor, se explica exact prin interesul privilegiatilor sociali de a nu-si pierde supraavantajele de abuzatori asupra restului corpului societatii.

Asa ca, pentru faptul ca m-a condus catre aceste indicii, eu consider ca si feminismul radical face o treaba buna, desi suntem in continuare adversari pe temele expuse mai sus. Pentru prietenia pe care o am fata de unele dintre ele, eu sunt dispus sa le sustin pe termen scurt inclusiv ideile radicale pe care le critic la nivel pur teoretic aici. Scopul pentru asa ceva este exclusiv acela de a atrage atentia asupra societatii inechitabile in care traim astazi, care este un pericol la adresa femeilor. Dar, repet, nu sustin aceste solutii propuse de ele pe termen lung datorita argumentelor pe care deja le-am expus in acest studiu si a altora pe care le voi expune mai departe in urmatorul capitol. Multi ar putea ajunge in acelasi fel la constientizarea problemelor si riscurilor la care se expun femeile. Din acest punct de vedere sunt un sustinator si al exceselor feminismului radical. Nu-mi dau seama insa daca e mai benefica atragerea atentiei pe care el o face chiar si involuntar fata de crimele tolerate de sistemul social sadic asupra femeilor, sau mai negativa reactia de respingere a feminismului moderat confundat cu excesele celui radical. Dar asta e o alta tema de dezbatere. Acesta a fost capitolul dedicat feminismului. In continuare am sa descriu soluţiile pe termen lung ale criminalitatii in general si ale celei impotriva femeilor in special 

Gabriel Baldovin

5.8. Feminismul poate exista si fara erorile marxismului

5.8. Feminismul poate exista si fara erorile marxismului

sociologie Gabriel Baldovin   02:50

5. Feminismul ca reactie la crimele şi abuzurile emotionale împotriva femeilor

5.8. Feminismul poate exista si fara marxism

Acest articol este continuarea celui precedent

 English version soon English version soon

Dupa cum au observat mai multi critici, si dupa cum am mentionat si eu in unele articole anterioare, feminismul radical a cam „imprumutat” câteva prejudecati de la marxism. Am analizat in articolul precedent prejudecata organizarii matriarhale a triburilor primitive, explicabila doar prin evitarea incestului si nu prin presupusa putere politica superioara a femeii primitive fata de barbat. Pe lânga aceasta, feminismul in general a fost sedus si de alte prejudecati marxiste si le-a adaptat ideologiei sale. De exemplu „lupta de clasa” a marxismului a devenit sub feminism „lupta sexista”; in locul patronilor exploatatori ai marxismului, el a pus acolo barbatii in general. Rezultatul a fost un marxism al sexismului inversat, dupa care 99% dintre femei ar fi „bune” si 99% dintre barbati ar fi „rai”… Astfel s-a nascut ideea feminst-radicala (preluata ceva mai discret si de unele feministe moderate) conform careia 99% dintre barbati ar fi abuzatori si violatori (sau chiar toti, dupa unele). Aceasta idee vine direct de la teoria marxista conform careia toti patronii ar face ilegalitati sau imoralitati.

Schimbând patronatul din marxism cu „patriarhatul”, feministele radicale au scos astfel acelasi curent politic, cu aceleasi apucaturi resentimentare. Ei bine, dupa cum se intâmpla si cu „raiul primitiv” care isi pierde din magie dupa ce este experimentat direct, la fel se intâmpla si cu comunismul cunoscut de aproape. Comunistii au inlaturat oamenii cu experienta din functiile pe care le detineau, inlocuindu-i cu amatori, scoliti insuficient si fara experienta. Incercarea de extirpare a initiativei particulare de catre politicile marxiste a condus la stagnare economica si teroare. Apoi, in revolutionarismul lor orb, ei au continuat „vânatoarea de capitalisti” in rândurile propriilor camarazi, dupa cum s-a intâmplat cu Stalin care si-a eliminat astfel rivalii pentru sefia partidului comunist pe baza acestor suspiciuni de tradare a idealurilor comuniste. Acesta este tabloul pe care si-l reclama astazi „dictatura matriarhatului”, specifica feminismului radical, prin blamarea tuturor barbatilor ca violatori si abuzatori emotionali. Feminismul radical risca sa repete la nivel sexist erorile politice ale marxismului. In loc sa ii identifice pe profitorii sociali sau criminalii sexuali majori, ele poarta un microscop ideologic cu care observa o falsa hartuire sexuala sau un fals misoginism in glume sau gesturi nevinovate ale barbatilor.

