Baldovin Concept censured on Facebook

(ro- for English scroll down) Baldovin Concept a fost pentru o perioada in imposibilitate de a fi publicat pe Facebook. Probabil ca unii dusmani ai sigurantei femeilor au fost deranjati de articolele scrse aici in ultimul an, si l-au raportat masiv ca spam, desi continutul sau nu contine reclame si nu vinde nimic. La rugamintile mele, dvs. cititorii ati contraraportat ca spatiu sigur care nu incalca standarderele comunitatii, pentru care va multumesc.

Eng- Baldovin Concept was for some time banned to be published on Facebook. Probably some women's security enemies were disturbed by the last year's articles I wrote here and received multiple negative spam reports to Facebook, although its content doesn’t contain advertising or any kind of commerce. But due to my asking for help, you the readers counter-reported this space as safe, not going against the Facebook Community Standards, so I thank you for that.

19 mai 2019

Sa desadizam lumea! Studiu asupra abuzurilor emotionale si crimelor sexuale si a reactiilor fata de ele


Sa desadizam lumea!

Studiu asupra abuzurilor emotionale si crimelor sexuale si a reactiilor fata de ele



Introducere


Cand citim un text ceva mai lung, primul lucru de care dam e prefata. Dar introducerea sau prefata unui text se face dupa ce s-a terminat textul. Ea trebuie sa fie o rezumare a textului sau a modului sau in care s-a consolidat pe parcursul avansarii in studiu. Desi intr-un document oficial ea trebuie sa fie prezentata prima, redactarea se face abia la sfarsitul studiului. Abia atunci autorul poate face un rezumat al sau. De aceea o public ultima pe aceasta platforma teoretica in ordine cronologica, pentru ca insusi textul a fost unul ce a evoluat neasteptat, prin pasi marunti. (Totusi aceasta introducere va fi publicata prima in varianta tiparita sau tradusa a acestui text. ) Nu as fi putut-o scrie la inceput.

Acest text a fost o invatare si o evolutie pentru mine insumi, o deschidere la situatii sociale care nu se intalnesc in viata de zi cu zi. Am scris acest text pornind de la o simpla disputa in mediul online cu cativa amici, pe baza tematicii propunerii de initiere exclusiv feminina a curtarii. Disputa s-a aprins repede si a condus chiar la alunecare spre iritare si derapaje add hominem, in ciuda oponentilor mei care aveau un nivel de inteligenta si cultura cu mult peste media. Si iata cum o dezbatere cu oameni apropiati, sau fata de care am respect, s-a transformat in antipatie si chiar un iz de cearta. Am scris acest text totusi si din acest motiv al respectului pentru ei. Am mult mai multe idei comune cu ei decat cele divergente. Cu unii am marsaluit impreuna pe la proteste impotriva statului politienesc si dictaturii camuflate in care traim, pentru libertate si demnitate. Dar iata ca aceasta dezbatere pe tema feminismului m-a dus departe de ei. Dupa un timp am simtit eu insumi ca argumentele mele nu-s suficient de solide si am incercat sa caut noi dovezi pentru cele spuse, cu ajutorul unor prieteni care s-au format sau traiesc in occident, acolo unde feminismul are deja o traditie importanta.

Initial am dorit o sistematizare a acestor idei si o detaliere a lor, altfel decat in cadrul restrans al unei dezbateri. Eram convins ca in cateva articole voi termina acest proiect. Dar, pe masura ce cautam dovezi si surse acest studiu s-a diversificat ajungand la un numar de peste 150 de pagini. Probabil ca unele date mi-au scapat ala ca voi modifica acest text pe masura ce voi afla altele noi. Asa ca ii rog pe cei ce dispun sa-mi trimita noi date, idei, materiale de orice fel care imi poate imbogati orizontul legat de tema feminismului. Asa ca trebuie sa recunosc ca acest studiu nu cred ca e terminat nici acum. Sunt convins ca voi reveni la el peste ani si ani. E un proces in continua schimbare. Schimbarile sale decurg direct din modul in care compromisurile facute de societatea actuala se modifica.

A trebuit sa schimb inclusiv numerotatia, in sensul ca primele articole se doreau a fi de sine statatoare. Pe masura ce textul s-a largit, ele au devenit niste capitole, cu sectiuni de argumente in privinta a ceea ce era initial un paragraf de afirmatii nesustinute de dovezi stiintifice. Un astfel de exemplu este dat de articolul al doilea si al treilea, numerotat cu 2. si 3 initial, dupa cum se vede din insusi linkul automat generat de codurile site-ului in care le-am publicat. Desigur, si articolul 1, si articolul 2 si 3, la care se adauga sectiunea 4.5. din capitolul 4, trebuiau puse in acelasi capitol, cel al crimelor si abuzurilor majoritar comise de barbati impotriva femeilor, si minoritar comise de femei impotriva barbatilor. Acest lucru va fi facut intr-o eventuala editie tiparita a acestui text, si sigur in traducerea sa in limba engleza de care deja am inceput sa ma ocup. De aceea, numerotarea capitolelor textului tradus nu va coincide cu cea a textului original scris in romana. Probabil ca cititorii nevorbitori de romana s-au plictisit de „English version soon” cu care imi incepeam aceasta serie de articole, promisiune care a ramas neonorata mai bine de un an. Insa avantajul traducerii postcriptum a unui text este acela ca se pot finalmente cizela toate aceste lucruri si organiza eficient.

Feminismul ca umanism


Pana sa scriu acest studiu am cunoscut feminismul indirect, din cateva relatari scrise de diferiti autori. Nu e de ajuns pentru a intelege amploarea unui curent ideologic atat de vast si de popular. La fel ca si poezia care isi pierde acuratetea la tradus, sau la fel ca si copia care pierde din detaliile originalului, in acelasi fel teoriile cunoscute prin intermediari isi pierd si ele din autenticitate. Cu atat mai mult se intampla cu feminismul, in conditiile in care exista multe interese de defaimare a sa. asa ca m-am documentat intens mai bine de un an cu fapte si opinii pe aceasta tema. Si iata-ma acum la final pot spune ca pot sa imi sustin o opinie documentata si argumentata despre feminism din studiul lui direct.

