Baldovin Concept censured on Facebook

(ro- for English scroll down) Baldovin Concept a fost pentru o perioada in imposibilitate de a fi publicat pe Facebook. Probabil ca unii dusmani ai sigurantei femeilor au fost deranjati de articolele scrse aici in ultimul an, si l-au raportat masiv ca spam, desi continutul sau nu contine reclame si nu vinde nimic. La rugamintile mele, dvs. cititorii ati contraraportat ca spatiu sigur care nu incalca standarderele comunitatii, pentru care va multumesc.

Eng- Baldovin Concept was for some time banned to be published on Facebook. Probably some women's security enemies were disturbed by the last year's articles I wrote here and received multiple negative spam reports to Facebook, although its content doesn’t contain advertising or any kind of commerce. But due to my asking for help, you the readers counter-reported this space as safe, not going against the Facebook Community Standards, so I thank you for that.

31 ianuarie 2018

1. 2. Tipuri de hartuire sexuala

1. Abuzurile fizice cu violenta greu dovedibila in relatiile amoroase


1. 2. Tipuri de hartuire sexuala



Dupa scandalul femeilor violate sau obligate sa intretina relatii sexuale cu un cunoscut producator de film american, au aparut pe retelele de socializare numeroase declaratii ale unor femei violate sau hartuite in diferite contexte. Au aparut si anumite exagerari urmate de dezbateri in media, respectiv daca cele in cauza au fost hartuite sau nu. Dar dincolo de ele, cazurile reale de abuz sexual atesta un lucru ingrijorator: desi legislatia ofera anumite indicii pentru incadrarea acestor fapte, totusi aparatul judiciar a esuat lamentabil in a preveni abuzurile sexuale. Acest lucru se intampla deoarece ea a refuzat constant sa introduca in corpul de lege situatiile concrete de hartuire sexuala si sa le preintampine. In acest moment legislatia este foarte evaziva peste tot in lume in ceea ce priveste aplicabilitatea textului sau la situatiile concrete, desi da impresia ca poate opri si sanctiona aceste abuzuri.



Din aceste prevederi expuse mai sus putem vedea ca legislatia internationala e cumva focalizata impotriva hartuirii sexuale stradale (de exterior). Ea consta in continuarea tentativei de apropiere emotionala fata de o femeie pe strada sau in alte locuri publice, dupa ce aceasta si-a manifestat odata refuzul, cu scopul de a obtine o intimitate artificiala fata de ea. Dar, pe langa aceasta mai exista si o hartuire sexuala intrainstitutionala care foloseste alte instrumente decat cele ale hartuirii sexuale stradale. Ea consta in actionarea premeditata impotriva unui oarecare interes al victimei in interiorul unei institutii. Aceasta poate fi una de refuz de acordare de ajutor sau facilitare cuvenita din partea sistemului social, sau poate fi una de abuz in interiorul clauzelor unui contract de munca.

Urmare a acestei strategii de obtinere nenaturala a consimtamantului pentru relatii intime, in urma unei negocieri ulterioare intre hartuitor si victima, una dintre parti propune acordarea de favoruri sexuale pentru incetarea atacului asupra acestui interes. Daca propunerea vine de la hartuitor, atunci hartuirea este explicita. Daca ea vine de la victima, atunci hartuirea este implicita. Prima consta in cererea directa sau indirecta de favoruri sexuale de catre hartuitor. Cealalta consta in fortarea unei propuneri de favoruri sexuale care vine direct de la femeie pentru a-si apara dreptul incalcat. Cele doua forme de hartuire se pot imbina in decursul procesului de negociere care urmeaza abuzului asupra dreptului victimei. Iata ca hartuirea sexuala intrainstitutionala nu consta in folosirea „tehnicilor” de hartuire sexuala stradala in interiorul unei institutii. Daca se intampla, asa ceva este o banala hartuire sexuala stradala aplicata in interior. Dar hartuirea sexuala intrainstitutionala foloseste tot timpul pozitia de forta, de putere a hartuitorului si diferite tehnici de santaj asupra victimei care se pot aplica din aceasta pozitie.

Actiunea hartuitorului de abuzare asupra unui drept al victimei, in scopul pescuirii de favoruri sexuale pentru incetarea lui, poate fi una pasiva sau poate fi activa. Cea pasiva consta in refuzul de promovare la locul de munca sau de acordare unor drepturi inerente, conform cu munca depusa si cu evolutia profesionala a colegilor, sau in lipsa unor competitori directi pentru ocuparea respectivei functii superioare meritate. Pur si simplu superiorul ierarhic refuza indeplinirea formalitatilor de promovare, asteptand anumite favoruri in schimb. Se poate deduce de aici ca superiorul ierarhic conditioneaza acceptul pentru acest drept de acordarea unor favoruri, care cel mai probabil sunt de natura sexuala. Cea activa consta in acordarea initiala a unor drepturi, privilegii si oportunitati de dezvoltare a carierei, cu anularea lor subita si fara explicatie, dupa o perioada in care hartuitorul nu a primit anumite favoruri. Este cazul cu anumite artiste care sunt initial selectate intr-un proiect artistic, dupa care producatorul sau isi schimba brusc ideea, alegand pe altcineva, fara nici o explicatie. Pentru a-si pastra rolul in acel proiect, artista vine apoi ea insasi cu aceasta propunere de favoruri sexuale.

