4.5. c) Solutii concrete pentru impiedicarea violentei impotriva femeilor

4.5. Sadismul in civilizatie

Acest articol este continuarea celui precedent 

English version here

c) Solutii concrete pentru impiedicarea violentei impotriva femeilor

Sunt unele cazuri de crime sexuale pe care sistemul social nu le poate impiedica eficient direct prin masuri concrete. Acestea sunt crimele sexuale intre rude sau prieteni, adica omorurile domestice. Dupa cum au aratat statisticile, violurile cu autor cunoscut ajung la 90% dintre toate crimele sexuale. Acelasi procent se repeta si in cazul uciderilor pasionale. Sistemul social poate face putine lucruri pe termen scurt pentru a le impiedica. Dar poate face totusi ceva. Un psihoterapeut impreuna cu un asistent social pot fi implicati in ameliorarea relatiei de cuplurile in care s-au raportat certuri frecvente. Probabilitatea ca in astfel de cupluri tensionate sa se produca ulterior un omor este foarte mare. Este costisitor si eficienta nu este garantata, insa daca exista respect pentru viata umana, sistemul social ar trebui sa recurga la asa ceva.

De asemenea sistemul social face prea putin sau nu face absolut nimic pentru protejarea femeilor de fostii parteneri care se razbuna in diferite moduri, printre care si omorul. In SUA sau alte tari occidentale exista asanumitul ordin de restrictie, prin care fostul partener agresiv nu are voie sa se apropie la o distanta anume fata de femeia in cauza. Insa un astfel de ordin e mai mult pentru scandalagii guralivi decat pentru un razbunator ucigas. El e eficient in cazul fostilor parteneri neucigasi; politia vine intr-o anumita perioada de timp si il indeparteaza pe certaret, dupa ce femeia a sunat-o. Insa daca un fost partener orbit de gelozie are intentia de a-si ucide fosta partenera, aceasta nici macar nu mai poate suna la politie, pentru ca el si-a pus in act crima.

Exista profiluri psihologice si sociologice ale acestor ucigasi gelosi. Ei profeseaza sau au profesat in institutii opresive precum politia, armata, justitia sau serviciile publice. Din cand in cand unii medici comit astfel de crime, desi prin meseria lor, ei sunt cei mai nobili oameni. Aceste omoruri se intampla mai rar in cazul profesiilor liberale. Exista solutii mai viabile decat in cazul omorurilor domestice de protejare a femeilor de razbunarea fostilor parteneri. Femeile care au avut relatii cu barbati ce au astfel de profesii ar trebui sa beneficieze de servicii sociale de preintampinare a acestor tragedii. Masurile precum cele pentru protectia martorilor pot fi ajustate si in aceste cazuri cu risc. Relocarea acestor femei, folosirea de pseudonim sau schimbarea totala a numelui sunt solutii prin care aceste femei sa fie protejate de fostii parteneri gelosi.

Pe termen lung, situatia se poate ameliora prin crearea unui mediu social echitabil. Un astfel de mediu social amortizeaza tendintele psihopatologice de sorginte criminala. Din pacate, sistemele sociale orientate spre profit maxim sunt interesate mai curand in intarirea fortelor represive decat in cele psihoterapeutice. De aceea, consider ca e nevoie de o dezbatere publica in care vocile umaniste sa aiba mai multa implicare. Plus de asta, rezultatele vin mai tarziu, dupa 20-30 de ani de educatie umanista.

Daca in cazul omorurilor domestice, nu se pot face prea multe pe termen scurt, totusi, in cazul crimelor sexuale produse de necunoscuti, exista resurse eficiente de prevenire. Violurile si omorurile savarsite de necunoscuti pot fi prevenite cu adevarat si eficient prin discriminarea pozitiva a femeilor. Daca ar dori, sistemul social ar putea reduce foarte usor numarul de omoruri si flagelari ale sadicilor. E simplu de cercetat criminalitatea asupra femeilor cu mijloacele avute in vedere astazi. Publicarea detaliata a statisticilor ar descrie modul de operare al sadicilor si dezvoltarea de institutii si mecanisme de impiedicare a savarsirii lor. Se pot face publice statisticile complete ale acestor comportamente cu ajutorul institutelor aferente. Aceste statistici exista si ne pot ajuta sa intelegem modul in care acesti criminali isi planifica crimele. Am avut mai sus exemplul FBI, in SUA  Din pacate datele relevante sunt secrete, sau sunt publice doar pentru unii care au interes spre a nu le da publicitatii. Aceste date pot ajuta direct spre a gasi solutii in asa fel incat avantajele acordate femeilor sa impiedice concret in prezent aceste crime.

