Acest articol este continuarea celui precedent
Cea mai mare problema pe care femeile de la baza piramidei sociale o au cu unii barbati nu e nici pe departe cea a deciziei despre cine sa inceapa curtarea. Si nici hartuirea sexuala la care niste gangsteri recurg in spatiul public marginal. Cea mai mare problema pe care femeile o au in societatea contemporana nu e nici macar violul in general, cel de care se sperie ele atunci cand raman singure cu un necunoscut. Toate aceste abuzuri lasa urme in sufletul unei femei. Dar cea mai mare problema pe care femeile o au in societatea contemporana nu lasa urme doar in psihicul lor, ci in intreaga umanitate. Aceasta problema este sadismul. Principala satisfactie a sadicilor este aceea de a-si vedea victima suferind. Sadismul se poate asocia cu violul dar poate exista si independent de acesta.
In articolul de fata imi propun sa descriu sadismul, sa fac o estimare a victimelor pe care el le produce si sa identific solutiile prin care crimele sadicilor sa fie stopate prin proiecte sociale ferme.
a) Tipurile de sadism
Exista un sadism sexual, si un sadism social. In primul caz sadismul se manifesta in relatie cu un posibil partener in care sunt folosite organele genitale direct sau indirect. In celalalt caz el se manifesta prin satisfactia suferintei semenilor. In primul caz victimele sunt predominant femei, in celalalt caz ele sunt si barbati si femei in mod egal. Exista in varful piramidei sociale comportamente sadic-sexuale care se manifesta tacut, criminal asupra femeilor de mii de ani, in ciuda galanteriei traditionale care ii ofera femeii protectie si intaietate. Sadismul este exact antipodul acestei galanterii. Agonia victimei ii provoaca extaz sadicului, fie el social sau sexual. Sadismul social este in general practicat de o elita minoritara bolnava, dar foarte puternica, fata de victime defavorizate, incapabile de a se apara in fata puterii. El isi justifica crimele prin celebra propozitie „Nu-i nimic personal, sunt doar afaceri”. In cazul sadismului sexual, afacerile sunt inlocuite cu pasiunea, iar propozitia se schimba in „Nu-i nimic personal, e doar pasiune”.
Medicul Harold Shipman (1946-2004), e recunoscut drept cel mai sangeros criminal in serie din istorie. S-a dovedit ca a ucis 218 oameni, atat femei cat si barbati, dar se crede ca numarul de omoruri ar depasi 250.
Intre anii 1975-1980 englezul Peter Sutcliffe, sofer de tir, cunoscut drept „Spintecatorul din Yorkshire”, a ucis 13 femei. Despre el s-a facut si acest film:
Cel mai periculos ucigas de femei din istoria Statelor Unite, a fost Gary Ridgway , cunoscut si ca „Ucigasul din Green River”, care a ucis 48 de femei intre anii 1982 si 1998. A fost militar in Armata Americana si apoi a practicat prozelitismul religios, predicand biblia din usa in usa.
In Romania se cunosc cazurile celebrilor sadici Florea Ramaru, tatal, care a ucis 4 femei dupa 1944 (dupa alte surse ar fi fost 5), si fiul sau Ion Ramaru, care a ucis 4 femei intre 1970 si 1971, pe cand era student la Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti.
Am postat doar cativa, pentru ca numarul lor este suficient de mare incat sa pierdem un an studiindu-le stilurile de a ucide si pasiunile personale. Cine e curios poate sa consulte lista lor aici .
La o prima vedere, un numar de 400 de criminali in serie la o populatie globala de peste 7 miliarde de oameni, e putin. Statistica arata ca e foarte putin probabil sa murim ucisi de criminali in serie. Dintre acestia, cei care au ucis in tari sarace, au fost multi talhari pentru care omorul a fost cel mai bun mod de a-si ascunde talharia. Din acest punct de vedere teama de sadici e la fel de nejustificata precum teama androfobicelor de a fi violate in spatiul public dintr-o comunitate decenta.