Desigur, atunci cand un proiect este finantat din surse private, interventia legislatiei in el este aproape imposibila. Profitul maximal este principalul criteriu pentru constituirea echipei ce lucreaza in el. Insa atunci cand proiectul este finantat de la bugetul de stat, unde profitul sau pierderile nu afecteaza radical productia, astfel de practici sunt dubioase. Chiar si un proiect privat care inlocuieste constant angajatii, folosindu-i doar o luna „in probe”, si platindu-i la jumatate din suma cuvenita unui angajat propriuzis, da de banuit ca acolo se intampla ceva dubios. Daca o astfel de practica, se prelungeste pe durata anilor, fara ca o persoana sa fie angajata pana la urma pe o astfel de pozitie, asta inseamna ca undeva se intampla un abuz. Este un mod ascuns de a pune presiune pe potentialul angajat. Iar, daca persoana este femeie, abuzul poate fi si cel de hartuire sexuala intrainstitutionala. Asa ceva se poate intampla si in cazul barbatilor in tarile unde legislatia muncii este formala, iar angajatorii se comporta precum feudalii. Pana si sportivii, pe umerii carora atarna presiune mare pentru a avea rezultate, au contract de 6 luni sau un an. Ce vrea sa sugereze acest refuz de angajare cu forme legale dupa incercari repetate pe o perioada de cativa ani, prin care oamenii au fost platiti sub nivelul muncii lor? Cumva ca aceasta companie ar fi prea buna pentru nivelul actual de evolutie a umanitatii? Ma indoiesc. Sistemul social, daca e unul echitabil, trebuie sa intervina mai ferm in aceste cazuri daca vrea sa para unul echitabil!

De asemenea, este foarte dubios ca o femeie care a fost angajata într-o companie, si care a lucrat acolo o perioada cu rezultate bune, sa aiba dintr-o data rezultate foarte slabe. Desigur, aici poate fi acceptata exceptia de boala somatica, sau un posibil debut de tulburare psihica precum alcoolismul, jocurile de noroc, sau altele. Oricum, acestea sunt mai frecvente la barbati decat la femei, iar hartuirea sexuala se face preponderent catre femei. Chiar si in cazul barbatilor, dar cu atat mai mult în cazul femeilor, acolo unde nu exista astfel de evenimente in viata unui angajat, se poate deduce ca nu exista motive pentru ca munca acestuia sa devina mai ineficienta in mod subit. Este evident ca, in acest caz, undeva, superiorul ierarhic ce evalueaza negativ dintr-o data munca acestei persoane are un interes in ceea ce priveste persoana sa, si e foarte probabil ca acest interes este unul sexual.

Este de asemenea, foarte bizar ca o studenta care ia note rezonabile pana in anii terminali, dintr-o data sa nu mai poata trece examenele, fara ca ea sa acumuleze absente de la cursuri, sau sa existe factori perturbatori precum cei mentionati mai sus. Este probabil ca vreun profesor pervers le hartuieste. In Romania se intampla frecvent asa ceva insa si in tarile civilizate. Universitatile au autonomie organizatorica si au aspect de stat in stat, uneori. Asa ceva e de dorit pentru obiectivitatea academica ce trebuie sa ramana neafectata de numiri politice. Insa atunci cand aceste fapte se intampla lucrurile trebuie tratate altfel.

Din pacate, in societatea romaneasca astfel de presiuni cu folosirea instrumentelor aferente de natura ierarhica se practica in mod curent in universitati de catre profesori asupra studentelor sau inferioarelor ierarhice, in general de catre superiori asupra femeilor aflate inferior in ierarhia organizatiei de activitate. Profesorii de la universitati folosesc arbitrariul notelor pentru a face astfel de presiuni, in timp ce in celalalt caz se foloseste un spectru de pedepse specifice presiunii ierarhice. In ambele cazuri victimele sunt defavorizate fie prin note mai mici decat merita, fie prin pedepse nemeritate in raport cu munca depusa. In legislatia romaneasca hartuirea sexuala nu contine nici macar aceste prevederi rudimentare precum in cele occidentale. Articolul. 223 din Codul Penal, citat mai sus, este foarte evaziv in acest sens, fiind practic foarte favorabil practicilor de mai sus.

