6. Solutii pe termen lung pentru stoparea crimelor sexuale şi a abuzurilor emoţionale
6.3. Solutii practice pentru prevenirea conformatiei psihopatologice histrionice si a erorilor ideologiei feminismului radical
Acest articol este continuarea celui precedent
Rasfatarea in educatia timpurie: o greseala care aduce conformatie psihopatologica histrionica
Principalele probleme de educatie ale societatii moderne sunt aflate la polul opus fata de cele ale societatii traditionale. Daca in ultimul caz educatia era mult prea severa, dimpotriva societatea moderna poate a cazut deseori in eroarea oferirii unei educatii mult prea permisiva pentru mentalitatea de nivel social mediu. Prima e traumatica si conduce la tulburari paranoide, asemenea oricarei traume moderate. Cealalta e prea libera, si conduce la tulburari isteroide; copilul crescut intr-un mediu prea permisiv fata de cel in care se dezvolta familia va ave tendinta sa regreseze constant la un stadiu infantil de evolutie, atunci cand se confrunta cu problemele lumii reale. Daca la acest mecanism psihic natural de regresie se adauga si un fond psihopatologic de orientare libidinal excentrica, mostenita genetic (de la parinti, bunici, strabunici), atunci rezultatul va fi o constitutie psihopatologica isterica. Ea se poate manifesta ca personalitate histrionica, fie ca nevroza isterica, cu tulburari de conversiune somatica specifice.
Dar chiar si fara aceasta predispozitie libidinala, o educatie prea permisiva conduce la dezvoltarea anumitor idei ce se aseamana destul de mult cu cele isterice. Exista parinti aflati sub nivelul mediu al societatii care isi supraevalueaza copiii, crezand astfel ca ii educa in spiritul succesului social. Ei sunt acei „investitori” in proprii copii, punand astfel o presiune in plus pe ei pentru a realiza ceea ce ei n-au putut realiza. Acesti parinti lucreaza mai mult sau renunta la satisfactii proprii, precum concedii sau diferite produse necesare, pentru a le cumpara copiilor lucrurile pe care le vor. Un astfel de model de educatie este ca o loterie. Ce-i drept, daca copilul are destule capacitati intelectuale spre a trece de barierele sociale, si reuseste sa acceada la un nivel social superior, o astfel de educatie va fi fost una propice. Practic, adultul educat astfel nu si-a schimbat stilul de viata din copilarie. Dar, daca el nu are aceste capacitati si nu este selectat spre o cariera de succes, atunci copilul educat astfel nu se mai poate adapta la mediul sau social.
Nu exista barbat neinfricat in razboaie si psihoterapeut in acelasi timp
O astfel de expectatie prea inalta de la mediul social se poate reflecta si in relatia de cuplu. Cerintele prea mari pentru partener pot ruina cuplul. Nevoia naturala de atentie din partea partenerului poate lua uneori forma de nevoie de a fi ascultata si inteleasa psihoterapeutic, sub aceasta expectatie prea mare de la celalalt. Multa femei adopta o mentalitate feminist-radicala din nevoia psihoterapeutica de a se exprima. Ele blameaza masculinitatea din simpla nevoie de a se plange de oprimarea sociala pe care o simt. Exista o evidenta justificare pentru asa ceva. Am aratat aici in ce mod autoritatile ascund si acopera crimele impotriva femeilor comise de perversi sexuali sau de cei aflate in relatie oarecare cu ele. Apoi, omul in general este indreptatit in a se plange de societate sau de anturajul care reflecta neajunsurile ei. Iar femeile sunt in aceeasi situatie.
Un prieten mi-a trimis un articol cu o astfel de pretentie a femeilor cum ca barbatii ar trebui sa fie un soi de psihoterapeuti pentru ele . Unii reusesc sa fie. Insa altii nu au asemenea talent. Nu li se poate cere asa ceva daca luam in calcul specializarea tehnologica tipic masculina. Nu este in regula ca un anumit barbat de pe strada sa fie facut responsabil pentru crimele impotriva femeilor facute de varful societatii noastre psihopatocratice. Asa ca, pana cand societatea va veni in intampinarea acestor persoane cu psihoterapeuti, ele insele ar trebui sa-si limiteze audienta discursului lor terapeutic la anturaj, si sa nu le faca publice. Aceasta este o regula a psihoterapiei.