Am scris acest studiu in primul rand pentru mine insumi. E nevoie de feminism pentru incetarea crimelor sexuale si abuzurile emotionale impotriva femeilor. Barbatii se confrunta mai rar cu asa ceva, asa ca pentru ei nu e o problema. Asa ca am vrut sa vad prin acest studiu care este limita intre ceea ce feministele cer in mod socialmente justificat si ce este nejustificat. Pentru ca victimele nu aleg tot timpul cea mai buna solutie politica pentru rezolvarea propriilor probleme. De aceea, de-a lungul timpului in interiorul feminismului a aparut o factiune extremista, psihopatologica. Cerintele politice ale unora dintre feminste au in ele elemente psihopatologice ce au nevoie de psihoterapie si nu rezolvari politice. De aceea am simtit nevoia sa pun sub lupa intreg feminismul in general pentru a stabili o granita cu criterii sigure, stiintifice intre ceea ce este justificabil din punct de vedere politic si sociologic, si ceea ce este mai curand psihopatologic in cerintele sale. Primul caz face obiectul feminismului moderat , iar cel de-al doilea caz face obiectul feminismului radicalextremist.

Initial am fost un adversar virulent al feminismului radical, in special acolo unde am gasit agresivitate in limbaj si comportament fata de oameni care nu le facusera nimic dar pe care ele ii considerau agresori. Am raspuns deseori ironic la argumente de tip ad hominem venite din partea celor care adoptau pozitii radicale. Dar, scriind acest studiu, si observand conspiratia sadicilor impotriva femeilor, mi-am nuantat eu insumi pozitia asta. Prin acest studiu m-am apropiat de pozitia adversarilor mei. Asa ca am ajuns sa creez eu insumi argumente imbatabile pentru pozitia teoretica a oponentilor mei pe care anterior o combatusem. Si in felul asta m-am apropiat mai mult de ei decat eram inainte.

Oricine se informeaza concret si are libertatea si demnitatea ca reper moral ajunge la asa ceva. In momentul in care am incercat sa aduc dovezi despre exagerarile feminismului privind statistica violurilor si uciderilor cu victime femei, am gasit o secretomanie dubioasa la autoritati. Am dedus de aici si din alte realitati sociale faptul ca exista intr-adevar o conspiratie impotriva femeilor slabe facuta de sistemul social, dupa cum am detaliat in articolul acesta . Pe masura ce ma informam, am descoperit ca cele mai multe dintre temerile pe care aceste femei le afisau sunt de fapt intemeiate. Asa ca ulterior am ajuns sa apreciez ca temeri justificate obiectiv o buna parte din ceea ce ceea ce inainte de acest studiu consideram a fi fobii nevrotice.



Feminismul ca reactie la criminalitatea impotriva femeilor


Criminalitatea sadica e ascunsa opiniei publice. Refuzul autoritatilor de a prezenta statisticile cu ucideri fara motiv clar precum talharia sau conflictele interconjugale, arata acest lucru. Din cand in cand presa vuieste in urma descoperirii vreunui cadavru mutilat. Autorul crimei e de obicei necunoscut, chiar si dupa ce este identificata victima. In cele mai multe din aceste cazuri nimeni nu avea vreun interes tipic sa ucida acele femei. Asa ca planeaza serios suspiciunea ca sadicii de lux sunt discret protejati de catre partenerii lor de guvernare a lumii, si ei niste sadici sociali. Refuzul de incadrare a criminalilor in serie in cel mai obiectiv instrument de statistica si diagnoza a tulburarilor mintale, DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), editat de Asociatia Psihiatrilor Americani, intareste aceasta suspiciune. Practic autoritatile vor sa ne prosteasca in fata si sa ne convinga ca criminalitatea in serie cu victime femei este un fenomen rar, neglijabil ce nu trebuie studiat.

Din experienta mea cu modul in care guvernantii din umbra creeaza inginerii sociale , pot spune ca lipsa de eforturi clare si rezultate concrete pentru impiedicarea criminalitatii domestice are exact acelasi rol spre a camufla sadismul ucigas catre care se indreapta societatea concentrata spre profit maxim. Ucigasii in serie provoaca indignare publica si tin capul de afis al stirilor pentru cateva luni; insa amintirea aceasta colectiva este transformata in desuet si camuflata prin multitudinea crimelor domestice, al caror mobil este conflictul conjugal. Cu cat mai multe astfel de crime, cu atat se creeaza astfel iluzia sociala cum ca sadismul ucigas nu exista de fapt, sau exista in mod exceptional.

Feminismul (fie moderat fie extremist) are nevoie de militantism mai vizibil din partea societatii. Egalitatea in drepturi intre barbati si femei, asa cum era ceruta in urma cu peste un secol (primul val de feminism), si pe care o invoca si astazi antifeministii, nu mai e suficienta. Ea este ineficienta in conditiile in care asupra femeilor pandesc pericole nejustificate cu rolul lor sexual. Crimele impotriva femeilor se vor regasi in viitor in fondul psihopatologic al copiilor si nepotilor nostri. Femeile si barbatii nu sunt entitati separate. Fiecare suntem variante diferite ale aceleiasi specii: specia umana. A tolera aceste crime este echivalent cu a tolera crimele impotriva noastra insine. Asa ca e sarcina noastra a tuturor sa incercam sa vindecam societatea viitorului. Inclusiv cei cu astfel de tendinte trebuie sa se mobilizeze discordant fata de pasiunile lor maladive si sa incercam impreuna sa curatam specia umana de sadism. Toti trebuie sa fim feministi! Pentru a contracara aceste dezavantaje, femeile au nevoie de discriminare pozitiva, adica de o protectie sociala superioara conform cu nevoile si pericolele specifice lor.



Riscul dictatorial al feminismului radical


Feminismul in general nu se limiteaza doar la temeri ci si la masuri politice pentru a elimina aceste temeri. Si aici apar problemele. Aceste solutii nu vor fi niciodata suficiente pentru cele care au trait sau mostenit astfel de traume. Daca dintr-o data pericolele asupra femeilor ar disparea, si societatea ar fi una echitabila, aceste femei tot nu s-ar simti in siguranta. Crimele impotriva lor facute de secole au lasat urme ce nu pot fi sterse de catre masuri sociale generale, ci de o revolutie individuala.