E posibil sa existe texte de lege in alte tari unde si hartuirea sexuala de interior sa fie mai bine reglementata decat in cazul celor citate. Scopul acestui articol nu este acela de a face o analiza legislativa comparata. Oricum exceptia e mai putin importanta. E suficient ca exista cateva tari civilizate unde aceste cazuri foarte frecvente nu sunt preintampinate. Sistemul social le tolereaza tacit. De aceea, in acest moment atat legislatia cat si institutiile aferente ei nu sunt suficient de functionale pentru a preintampina aceste cazuri de hartuire sexuala. In anumite tari occidentale astfel de prevederi pentru aceste fapte exista doar in ceea ce priveste violul. De exemplu in codul penal german (Strafgesetzbuch), (pag. 85), aceasta lege descrie o foarte larga varietate de cazuri de abuzuri sexuale. Aici se descrie pozitia de putere asupra victimei ce poate fi nu doar inferioara ierarhic, dar si imatura, prizoniera sau sub tratament. Mai departe, in aceasta lege este incriminat si abuzul impotriva prostituatelor, in lipsa consimtamantului.

Observam ca in aceste prevederi din legislatia germana nu exista propriuzis formula de „hartuirea sexuala”. Hartuirea sexuala este recunoscuta doar ca tentativa de viol. Dar situatiile de hartuire sexuala pasiva nu pot fi incadrate nici la hartuire si nici la tentativa de viol, conform prevederilor de mai sus. Un astfel de comportament de hartuire sexuala intrainstitutionala nu poate fi tentativa de viol deoarece hartuitorul nu actioneaza pe fondul lipsei consimtamantului victimei. Dar el nu poate fi nici hartuire sexuala conform acestor prevederi, deoarece consimtamantul a fost totusi obtinut de la victima. In acest caz se ignora faptul ca un astfel de consimtamant este unul artificial, fortat, formal, fara continut. Asadar, conform legislatiei, decizia procurorului este ca aceste fapte nu ar exista. El interpreteaza obtinerea abuziva a consimtamantului victimei in urma presiunilor intrainstitutionale spre a accepta raporturi sexuale ca fiind consimtamant natural. Aici trebuie schimbat ceva, iar prevederile clare asupra situatiilor descrise mai sus pot rezolva problema.



Plasarea in zona penalului a hartuirii sexuale pare un lucru favorabil pentru cei ce vor razbunare pe hartuitor. Insa, ca de obicei, razbunarea nu rezolva problema. Apoi, acest lucru se obtine foarte greu in instanta. Asa ceva se obtine abia atunci cand hartuitorul isi pierde rabdarea si devine violator. Iar acest lucru se intampla foarte rar. Instrumentele de aparare ale victimei sunt limitate la propriile resurse care, de obicei, se rezuma doar la camera ascunsa. Insa de multe ori probele culese astfel sunt insuficiente pentru a construi un caz solid. Camera ascunsa nu atesta mare lucru din punct de vedere legal. Hartuitorul nu comite un viol si nici tentativa de viol, ci eventual cere anumite favoruri sexuale. De aceea exista si tendinta normala de a nu condamna penal un hartuitor, deoarece pedeapsa penala este mult mai drastica in raport cu fapta.

Daca victima refuza avansurile, si accepta persecutiile ulterioare ale hartuitorului, asta deja este o alta actiune in justitie, foarte greu de dovedit, fiind necesare intrunirea de comisii si alte comisii. De obicei in aceste comisii sunt colegi de-ai agresorului care, ca orice coleg, il apara in aceste situatii. De obicei lucrurile se pierd in birocratia institutionala. Puterea hartuitorului in institutie poate conduce la atentarea la integritatea morala a victimei, si la marginalizarea ei.

Aceasta diferentiere si detaliere a cazurilor de hartuire sexuala nu s-a facut foarte clar in textele de lege din statele civilizate pentru ca, din pacate, si acolo unde „democratia” straluceste lucrurile sunt uneori dubioase. Si acolo statul obtine consimtamantul cetatenilor pe care ii stapaneste pentru diferite actiuni cam la fel cum hartuitorul obtine consimtamantul femeii spre a avea relatii intime. Asadar aceste practici exced domeniul restrans al hartuirii sexuale. Deconspirarea acestor tehnici de manipulare si control inseamna de fapt deconspirarea propriilor metode de convingere, ceea ce le-ar slabi sansele de reusita.

Ne putem da seama ca insisi cei care au conceput aceste legi au avut interes in a practica aceste abuzuri sau in a favoriza pe cei care le practicau, si carora le erau cumva datori pentru sustinerea in pozitia in care se afla. De aceea au ajuns in presa cazuri de magistrati care isi hartuiau colegele aflate in pozitii inferioare, precum acesta. Din pacate, daca nu ar fi existat anchete personale ale celor implicate, cu filmari cu camera ascunsa asupra hartuitorilor, si trimiterea lor la presa, sistemul judiciar din Romania nu ar fi facut nimic pentru contracararea acestor comportamente evidente de hartuire sexuala.