Numai ca sadismul nu se opreste doar la criminalii in serie prinsi. Criminalii in serie sunt doar varful aisbergului din interiorul sadismului. Din nefericire, cazurile de sadici sunt mult mai multe decat cele cu rasunet consemnate in mas-media. Cei prinsi sunt parte din clasa de mijloc. Dincolo de ei exista sadicii discreti, plasati in varful piramidei sociale, pe care nimeni nu ii prinde vreodata.
Unul dintre ei este si cel mai celebru sadic din istorie, Jack Spintecatorul.
Jack Spintecatorul este banuit a fi fost membru al familiei regale. Putinii martori din cazurile de omoruri pe care el le-a provocat au declarat ca au vazut ultima data victimele cu un barbat ce parea de clasa nobila inainte de a fi ucise. Apoi, taierea si extragerea unor organe din corpul victimelor arata o anumita dexteritate medicala, ceea ce ne poate indica studii medicale pe care acest sadic le-a avut. E posibil ca acest sadic notoriu sa fi avut si acces la informatiile politiei prin interpusi, ceea ce a facut ca anumite marturii si chiar martori sa dispara. Asa se face ca, la fel ca in marea majoritate a sadicilor ucigasi, nici pana astazi nu se stie cine a fost de fapt Jack Spintecatorul.
Sadicii ucigasi nobili sunt foarte rar prinsi. Ei isi iau masuri drastice de precautie pentru ca vin din interiorul sistemului judiciaro-penitenciar, sau au prieteni in acest sector social de la care au invatat direct sau indirect sa nu lase urme. Profilul lor este de membri de vaza ai comunitatii. Unii sunt judecatori, altii sunt piloti de avioane, patroni de mari companii, si, se pare, mai ales medici, in ciuda faptului ca profeseaza cea mai nobila meserie. Ei contribuie decisiv la mersul societatii, asa ca e aproape imposibil sa poata fi inlocuiti. Reputatia lor este de netagaduit.
Din fericire, nu toti sadicii ucid. Sunt destui sadici care nu ajung la omoruri pentru ca propria constiinta ii face sa se autodenunte, sau sa se sinucida uneori. Asta e de multe ori tardiv, pentru cei care deja au comis omorurile. Dar pe altii ii ajuta sa nu comita astfel de fapte. Inchisoarea e pentru ei un refugiu care, in mod paradoxal, le prelungeste viata, impiedicandu-i sa nu devina criminali in serie si sa fie prinsi. Pe langa nucleul dur al sadismului, dat de cei care isi ucid victimele, si care sunt intr-adevar minoritari, mai exista si sadicii „moderati”, care practica un sadism fara cauzatoare de moarte. Ei se abtin in a-si pune in practica tendintele psihopatologice ucigase, sau incă nu au ajuns la avel nivel psihopatologic. Astfel că ei se multumesc doar sa… provoace rani superficiale, si doar de a-si… maltrata victimele.
DSM 5* citeaza un studiu statistic facut in Australia care arata ca 2.2 % barbati si 1.3 % femei au declarat ca au fost implicati in jocuri sexuale de tip sado-maso (in special „bondage”) sau submisiv-dominanta. Stiu ca pare cinic, dar cicatricele lasate de sadicii moderati pe corpul victimelor mi se par de preferat uciderii la care recurg sadicii extremi. Astfel de cicatrice lasate pe fetele si corpul unor prostituate sunt marturii despre preferintele lor maladive. Unele dintre fetele desfigurate de ei primesc despagubiri masive.