Problemele politice ale marxismului (dictatura comunista) risca sa fie reluate de catre feminismul moderat influentat de cel radical. Desigur, feminismul radical e minoritar; adeptele lui sunt putine, insa merita aici aratat ce riscuri isi asuma feminismul moderat daca se lasa sedus de retorica sa. Feminismul moderat insa poate exista si fara aceasta „dictatura a matriarhatului”, ca aplicare sexista a marxismului ce propunea „dictatura proletariatului”. Din aceasta cauza tin sa le atrag atentia feministelor moderate, cu care empatizez si la a caror ideologie subscriu, despre riscurile la care se supun fara o analiza ceva mai critica a anumitor idei radicale care par seducatoare.

Confundarea patriarhatului cu sclavia

Principala problema teoretica a feministelor radicale e ca ele interpreteaza neosclavia sociala a civilizatiei actuale ca opresiune masculina. Nu patriarhatul este problema societatii, asa cum considera feminismul in general. Si nici Patriarhia, in sens de biserica. Problema societatii umane este razboiul si sclavia practicata de razboinicii clasici, care este inca institutia de baza a functionarii societatii asazis civilizate. Chiar daca in mânuirea armelor sunt implicati direct mai putin cetateni, totusi amenintarile razboilului ne afecteaza pe toti zi de zi, si ceas de ceas. In epoca moderna sclaviei i s-a dat un fals aspect de liber schimb intre cel ce ordona si cel ce executa ordinele, dupa cum am aratat aici  . In locul amenintarilor sclaviei cu bataia sau moartea, avem sclavia prin hartuirea simturilor pentru extraconsum, fapt ce a adus la explozia moderna a tulburarilor psihice in rândul populatiei.

Am spus constant in textele mele faptul ca cultura traditionala este o cultura a abuzului sau a obtinerii artificiale a consimtamântului de la semeni. Acest fals consimtamânt a fost smuls artificial atât de la barbati prin includerea intr-o ierarhie, cât si de la femei, prin presiunile pentru acceptarea relatiilor amoroase. Dar societatea traditionala a insemnat si o evolutie a culturii violentei sau a jafului catre cea a consimtamântului natural, iar regulile de curtare arata exact acest lucru. Feminismul in general a descris acest tip de societate prin sintagma de „cultura a violului”.


Teoria „culturii violului” cu care feminismul in general caracterizata societatea traditionala e expresia directa a sexismului inversat. Ea exclude barbatii din acest malaxor al traumelor, deoarece barbatii au fost mult mai putin violati decât femeile. Dupa cum li s-a mai replicat, barbatii abuzatori sau onesti au fost si ei victime ale acestor abuzuri initiale in scopul crearii predispozitiei spre a servi. Dar abuzurile puternicilor impotriva celor slabi nu sunt doar de natura sexuala, ci si de subordonare ierarhica sau hartuire pulsionala prin intermediul mesajelor publicitariste. Victimele acestui gen de abuzuri pot fi si femei si barbati deopotriva.

Suferinta produsa de barbatii mai puternici celor mai slabi este mult mai mare decât crimele sexuale si abuzurile emotionale asupra femeilor; violarea femeilor are corespondenta in insasi moartea, la barbati. Numarul femeilor arse pe rug sub acuzatia de vrajitorie este mult mai mic decât cel al barbatilor morti prin razboaie. Abuzurile sclaviei salariale moderne s-au regasit mai mult la barbati decât la femei. Sadicii ucigasi produc mai putine victime decât accidentele moderne de munca in care cei care isi pierd viata sunt majoritari barbati. Numarul femeilor disparute, probabil ucise de sadici sunt mult mai mici decât decesele barbatilor. Exista o intreaga dezbatere pe aceasta tema in Occident, privind gradul de suferinta pe care un viol il are fata de cele produse barbatilor de stapânii sau cuceritorii de noi teritorii.

Pentru o critica obiectiva, nesexista asupra societatii

Desigur, dupa cum am mentionat si eu in acest text si altii, femeile nu s-au preocupat de aceasta problema, datorita pactului dintre razboinici de a proteja femeile si copiii, sau a mentalitatii moderne cum ca femeia trebuie sa aiba un job mai usor decât cel al barbatului. Toate acestea sunt masuri feministe pe care societatea traditionala, „patriarhala” le-a adoptat la nivel cultural, pe parcursul evolutiei civilizatiei. Din punctul de vedere feminin violul este singurul aspect negativ al acestei culturi razboinice, in conditiile in care razboinicii au facut acest pact timpuriu al protectiei femeilor si copiilor. Chiar si astazi, principalele traume suferite de femei sunt cele sexuale. In rest viata lor e scutita de traumele la care se expun majoritatea barbatilor, conform cu specializarea lor traditionala. Pentru a evita sexismul inversat, societatile razboinice din trecut sau cele orientate exclusiv spre profit din epoca moderna, ar trebui caracterizare de feminism simplu si cuprinzator prin formula de „cultura a abuzului” si nu doar prin cea a „culturii violului”. O astfel de atitudine sexist-inversata tinde sa nu dea doi bani pe suferinta masculina.