Cu instrumentul legislativ existent in acest moment se pot apara de hartuirea sexuala doar femeile suficient de instarite, respectiv cele care pot angaja un detectiv sau/si un avocat care sa lucreze la constructia unui dosar ce poate fi judecat favorabil de instanta. Observam din asta ca principiul egalitatii tuturor in fata legilor este incalcat, deoarece doar femeile aflate intr-o pozitie superioara din ierarhia sociala pot beneficia de o astfel de aparare in fata abuzurilor. Femeile trebuie sa fie precaute pentru a evita aceste neplaceri. O cititoare mi-a trimis un set foarte detaliat de masuri pe care femeile le pot adopta in viata de zi cu zi sau in mediul online  pentru a le evita. Asa ca invit cititoarele acestui articol sa il acceseze si sa se inspire din ele.

Pentru a contracara aceste abuzuri exista doua cai. Prima este cea institutional-legislativa care trebuie să devina mai explicita decat cea existenta, iar cealalta este cea feminista. Cea institutional-legislativa consta in crearea unor institutii noi si a unui cadru legislativ care sa previna acest gen de abuzuri specifice hartuirii sexuale intrainstitutionale. Societatea trebuie sa faca mai mult decat aceste prevederi legale peste tot in lume. Sistemul social trebuie sa mearga mai departe decat poate legislatia in acest moment. El trebuie sa preintampine astfel de derapaje. A-l declara nevinovat pe hartuitorul intrainstitutional, asa cum se practica astazi pe scara larga in toata lumea, este anormal. Nu este nevoie atat de pedepsirea penala a unui hartuitor, si nici macar a violatorului. E nevoie de alte instrumente de prevenire atat a hartuirii, cat si nici a violului, mai curand decat cele ale pedepsei pentru fapta deja comisa, indiferent cat de drastica ar fi ea. Este obligatia statului sa protejeze victima si sa impiedice abuzul, mai curand decat a pedepsi pe faptuitor cand fapta a fost deja comisa.

Trebuie create comisii nationale de evaluare independente politic si fara legaturi cu corpul profesoral din universitati sau cu sefii din diferite companii sau alt gen de superiori ierarhici care evalueaza tendentios potentialele victime. Acest gen de organ de control trebuie sa reevalueze materialul examinat al unei studente sau angajate care dintr-o data este evaluata negativ. In aceasta comisie trebuie sa existe un psihopatolog ce ar putea eventual constata daca persoana in cauza ar trece printr-un episod depresiv major sau alte tulburari psihice. In acest caz decaderea profesionala este justificata.

De asemenea, un astfel de organ de control trebuie sa evalueze si cazurile inverse, cu exemple de urcari prea rapide in ierarhia institutionala. In acest caz exista suspiciune de coruptie prin favoruri sexuale. Un astfel de organ poate preveni si situatiile de genul incercarii de obtinere a unei pozitii in echipa unui proiect prin favoruri sexuale. In special in Statele Unite s-au inmultit cazurile de razgandire ulterioara privind consimtamantul pentru relatii sexuale. Aceste femei isi doresc anumite privilegii de la anumiti barbati ce detin functii de decizie in schimbul acestui consimtamant, si chiar mimeaza atractia irezistibila fata de ei. Ulterior, isi santajeaza partenerul pentru a obtine de la el diferite beneficii in schimbul nedepunerii plangerii de viol. Aici hartuirea intrainstitutioala e destul de greu de deosebit de santajul practicat de unele femei prin falsele acuzatii. Si asta s-a vazut la unele acuzatii fantasmagorice sub hastagul #metoo , cum ca anumite actrite, sau actrite in devenire ar fi fost violate in biroul producatorului, la casting, sau in alte spatii inconjurate de potentiali martori, dar, ca prim minune, nimeni n-a auzit nimic si nici urme de violenta nu exista. Asa ceva poate ascunde tentativa de prostitutie mascata. Am analizat ulterior in detaliu acest fenomen in acest articol. Nu se poate intampla un viol clasic intr-o camera de hotel cu un astfel de barbat, sau in casa lui. Aceste false acuzatii de viol atunci cand nu s-au intamplat relatii sexuale sau cand initial femeia a oferit consimtamantul pentru ele, ascund si ele acest tip de coruptie. Insa, dupa cum voi preciza in articolele ulterioare precum acesta  si acesta  , exista un abuz sexual aproape de viol, care se intampla in cazul unei actiuni sexuale sau cu tenta sexuala asupra altor parti ale corpului femeii decat vaginul, pe care FBI il denumeste viol de noua definitie.