Cel mai obiectiv instrument de statistica si diagnoza a tulburarilor mintale DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), editat in urma unui studiu colectiv al specialistilor din Asociatia Psihiatrilor Americani, nu face o astfel de diferentiere simpla intre sadicii flagelatori si cei ucigasi. Totusi acest tratat e aproape sa faca o astfel de diferenta. El spune ca prevalenta in randul populatiei a sadismului este situata intre 2 si 30 % si ca prezenta sadismului la cei ce au comis omoruri motivate sexual variaza intre 35 si 75%* . O astfel de variatie statistica lasa semne de intrebare fata de intentia sau accidentele aparute in urma acestor jocuri sexuale, care poate conduce la omor involuntar.
Consecutiv, daca DSM nu face diferenta intre sadismul ucigas si cel flagelator, acest tratat nici nu are suficiente criterii pentru ele. Sadismul este singura tulburare a libidoului care nu are astfel de criterii de diagnostic in DSM, stiindu-se faptul ca acest tratat a fost primul tratat complex de psihopatologie care a introdus criteriile pentru o diagnosticare rapida. Editia a 5-a (2013) a acestui tratat are pentru sadism, la codul 302.84 (F65.52), (pagina 695) urmatorul pseudo criteriu:
„A. Prezenta pe parcursul unei perioade de cel putin 6 luni a excitatiei sexuale intense si repetate obtinuta prin provocarea suferintei fizice sau psihologice altei persoane, caracterizata prin fantezii, impulsuri sexuale sau comportamente specifice.
B. Individul a actionat pe baza acestor impulsuri sexuale asupra unei persoane care nu a consimtit, sau impulsurile ori fanteziile sexuale sau provoaca disconfort psihic sau o disfunctie semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau alte arii importante de functionare.”
In acelasi fel este descris sadismul in editiile din 1994 (DSM 4), 1980 (DSM 3). In prima (DSM 1, 1952) si a doua editie (DSM 2, 1968) sadismul nici macar nu este descris.
Daca ne uitam pe DEX, vedem ca intre definitia data de dictionar pentru incepatori https://dexonline.ro/definitie/sadism si descrierea „profesionista” nu e mare diferenta:
„SADÍSM s. n. Tendinta anormala spre cruzime, placere bolnavicioasa de a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferinte: cruzime extrema. ♦ Spec. Perversiune sexuala manifestata prin placerea de a provoca partenerului suferinte fizice. – Din fr. sadisme.”
Secretomania autoritatilor privind sadismul poate fi vazuta si in rapoartele criminaliste oferite de institutiile de preventie si combatere a ei.
Raportul anual intocmit de FBI privind criminalitatea in Statele Unite este probabil cel mai complet, cel mai transparent si cel mai usor de accesat raport din lume pe aceasta tema. El contine date statistice detaliate asupra omorurilor comise pe criterii de rasa, etnie, sex, varsta. Dar, cu toate acestea FB nu da publicitatii si alte date, care ar fi decisive pentru intelegerea statisticilor cu privire la omoruri sau la violenta necauzatoare de moarte, ale caror autori sunt sadicii. Ar trebui sa distingem de acolo care omoruri se datoreaza accidentelor, care se datoreaza unor conflicte fizice prelungite si care se datoreaza sadismului, adica niciunui motiv precum celelalte doua.
Dupa cum se vede in tabelul 16 din acest raport , omorurile cu intentie si cele prin imprudenta sunt puse in aceeasi coloana. Nu ne dam seama din aceste statistici care dintre omoruri sunt asociate cu violul si nu se da statistica omorurilor impartita pe sexe. De asemenea, ar trebui incluse in acest raport si categoriile mediului urban sau rural (comunitati mici si rasfirate, cu spatii nepopulate) sau orase mici versus metropole, in care se intampla aceste crime. Aceste date exista, si FBI chiar ofera o statistica generala asupra omorurilor in care victime sunt barbatii si femeile. Insa nu sunt facute publicitatii procentele pe sexe.