In aceeasi masura nu trebuie trecut cu vederea profitul pe care unele femei il au de pe urma acestei culturi a abuzului. Razboiul s-a practicat si in societatea primitiva, presupus matriarhala, chiar daca fara folosirea sistemului sclavagist. Cei mai multi dintre noii stapâni de sclavi sunt barbati, intr-adevar. Dar sunt si femei care beneficiaza de pe urma acestei comoditati criminale a sistemului care convinge o parte a societatii sa execute ordinele celorlalti. A crede ca apartenenta la sexul femeiesc* le absolva pe ele de la vina sustinerii sistemului actual, este o exagerare tendentioasa. Ea vine de la proiectia vinovatiei participarii la acest sistem opresiv in care traim, exclusiv in cârca barbatilor. A exclude femeile din aceasta stare de fapt, asa cum face feminismul in general, este o manifestare tipica de sexism inversat. Ea are la baza perceptia psihicului profund, despre care am amintit in articolul anterior, cum ca tatal (patriarhul) ar fi rau si mama ar fi buna. Aceasta tema a parintilor buni si rai a fost descrisa in detaliu de psihanaliza.

Feminismul radical propune inlocuirea abuzurile traditionale cu cele moderne, asa cum dictaturile comuniste au ajuns populare pentru ca au promis eliberarea sclavului salarial (muncitorul). Dupa cum am mai spus in aceste articole, stilul de viata contemporan, la fel ca si cel primitiv, este redat in culori mult prea optimiste, in raport cu cel clasic, traditional. Dar, daca ne uitam mai atent vom vedea ca „mizeria” doar a fost ascunsa sub pres, nu rezolvata. Intr-adevar „familia moderna” nu mai are nevoie de un barbat care sa repare lucrurile prin casa sau gospodarie. Astazi exista sobar, zidar, instalator, curatator, s.a.m.d., care vine si face acest lucru in schimbul unei sume de bani. Familia nu mai are nevoie de un tata abuziv, insa abuzurile s-au mutat in noul tip de sclavie, cea salariala. Acei instalatori, sobari, zidari sau curatatori folositi o perioada pentru interesele câtorva astfel de „familii moderne”, vor ajunge acasa obositi si frustrati si-si vor descarca naduful pe familie. Ceea ce va duce eventual la distrugerea ei, si eventual la insingurare si acte antisociale. Iata ca „repararea” patriarhatului de catre societatea moderna de fapt doar ascunde gunoiul sub pres.

Acesta este principalul punct de divergenta pe care il am cu majoritatea adeptelor si adeptilor feminismului in general. Unii dintre ei au o viziune marxista despre evolutia umanitatii spre perfectiune morala si politica, considerând istoria ca un proces de „dezrobire” a marginalilor. Si eu sustin libertatea individuala si iesirea din despotism. Si eu blamez sclavia clasica. Numai ca, spre deosebire de ei, eu cred ca societatea clasica nu inseamna doar imperii (sclavagiste), ci si zone libere, sau care puteau trai in libertate in cea mai mare parte a timpului. Burghezia secolului al 19-lea si capitalismul contemporan nu inseamna doar abuzuri, ci si o evolutie a mentalitati prin insasi evolutia tehnologica ce a conditionat-o. Orice initiativa tehnologica nu se putea face in istorie fara specializarea masculina exterioara spatiului de locuit, dupa cum insasi specia nu putea fi promovata fara specializarea feminina din interiorul ei. Patriarhatul traditional nu se poate echivala cu sclavia clasica si imperiile care au practicat-o, ci cu insasi specializarea traditionala de gen. Exceptând problemele enumerate de mai sus, consider ca aceste comunitati au fost etalonul de convietuire pasnica si de consolidare a valorilor civilizatiei insasi. Iar aceste comunitati aveau o organizare patriarhala.