Putem ajunge la rezultate eficiente de stopare a acestui flagel chiar cu instrumente rudimentare pe care le avem la indemana. E simplu de dedus ca crimele sexuale cu autor necunoscut victimei se produc din cauza faptului ca femeile ajung in spatii nepopulate. Aceste locuri sunt zonele rurale, lifturile sau anumite zone urbane nepopulate, de regula la ore inaintate. Ele sunt fie urmarite, fie surprinse de criminalii necunoscuti. Ei recurg la crima gandindu-se ca nimeni n-o sa-i impiedice, n-o sa observe si n-o sa-i traga la raspundere pentru crima. Masurile ce se pot lua pentru a avantaja femeia singura din aceste situatii nu sunt greu de imaginat: dupa cum copiii sunt transportati la scoala cu serviciu de transport platit de primarie, la fel se poate face si cu femeile vulnerabile. De exemplu o companiede taxi finantata de la bugetul de stat, care sa duca femeia pana in pragul usii. Un astfel de sofer/taximetrist poate indeplini si rolul de bodyguard, protejand-o pana la intrarea in locuinta.

Nu exista o alta posibilitate de inlaturare a acestor riscuri decat cea de a aduce o si mai mare discriminare asupra femeilor prin neacceptarea lor de a exercita profesii care se desfasoara in ore tarzii sau a oricarei profesii, daca ele locuiesc in mediul rural, unde pot fi violate si ziua pe drumurile slab circulate.

In privinta crimelor asupra prostituatelor, lucrurile s-ar putea rezolva de la sine daca prostitutia ar fi legalizata, iar clientii sadici ar putea fi astfel monitorizati si depistati. O tara precum Statele Unite, India, si multe alte asemenea printre care si Romania, invoca o falsa problema morala privind pudoarea. Aceste tari de fapt refuza sa legalizeze prostitutia si sa tina sub observatie si control clientii sadici. De fapt, sub masca respectabilitatii se ascunde interesul de a-i proteja pe acesti criminali, dupa cum voi descrie detaliat in punctul urmator. Un astfel de exces duplicitar de pudoare se plateste cu sangele a mii de prostituate care cad victima sadicilor. Mai mult decat atat, cultura mass-media incurajeaza mentalitatea prostituat-ascunsa dezvoltata la femei, prin emisiuni de gen, filme, clipuri muzicale.

Stiind ca fac o activitate "aşa-numit" ilicita, aceste femei nu raporteaza la Politie violenta la care au fost supuse, si astfel statistica este deformata din modul de functionare a institutiei. Daca o raporteaza, ele sunt adesea ignorate si chiar mistocarite de autoritati (in special de agentii de politie), dupa cum a aratat Chi Mgbako*, cu remarci de genul „ai merita mult mai rau”, „a vrut sa te alunge” sau „a vrut sa te pocaiasca”. Kari Lerum** a aratat ca plangerea impotriva clientilor violenti poate sa le aduca pe prostituate la inchisoare, pentru ca practica o meserie ilegala. Un studiu efectuat de un grup de cercetatori indieni*** arata ca in India 54% dintre prostituatele agresate fizic de clienti nu le raporteaza autoritatilor, si 36% dintre ele nu vorbesc cu absolut nimeni despre experienta lor.

*Mgbako, Chi (December 15, 2011). "Police Abuse of Sex Workers: A Global Reality, Widely Ignored";
**Lerum, Kari."Reducing Violence against Sex Workers: What are the policy options?";
***Mahapatra, Bidhubhusan; Battala, Madhusudana; Porwal, Akash; Saggurti, Niranjan (2014-05-20). "Non-Disclosure of Violence among Female Sex Workers: Evidence from a Large Scale Cross-Sectional Survey in India".

d) Ipocrizia duplicitara a autoritatilor cu privire la combaterea sadismului. Sadismul sexual este protejat de sadismul social