Propunerea feminista consta in crearea unei noi mentalitati general acceptate cu privire la apropierea naturala dintre un barbat si o femeie. Ea consta in initierea apropierii emotionale exclusiv de catre femeie. Asa ceva este util in sensul ca, daca ar fi universal acceptata, s-ar reduce pana la 0 cazurile de hartuire. Insa ea are cateva probleme de aplicabilitate pe care le voi analiza intr-un articol ulterior . In urmatorul articol voi analiza un alt tip de abuz emotional, unul prin care consimtamantul victimei este obtinut in mod natural, insa premeditat sau inconstient abuzatorul il foloseste pentru altceva decat construirea unei relatii afective solide pe termen lung.




22 ianuarie 2018

1. Abuzurile fizice cu violenta greu dovedibila in relatiile amoroase





Acest capitol se refera la abuzurile emotionale produse mai ales de barbati, dar si pe cele facute de femei pentru intimitate. In comparatie cu primul capitol, care se refera la abuzuri si crime sexuale, acest capitol implica presexualitatea, abuzurile de afectivitate, seductia si obtinerea de incredere de catre un potential partener. Asadar, primul tip este despre abuzurile fizice pentru interesul sexual si acesta este despre abuzurile emotionale. De obicei, oamenii gresesc aceste tipuri de abuzuri, deoarece sexualitatea generala este un amestec de conduita fizica si psihica. Fiecare adult stie ce este un abuz sexual deoarece, de obicei, implica atingerea cu organele sexuale sau explorarea zonelor erogene ale corpului. Dar cand vine vorba de abuzurile emotionale lucrurile nu sunt foarte clare si oamenii tind sa dezbata despre ce este sau ce nu este sexual. De exemplu, un barbat cu Tulburare libidinala exhibitionista (cineva care apare dezbracat intr-un spatiu public pentru a fi vazut de femei necunoscute) poate da unei femei impresia ca o va viola si va fi perceput ca un violator. Dar totusi corpul ei nu a fost atins, astfel incat nu poate fi viol. Legislatia pedepseste acest comportament ca indecenta, dar nu se concentreaza in primul rand pe angoasa femeii, ci pe gestul exhibitionistului de a incalca regulile de ascundere a partilor intime ale corpului. Acest comportament nu este viol fizic, ci abuz emotional fata de acea femeie.

Mai mult, exista abuzuri emotionale care evita cu predlectie atingerea si explorarea organelor sexuale. Vom vedea in acest capitol in cazul persoanelor seducator-histrionice . Aceste persoane se comporta intr-un mod care nu poate fi abuz sexual. De fapt, femeile histrionice care se comporta in acest fel nu sunt deloc interesate de orice fel de relatii sexuale. De fapt, aceste femei nu sunt deloc interesate de viata sexuala normala. Asa ceva se intampla rar in cazul lor, iar atunci in principal din alte motive decat dorinta sexuala. Interesul pentru acest comportament este nevoia interna de a fi adorat la fel ca in copilaria timpurie. Cu toate acestea, actul lor de seductie este totusi un abuz emotional pentru cei care sunt deliberat sedusi doar pentru a le crea suferinta, fara un interes normal de a avea o relatie intima cu ei. Am numit acest tip de abuz emotional abuzul de consimtamant natural, deoarece cei care cad victime acestui abuz sunt dispusi sa aiba o relatie sexuala si afectiva cu aceste persoanele care ii seduc intentionat si strategic.

Putem vedea ca acest capitol contine comportamente foarte diverse. Exista doua tipuri de abuzuri psihice - nonviolente de intimitate. Mai intai avem aceasta atractie simulata pentru scopuri exclusiv de seductie. Ea este practicata in cea mai mare parte de femei. Apoi, exista hartuirea sexuala care este practicata aproape in intregime de catre barbati. Ea consta in strategii de primire a consimtamantului (consimtamant nenatural) pentru a avea relatii sexuale cu o femeie inainte ca ea sa fie gata pentru asa ceva. Pe a cest ultim tip de abuz ma voi concentra mai departe in urmatoarele 2 articole, dupa care il voi analiza si pe primul.

1.1. Diferenta dintre obtinerea naturala si cea abuziva a consimtamantului pentru relatii intime.

Conform DEX

„HARȚUÍ, hartuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A necaji pe cineva cu tot felul de neplaceri, probleme, intrebari etc., a nu lasa in pace pe cineva; a cicali, a sacai, a pisa. ♦ (Reg.) A intarata un caine. 2. Tranz. A desfasura atacuri scurte si repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panica si de a nu-i permite deplasarea, pregatirea unor actiuni de lupta, aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discutii repetate si contradictorii cu cineva, a se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. [Var.: hartuí vb. IV] – Harta + suf. -ui.”