Da, societatea clasica a comis abuzuri asupra semenilor, atât femei cât si barbati. A blama patriarhalismul sau, inseamna de fapt a bama tehnologia si civilizatia pe care au creat-o in special barbatii, prin specializarea de gen. Personal sunt un mare adversar al abuzurilor traditionale care se mai practica si astazi in societatea contemporana in virtutea inertiei. Dar in momentul in care au aparut in istorie ele reprezentau acel nivel tehnologic si cultural. Da, civilizatia contemporana are problemele ei. Da, orasele sunt suprapopulate si ne simtim dezradacinati fata de modul in care am trait pâna acum câteva mii de ani, timp de milioane de ani. Da, civilizatia umana e inca endogamica, practicând eliminarea discreta a marginalilor. Da, civilizatia umana otraveste treptat planeta. Da, civilizatia umana in continua expansiune distruge viata salbatica si pune in pericol restul speciilor. Sunt lucruri dureroase de rezolvat pe viitor. Dar aceste orori sunt pentru primitiv lucruri normale. Exceptând endogamia practicata din interior, care se realiza din confruntarea cu speciile rivale, toate acestea sunt idealuri ale oricarei specii. Tocmai civilizatia e cea care ne-a facut sa ne razgândim fata de mentalitatea primitiva. Violurile, uciderile pasionale ale femeilor practicate de sadici si abuzurile emotionale sunt si ele probleme mari ale societatii contemporane de rezolvat pe viitor. Dar nu prin trecut. Alternativa trecutului la aceste probleme e lupta directa cu speciile rivale, care e mult mai traumatica decât violul.

Cam acestea sunt principalele puncte de divergenta pe care le am cu feminismul moderat, si in special cu cel radical. Cu primul am mult mai multe puncte comune. Dar si fata de celalalt pot spune ca simt empatia specifica psihopatologului, in ciuda criticilor venite din convingerile mele morale sociologice, politologice, psihologice sau juridice. Din acest motiv si din predilectia mea pentru obiectivitate stiintifica, am sa scot in evidenta in urmatorul articol si partile bune pe care feminismul radical le are inclusiv in erorile pe care le-a criticat pâna acum.

* Unele feministe au ele insele o mentalitate prepsihologica pe care o critica la traditionalisti, conform careia genul este dictat de organele genitale. Din aceasta prejudecata ele deduc ca intre femei si barbati ar exista diferente la fel de radicale cum par cele doua organe. Psihologia a demontat demult acest mit. Asa ca, fiind posesoare de organele genitale femeiesti ele considera ca ar fi automat scutite de masculinitate. Insa, dupa cum se vede ele sunt foarte masculine in vehementa, revarsându-si masculinitatea in acest gen de militantism.

Gabriel Baldovin

5.7. Probleme ideologice in aspectul pejorativ al termenilor „patriarhat”, „patriarhie”

5.7. Probleme ideologice in aspectul pejorativ al termenilor „patriarhat”, „patriarhie”

sociologie Gabriel Baldovin   03:12

5. Feminismul ca reacţie la crimele şi abuzurile emoţionale împotriva femeilor

5.7. Probleme ideologice in aspectul pejorativ al termenilor „patriarhat”, „patriarhie”

Acest articol este continuarea celui precedent 

English version soon

Principala tema a feminismului in general, fie moderat, fie radical, este patriarhatul. Acesta este descris printr-o imagine unilateral-demonica, de subjugare a femeii de catre barbatul abuziv si chiar violator. Ce-i drept, dupa cum am aratat in acest articol, fenomenul medieval al arderii vrajitoarelor arata ca exista o oarecare indreptatire pentru asa ceva. La fel ca si in cazul acuzatiilor feministelor radicale asupra tuturor barbatilor ca violatori, si cea asupra intregii societati clasice ca fiind persecutorie la adresa femeilor este exagerata. In articolul precedent am aratat cum marxismul si feminismul tind sa idealizeze societatea primitiva si sa demonizeze pe cea clasica. In primul caz aceste curente politice i-au trecut cu vederea partile oribile, in celalalt i-au ignorat aspectele pozitive.

In acest context ideologic termenul „patriarhat” a primit cumva un alt sens sub folosirea feminista. Dupa cum vedem in dictionarul Oxford, patriarhatul (patriarchy) se referea initial la tipul comun de sistem social bazat pe familia in care barbatul este „capul familiei”, adica insusi modelul familiei traditionale. Copiii poarta numele tatalui, si rareori femeia isi poate pastra numele initial dupa casatorie. In viziunea feminista patriarhatul, ca organizare sociala, a devenit un fel de sexism traditional. Daca judecam cu valorile de astazi societatea traditionala, atunci vom gasi invariabil acolo sexism. Insa in acele timpuri s-a consolidat diferenta intre activitatile masculine si feminine,conform cu rolul fiecaruia in familia clasica. In acest tip de societate s-a creat o specializare traditionala si multimilenara de gen: barbatul lucra in afara spatiului de locuit, si aducea in interiorul sau cele necesare unui trai comod; femeia prelucra ce aducea barbatul in interiorul spatiului de locuit.