Asa ca nu am mers pana acolo incat sa le dau intru-totul dreptate oponentilor mei de dezbatere de la care am pornit acest studiu. Feminismul radical are in el unele manifestari nevrotice, paranoide sau sadice care trebuie sa aiba o altfel de rezolvare decat schimbarea restului societatii conform acestor simptome psihopatologice. De aceea, in ceea ce priveste justificarea politica a anumitelor masuri propuse de feminismul radical, am ramas in continuare un adversar al sau. Nu fac lucru asta pentru o dusmanie radicala cu cele ce adopta aceasta pozitie, ci pentru intarirea feminismului in general. Pentru ca intreg feminismul in general cocheteaza uneori cu unele atitudini si idei radicale, desi, dupa cum se va vedea in text intre moderate si radicale apar deseori conflicte.

Am ajuns la concluzia ca a fi un adversar inversunat chiar si a feminismului radical inseamna a avea o oarecare ranchiuna antifeminista in general. Subscriu la feminismul moderat (asa cum il descriu mai jos) de cand ma stiu, fara inca sa stiu ca exista, ca miscare globala. Sustin supraavantajarea femeilor (discriminarea pozitiva) pentru a contracara dezavantajele care le duc in postura de a fi victime. Si, atata timp cat voi milita pentru o lume mai buna, voi ramane un feminist. Din aceasta cauza, voi incerca sa iau o atitudine ceva mai neutra inclusiv fata de varianta sa radicala. Insa nu am cum sa nu observ ca realitatea este ca excesele feminismului radical ii afecteaza si celui moderat in mod negativ imaginea, in ciuda faptului ca atrage atentia mai bine decat el spre constientizarea problemelor cu care se confrunta femeile. Dar, aceste manifestari pot fi intemeiate doar provizoriu.

Exista o capcana intinsa discret tocmai de calaii de lux ai sigurantei femeilor in care militantismul feminismului radical poate cadea. In incercarea de ascundere a adevaratelor crime oribile produse de sadicii pe care ii protejeaza, acestia sunt dispusi sa accepte cerintele exagerate ale feministelor radicale. Pentru ca multe din aceste cerinte nu le afecteaza planurile lor sadice moderate sau ucigase. In loc sa se ocupe cu gasirea celor ce guverneaza si orchestreaza societatea din umbra, ele isi pierd timpul in razboaie inutile cu conservatorii de rand, cu barbati mai mult sau mai putin inofensivi pe care ele ii vad ca hartuitori sexuali si violatori.

Acceptand astfel de cerinte radicale adevaratii criminali ce guverneaza lumea le dau inselator impresia ca le-ar sprijini in demersurile de protectie superioara pentru femei. Dar daca, sa zicem, regula initierii exclusiv feminine a curtarii ar fi declarata lege, asta nu i-ar impiedica deloc pe cei mai mari dusmani ai femeilor, respectiv sadicii, sa-si manifeste in liniste si de aici incolo viciul. Aceasta norma a fost propusa initial de feminismul radical apoi acceptata si de cel moderat si de o buna parte din societate exact din motivul invocat mai sus.

De la teoria initierii exclusiv feminine a curtarii s-a ajuns la cateva lucruri extreme ascunse nejustificat sub mantia „corectitudinii politice”. Practica „corectitudinii politice” este justificata fata de anumite categorii de oameni defavorizati socio-cultural. Ea este o forma de eleganta fata de acesti oameni pentru a le ameliora starea de marginalizare sau suferinta sociala datorata persecutiilor exercitate de un grup privilegiat. Ea poate deveni o norma obligatorie acolo unde durerea pricinuita de realitatea istorica acestei minoritati este foarte mare. De exemplu o actiune de provocare asupra membrilor comunitatii evreiesti cu ostentativa folosire a unui spray, sau a comunitatii negrilor prin actiuni de justificare a sclaviei la care au fost supusi parintii lor, este ofensator. Legislatia diferitelor tari pedepseste ofensa. Dar nu e nimic ofensator in faptul ca esti femeie si ca, statistic vorbind, ai un handicap in asimilarea unor domenii traditional masculine precum tehnologia sau exercitiile fizice. Faptul ca femeile racesc mai usor decat barbatii, sau ca se descurca mai greu cu condusul masinilor sau cu performantele sportive nu face si nu trebuie sa faca obiectul „corectitudinii politice”. Nicio femeie n-a murit sau n-a avut de suferit de pe urma faptului ca barbatii au iesit la vanatoare si au folosit mai mult aceste instrumente. Dimpotriva, ea s-a putut specializa pe activitati ceva mai putin riscante. Asta e o specializare socio-culturala de gen. Daca femeia e specializata pe cumparaturi, decoratiuni si relatii afective asta nu inseamna ca ar fi vreun handicap.


Desigur, anumite femei pot sparge statistica. Cei care incerca sa le limiteze accesul la resursele asimilarii unor domenii specific masculine trebuie trasi la raspundere. Dar daca tu nu reusesti sa concurezi cu barbatii in aceste domenii specific masculine, asta nu e din cauza oprimarii sociale prin care barbatul in general ar exploata femeia si nu i-ar recunoaste meritele. Nu e de vina sotul ca tu ca femeie incerci sa intri cu masina pe acolo unde el poate fara sa o zgarie iar tu o zgarii. Nu e nicio conspiratie masculina aici ci doar un simptom paranoid fara acoperire de fapte. „Corectitudinea politica” nu trebuie sa sustina simptome psihopatologice ale unor victimizari inchipuite ci doar victime reale. Daca ea tinde sa devina norma obligatorie pentru a acoperi niste simptome psihopatologice, deja ne aflam pe taramul exagerarilor dubioase.