Dar totusi sunt unele date pe care le putem deduce din aceste statistici. Raportul anual intocmit de FBI in anul 2015 privind omorurile asupra femeilor in Statele Unite arata ca in proportie de 93 % din cazuri ucigasul a fost o persoana cunoscuta victimei. Observam o similitudine intre statisticile violurilor si cele ale omorurilor. Procentul de necunoscuti este situat in ambele cazuri undeva la 10 % dintre cazurile generale.
Dintre cele 7 % din cazurile de ucigasi fara legaturi anterioare cu victima, unele sunt talharii, iar altele sunt manifestari ale unor sadici. Sadism exista si in cazul omorurilor cu autor cunoscut victimei. Acelasi raport FBI din 2015 arata ca doar 16 % dintre omoruri se datoreaza talhariei (cu autor necunoscut victimei) sau intereselor materiale reiesite in urma omorului (comis de un ucigas cunoscut victimei). Din cele 84 % cazuri de omoruri fara interese auxiliare, doar 64 % se datoreaza certurilor care au degenerat in omor. Raman 36 % din aceste cazuri despre care FBI nu mai spune nimic. Unele dintre ele sunt accidente, iar altele sunt manifestari sadice extreme care au dus la moartea victimei.
In raportul suplimentar al omorurilor domestice (Supplementary homicide report) intocmit de FBI in anul 2016 , pe langa aceste categorii se mai adauga si relatia intima intre ucigas si victima, adica cea de sotie/iubita/fosta. Putem deduce asadar din aceste statistici ca nu pot fi omoruri accidentale intre fosti soti sau iubiti, , atata timp cat nu mai locuiesc impreuna. Victima si ucigasul nu traiesc de obicei in acelasi spatiu in care se intampla accidentul. Ucigasul invadeaza spatiul victimei cu intentia expresa de a comite omorul. Motivul crimei este unul simplu: razbunarea pentru a fi fost parasit sau neintelegeri privind partajul in cazul divortului.
In urmatorul articol o sa incerc sa pun cap la cap aceste statistici pentru a descrie modul de operare al sadicilor sexuali si cum pot fi ei opriti in a-si pune in act tendintele criminale asupra femeilor.
* DSM 5, Editura Medicala Calisto, pag 697.
b) Modul de operare al sadicilor
Cele mai vulnerabile femei la atacurile sadicilor sunt prostituatele, dupa cum s-a vazut in cazurile celor mai sangerosi sadici din istorie. Cercetatoarea cu vederi feministe Pilar Rodriguez Martinez* , a redat o statistica realizata in anul 2004 in Statele Unite, in care cazurile de omor asupra prostituatelor au fost in numar de 204 la 100 000. Urmatoarea categorie de femei in materie de risc de a fi ucise este cea a vanzatoarelor de bauturi alcoolice, unde raportul este de doar 4 la 100 000. Conform cu Biroul de Statistica a Muncii din Statele Unite, cele mai periculoase locuri de munca in 2016 au fost taietorii de lemne, cu 135,9 morti la 100 000, lucratorii din industria pescuitului, cu 86 morti la 100 000, si pilotii si inginerii din industria aviatica cu 55,5 morti la 100 000. E posibil ca statistica realizata de Pilar Rodriguez Martinez sa fie exagerata, tinand cont ca ea e feminista, conform cu predispozitia feministelor spre statistici fortate. Dar, chiar si asa, exagerarea in cauza nu poate fi chiar atat de mare. In primul rand daca ne uitam la cazurile criminalilor in serie expuse mai sus, observam ca statistica e destul de apropiata de cea descrisa de ea.
Oferirea de statistici detaliate ne-ar putea ajuta sa aflam modul de operare al sadicilor. Din pacate exact asta nu vor autoritatile sa aflam, si din aceasta cauza se pastreaza discretia asupra lor. In lipsa unei transparente ale autoritatilor privind acest fenomen, totusi ne putem folosi imaginatia si judecata inductiva pentru a descrie modul in care acestia opereaza, fara date oficiale.