Intr-adevar patriarhatul traditional excludea femeile de la deciziile politice, dupa cum au remarcat feministele. Insa aceste decizii erau parte din specializarea masculina. Dupa cum s-a mai spus si de altii, sexismul traditional a fost in principal unul pozitiv, favorabil femeilor, adica un feminism incipient, traditional. Femeile erau incantate sa nu mearga la razboi si sa nu se implice in constructia de cladiri sau in alte activitati periculoase, tipic masculine. Singurele traume la care se expuneau femeile in acest stil de viata erau cele ale catorva nasteri, sau cele ale violului. Un astfel de eveniment ii putea afecta viitorul in urma unui copil cu tata necunoscut si in general nedorita de barbatii conform statutului ei social. In primul caz nu putea sa faca nimic. In cel de-al doilea caz putea folosi protectia capului familiei, tatal, fratele sau unchiul pentru a o apara impotriva unor astfel de agresori sexuali. Singura conditie era sa ramana in interiorul spatiului de locuit. Feminism spune ca un astfel de stil de viata e un fel de inchisoare. Insa daca ne gandim la zidurile cetatilor de atunci, cam intregul stilul de viata clasic dar si cel primitiv era o inchisoare. In perioada clasica omul trebuia sa se protejeze de atacurile semenilor iar in cea primitiva de cele ale animalelor din speciile concurente pentru resurse.

Ramanand in spatiul de locuit, femeile s-au specializat in bucatarie, curatenie, parfumuri, cumparaturi, decorarea casei si confectionarea de produse vestimentare, pe langa ingrijirea copiilor. Nici femeia moderna nu e departe de asa ceva, desi e o jignire sa ii recomanzi cuiva sa-i schimbe interesul catre asa ceva , daca ea e interesata de activitati masculine. Pentru femeia masculina, o astfel de perspectiva pare un iad, dupa cum si pentru barbati e mai greu cu acele activitati. Dar pentru cea care are atractie spre a naste si creste copii, un astfel de stil de viata nu-i deloc rau. El aduce cu sine numeroase avantaje. In cazul asediilor de cetati din perioada clasica, atunci cand femeile au trebuit sa suporte violurile cuceritorilor, barbatii au fost ucisi de cuceritori, sau marginalizati, in timp ce femeile si-au pastrat statutul social daca nu se implicau politic. „Supunerea” femeii era de fapt un fel de neutralitate in luptele barbatilor. Dupa cum au subliniat mai multi critici ai feminismului, specializarea femeilor pe activitatile de interior e mult mai lipsita de riscuri decat cea a barbatilor. Puterea politica mai mare a barbatului clasic era in acord cu aceste riscuri si cu competentele sale administrativ-economice ce derivau din ele.

Specializarea sexuala traditionala a fost inevitabila pentru societatile traditionale

O specializare prea radicala a genurilor nu a fost de bun augur pentru specia umana, dupa cum o constanta stare de alerta si teama pentru razboi cu comunitati ostile. Tratatele de pace contemporane precum si estomparea specializarii de gen au mai temperat din aceasta scindare masculin feminina. Astazi noi judecam aceste lucruri cu valorile societatile contemporane. Dar schimbarile in societatea moderna sunt majore fata de cea traditionala; am cucerit natura, am eliminat orice fel de rival din alte specii si exista tratate de pace intre majoritatea popoarelor. Un viol asupra unei femei occidentale este pedepsit si in Iran si in Coreea de Nord, chiar daca aceste tari nu au semnat tratate de colaborare cu Occidentul. Toate astea nu erau posibile in trecut si asta tocmai datorita pornirilor primitive neimblanzite inca de civilizatie. Si aceste porniri inca nu au fost estompate total. Din aceasta cauza femeile trebuie sa ia masuri superioare de precautie fata de aceste riscuri. Mare parte din ceea ce feministele contemporane interpreteaza ca oprimare patriarhala traditionala a femeilor era de fapt discriminare pozitiva a lor. Asa ca, la origine de fapt sexismul a fost un protectionism traditional, un feminism clasic, atat cat putea sa fie el la acel nivel de evolutie al civilizatiei.