Citeam la un moment dat, nu mai stiu pe unde, despre cum un cetatean a ajuns sa fie dat in judecata de catre o feminista radicala (intr-o tara occidentala, probabil SUA) pentru ca i-a oferit locul intr-un mijloc de transport in comun. Ea a interpretat inclusiv gestul de „corectitudine politica” drept unul ofensator, respectiv ca femeile ar fi handicapate. Cine are experienta cu psihopatologia obsesionala poate recunoaste acest gest in masurile ciudate cu care obsesionalii isi chinuiesc apropiatii. Cam acelasi lucru vor sa faca feministele radicale cu societatea. Familia poate sa intre in acest joc nesfarsit al mobilitatii obsesiilor membrului sau. Dar nu si societatea. Oricum, pana la urma si familia se satura de atatea ritualuri si reguli impuse de membrul sau obsesional si il trimite pe cel in cauza la psihoterapie.

Societatea nu trebuie sa astepte pana acolo. Ea trebuie sa-i atraga atentia feminismului radical ca regulile pe care vor sa le impuna nu sunt deloc „corectitudine politica”. Cerintele lor sunt mult prea mari din punct de vedere politic. Exista unele femei care nu se simt tocmai femei si asta le jigneste pe ele insele inainte sa le jigneasca cel ce le ofera locul pe scaun. Problema este a propriei lor perceptii de sine. Exista femei care reusesc sa invinga pe multi barbati in domenii specific masculine, precum ridicatul de greutati sau surubaritul masinilor. Dar asta nu inseamna ca toate femeile trebuie sa fie astfel. Pretentia asta ca femeia poate concura cu barbatii in activitati traditional-masculine trebuie mai intai demonstrata individual si nu oferita ca premisa.

In acest caz „corectitudine politica” risca sa devina o atitudine dictatoriala de negare a evidentei. Aceste exagerari nu sunt inca un pericol. Feministele radicale n-au asemenea putere incat sa poata impune o dictatura. Insa pot ramane incurcate intr-un astfel de militantism cu iz dictatorial. Si semnele incep sa se vada. Daca activezi profesional intr-o institutie finantata de la bugetul de stat in SUA sau in multe companii private, si afirmi ca femeile au performante mai slabe decat barbatii in anumite domenii, risti sa-ti pierzi locul de munca. Siguranta femeilor nu creste daca acceptam idei cum ca femeia ar fi la fel de eficienta precum barbatii sau chiar mai eficienta in domenii specific masculine. Cele mai multe femei nu tin sa se afirme sau sa concureze cu barbatii in astfel de domenii. Daca sunt unele care vor sa dovedeasca contrariul, asta nu inseamna ca toate femeile se simt reprezentate de acestea. Asa ca cerintele lor de-a joaca de-a egalitatea in abilitati sunt neimportante pentru fondul problemei.



Din pacate, de teama repercursiunilor, opiniile cele mai vizibile in spatiul public impotriva acestor idei sunt cele ale comediantilor, misoginilor si a unor disidenti care aleg o viata alternativa decat cea oficiala. Comediantii nu pot fi luati chiar in serios, deoarece ei isi schimba retorica in functie de forta comica a argumentelor. Misoginii sunt antifeministi in general, respingand militantismul feminist in bloc. Merita aici mentionata Karen Straughan, probabil cea mai verticala critica a feminismului, paradoxal cu faptul ca e femeie. Dar si ea exagereaza pentru faptul ca vede feminismul in culori prea sumbre uneori, si ii scapa spre a sublinia anumite puncte slabe ale feminismului radical.

Autoanaliza


Descrierile psihopatologice pe care le-am facut de-a lungul acestui studiu asupra feminismului radical nu trebuie sa fie luate un razboi al meu cu el, chiar daca ne aflam deseori in pozitii divergente. Ca un pasionat de psihopatologie am trecut de mult de mentalitatea comuna care de mii de ani aduce argumentul ad hominem „esti nebun!” oponentilor in dezbatere. Pentru mine „nebunia” nu e echivalenta automat cu eroarea ideologica. Faptul ca o persoana are o tulburare psihica sau alta nu inseamna ca judecata sa ar fi falsa. Dimpotriva, cele mai fecunde idei apar pe un fond psihopatologic ceva mai proeminent. Mi-am dorit prin acest text sa le atrag in special pe isteroide catre autoanaliza. Rezolvarea propriilor conflicte si angoase nu trebuie sa fie una exterioara, politica ci interioara, psihoterapeutica, autoanalitica.

Femeile care se simt aproape de feminismul radical au nevoie de psihoterapie in special. Toti avem nevoie de un psihanalist sau un supervizor care sa ne ofere o perspectiva diferita asupra propriei minti decat poate oferi ea insasi. Insa unii au mai multa nevoie de asa ceva in conditiile in care principalul scop al vietii risca sa fie un militantism gresit. Si, am aratat pe parcursul textului de ce unele cerinte de-ale lor sunt imposibil de pus in practica. Fara o judecata echilibrata, prin impregnarea factorului psihopatologic, cerintele politice pot fi inoportune. Activismul lor social pentru o lume mai buna nu le poate aduce decat satisfactia de a fi luate in considerare si de a lasa o mostenire sociala mai buna femeilor viitorului. Dar, dupa euforia aplicarii unor masuri politice mai eficiente de protectie asupra femeilor, starea de marginalizare se va reinstala. De aceea cred in continuare ca acesta are nevoie in primul rand de psihoterapie si apoi de solutii politice viabile.

De aceea, odata cu acest text mi-am propus o incursiune psihanalitica generala si discreta in propria lor minte spre a le starni apetitul pentru autoanaliza (si o eventuala atragere a lor inspre a doua nobila meserie din lume, psihoterapia) mai curand decat un militantism marginal, la care nu adera intreaga miscare feminista insasi. Imi propun sa fiu un initiator al propriilor autoanalize individuale pe care fiecare trebuie sa si le faca, adica un partener de evolutie spirituala. Si pentru feministi si pentru antifeministi am spart in mod psihoterapeutic o rezistenta psihica milenara de societate clasica ce s-a structurat si cristalizat in mentalitatea moderna. Disponibilitatea lor spre interpretare este exceptionala. Le mai trebuie doar autocenzura popperiana a interpretarilor (teoria rezistentei adevarului la testul falsificarii), precum si o mai buna familiarizare cu dinamica functionarii psihicului.