Sadicii sexuali, cu milioanele lor de victime sunt inca minoritari. Pe langa ei, exista sadicii majoritari reprezentati de insusi varful piramidei sociale. Ei sunt sadicii sociali. Sadismul lor este un fel de defect profesional. Sadismul in cazul de fata se manifesta mai putin sexual, si mai mult social. Cineva devine sadic odata cu accederea in aceasta zona a societatii. Conservarea acestei pozitii si prezervarea clasei sociale aferente ei depinde exclusiv de modul in care membrii ei isi exercita opresiunea asupra celorlalti. Ei au inteles din generatie in generatie ca prezervarea puterii se face cu ajutorul mizeriei in care sunt infundati ceilalti. Cu cat mizeria cultivata in ceilalti e mai mare, cu atat puterea lor sociala e mai mare, dupa cum am argumentat intr-un articol mai vechi, aici . Nu-i nimic personal, sunt simple afaceri… Nu degeaba a spus Isus ca mai degraba trece camila prin urechile acului decat sa ajunga un bogat in „imparatia cerurilor”.

Sadicii sociali intra in depresie daca nu vad persoane fara adapost pe strada sau suferinta in jurul lor. Placerea vanatorii, cea atat de hulita se mentalitatile ecologice, e cea mai firava si cea mai nevinovata dintre manifestarile acestui sadism social. Vanatoarea se aplica pe animale si are justificari diverse, precum controlul populatiei de animale sau hrana ce trebuie asigurata populatiei umane. Insa sadismul social este o vanatoare de oameni.

Pus la carmele unui sistem social dubios, sadismul social al unora se poate amplifica exponential. Dezastrul produs de ei se poate resimti la nivel global, afectandu-ne pe toti. Marii dictatori precum Mao Zedong, Adolf Hitler, Josef Stalin si multi altii au lansat politici in urma carora au pierit sute de milioane de oameni sunt astfel de exemple. Pe langa acesti sadici notorii, politicile de austeritate asumate de politicieni pot conduce la sinucideri sau imbolnaviri pe termen lung pentru populatie determinate tocmai de aceste presiuni.

Cei oprimati sunt dispusi sa execute ordinele opresorilor in schimbul suspendarii sau promisiunii subliminale de suspendare a opresiunii. Acesta este profilul sclaviei clasice dar si celei salariale pe care am analizat-o in aceasta serie de articole  .

Sistemul social ascunde pe cat poate aceste lucruri si asta pentru ca, prin dezvaluirea lor, s-ar pune intr-o lumina negativa el insusi. Orice om integru si-ar pune intrebarea cum e posibil ca un astfel de sadic sa-si faca bine meseria, sau sa decida bine o politica in interiorul institutiei pe care o conduce, sau in conducerea careia este afiliat, daca el insusi este un criminal in relatiile intime. Si, de aceea statutul uman al prostituatelor este pus la indoiala de catre autoritati. La fel si statutul lor social.

Din punct de vedere moral, vanzarea dragostei asa cum o fac prostituatele, nu este un lucru demn. Daca prostitutia este si mascata, dupa cum am descris-o in acest articol  , atunci se comite si un abuz. Incercarea feministelor (in special a celor ce practica prostitutia mascata) de a le face o imagine pozitiva nu va reusi. Insa aceste femei sunt totusi oameni, si trebuie tratate ca atare. Iar oamenii au drepturi. Unul dintre ele este acela de a nu suferi pedepse fizice, tortura sau pierderea total arbitrara a vietii pentru a proteja pilonii unui sistem social bolnav. Indiferent de minciunile in care se ascund, ele nu trebuie sa ajunga jucaria unor sadici protejati de un sistem care este el insusi criminal. Astazi aproape toata lumea minte sub aspectul insasi profesiei pe care o practica si isi vand constiinta si sufletul pentru comoditati diverse. Vedetele consumismului isi vand dragostea publicului. Altii isi vand constiinta morala sistemului, sustinand si efectuand lucruri imorale. Prin urmare, a anatemiza exagerat prostituatele este o masura de justificare a acestui sadism manifestat la nivel cultural, pe care varful sistemului social il protejeaza. Defaimarea exagerata a prostituatelor, ca suboameni este o extrema destul de asemanatoare cu incercarea de respectabilizare exagerata a imaginii lor. Diferenta e ca se face in sens invers-proportional.