Desigur, au existat si exceptii, cu barbati care si-au tratat rau sotiile, folosind puterea pentru a abuza. Dar ei au fost dati ca exemplu negativ in comunitate inca de atunci. Impotriva lor au existat sentinte in justitie consemnate istoric. Asta arata ca practicile abuzive nu erau totusi atat de dese precum le descriu feministele in general si cele radicale in special. „Cultura violului” prin care ele descriu societatea clasica nu e tocmai fidela realitatii ei, atata timp cat violul a fost condamnat constant de catre ea. Pe langa articolul anterior, eu am aratat si in acest articol partile negative ale societatii traditionale, care sunt in general abuzuri ale drepturilor omului, fie el femeie fie barbat. Insa, dupa cum am mentionat in ambele, in acelasi fel in care feministele vad in culori prea optimiste societatea primitiva, la fel ele vad in culori pre sumbre societatea traditionala, patriarhala.

E usor astazi sa blamam de la volanul unui automobil faptul ca barbatul traditional ii interzicea femeii sa iasa din casa si o tinea la coada tigaii. Dar pe atunci se circula pe cal sau in sareta sau caruta. Sa mearga vreo astfel de feminista radicala o zi in sa sau in zdruncinaturile unui astfel de mijloc de transport! Si apoi sa aleaga unde era mai comod pentru femeie! In casa sau afara? Si asta doar in cazul in care era membru al clasei nobiliare. Altfel se mergea pe jos, prin drumuri neasfaltate (nu era atunci asfalt), prin noroi sau praf, frig sau canicula, fara vestimentatie sau incaltaminte corespunzatoare. Pentru ca, da, marile firme de haine si incaltaminte inca nu se nascusera, iar totul se facea manual. Din cauza asta articolele vestimentare erau foarte scumpe.

A blama o organizare sociala specifica unui anumit nivel istoric si tehnologic e absurd. Paradigma porumbelului lui Kant, care se crede incurcat de aer in ambitia lui de a zbura mai sus si mai repede, se potriveste si aici: fara aer porumbelul nu poate nici zbura si nici respira; in acelasi fel fara societatea clasica nu putem avea comoditatile societatii moderne. Da, putem blama atitudinile invechite de reprimare a marginalilor, ramase din societatea traditionala in cea contemporana, care are alt nivel tehnologic. Dar e absurd in a blama aceste comportamente in acele momente de evolutie a civilizatiei. Asta inseamna a blama animalele de prada pentru ca ucid pe cele pradate cu care se hranesc. Ce era normal atunci, este perceput de societatea moderna ca abuziv, in virtutea evolutiei mentalitatilor catre o societate mai putin opresiva si mai permisiva. Femeia supusa sau chiar barbatul supus, asa cum erau normal sa fie in acele vremuri, nu mai exista decat rar, ca ruine ale acelei societati in cea contemporana. Libertatea contemporana dezavueaza aceste nuclee de putere. E firesc sa militam pentru reducerea puterii pentru fiecare dintre noi, spre a intampina astfel riscul abuzarii celor mai slabi, nu sa intoarcem abuzurile cu sensul schimbat, de la femeie la barbat, mizand pe presupusa sanctitate a femeii care nu ar cadea in acest abuz al excesului de putere.

Rolul sexismului inversat in diabolizarea societatii traditional-clasice

Marxismul, cu blamarea societatii traditionale, poate fi seducator, in conditiile in care libertatile aduse de evolutia sociala au fost constant mai mari. Apoi, Blamarea prea excesiva a societatii traditionale, patriarhale asa cum face feminismul in general, are o explicatie psihopatolgista. O astfel de idee vine de la blamarea tatalui in general specifica feminismului radical si raspandita apoi in corpul majoritatii adeptelor si adeptilor celui moderat. Experientele personale ale unora dintre ele din postura de fiice sau iubite ale unor astfel de barbati traditionali abuzivi le-au creat aceasta fobie fata de mentalitatea traditionala. Altele au o problema cu propria constiinta discordanta fata orientarea lor sexuala excentrica, ce se proiecteaza apoi identificatoriu (in sens psihanalitic) in exterior. Daca ne gandim la supraeul acuzator al acelor femei cu preferinte sexuale excentrice care compun feminismul radical (nu toate feministele radicale au preferinte sexuale excentrice), o astfel de acceptiune terminologica pejorativa are sens de identificare cu agresorul. Blamarea principiala a tatalui acuzator fata de preferintele sexuale excentrice in general (si ale fiului/fiicei in particular) se dovedeste a fi o prelungire a aceleiasi prejudecati specifice feminismului radical dupa care toti barbatii/tatii ar fi violatori. Asadar, putem intelege aceasta prejudecata foarte adanc incastrata in mentalitatea feminista in aceasta lumina a acuzarii supraeului: „ma acuzi ca sunt diferita, te acuz ca esti violator”.