Ei bine, acest ultim articol din acest studiu va fi legat prin link de primul dintre ele, de acum mai bine de un an in urma.

Desi baldovinconcept este literalmente cenzurat pe Facebook, totusi acest post poate fi publicat indirect prin acest link.


7 mai 2019

6.5. Solutii ideologice si practice pentru ameliorarea conflictelor dintre conservatori si minoritatea LDTB



6. Solutii pe termen lung pentru stoparea crimelor sexuale si a abuzurilor emotionale


6.5. Solutii ideologice si practice pentru ameliorarea conflictelor dintre conservatori si minoritatea LDTB


Acest articol este continuarea celui precedent

Exista un vechi conflict intre mentalitatea conservatoare si cei cu orientari sexuale excentrice sau asexuali. Multe vieti omenesti au fost sacrificate prin ardere pe rug, fie din motive de „desfranare”, fie de viata sexuala cu tapi cosmici, asa cum se credea ca au femeile asexuale, ce refuzau sa se marite. Astazi inca exista unii cu apetit pentru vanatoare de vrajitoare, si e de datoria noastra a tuturor sa le atragem atentia ca traiesc in alt secol. De asemenea, cei cu astfel de comportamente sexuale excentrice risca sa dezvolte predispozitii paranoide fata de intreaga majoritate heterosexuala, ca urmare a mecanismului psihic al „identificarii cu agresorul”. Si lor trebuie sa le atragem atentia ca pot vedea opresori si persecutori acolo unde acestia nu exista, in virtutea acestei mosteniri culturale represive medievale care exista inclusiv in propria lor mentalitate. Acest articol va oferi solutii ideologice pentru ameliorarea acestui conflict.

Prejudecati primitive si medievale in persecutia celor cu orientari sexuale excentrice


Exista 5 prejudecati traditionale cu privire la homosexualitate, respectiv ca ar fi contagioasa, ca ar fi cauzata/conditionata de o educatie specifica copiilor de sex opus, ca s-ar datora unei supranevoi libidinale sau ca acesti oameni ar sta la panda sa violeze copii sau adulti. Le-am analizat si combatut in detaliu aici . Nu am sa reiau aceasta tema de la capat, asa ca cei care doresc sa se informeze asupra ei se pot duce direct la pagina linkata mai sus. Exista apoi o multime de studii mult mai detaliate decat am facut eu precum acesta sau acesta . Cine poate judeca cu ochii intelectului si nu cu cei ai straturilor mintale primitive se poate informa direct de acolo.

In general orientarile libidinale excentrice sunt percepute negativ de catre cei ce proiecteaza in ele propriile frici needucate. Desigur, fac exceptie de aici tulburarea pedofila si sadismul, care aduc in mod direct prejudicii partenerului. Nestiind sa le diferentieze de celelalte, omul simplu crede ca toate orientarile libidinale excentrice ar face asa ceva, ceea ce nu este adevarat. Astfel de idei sunt destul de asemanatoare cu delirul indus in grup practicat in Evul Mediu, si mult timp dupa aceea, asupra femeilor care refuzau sa se casatoreasca. Din aceasta cauza ele au ajunsa sa fie acuzate de vrajitorie. Astazi ne amuzam pe baza ideilor ca o femeie putea calatori pe o matura pana aproape de luna, ca sa se imperecheze acolo cu tapi cosmici. Dar in acele timpuri au fost arse pe rug mii de femei pe baza unor astfel de acuzatii delirante. Astfel de acuzatii nefondate li se aduc homosexualilor si comunitatii minoritatilor sexuale (exceptand tulburarea pedofila si sadismul) de catre unii care au ramas la acelasi nivel. Daca ar raman simpli opinii,nu ar fi o problema. Din pacate ele devin adevarate persecutii pe care intarziatii social le aduc acestor oameni. Ele nu vin datorita unui interes de exploatare sociala si profit, ci vin din cauza unei frici needucate, bazate pe o mentalitate specifica societatilor primitive si clasice.

Prejudicii aduse persoanelor cu orientari libidinale excentrice nepericuloase


Aceste frici se apropie mai mult de credintele religioase decat de datele stiintifice. Pe langa nucleul sau reprezentat de asanumitele „idei ale ratiunii pure”, pe care le-a descris filosoful I. Kant, religia a fost un model traditional de etica, politica, drept si stiinte, care a combatut vehement aceste practici. In Vechiul Testament se spune ca insusi D-zeu s-ar fi razbunat crunt pe celebrele localitati Sodoma si Gomora, pentru excesele lor sexuale. Aceste norme primitive insa nu mai sunt viabile in societatea contemporana. Sexualitatea si moralitatea sunt doua lucruri total diferite; intre ele nu exista legatura decat atunci cand impulsurile sexuale incalca normele sociale. Cele care le incalca sunt doar tulburarea pedofila si sadismul, si nu celelalte orientari sexuale, asupra carora sunt orientate aceste persecutii din partea conservatorilor.

Atat in tarile fara traditie democratica cat si in cele democrate exista reactii ostile fata de acesti oameni. Cei neinformati sau ostili fata de diversitate se tem nejustificat de cei cu orientari sexuale excentrice ca i-ar infesta, sau i-ar influenta intr-un fel sa devina cum sunt ei. Si din aceasta cauza membrii acestor minoritati sexuale au o problema serioasa in a-si gasi parteneri sau a-si extinde aria de selectie in spatii insuficient de sigure pentru a gasi acolo partenerul potrivit. Asa ceva este o atentare la dreptul omului de a-si comunica orientarea sexuala catre potentialii parteneri, ceea ce este o atentare la dreptul omului de a socializa si a se asocia.