Cumva societatea insasi ar trebui sa formeze o categorie de psihoterapeuti mai curand decat sa investeasca in sistemul militar care dezumanizeaza indivizii. Si le invit astfel pe feministele radicale sa devina militante pentru formarea de psihoterapeuti care sa se ingrijeasca de sufletul marginalilor, mai curand decat formarea de razboinici care sa-i elimine eugenic! Astfel de psihoterapeuti nu se formeaza peste noapte, ci printr-o pregatire temeinica. Restul societatii, sau chiar barbatii in general nu pot sustine o astfel de povara psihoterapeutica. Nu sunt toti psihoterapeuti. Si, prin urmare aceste acuzatii sunt luate ad litteram. Iar acuzatiile nefondate sunt ele insele un abuz, dupa cum aminteam in articolul precedent si alele din aceasta serie. Si nu toti suntem criminali sexuali sau hartuitori, asa cum tinde constant feminismul radical sa arate. Aici se afla marea eroare pe care feminismul radical tinde sa o faca, care seduce uneori si pe unele feministe moderate.
Ambivalenta eroic-plangacioasa
Vreau sa le vad la mitinguri antirazboi pe acele feministe care sustin o mentalitate psihoterapeutica! Unele dintre ele ies. Dar nu toate o fac. Mai mult decat atat, unele chiar adopta o mentalitate razboinica, concurand cu razboinicii „cu armele lor” spre a demonstra in fel si chip sexismul inversat, respectiv ca femeia ar fi mai performanta decat barbatul pe criterii de organ sexual, la fel ca in toate domeniile. Observam aici ca, pe langa idealurile prea inalte carora le cad prada ideologica, o alta mare eroare a lor este subestimarea lumii. Dar, dupa ce intra in aceasta zona de tip concurential, pe de alta parte, se dau hipersensibile la o frustrare minima precum initierea pasnica de curtare. E ca si cum ai intra intr-un razboi cu motivatia invingatorului dar strigi dupa mamica la prima zgarietura.
Da, lumea concurentiala, care trage economia dupa ea, e una sadica. In viitor ea trebuie curatita, psihoterapeutizata. Dar deocamdata nu se poate face o astfel de terapie la comanda si cu efecte imediate, doar pentru ca feministele radicale vor sa fie si masculine dar si neabuzive. E ca si cum ai cere unui animal de prada sa nu te manance cand e infometat, pentru ca tu ai intrat in spatiul lui pasnic(a). Cel mai bine e sa stai departe de teritoriul lui. In cazul feministelor radicale recomand o mai mica atitudine razboinica, chiar daca razboiul lor e unul de jucarie.
Feministele militante in incriminarea initierii masculine a curtarii se afla exact in aceasta pozitie. Ele judeca cu dublu standard doua realitati asemanatoare. Pe de o parte ele se dau femei moderne, lipsite de prejudecati, gata sa concureze cu barbatii in orice domeniu. Si, pe buna dreptate, ele reclama egalitarismul in atributii si recompense fata de accesul la factorii de decizie. Dar, pe de o parte, cand intalnesc un barbat care le ignora calitatile feminin-seducatoare, il catalogheaza drept misogin. Iar, pe de alta parte, cand intalnesc pe altul care tinde sa aprecieze aceste calitati si initiaza chiar si discret curtarea, il declara hartuitor sexual, si eventual fac scandal. Acesta este cazul unui raspuns prea agresiv la initierea ceva mai explicita a curtarii din partea unui necunoscut asa cum l-am vazut in acest caz , precum si in altele.
In acest caz recomand si mai multa politete si mai putina agresivitate (razboinica). Da, oricine poate avea o zi grea sau poate trece printr-o perioada dificila. Dar regulile politetii comunitare sunt valabile pentru toti. Salutul intre acei cunoscuti sau necunoscuti are o functie amicala bine incastrata in mentalitatea comunitara. El a aparut pentru a comunica semenilor intentii pasnice si buna dispozitie, in conditiile societatii clasice, cand oamenii isi puteau crea prejudicii unii altora mai usor. Astazi nu mai e nevoie de comunicarea unor astfel de intentii pasnice, pentru ca criminalitatea este reprimata de institutiile abilitate. Dar salutul inca se mentine ca o forma de politete incipienta intre cunoscuti. Dar daca apare intre necunoscuti asta nu inseamna ca ar fi vreo indecenta. Cand un initiator discret de curtare saluta o femeie din postura de necunoscut, nu a comis vreo crima. Eventual el poate fi ignorat. Insa sa urli in gura mare ca el ar face nu-situ-ce crima, asa cum a facut acea feminista din linkul de mai sus, este o degenerare periculoasa a mentalitatii feministe.