Hartuirea este orice fel de repetare a unei actiuni de producere a unei presiuni asupra victimei. Ea se practica acolo unde interesele sau activitatile victimei si agresorului se suprapun pentru mai mult timp. Hartuitorul detine controlul asupra unor instrumente eficiente de intimidare. Acestea pot fi de natura bruta, precum armele, sau de natura ierarhica, cu pedepse si recompense sau posibilitati de defaimare si umilire publica a victimei sau in interiorul unui grup. Aceasta nu are acces la aceste instrumente si, prin urmare, nu poate riposta la aceasta ofensiva. Hartuirea trebuie diferentiata clar de abuzurile ocazionale pe care cineva le poate face cuiva in mod accidental, pe strada, in trafic sau in alte locuri, unde interesele mai multor persoane se intretaie. De obicei acestea inceteaza dupa ce fiecare isi continua activitatea pe calea lui.

Adaptand termenul „hartuire” la interesul de a avea raporturi sexuale cu o anumita persoana, fara a-i obtine in mod natural consimtamantul pentru asta, avem situatia hartuirii sexuale. Trebuie insa facuta clar diferenta dintre hartuirea sexuala si viol sau tentativa de viol. In cazul violului consimtamantul este de fiecare data negativ, insa este ignorat de agresor, care trece peste acesta si comite abuzul. In cazul hartuirii sexuale, hartuitorul se straduieste sa obtina consimtamantul victimei spre a avea relatii intime. Insa obtinerea sa nu se face pe calea naturala si normala intr-un cuplu, respectiv prin apropiere emotionala. El il obtine prin atacuri repetate asupra integritatii emotionale si a statutului social al persoanei asupra careia face presiune pentru acest interes sexual.

In legislatia americana hartuirea sexuala este descrisa ca

„avansuri fizice nedorite si nesolicitate si comportament de natura sexuala, cum ar fi atingerea, frecarea si pipaire, precum si comentariile sexuale, umilitoare, degradante si ofensatoare activitate care pot contine sau nu sugestii ca persoana care este supusa acestor avansuri ar putea suferi neplaceri la locul de munca sau la scoala daca le refuza.”

In legislatia britanica (pag 2) ea este:

„avansuri sexuale nedorite - atingere, apropiere prea mare de persoana hartuita, afisarea de materialele ofensatoare, cererea de favoruri sexuale, luarea deciziilor in functie de acceptarea sau respingerea avansurilor sexuale”

In legislatia franceza se spune ca

„Hartuirea sexuala este actul de a impune in mod repetat unei persoane observatii sau comportamente sexuale care ii ofenseaza demnitatea datorita caracterului lor degradant sau umilitor sau creeaza o situatie intimidanta si ostila, sau ofensatoare.

Hartuirea sexuala se refera la faptul, chiar daca nu se repeta, de a folosi orice forma de presiune grava pentru scopul real sau aparent de a obtine un act de natura sexuala, indiferent daca este cautat in beneficiul faptuitorului sau in beneficiul unui tert.”

In legislatia romaneasca hartuirea sexuala este sumar prevazuta de Articolul. 223 din LEGEA nr.286 (Codul penal):

„(1) Pretinderea in mod repetat de favoruri de natura sexuala in cadrul unei relatii de munca sau al unei relatii similare, daca prin aceasta victima a fost intimidata sau pusa intr-o situatie umilitoare, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.”

In urmatorul articol voi descrie tipurile de hartuire sexuala.


18 ianuarie 2018

2.4. Cauza tehnologica pentru evolutia sclaviei

Manifestul societăţii automatiste  

 

2.4. Cauza tehnologica pentru aparitia subordonarii salariale



Acest articol este continuarea celui precedent

Sclavia clasica a fost abolita recent in istorie, cu putin mai mult de un secol in urma. Am vazut totusi ca abolirea ei nu s-a produs dintr-o data, ci treptat. Instaurarea Crestinismului ca religie oficiala in stat a implicat inlocuirea sclaviei clasice cu sclavia libera a feudalismului. Acesta a fost o sclavie mascata in sensul ca subordonatului medieval (numit serb sau taran liber) indeplinea niste ordine pentru a i se permite sa traiasca. Iar zilele neplatite de lucru pentru folosul feudalului sau darile catre acesta, in conditiile in care el se declara stapan peste toate pamanturile proxime, sunt indicii ale transformarii sclaviei si nu a eradicarii sale in fapt. Folosirea lor presupunea plata unui anumit tribut catre „proprietar”. Diferenta fata de sclavia clasica a sechestrarii la locul de munca nu e atat de mare pe cat ar parea. Nici taranului „liber”/serbului medieval nu i se permitea sa traiasca normal pe pamanturile Europei, precum nu i se permitea nici sclavului clasic.