Dreptul persoanelor cu orientari sexuale excentrice de a-si comunica orientarea in grosul societatii in sensul de gasire a potentialilor parteneri


Regularizarile comportamentului galant sunt menite sa favorizeze gasirea de parteneri cat mai potriviti din grosul societatii. Daca ne uitam la regulile premergatoare curtarii , observam ca in istorie societatea a creat o buna parte din cultura tocmai pentru realizarea acestor imperecheri reusite. In acelasi fel, minoritatile sexuale precum homosexualii, prostituatele sau isteroidele au dreptul de a-si gasi parteneri potriviti in societate conform intereselor fiecaruia. Comunicarea preferintelor sexuale ale unui anumit spatiu geografic sau online catre intreaga societate nu trebuie vazuta ca o jignire sau incercare de convertire a heterosexualilor catre aceste orientari. Hulitele parade gay nu doresc sa imprastie vreun „virus” LGTB care ar infesta „oamenii sanatosi” cu apetitul pentru comportament sexual excentric. Ele doresc a scoate din starea de frica de persecutii sau autoinvinovatire pe cei care nu au curaj sa-si afirme orientarea sexuala, pentru a le largi orizontul de cuplare. Cautarea de partener de aceeasi orientare nu afecteaza in nici un fel pe normali, iar in nota de subsol din acel prim articol linkat mai sus am expus argumente in acest sens .

Hetreosexualii nu trebuie sa le impuna excentricilor propriul stil de viata si sa catalogheze drept morala sau superioara orientarea lor sexuala. Cele mai echitabile societati din lume astazi nu practica o democratie luata ad litteram, dupa care o minoritate ar trebui sa se supuna majoritatii in absolut orice chestiune. Asa ceva este mai curand o dictatura a majoritatii. O societate echitabila este aceea care ofera minoritatilor de orice natura un cadru de dezvoltare.

Solutii pentru stoparea persecutiilor fata de minoritatea LGTB


Solutia principala este educatia, informatia pe care fiecare trebuie sa o ia din resurse credibile pana cand educatia oficiala va catadicsi sa o faca sistematic in ciclurile primare. Din pacate, in Romania nu se doreste asa ceva. Sistemul nostru social actual nu doreste ca unii oameni sa iasa din aceste prejudecati. Si astfel apare acest conflict social. Ca un medievalism tarziu, sistemul social nu s-a ingrijit pana acum sa educe cetatenii, lasandu-i cu astfel de prejudecati. Desigur, fiind un sclavagism luminat  , societatea contemporana profita de pe urma analfabetismului psihologic al cetatenilor, putand sa-i manipuleze in scopul profitului. Referendum-ul din 2019 din Romania a incercat sa exploateze politic aceasta tema. Asa ca, in loc de o educatie propice pentru aceasta problema, el a preferat sa-i gaseasca o pseudosolutie represiva. Astfel de ramasite medievale in mentalitatea contemporanilor fata de care scoala a esuat, nu se pot insa extirpa represiv.

Aceasta solutie e cea mai viabila, insa ea nu poate fi pusa in practica acum. Educatia persecutorilor intarziati este o solutie pe termen lung. Asa ca ramane in grija noastra, a celor care posedam informatii veridice despre acest subiect, sa le raspandim si fata de cei care nu au acces la ele. De asemenea, ne ramane si sarcina de a milita pentru abolirea acestui nou tip de sclavie moderna si scoaterea acestor oameni din negura ideologica in care acesti oameni sunt lasati.

Incercarea unor membri ai comunitatii LGTB si grupurilor conexe de extindere artificiala a ariei de selectie sexuala prin retorica feminismului radical


Dupa cum am mai spus in acest studiu , pe acest fond persecutoriu la adresa marginalilor au aparut si excesele venite de la unele persoane care apartin acestor minoritati sexuale, pe care eu (si altii) le-am numit „feminism radical”, o manifestare extrema a feminismului moderat, justificabil. Aflandu-se in razboi cu majoritatea, feministele radicale folosesc feminismul in general pentru a obtine cat mai multe drepturi de aici. Teoria initierii exclusiv feminina a curtarii, pe care am analizat-o in capitolul 4 al acestui studiu  este o astfel de contra-manifestare feminist-radicala la adresa mentalitatii persecutorii, traditionaliste. Practic comunitatea LGTB, si alte grupuri apropiate ei, au gasit aceasta portita de exprimare si largire a orizontului de alegere a partenerului.

Am aratat in acest capitol ca frustrarea supradimensionata a unei femei la adresa unui barbat ce initiaza curtarea din postura de necunoscut se datoreaza unor interese diferite. Acestea sunt:

1. o mai eficienta strategie de castig financiar pentru prostituate  ;
2. o nevoie tipic isteroida de seductie fara finalizare in relatie de cuplu ;
3. sadismul care poate exista si la femei  ;
4. invidia pe modelul heterosexual de realizare a cuplului  , ca un fel de razbunare pe usurinta cu care heterosexualii se cupleaza .

O astfel de ideologie a sedus si pe feministele moderate, deoarece la prima vedere ea confera drepturi superioare. Un bun exemplu este dat de femeile casatorite care au neconcordanta de apetit libidinal cu sotul, despre care am analizat in detaliu aici  . Ele accepta teoria initierii exclusiv feminina a curtarii in primul rand pentru ca le favorizeaza in perspectiva unei noi relatii de cuplu cu altcineva, pe care sa il aleaga ele. Apoi, ele o accepta si pentru ca le favorizeaza in negocierea justificata a frecventei numarului de raporturi sexuale sau a diversificarii comportamentului sexual, cu sotul.

Iata ca interesele pentru sustinerea ei sunt multiple, deoarece grupurile sociale care o sustin sunt diverse. Unele femei heterosexuale fara relatie de cuplu pot sustine temporar aceasta propunere pentru o mai buna negociere a relatiei de cuplu. Dar majoritatea o refuza, dupa cum am aratat aici  . Segmentul de varsta specific formarii cuplurilor, respectiv cel de 17-27 de ani, foloseste constant abordarea de orice fel intre necunoscuti, fie ea initiata de barbati sau de femei. Aplicarea fortata a acestui militantism de revolutionare a initierii la acest segment de varsta este abuziva chiar daca vine din zona justificabila a victimelor reale a abuzurilor emotionale si crimelor sexuale. Asa ca, chiar conform principiului politic actual al minoritatii ce se supune majoritatii, adeptele initierii exclusiv feminine (a apropierii in scopul formarii unui cuplu) vor pierde acest razboi. Iar pericolul asocierii feminismului radical cu atitudinile dictatoriale impuse de o minoritate poate afecta imaginea feminismului in general, adica si a celui moderat, justificabil.