Poate ca nu ai chef sa spui „buna ziua!” sau „salut” atunci cand ai o zi proasta, dar totusi e politicos sa o faci. In acelasi fel sa refuzi politicos un astfel de initiator stradal necunoscut de curtare. Doar daca el continua curtarea si dupa refuz, abia atunci se incadreaza in hartuire si se poate chema politia. Toate cazurile de perceptii supradimensionate a frustrarii initierii curtarii din partea strainilor pot fi contracarate de institutiile traditionale ale regulilor sale premergatoare. Daca esti atat de sensibila incat sa reactionezi vehement la o abordare pasnica din partea unui necunoscut, fara urmarire in cazul refuzului, atunci poate ca nu esti suficient de „moderna” pe cat crezi. Ai nevoie sa te intorci la reglementarile traditionale precum verigheta, care sunt foarte protective, dupa cum am vazut aici .
Exista numeroase alte solutii pentru impiedicarea initierii curtarii. Afisarea la vedere a unui mesaj clar de genul "Nu ma stresa!", este una dintre ele. Inelul negru, ajuns simbol al miscarii asexuale, poate fi un accesoriu care tine barbatii la distanta. De asemenea o insigna cu mesajul „feminista radicala” e suficient pentru ca o femeie sa fie ocolita atat pe strada cat si in institutii. De fapt, acest lucru se si intampla. Numai ca, da, nevoia de scandal pe tema hartuirii sexuale e uneori mai mare decat comunicarea propriilor idei radicale, cu pretentia de a fi luate ca regula pentru majoritate. Militantismul gresit pe care feministele radicale il sustin le poate adanci in marginalizare sociala, printr-o dezvoltare dubioasa.
Frustrarile minore de acest gen nu pot fi eliminate total din viata noastra. Nu putem face reguli pentru inlocuirea totala a lor. Am scris in capitolul anterior despre paradigma porumbelului lui Kant. Traiul in comunitate creeaza o oarecare frustrare el insusi, pe langa numeroasele avantaje. Sunt multe lucruri care ne deranjeaza si poate acesta este sensul istoriei insasi: sa le rezolvam in viitor cu instrumente tehnologice si de mentalitate mai performante. Cele mai frumoase si mai dorite lucruri au si o latura neplacuta. Aceasta pretentie de eliminare totala a frustrarilor e o urma a rasfatarii isterice din copilarie pe care toti o avem mai mult sau mai putin in noi. E frumoasa amintirea mamei care ne rezolva cand eram copii toate problemele la cel mai simplu tipat al nostru. Si ar fi ideal ca societatea sa faca la fel. Dar societatea inseamna o alta persoana care trebuie sa ne serveasca, ceea ce nu este tocmai echitabil, pentru ca asta inseamna sclavie . Cand suntem copii neputinciosi e justificabil ca parintii sa ne sprijine in cele mai simple lucruri. Atunci insa cand am ajuns adulti nu e firesc sa mai asteptam ajutorul cuiva pentru cea mai mica problema. Sa ne amintim totusi ca nici mama nu putea inlatura chiar toate frustrarile de atunci! La fel nu poate nici societatea.
Riscurile la care se supun isteroizii
Atat barbatul Casanova (artistul de agatare) si femeia isteroida sau prostituata ascunsa sar peste aceste reguli si etape premergatoare curtarii. Ei raspandesc in jurul lor suferinta emotionala despre care am discutat aici si aici . Dar, pe langa victimele lor regulate, din acest joc al seductiei si confuziilor emotionale pot iesi cocolositi si ei insisi. Barbatii Casanova pot intalni o isteroida care sa le puna capac, dupa cum se arata in acest film:
E un film artistic , insa e inspirat din realitate. De multe ori nasul isi gaseste nasul si asa se intampla cu toti abuzatorii. Si atunci barbatii Casanova intra in buclucuri afective si momente de angoasa. Femeile isteroide se inchid din ce in ce mai mult in narcisismul lor. Desi sunt foarte atente in fata carei audiente se expun, femeile seducatoare isteroide pot si ele deveni tinta violentei unui barbat refuzat prea radical. In urmatorul articol voi descrie si riscurile la care se supun femeile care practica prostitutia mascata.
Postări
Niciun comentariu:
Write comments