Insa sunt destule femei care au experimentat si partea buna a societatii traditionale, sau nu au impulsuri sexuale excentrice care sa aduca sentimente de vinovatie. Tocmai din aceasta cauza femeile de mentalitate traditional-conservatoare sunt adversare ale feminismului , inclusiv al celui moderat. Din aceasta adversitate s-a si nascut ideea blamarii societatii traditionale si a patriarhatului ca model de specializare masculina de exterior. Propunerea organizarii sociale matriarhale a gasit insa mai multa simpatie in randul femeilor cu mentalitate traditional-conservatoare, seduse cumva de perspectiva puterii.

Patriarhatul versus matriarhat in relatiile amoroase

Am aratat aici , nu sustin androcratia absoluta in constructia cuplurilor. Rolul prea mare al barbatului in relatia de cuplu, excluderea generala a femeii din deciziile privind cuplul si familia, este specifica societatilor razboinice. Insa, in aceeasi masura, nici extrema opusa nu este viabila. Supradimensionarea aportului femeii in relatiile amoroase asa cum este propusa de feminismul radical, este o expresie a acelorasi tendinte abuzive pe care dominatorii sociali le exercita. Unele femei le mostenesc in zilele noastre si le practica, dupa cum se vede. Daca in societatile abuzive sau violente femeia era exclusa din deciziile privind cuplul, dimpotriva, feminismul radical vrea sa excluda barbatul mai mult sau mai putin din aceasta ecuatie.

Odata cu automatizarea moderna, aceste roluri traditionale de gen, cu specializarea masculina pe activitatile de exterior si cea feminina pe interior, s-au mai estompat. Barbatul modern face o parte din treburile traditionale ale femeii si invers. Dar asta nu inseamna in nici un caz ca femeia moderna trebuie sa ajunga un barbat „traditional contemporan”, sau invers, ca barbatul modern trebuie sa ajunga supus precum o femeie traditionala. Feministele radicale acuza barbatii cu mentalitate traditional-conservatoare de neadaptare la societatea contemporana si comportament medieval. Insa ele insele sunt dominate de aceleasi apucaturi invechite. Predispozitia traditionala originar masculina de diminuare a rolului partenerei in relatia de cuplu este mostenita direct de catre aceste feministe radicale. Lasarea constructiei cuplului exclusiv in sarcina femeii este un exces al polului opus exceselor traditionale. La constructia unui cuplu este firesc sa participe ambii parteneri, cu o oarecare contributie mai mare din partea barbatului, conform, cu statutul sau biologic. Libidoul masculin mostenit de ele pe linie patriliniara, cu tendinte (mai mult sau mai putin) sadice , le face sa se comporte (grandoman) satrapic fata de potentialii parteneri, la fel cum ascendenta patriliniara s-a comportat cu partenerele lor.

Teoria initierii exclusiv feminine a curtarii este o manifestare tipica a acestui feminism radical, sexist, la care adera si unele adepte sau unii adepti ai celui moderat. Acesta repeta practic abuzurile seducatorilor Casanova sau neindemanaticilor care jignesc femeia prin incercarea prea rapida de apropiere afectiva de ea. Am aratat ca initierea prea directa, prea explicita a curtarii unei femei de catre un barbat necunoscut incalca regula a 4-a premergatoare curtarii , si etapa a 5-a a (a acceptului)  . Dar, in aceeasi masura, si propunerea initierii exclusiv feminine incalca etapa a 2-a (a semnului discret) si a 4-a (a productiei culturale amoroase). Asa ceva afecteaza libidoul normal atat al femeilor normale cat si al barbatilor normali pentru ca exclude etapa a doua a raspunsului barbatului si a 4-a a submisivitatii sale la nehotararea femeii. La fel ca si in cazul masculinitatii abuzive, feminismul radical tinde sa abuzeze comportamentul biologic si traditional cultural consolidat al sexelor.

