6. Solutii pe termen lung pentru stoparea crimelor sexuale si a abuzurilor emotionale
6.2. Solutii ideologice individuale si de grup pentru consolidarea cuplului heterosexual normal
Acest articol este continuarea celui precedent
English version here
In articolul anterior am descris care sunt solutiile sociale generale ale stoparii sau diminuarii maxime a criminalitatii in societate. In articolele de acum incolo voi propune solutii individuale, si de grup pentru femei spre a se apara in fata crimelor sexuale si a abuzurilor emotionale asa cum exista in societatea de astazi. Cei ce pun oamenii in situatia de a face compromisuri au responsabilitatea majora pentru ca le forteaza liberul arbitru si consimtamantul. Ei practic le incalca libertatea, ce cu care societatea contemporana democratica se bate in piept. Insa e si datoria celui santajat astfel sa iasa din starea de santajabil si sa-si organizeze sanatos, ecologic viata. Renuntarea la ideologia profitului maxim a „Visului American”, foarte profitabila pentru bogati si foarte paguboasa pentru saraci sau cei din clasa mijlocie, este cheia acestor solutii. In acest prim articol voi descrie erorile ideologice care atenteaza la consolidarea cuplului heterosexual normal, adica acel cuplu care nu practica deloc comportamente sexuale excentrice, sau le practica foarte rar. In urmatoarele articole voi descrie si problemele ideologice ale acelor membri ai minoritatilor sexuale care ii indreapta spre feminism radical (nu toti minoritarii sexual sustin feminismul radical). Am alta viziune despre ceea ce este feminismul radical decat este in mod obisnuit recunoscut.
Idealurile prea inalte si erodarea relatiilor amoroase heterosexuale normale
Exista imbolduri psihopatologice pentru incriminarea initierii masculine a curtarii, dupa cum am aratat aici . Spuneam in acel articol ca anumite femei isteroide, lesbiene sau prostituate ascunse au interes emotional, libidinal sau financiar, (in ordinea corespondenta fiecareia) spre asa ceva. Dar, am aratat aici de ce o abordare stradala pasnica, compliment sau salut, ce nu se incadreaza in criteriile hartuirii sexuale, nu poate fi incriminata ca hartuire sexuala sau viol. De asemenea, am aratat anterior in acest text faptul ca, in acest caz exista o frustrare naturala, dar minora sau moderata, a incalcarii semnului discret specifice etapei a 3-a a curtarii . Dar aceasta frustrare este supradimensionat perceputa ca incalcare a celei de-a 4 regula , care este mult mai grava. De aici si agresivitatea unor femei care nu subscriu la ideologia feminismului radical, fata de astfel de initiatori , chiar discreti de curtare din postura de necunoscut.
Desi minoritare fata de restul feministelor, ele reprezinta nucleul feminismului radical (nu toate femeile din aceste categorii sustin feminismul radical) si uneori le influenteaza si pe cele moderate, fara o astfel de conditionare psihopatologica spre asa ceva. In acest moment am sa descriu un model psihologic diferit de acelea descrise de mai sus. El poate aparea in cazul femeilor cu libido heterosexual normal, adica la acela care nu au predispozitie psihopatologica asemenea celei descrise acolo. Insa si ele pot fi infestate de mentalitatea „Visului American” care, ia forma de reverie indelungata la partenerul ideal, cu privire la relatiile amoroase. Din aceasta cauza reactii vehemente in fata unui initiator necunoscut de curtare, specifice feminismului radical apar si la femeile fara o astfel de constitutie psihopatologica precum cea descrisa mai sus. Ele pot ajunge sa sustina incriminarea initierii curtarii de catre un barbat ca hartuire sexuala sau viol. Ele cad in capcana visarii indelungate la un cavaler pe cal alb, care sa fie si neinfricat si intelegator, luptator in razboaie si bland, si frumos dar si salbatic, si bogat dar si inocent, etc., etc. ...
Daca aceste femei indoctrinate cu propaganda „Visului American” sunt abordate fie discret sau ceva mai explicit de un barbat necunoscut in spatiul public, ele sunt jignite in idealul lor marital pe care cred ca il merita, dupa cum un producator e jignit atunci cand marfa lui e subevaluata. Asta le face sa se creada superioare barbatilor pretendenti cu care vor negocia ulterior un eventual parteneriat de cuplu. Desi nu au predispozitie psihopatologica spre a sustine feminismul radical, totusi ideologia aceasta e adoptata si de ele. Predispozitia lor spre cautare de partener aflat mult deasupra nivelului lor social le face adepte ale feminismului radical. Ele il adopta tocmai pentru ca, cred ele, le supraavantajeaza sexist in acest ideal de partener aflat peste nivelul lor social.
Pentru feministele radicale cu predispozitie psihopatologica spre histrionism, lesbianism sau prostitutie ascunsa asa ceva este natural. Insa, pentru cele care isi doresc o relatie amoroasa heterosexuala normala, asa ceva este un handicap. Ele nu-si dau seama ca aceasta retorica feminist-radicala este o negociere prea dura, si barbatii le ocolesc tocmai pentru aderarea la acestei idei radicale. Acest fapt este dublat de insusi idealul masculin influentat si el de mentalitatea „Visului American” de a avea o partenera peste statutul sau social. Rezultatul, il putem deduce, e exact cel opus celui scontat. Atat crimele sexuale cat si problemele singuratatii occidentale stau in expectatiile mult prea mari de la potentialul partener. Acestea constituie un baraj pentru intelegerea dintre cele doua sexe. Karen Straughan a observat foarte bine aceste asteptari mult prea mari pe care femeile le au de la partener in cuplu. Ele sunt expresia narcisismului personal dar care, prin extensie, se poate aplica si barbatilor.