O astfel de defaimare exagerata seamana cu acuzatiile de vrajitorie din Evul Mediu se aduceau in general istericelor necasatorite. Sistemul social medieval realiza astfel in stilul sau caracteristic o epurare a marginalilor, intre care si aceste isterice. Refuzul lor de a accepta casatoria era astfel pedepsita si data ca exemplu mai multor astfel de potentiale rebele. Dar tortura aplicata atat asupra lor cat si asupra criminalilor, asa cum este descrisa de Michel Foucault*, ascundea uneori comportamente sadice ale unor preoti sau diferiti puternici ai momentului. „Pedepsirea” unora dintre vrajitoare era o punere bruta in act si a acestor simptome sadice.

Sistemul ii protejeaza tacit pe sadici in primul rand pentru ca ei au calitati profesionale remarcabile. Promisiunea urcarii ierarhiei sociale in care se tolereaza astfel de excese se face in schimbul unei straduinte maxime, care denota noul tip de sclavie. Profitul scos de pe viciile acestor criminali e imens. Acoperirea crimelor lor este parte din aceasta rasplata promisa. Publicarea neunivoca a acestor statistici implica deconspirarea iminenta a modurilor de operare a acestor criminali sexuali si o campanie de presa impotriva lor. Asa ceva ar afecta imainea societatii în general. Ea ar arata cat de nefireasca este mentalitatea „Visului American” din societatea noastra, care guverneaza ideologic noua sclavie. Asa s-a intamplat cu recentul politist pedofil din lift pe care colegii l-au acoperit la maximum, pana cand parintii au demarat anchete proprii.

Secretomania autoritatilor privind sadismul este vizibila. Am vazut mai sus discretia regasita in rapoartele FBI  . Din aceasta redare sau realizare superficiala a statisticilor deducem un alt lucru, cel putin la fel de ingrijorator si frustrant precum crimele sadicului. Iar acest lucru este tendinta sistemului de acoperire a acestor crime. Sistemul ii protejeaza pe acesti criminali pentru ca ei sunt sistemul insusi. Doar acolo unde crimele devin prea odioase, el mai trage un semnal de alarma, mai mult de ochii opiniei publice, atunci cand crimele devin prea batatoare la ochi. Este ceea ce s-a intamplat cu celebrul medic Harold Shipman.

Putem de aici sa intrevedem ca refuzul acestor state de a legaliza prostitutia are in spate exact interesul de a-si proteja colegii cu vicii sadice, si nu presupusa respectabilitate sociala privind pudoarea. Se creeaza aici un fel de pact mutual intre sadici si profitorii de pe urma sclaviei salariale, care aduce saracie, si criminalitate in societate. Sadicul sexual are orgasm in urma maltratarii victimelor iar sadicul social are profit. Deviza acestui pact este: „Ma lasi sa am orgasm sadic, te las sa ai profit”. Acestia isi mentin opresiunea asupra bazei piramidei sociale, folosindu-se si de serviciile facute sadici. A face "utila" criminalitatea este tipicul societatii moderne. Ca rasplata pentru serviciile lor, sistemul le permite sadicilor sa practice un grad de violenta asupra femeilor prostituate. Ele joaca acest rol de victima fara sa-l inteleaga complet. Majoritatea dintre ei practica flagelarea pe ele fara a le cauza moarte. Dar din cand in cand unora dintre ei li se permite si cate un omor, la ocazii speciale, fara a atrage atentia opiniei publice.

Investigatiile si pedepsirea unor sadici care au ajuns in vizorul opiniei publice sunt doar niste avertizari pentru ceilalti sa nu intreaca masura. Sistemul trateaza aceste categorii de victime ca si cum nu ar fi relevante sau nu ar exista, ceea ce ii atesta protectia adresata acestor ucigasi. Uciderea sadica in serie nu este inclusa in sadism sau in „Tulburarea de personalitate de tip antisocial” de catre DSM sau ICD. Acest fapt arata cat de complexe sunt aceste tentacule de manipulare inclusiv in randul specialistilor. Oare ei nu au auzit de aceste subiecte de presa ce tin titlurile ziarelor timp de luni intregi si chiar ani? Sau cumva incearca sa ascunda sub pres aceasta realitate sociala dramatica, prostindu-ne in fata?