Dupa cum am justificat mai sus, propunerea de initiere exclusiv feminina a curtarii doreste in mod ascuns, ferit de reactiile persecutorilor, o largire a arie de selectie a partenerului pentru aceste minoritati sexuale si o facilitare a intalnirii lor. Problema este ca aceasta regula nu tinteste precis partenerii potriviti pentru acest gen de femei. Comportamentul libidinal al exhibitionistelor isteroide, de exemplu, da in mod inselator impresia barbatilor normali ca ele s-ar afla in etapa a 5-a de curtare . O astfel de semnalizare intentionat gresita spre a provoca confuzie are sens doar in ceea ce priveste interesele lor de curtare, nu si pentru majoritatea femeilor heteroxeuale.

Extinderea acestei reguli si catre segmentul de varsta disponibil la acest tip de abordare este pentru multe dintre ele un semn al resentimentului cu care au ramas dupa esuarea in acest gen de relatii. Si, dupa cum am vazut in articolul acesta  si acesta  , motivele pentru asa ceva sunt foarte clare. Din punctul meu de vedere, ele trebuie sa isi ceara separat drepturile lor, fara a implica majoritatea femeilor, care sunt totusi parte din majoritatea societatii. De aceea, in interiorul feminismului au aparut conflicte puternice, asa cum le-am descris aici .

Parerea mea este ca o astfel de strategie mascata de amenintarile majoritatii heterosexuale needucate este inoportuna. Dupa cum hetreosexualii nu trebuie sa le impuna excentricilor propriul stil de viata si sa catalogheze drept morala sau superioara orientarea lor sexuala, nici excentricii nu trebuie sa faca acelasi lucru cu hetreosexualii. E mult mai eficienta o educare chiar si individuala a acestor persecutori needucati, pe fondul lipsei de actiune a autoritatilor. Din pacate, pasivitatea fiecaruia dintre noi fata de aceasta tema iata ca poate avea recul in aceste manifestari feminist-radicale, care ne pot ataca pe noi insine, din zona propriei baricade.

Solutii practice pe termen scurt pentru comunitatea LGTB si grupurile conexe pentru gasirea de parteneri si evitarea persecutiilor din partea conservatorilor


Exista solutii pe termen scurt pentru o viata amoroasa mai reusita pentru grupurile sexuale cu orientare excentrica, in ciuda persecutiilor care le pandesc din partea extremistilor religiosi si conservatori. Iar prima este chiar renuntarea la conflictul cu grosul societatii, care este data de polemica fata de teoria initierii exclusiv feminine a curtarii. Renuntarea la aceasta falsa revolutie a moravurilor amelioreaza perceptia sa in grosul societatii. Si odata cu ea, feminismul renunta la acest apetit pentru scandal fata de orice si oricine. Femeile si comunitatea LGTB au fost si inca sunt victime ale abuzurilor unor barbati; insa razbunarea pe toti barbatii sau pe toti care accepta un stil de viata comun, nu rezolva nimic. Cand un barbat initiaza prea explicit curtarea din postura de necunoscut, el incalca niste norme sociale mult mai vechi  decat aceasta propunere. Asa ca nu e cazul pentru a mai emite alte norme in acest sens. Dar incalcarea lor nu este atat de grava incat sa derive in scandaluri majore, asa cum fac feministele radicale. E suficienta ignorarea unui astfel de barbat necunoscut initiaza prea explicit curtarea, nu jignirea lui, ceea ce este un raspuns disproportionat. Am descris in articolul linkat mai sus cateva solutii pentru evitarea acestor situatii, daca intr-adevar cele ce se plang de asa ceva chiar vor sa le evite.

Pe langa retinerea in ceea ce priveste aceasta presupusa norma sociala generala, care nu este de comun acceptata si nu a fost discutata la nivel general in societate, exista solutii ideologice personale sau de grup pentru ameliorarea acestor conflicte sociale. In articolele anterioare am expus astfel de solutii fata de interesele particulare ale numitor grupuri sociale conexe, precum cele ale prostituatelor, isteroidelor sau femeilor heterosexuale normale in alegerea partenerului.

Dupa cum se vede, unele dintre aceste solutii implica educatia persecutorilor, care este o solutie de termen lung, dupa cum am mentionat mai sus. Voi continua cu expunerea de solutii practice, pentru ca minoritatile sexuale sa-si gaseasca mai usor partener, fara a risca reactii negative din partea intarziatilor social care nu pot fi educati atat de repede. Si, mai ales, pentru problemele lor inerente nu trebuie acuzati de persecutie ceilalti, cei neutri. Aceste solutii sunt deja puse in practica de cei care vor sa asta cu adevarat, si nu sa-i acuze pe heterosexuali de anumite crime.

Intr-adevar sistemul social – adica majoritatea dintre noi – ar trebui sa le creeze minoritatilor sexuale un spatiu al lor, o strada sau chiar o localitate in care isi pot expune formele, fara sa fie hartuite de catre cei care se simt amenintati. Sunt convins ca multi membri ai acestor comunitati s-ar muta in aceste locuri, si sa inceteze astfel sa mai aiba contact cu conservatorii. Asa ceva exista pentru alte categorii sociale de acest gen. De exemplu, exista locuri special amenajate pentru nudisti intre care se pot strecura si exhibitionisti. Faimosul Red District din Amsterdam este un exemplu in care exhibitionismul feminin este practicat in locuri special amenajate pentru cei ce sunt dispusi sa accepte o astfel de provocare, si sa nu se planga ulterior de hartuire senzoriala. Exista mesaje frecvente in acest spatiu impotriva fotografierii lor de catre vizitatori, pe langa protectia vitrinei. Am aratat in acest articol ca un astfel de comportament este benefic atat pentru exhibitioniste cat si pentru cuplurile rutinate. In trenuri exista vagoane unde se poate vorbi si face galagie si alte vagoane unde trebuie mentinuta linistea. In acelasi fel trebuie sa existe spatii sau semne distinctive clare pentru femeile care nu vor sa fie abordate de necunoscuti si altele care sa comunice disponibilitatea pentru astfel de contacte. Din pacate trenurile din Romania inca nu au asa ceva, si nici societatea in general nu au astfel de spatii destinate minoritatilor sexuale.