O cantareata precum Shania Twain poate scoate ceva audienta si popularitate pentru melodia de mai jos. Insa luata prea in serios, duce la mari probleme de consolidare a cuplului.
Aceste fite pot fi vindecate odata cu bucuria momentelor specifice varstei si etapelor familiale, prin maturizare biologica si psihica. O buna parte din militantele feministe renunta treptat la militantism odata cu consolidarea unei relatii heterosexuale de cuplu. De aici putem deduce ca in militantismul lor este sublimata dezamagirea de a nu avea o relatie multumitoare cu un barbat. Iata aici un astfel de caz de ex feminista care ulterior isi critica fosta filosofie, ca in foarte multe alte cazuri:
Desigur, barbatul nu e ferit de aceasta molima ideologica. Majoritatea barbatilor se gandesc la femei aflate mult peste potentialul lor, si acest lucru ii face sa aiba relatii pasagere, fara continuitate pe termen lung. Si astfel se explica predispozitia unora dintre ei spre incalcare a normelor elementare de curtare si de recurgere la crime sexuale, dupa cum am aratat in articolul anterior. Aceasta mentalitate este profitabila pentru noii stapani, insa este dezastruoasa pentru omul simplu, fie barbat fie femeie. Cuplurile raman impreuna pentru o perioada scurta de timp, insuficient pentru consolidarea unei relatii. De aici a aparut si fenomenul parintelui singur. Natalitatea e in constanta scadere in majoritatea tarilor occidentale in care se practica aceasta „libertate” a manipularii prin amenintari difuze si razboaie . Deficitul se acopera prin orchestrarea din umbra a conflictelor si dezastrelor din statale vecine celor cu natalitate scazuta, in asa fel incat sa aduca cu sine migratia fortei de munca inspre ele .
Argumentul „Nu toti barbatii sunt violatori si abuzatori” e totusi unul valid
Exista femei foarte rasfatate in copilarie care apoi nu se mai pot adapta la nivelul social specific familiei din care de fapt provin. Ele sunt dominate de aceasta minune pe care societatea sau divinitatea ar trebui sa o faca pentru ele precum mama pe cand erau ele copii. Asa ca, dupa o astfel de educatie timpurie prea permisiva sau facuta prin rasfatare exagerata fetitele ajunse femei cu stil de viata conservator si orientare heterosexuala normala pot subscrie la sustinerea deschisa a unor idei feminist-radicale.
Am aratat aici ca e mai sigur pentru femei sa se comporte conform cu ideologia feminist-radicala conform careia „toti barbatii sunt abuzatori sau criminali” . Argumentul pentru asa ceva este reducerea riscului de a intalni un astfel de barbat ce poate produce suferinta psihica sau fizica. Orice femeie risca de a cadea prada unui abuzator emotional sau sexual in orice mediu social astazi. Dar cred ca ele trebuie folosite cu tact pentru a nu-i jigni pe cei onesti. Pentru ca, da, exista asa ceva. Eu am mai mentionat anterior in acest text faptul ca exista barbati cu libido foarte scazut , precum schizoizii de exemplu. Pe langa ei mai sunt si altii al caror libido are intensitate mai mica decat a partenerelor. Asa ceva este o realitate obiectiva, nu o perceptie subiectiva a cuiva. Insa atunci cand aceste idei sunt exprimate direct catre un barbat anume, in mod acuzator, fara probe suficiente, acest lucru risca sa devina un abuz invers, de la femeie la barbat. Pare necredibil pentru feministele radicale, insa am descris aici ca si ele pot deveni abuzive, si purtatoare de „masculinitate toxica” mostenita patriliniar , in ciuda perceptiei foarte idealizate de sine, cum ca femeile ar fi doar ingeri iar barbatii doar diavoli.
Vedem in acest articol o retorica sustinuta de cateva comicuri de banda desenata despre ironizarea acestui argument valabil cum ca nu toti barbatii sunt abuzatori sau criminali . Vedem aici acea miopie cu fundament psihopatologic in a recunoaste forta argumentului advers, specifica feminismului radical, despre care am analizat in detaliu aici . Refuzul de accepta realitatea clar vizibila are in acest caz are explicatie in manifestarea si justificarea propriului sadism, dupa cum am aratat in articolul linkat mai sus.
Observam aici un dublu standard in judecarea unei situatii: pe de o parte feministele radicale amplifica artificial frustrarea produsa de initierea chiar si foarte discreta a curtarii din partea unui barbat; insa, pe de alta parte, tot ele tind sa nu recunoasca deloc frustrare la cel care e acuzat nefundat de abuz sau crima sexuala, fara nici un fel de dovezi, doar pe baza acestei prejudecati feminist-radicale cum ca toti barbatii sunt violatori.
Haideti sa deplangem in comun aceasta strategie perversa de diabolizare a victimelor ce urmeaza ulterior sa fie abuzati/cuceriti, asa cum a fost folosita de marile imperii de-a lungul istoriei! Pai cum poti sa fii credibila ca feminist-radicala ca lupti impotriva abuzurilor in general, in situatia in care tu vii cu astfel de argument bazat pe niste comicuri imaginate de cineva, si luate ca o situatie obiectiva?! Despre solutii ideologice si practice pentru temperarea sau contracararea conformatiei psihopatologice histrionice voi detalia in articolul urmator.
Postări
Niciun comentariu:
Write comments