In tarile cu democratie autentica si cu respect fata de cetateni, sistemul social a facut pasi importanti pentru protejarea femeilor de sadici. Dar nici acolo nu s-a facut destul. Exceptie fac aici tarile nord-europene in care asistenta sociala este foarte importanta. Din pacate, o tara precum Statele Unite investeste jumatate din bugetul sau in armata, in loc sa-i investeasca in astfel de asistenti sociali si psihoterapeuti. Multe state se suprapun peste o astfel de descriere. Prin astfel de masuri razboinice, sistemul social nu numai ca nu ofera solutii pentru rezolvarea acestei maladii dezvoltata la scara larga, dar o si cultiva. Masurile luate la nivel global sunt niste vorbe goale, specifice politicienilor de jucarie.

O astfel de gogorita este „Declaratia Eliminarii Violentei impotriva femeilor”  emisa in anul 1993 de catre Organizatia Natiunilor Unite. O astfel de „declaratie” este exact ceea ce spune titlul, adica o vorba goala prin care cei implicati s-au dezis mai mult sau mai putin sincer de aceste acte sadice impotriva femeilor. In realitate nu s-a facut nimic pentru asta.

O alta vorba goala este „Conventia privind prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor si a violentei domestice” adoptata in 2011 de catre Consiliul European. In Art. 12, punctul 4 putem citi:

„Partile trebuie lua necesarul masuri a incuraja toti membrii al societatii, in mod deosebit barbati si baieti, pentru a contribui in mod activ la prevenirea tuturor formelor de violenta vizate de domeniul acestei Conventii”.

Un astfel de text este o adevarata declaratie politicianist-populista, de parca cetateanul simplu ar fi la carmele institutiilor.

Statele Unite sunt vestite pentru pragmatismul mentalitatii lor. Din pacate, atunci cand a fost vorba sa fie eliminate aceste crime, pragmatismul traditional american s-a inmuiat. SUA au redactat in 1994 „Actul privind Violenta impotriva femeilor” . Exista acolo capitolul 3, „Siguranta pentru femei in transportul public si in parcurile publice” (pag 21). La sectiunea 40131, sunt date cateva masuri de preventie a violentei in parcuri precum iluminarea mai buna a lor, instalarea de camere de supraveghere si a telefoanelor de urgenta. E intr-adevar ceva concret. Dar este inca mult prea putin. Daca aceste camere s-ar monta in lifturi si in casa scarilor blocurilor, sau daca ar functiona cu raze infrarosii ca sa fie utile pe timp de noapte, in spatiile dintre statia mijlocului de transport in comun si locuinta, macar s-ar putea prinde criminalul. O adevarate incercare de rezolvare a problemei ar fi impiedicarea lui sa comita aceste crime mai curand decat pedepsirea lui dupa ce le-a comis.

Recent in SUA s-au introdus diferite proiecte normative precum refuzul dreptului de a avea arma de foc pentru condamnatii pentru urmarire sau hartuire, sau pentru cei care si-au abuzat partenerele . Aceste masuri legislative e ceva mai bine decat nimic, insa sunt nesemnificative. O fosta partenera poate fi ucisa din razbunare si cu alte arme.

Iata ca, asa cum se intampla de obicei cu teoriile conspirationiste, care nu sunt suficient de conspirationiste ca sa descrie criminalitatea politica, la fel nici feminismul cel mai radical nu a reusit sa intrevada conspiratia pe care neosclavia contemporana cu aspect democratic o manifesta psihopatologic impotriva femeilor.

Din pacate, feministele vehemente nu prea vorbesc despre asta. Ele isi consuma energia pe revolutia initierii exclusiv feminine a curtarii. N-am vazut in retorica lor astfel de cerinte catre autoritati spre transparenta in privinta violentei asupra femeilor, in special a omorurilor. Mitingurile lor de protest impotriva violentei asupra femeilor in general nu au loc in fata sediului FBI sau al politiei in general, ci in locuri publice neconcludente, intarind prejudecata lor ascunsa dupa care „Toti barbatii sunt violatori”. Am sa revin la aceasta tema in ultimul capitol al acestui text . In urmatorul articol am sa analizez si propunerea lor de initiere exclusiv feminina a curtarii in raport cu natura biologica si mentalitatea traditionala.

* Foucault, Michel – „A pedepsi si a supraveghea”

Gabriel Baldovin