Mai intai trebuie sa luam in calcul ca sadicii nu sunt niste persoane impulsive care isi pierd cumpatul si omoara la intamplare. Ei sunt niste persoane foarte organizate si meticuloase. Multi dintre ei lasa impresia anturajului de oameni demni, iubitori si compasionali. Din acest motiv nimeni nu ii suspecteaza de viciul lor maladiv. Capacitatea lor de a-si ascunde crimele e uimitoare. Doar specialistii in criminalistica reusesc pana la urma sa-i prinda pentru ca le stiu foarte bine profilul psihologic. Medicul Harold Shipman ar fi putut scapa basma curata daca ar fi stiut sa se opreasca la timp. Poate ca nici asa nu ar fi fost prins daca ar fi stiut sa foloseasca computerul mai eficient.
Uciderea sau flagelarea prostituatelor e cel mai simplu mod e punere in practica a sadismului. Unele dintre aceste femei actioneaza individual si sadicii par clienti obisnuiti. Datorita discretiei specifica acestei meserii, ei au multa libertate de a-si pune in fapt pulsiunile criminale. Desigur, nu toate actele de violenta impotriva prostituatelor se datoreaza sadismului. Intre aceste cazuri exista un procent anume de violenta asupra prostituatelor se datoreaza negocierii pretului serviciilor oferite sau talhariei. Unii clienti devin violenti pentru ca nu vor sa plateasca pentru serviciile fetelor. Dar, pe de alta parte, sunt destule cazuri in care nu plata e problema ci insasi constitutia psihopatologica a clientului. Ne putem imagina ca o astfel de fata nu s-ar lupta pana la moarte pentru a-si pastra suma negociata cu un astfel de client care-si cere ulterior banii inapoi, sau banii stransi pe seara dupa intalnirea cu un jefuitor. Talhariile care degenereaza in omor se intampla de obicei in cazul barbatilor care se lupta cu agresorul. Desigur ca sunt si femei care se lupta pentru bunurile lor, dar procentul lor trebuie sa fie mai mic. De fapt prostituatele insele au vorbit despre clientii violenti fara motiv. Eu n-am gasit nici un fel de raport oferit de autoritati despre acest aspect.
Din pacate nu doar prostituatele pot cadea victima sadicilor. Unele feministe cred ca un astfel de sadic se plimba pe o strada populata ziua in amiaza mare, si agata femei pentru a le omori. Ele doar sunt influentate de prostituatele mascate care proiecteaza brut in cazurile de ucidere de femei propriile strategii de afaceri. Dar, de fapt un sadic nu risca sa lase urme si sa fie vazut de martori. Paranoicele de persecutie sau paranoidele pe care le-am descris aici au cea mai apropiata viziune despre profilul unui sadic. Insa si ele, asemenea tuturor feministelor se inseala total atunci cand il identifica cu initiatorul de curtare in spatiul populat. E posibil ca un sadic sa se dea agatator stradal si sa incerce sa abordeze victima cu mesaje de genul „Buna! Ce faci papuse!”. Dar asta se intampla doar in spatiile nepopulate. Sadicul nu risca sa isi piarda libertatea din cauza unei victime aleasa prost. Spre deosebire de initiatorul stradal de curtare care alege femeia cea mai aratoasa, sadicul o alege pe cea mai putin riscanta. Nu conteaza cum ea arata, ci doar sa fie discreta.
Locurile nepopulate, precum lifturile sau toaletele publice pot fi folosite de sadicii cu profesii medicale sau conexe spre a-si imobiliza instantaneu victimele cu substante anestezice inhalatoare. De aici ei le pot transporta in diferite recipiente pana la automobil, iar de acolo transportate in locuri secrete, pentru a li se pierde urma. Distanta de la statia mijlocului de transport in comun pana la intrarea in locuinta, la ore tarzii sau pe drumuri nepopulate, este locul cel mai riscant pentru o femeie pentru a fi violata, batuta fara motiv, rapita si ucisa. Ca niste adevarati vanatori ce stau la panda, sadicii se plimba seara sau noaptea in masini, deghizati, in cautare de victime cu slab profil social, care sa nu atraga atentia in momentul in care dispar. Asemenea exhibitionistilor, si ei asteapta in apropierea institutiilor frecventate de femei. Dar, spre deosebire de ei, acestia sunt foarte discreti. Urmaresc cu săptamanile sau chiar lunile acele femei care urca in mijloacele de transport in comun la ore tarzii. Apoi urmaresc mijlocul de transport in comun pana cand femeia coboara.