Asa ceva este de inteles pentru femeile cu preferinte sexuale excentrice. Am aratat in articolele linkate mai sus ca acele lesbiene sau prostituate ascunse care fac parte din nucleul feminismului radical (nu toate) au in primul rand un interes pur sexual sau financiar in a initia ele curtarea, sau a nu fi deranjate de propuneri neinteresante. Ele vor sa intoarca in primul rand cu semnul schimbat biologia si psihoafectivitatea sexualitatii, conform cu propriul lor libido. Feministele radicale isi doresc ca rolul masculului sa devina la fel de pasiv, precum este insinuat rolul femeii de catre barbatii Casanova. Ele vor un barbat papusa, robot, care sa raspunda la comenzile lor. Cam la fel cum isi doresc si barbatii Casanova de la femei. Ele vor sa intoarca cu semnul schimbat si proasta traditie sexista, inlocuind barbatul abuziv traditional cu femeia abuziva moderna. Dupa cum barbatul abuziv traditional isi impunea vointa in fata sotiei supuse, fara sa accepte raspunsul ei, in acelasi fel si femeia abuziva vrea sa decida ea totul intr-o relatie. De aceea se poate spune ca feminismul radical este un sexism traditional inversat. Dupa cum am mentionat mai sus, aceasta idee este preluata apoi si de feministele moderate in lipsa unor contraargumente satisfacatoare atat pentru ele cat si pentru societate in general.

Dar, in mod paradoxal, majoritatea barbatilor sunt de acord cu asa ceva la nivel fantasmatic. O femeie care vine ea val vartej si se ocupa de toate, ne agata pe strada pe neasteptate, de duce in locuinta ei si ne sechestreaza acolo e o minune dumnezeiasca pentru majoritatea dintre noi. Haideti sa ne uitam la reveriile lui Tudor Chirila! Cam seducatoare perspectiv asta, nu?


Atunci cand Karen Straughan deplange faptul ca barbatii ar fi si ei violati de femei , incercand sa aplaneze plangerile femeilor fata de trauma perspectivei violului, o face din perspectiva feminina, nu masculina. Daca pentru femei perspectiva barbatului violator e iad, dimpotriva, pentru barbati perspectiva femeii violatoare e insusi raiul. Sunt barbati care platesc prostituate sa joace aceste roluri si cauta cu disperare o partenera cu oarecare tendinte sadice. Din pacate pentru ei, feminismul radical care sustine teoria initierii exclusiv feminine a curtarii  exact asa ceva nu doreste sa faca... Sunt unele prostituate nimfomane ce pot face asa ceva din propriul interes libidinal, si astfel fac un loc de munca din tulburarea lor libidinala. Insa acele prostituatele ascunse care sustin feminismul radical (nu toate prostituatele ascunse sunt feministe radicale) simuleaza excitatia sexuala si intentia de a controla totul intr-o falsa relatie in fata unui barbat bogat, care plateste o suma considerabila la un moment dat contra „serviciului” lor. Pana la o astfel de ocazie feminista radicala cu astfel de preocupari pare o acritura sexy pentru barbatii de rangul ei social, fara nici un interes de joaca de-a politista…

Cu atat mai putin acele lesbiene din feminismul radical radical (nu toate lesbienele sunt feministe radicale) nu sunt dispuse sa joace acest rol. Iar despre femeile isteroide, care reprezinta cel de-al treilea grup psihopatologic ce sustine feminismul radical, nu sunt prin natura lor interesate de relatii amoroase. Iata ca exact asta e problema principala a initierii exclusiv feminine a curtarii, ca feminismul radical nu o face …

Exista imbolduri poetice clasice care le face pe femeile normale sa rezoneze la ideile feminist-radicale. Prejudecata marxista a raiului primitiv s-a metamorfozat in cea feminista a raiului feminin. Exista destui poeti care au descris asa ceva dupa ce s-au idragostit. Am amintit deja in articolul precedent faptul ca unele feministe moderate (care cocheteaza cu cel radical fara suport psihopatologic lesbian sau isteroid) se afla in cautarea unei astfel de experiente cu vreun poet nerecunoscut. O sa revin cu argumente in acest sens in celalalt capitol, atunci cand voi descrie cazurile femeilor care s-au implinit familial si si-au gasit un partener pe masura, si care renunta ulterior la militantismul feminist. In asteptarea unei iubiri „ca-n filme”, sau ca in literatura clasica, ele incearca sa se suprapuna cat mai fidel peste aceasta imagine descrisa de acei poetii deja consacrati in istoria literaturii. Din acest motiv ele se comporta exact ca in descrierile din poeziile lor, respectiv ca zeite, sau membre ale vreunei specii superioare, poate extraterestre. Dar, trebuie sa retinem ca aceste perioade de pierdere a luciditatii din dragoste, sunt totusi rare. Gradina edenala feminina se mai vestejeste dupa experimentarea sa directa, si inclusiv poetii au vazut asta pe pielea lor…

In urmatorul articol voi continua demersul de separare a feminismului moderat de marxism.

Gabriel Baldovin