Dar totusi aceste comunitati ale minoritatilor sexuale se pot crea in mediul online, chiar si fara interventia statului. Asa ceva exista in Romania si alte state in care aceasta problema e ignorata. Se pot gasi solutii viabile in care nevoia femeilor de exhibitionism sau seducere isteroida sa se manifeste in spatii speciale, altele decat cele populate de barbati defavorizati social. Exista destui voaioristi care nici ei nu sunt interesati de a avansa in relatie de cuplu cu cele pe care le spioneaza. De asemenea, sadicele moderate isi pot manifesta orientarea sexuala intr-un spatiu real sau online cu barbati care au tendinte heterosexuale masochiste. Si astfel se poate continua cu toate minoritatile. Conditia e aceea ca sa se doreasca acest lucru de catre cei vizati si nu crearea de animozitati fata de cei neutri fata de aceasta problema. Aruncarea vinei asupra neutrilor pentru persecutiile emise de extremistii conservatori este inoportuna. Nu pot fi facuti responsabili cei neutri pentru erorile celorlalti. Nu poate fi nimeni facut responsabil pentru ca nu doreste sa ia parte la acest razboi ideologic, asa cum sugereaza feminismul radical, desi ar fi bine ca majoritatea sa se implice in el.



Repozitionarea civica a militantismului radical


Acestea sunt solutiile pasnice pentru evitarea crimelor si abuzurilor sexuale, precum si a persecutiilor din partea extremistilor. Solutia represiva nu este viabila. Adevarata solutie a stoparii acestor abuzuri nu este inhibitia lor formala, juridica, din postura de efecte. Asa ceva inseamna inhibarea lor superficiala, prin pedepse aplicate dupa consumarea faptelor. Mentalitatea politianist-justitiarista perpetueaza cultura fricii, specifica vietii salbatice. Civilizatia trebuie sa le rezolve prin actiunea asupra cauzelor lor. Iar principala cauza a predispozitiei claselor mijlocii si inferioare spre abuz asupra dezavantajatilor social sunt abuzurile venite pe cale ierarhica, de la cei ce controleaza parghiile societatii.

Militantismul lor de fapt conduce la intarirea statului politienesc, si de aici la cresterea volumului de amenintari lansate in societate. Rezultatul, este o amplificare artificiala a nevoilor de consum, conform cu fenomenul convertiri traumatismelor la excitatie psihodinamica. Acest fapt a fost observat de psihologii experimentali Neal Elgar Miller si Robert A. Hinde. Ei au observat ca administrarea de socuri fizice dureroase (precum cele electrice sau mecanice) pe sobolani si pe maimute a condus la cresterea nevoilor lor de consum precum cele de hrana sau cele sexuale. Asadar, intarirea amenintarilor represive la adresa potentialilor abuzatori sexuali, mai curand duce la cresterea acestor predispozitii de abuz, decat la temperarea lor. Iar acesta este tiparul general paradoxal al accentuarii criminalitatii mai curand decat al reducerii ei prin solutiile politienesti, represive.

Daca ne gandim la persecutiile fata de marginali, gasim o oarecare justificare fata de excesele feminismului radical, ca reactie la suferintele lor. Totusi o astfel de solutie de ingradire a drepturilor comune ale criminalului, sau de intensificare a amenintarilor asupra sa, spre a nu comite anumite fapte, este specifica mentalitatilor represive. Feminismul radical nu reuseste sa iasa din cercul vicios al abuzurilor societatii traditionale, pe care il mosteneste si fata de care se raporteaza la fel de abuziv. In acest caz ele dau dovada de sexism inversat, dupa cum am aratat in detaliu in acest articol .



Este foarte ciudata aceasta imbinare imposibila intre antipatriarhism si mentalitate justitiarist-represiva, pe care unele feministe o sustin. Justitia represiva a fost creata tocmai de mentalitatea „patriarhalista” iar scopul ei principal este sa-i pastreze valorile. A sustine si mentalitatea represiva si eliminarea „patriarhatului” este echivalent cu a face prostitutie in scop de abstinenta.

Este de laudat faptul ca feministele condamna faptul ca femeia este redusa la valoare de obiect de consum. E de regretat totusi ca ele sunt foarte active in ceea ce priveste consumificarea sexuala a femeii si destul de pasive in ceea ce priveste consumificarea omului in general in societatea contemporana civilizata, adica si a barbatului.

Prea putine dintre feministele radicale sunt militante in acordarea de drepturi cetateanului. Aceste drepturi conduc la o mai mare stabilitate psihica si o predispozitie mai mica spre abuzarea semenilor si, implicit, a femeilor. Prea putine dintre acestea vin la mitingurile antirazboi sau pro conservare mediu. Vechiul proverb cu „tara arde si baba se piaptana” li se potriveste in ceea ce priveste vehementa pentru implementarea initierii exclusiv feminina a curtarii. Pe majoritatea nu le intereseaza sau au un interes redus fata de razboaiele initiate artificial si intretinute consecvent in lume, fata de poluare sau saracie in tarile dezvoltate. Din fericire, sunt destule feministe moderate care vin si la acestea. Eu le-am intalnit la protestele din Romania. Si ele sunt adevarata inima a feminismului si umanismului deopotriva. Ele sunt dovada ca feminismul are in el o baza puternica, consistenta. Dar trebuie sa cantareasca mai bine intentiile si vehementa dubioasa a celor care vor sa atraga miscarea intr-o zona obscura.



Faptul ca feministele radicale au o predispozitie isteroida nu este un impediment pentru a face lucruri remarcabile pentru societate. Multi artisti au fost asa asa ca asta n-a fost o bariera pentru ei spre a face lucruri marete. Prin urmare, desi am criticat feminismul radical in acest studiu, totusi am incredere ca pe viitor ne vom afla in aceeasi parte a „baricadei”.

Popular Posts

Etichete