Morala crestina a dezavuat profund sclavia clasica, la fel cum a facut si fata de imprumutul cu dobanda. Din acest motiv ea a existat doar sporadic in Europa in perioada postconstantineana, la fel ca si camataria. Aceste practici au fost exceptii tolerate din lipsa de instrumente pentru a le combate total. Din acest motiv sclavia clasica de secol 19 din Europa era mult mai restransa numeric decat cea greco-romana. Ea se practica doar in familiile alese si pentru munci mai simandicoase decat cele antice. Grosul economiei europene era deja comutat catre sustinut de taranii „liberi” ai feudalismului agricol, si de muncitorii „liberi” specifici erei industriale. In Europa insa dezgustul pentru sclavia clasica era deja larg raspandit in randul claselor de jos.

Doar in Americi economia era integral sclavagist-clasica din cauza lipsei experientei unei perioade de civilizatie clasica, precum in Europa. Populatiile bastinase descoperite de europeni in „lumea noua” aveau o cultura primitiv-antica. Pe langa acestia, noii stapani ai Americilor au importat masivi sclavi din Africa. Acestia erau oameni cu aceeasi mentalitate preclasica (li se spunea barbari), incapabili de revolte si de asocieri pentru a se organiza. Ei nu erau in momentul recrutarii ca sclavi atat de revoltati pe sistemul sclavagist deoarece nu cunosteau un altul mai bun. Dar, ca si in cazul sclavilor antici europeni, si cei neeuropeni au ajuns la aceleasi probleme psihopatologice de sorginte depresiva dupa cateva generatii. Ulterior, si ei au ajuns sa se revolte. In cele din urma sclavia clasica a fost interzisa prin lege, initial pasnic in Europa si apoi ca urmare a celebrului razboi Nord-Sud in SUA.

Dar, desi a fost declarat un razboi moral pentru eliberarea sclavilor, totusi miza sa principala nu a fost una principial morala. Factorul moral a fost folosit pe post de pretext de incepere si continuare a lui. In cazul de fata s-a intamplat o coincidenta fericita ca moralitatea si profitul sa aiba acelasi interes de abolire a sclaviei clasice. De fapt, se stie ca in campul afacerilor moralitatea este un comportament foarte firav… Pur si simplu industriasii nordici din SUA au observat ca fostii sclavi fugari din sud ajunsi liberi erau mult mai profitabili decat muncitorii locali. Raspandirea „libertatii” in randul sclavilor sudici a fost doar o momeala care avea sa le provoace un soc cultural la fel de mare precum cel experimentat de stramosii lor odata deportarea din Africa. Asadar acest razboi a fost de fapt unul de transformare a acestora din sclavi clasici in sclavi salariali.

Aceasta mutatie sociala s-a datorat aparitiei erei industriale, incepand din Renastere si consolidandu-se in secolul al XVIII-lea. Ea a constat in automatizarea muncilor facute in general de sclavii clasici. Aceste munci au fost preluate de masini asa ca sclavia clasica a trebuit sa se redefineasca conform cu noile cerinte economice.

Incepand de atunci, automatismele tehnologice, liniile de productie si masinile au produs o revolutie economica uriasa in societatea civilizata. Daca comparam masinile de peste 100 de cai putere ale erei moderne cu insisi caii pusi la tractiunea vehiculelor specifice erei clasice, atunci ne putem forma o viziune despre rolul profitului superior care a permis inlocuirea calului cu masinile. Aceasta este cea mai importanta cauza pentru inlocuirea sclaviei clasice. Prin manuirea masinilor, un muncitor industrial sau digital reuseste sa faca aceeasi munca facuta de un grup de sclavi clasici in agricultura, mult mai rapid si singur.

Dar toate aceste beneficii au venit si cu o parte intunecata. Si proprietarilor de sclavi si sclavilor li s-a pus in spate un nou tip de presiune: presiunea subliminala. Sclavia clasica ameninta simplu: „Executati ordinele sau veti fi pedepsiti in caz de refuz!”. Subordonarea industriala moderna ameninta mult mai difuz, dar si mai cinic: „Lasati conservatorismul si fatalismul! Deveniti mai activi! Deveniti mai educati si mai indemanatici cu noile instrumente de lucru! Cine nu face fata va fi aruncat la gunoi”

Miza era profitul cat mai mare. Iata cum, in acel moment, drumurile moralitatii si profitului s-au separat din nou; mentalitatea industriasa a schimbat forma clasica sclaviei intr-una de aparent liber schimb. Sclavia clasica practicata de anumiti „retrograzi sociali” nu era vazuta de noii oportunisti drept un bastion de imoralitate, asa cum o vedeau moralistii. Ea era vazuta ca o irosire a „resurselor umane” ce puteau fi mai productive decat in cazul practicarii agriculturii clasice. Pe langa asta, acele munci clasice au inceput sa fie inlocuite de masini. Acestea erau mult mai rapide si, prin urmare, mai profitabile.