In alte cazuri, asteapta cu orele timp de mai multe zile sau saptamani intr-o anumita statie, care le este favorabila in a-si pune in practica planurile sadice, fie prin rapire, fie prin ucidere directa. Nu se arunca direct asupra ei, ci investigheaza daca e asteptata de cineva sau daca membrii familiei o vor cauta. Din acest punct de vedere sadicul se afla la polul pus fata de initiatorul stradal de curtare, care o alege pe cea mai aratoasa. O femeie foarte frumoasa, dorita si sociabila este cea mai proasta victima pentru sadic. Rudele sau iubitul pot porni investigatii serioase si el risca astfel sa fie prins. Dimpotriva, victima perfecta e femeia deprimata, singura sau nerespectata in comunitate sau familie. Lipsa ei pentru cateva saptamani va trece neobservata, timp in care sadicul poate dezmembra cadavrul si sterge toate urmele prin care ar putea fi prins.
Centrul National de Informatie Criminalistica din cadrul FBI (NCIC - National Crime Information Center ) a dat publicitatii in anul 2017 un numar de 260 977 persoane de sex femeiesc sub 21 de ani disparute , si 232 179 de sex barbatesc. De asemenea, persoanele cu varsta de cel putin 21 de ani date disparute in acelasi an este de 61 888 femei si 96 091 barbati. In total numarul disparutilor este de 651 226, conform acestui raport. Din 1990 de cand s-a infiintat si pana in 2017 in Statele Unite au disparut 22 107 217 de oameni. O buna parte dintre aceste persoane sunt gasite. Dar, dupa cum vedem, FBI nu spune cate sunt gasite in viata si cate moarte si incluse ulterior la categoria omoruri, dupa ce initial au disparut. Ne putem da seama de aici ca un mare procent de disparuti este opera sadicilor. Acestia au rapit aceste persoane si apoi le-au ucis si apoi au ascuns cadavrele. Iata cum in societatea contemporana sadicii provoaca un adevarat carnagiu anual.
Raportul anual FBI privind criminalitatea nu ofera si statisticile uciderilor pentru profesia prostitutiei, sau activitatii, in conditiile in care Pilar Rodriguez Martinez o declara ca fiind aproape dubla fata de cea a meseriilor recunoscute. Obiectivitatea acestei cercetatoare de formatie feminista poate fi pusa sub semnul intrebarii insa faptul ca raportul FBI nu aduce precizari in acest sens lasa serioase semne ca ea nu e totusi departe de adevar.
Fiind specialista in protejarea celor cu preocupari sexuale excentrice, Ministerul de Interne, prin Politia Romana, e extrem de discret in ceea ce priveste oferirea de date statistice relevante privind disparitiile persoanelor. Noroc (sic!) ca pe site-ul Politiei sunt puse 20 de fotografii de copii disparuti, care ne induc ideea cum ca acesta ar fi numarul real al lor.
In urmatorul articol o sa incerc sa dau exemplu de posibilitati simple de oprire a sadicilor sexuali in a-si pune in act tendintele criminale asupra femeilor.
* Rodríguez Martínez, Pilar. "An Intersectional Analysis of Intimate Partner Violence and Workplace Violence among Women Working in Prostitution."Revista Española De Investigaciones Sociologicas no. 151 (July 2015): 123-138
Postări
Niciun comentariu:
Write comments