Prin eliberarea de sclavia clasica, executantilor moderni de ordine li s-a inoculat iluzia ca au urcat o treapta sociala. Ei au devenit cam ce erau supraveghetorii de sclavi inainte. Din ultimii pe scara ierarhiei transmiterii ordinelor, ei au ajuns penultimii; au devenit supraveghetori de masini. Au invatat sa foloseasca volanul, maneta, mouse-ul, si diferite alte butoane, la fel cum predecesorii lor foloseau biciul sau diferite arme cu care sa-i faca cat mai profitabili, in trecut. S-a produs astfel o crestere de nivel.

„Eliberarea” vechilor sclavi prin abolirea sclaviei clasice a fost de fapt o evolutie a acesteia inspre doua noi calitati specifice atat erei industriale cat si celei digitale contemporane. Prima este cea a antrenarii sclavului clasic pentru manuirea masinilor industriale sau, mai recent, digitale. Lucrul cu aceste masini este mult mai complex decat lucrul cu instrumentele rudimentare din agricultura, specifice sclaviei clasice. Manuirea lor necesita creativitate, solutii gasite pe moment si, prin urmare, stres. Din aceasta cauza, executantii moderni de ordine nu mai pot presta o munca sustinuta pe o perioada de timp echivalenta cu ziua lumina, precum sclavii clasici. Ei nu puteau decat sa faca decat o munca de rutina, in agricultura sau la vaslit corabii.

Perioada de activitate depusa de executantii moderni de ordine trebuie urmata si de o perioada de odihna au chiar distractie. Cele 8 ore de libertate primite de executantul modern de ordine sunt parte din acea doza de proprietate in plus pe care stapanii moderni au acceptat sa le-o ofere in urma noilor negocieri specifice erei moderne. Dar chiar si aceste 8 ore s-au obtinut in urma unor celebre greve prelungite ale muncitorilor la sfarsitul secolului al XIX-lea, la Chicago. Pana atunci numarul de ore de lucru era de 12. Pentru acel moment scaderea numarul de 12 la 8 ore de lucru parea multumitor pentru muncitori. Desi protestele s-au soldat cu mai multi morti dupa ciocnirile muncitorilor cu politia (mai multe detalii despre acest eveniment pot fi aflate aici:), cele 8 ore de lucru s-au dovedit a fi multumitoare si pentru angajatori. De atunci toata lumea a ramas cam pe acelasi ritm de 8 ore munca, 8 ore somn si 8 ore de libertate, sau un raport de 1/3 in cazul in care se depaseste numarul de 8 ore.



Angajatorii de la Chicago s-au lacomit odios, preferand sa sperie grevistii cu politia, si facand victime in ambele tabere. Insa, per total, asa cum se intampla de fiecare data in cazul grevelor, ei aveau profit mare chiar si cu aceasta limita de ore. Oricum, de atunci si ei au inteles ca sclavul salarial modern are nevoie de un timp mai mare de odihna. E mult mai profitabil sa-i dai libertate superioara si pauza sclavului decat sa-l tii legat de munca continua si sa dea randament inferior. Din pacate sunt prea multe locuri de munca astazi unde acest raport de 1/3 este abuzat. Intarirea fortelor represive nu va rezolva situatia revoltei ce se pregateste in sufletul acestor abuzati.

Dat fiind statutul de inferior sau damnat social, sclavul clasic nu putea iesi dintr-o anumita stare de resemnare fatalista. O astfel de atitudine insa era total neproductiva atat pentru era industriala cat si pentru cea digitala de astazi. In felul acesta, in loc de un sclav total obedient, dar incapabil de a presta o munca mai eficienta, a aparut acest executant modern de ordine, care isi negociaza libertatea. El isi poate da demisia si se poate retrage o perioada mai lunga sau mai scurta din statutul de servitor. In loc sa fie tinut cu forta si sa dezvolte sentimente de razvratire catre noii stapani industriali, acestia au dezvoltat strategia angajarii, exploatarii si concedierii. Acordarea libertatilor muncii salariale a fost o solutie de contracarare a acestor predispozitii naturale ale subordonatului de razvratire si razbunare pe superiorul ierarhic. Subordonarea salariala moderna ii permite concediul temporar platit, demisia si chiar demiterea temporara pentru a se linisti, pentru a se reentuziasma si eventual pentru a o lua de la capat la un moment dat. Pentru a intampina acest apetit al executantului modern de ordine spre reentuziasmare si reprofitabilitate sistemul a dezvoltat industria divertismentului si promisiunilor mincinoase despre care voi scrie in urmatorul articol.




Popular Posts

Etichete