Loading...

20 iulie 2018

4.4. Perceptia eronata a initierii curtarii ca viol sau hartuire sexuala din motive de distorsionare psihopatologica

4. Propunerea feministă de iniţiere exclusiv feminină a curtării.


4.4. Perceptia eronata a initierii a curtarii ca viol sau hartuire sexuala din motive de distorsionare psihopatologica


Acest articol este continuarea celui precedent
English version soon


Exista un feminism egalitarist justificabil, tinand cont de discriminarile pe care cultura traditionala le-a adus femeilor. El sustine egalitatea in drepturi intre femei si barbati, dupa ce femeile nu au avut drept de vot, de intrunire, de salarizare egala cu cea a barbatilor pentru aceeasi munca, etc. El mai sustine discriminare pozitiva pe care femeile o merita in anumite contexte, datorita defavorizarii de gen. De asemenea mai sustine masuri mai clare pe care societatea trebuie sa le ia in privinta stoparii abuzurilor sexuale asupra femeilor. Doar ca peste acest militantism politic natural, in acord cu emanciparea individuala specifica secolelor 20 si 21, s-a adaugat un discurs psihopatologic, in special de forma isteroida. El se manifesta prin interpretarea foarte deformata a statisticilor, sustinerea unor idei radicale, vehementa in comportament si inflexibilitate teoretica la contra-argumente. Din cauza lisei experientei in dezbatere, exista adepti ai feminismului care au adoptat aceste idei radicale doar din ratiuni de cultura comunitara, fara a avea si fondul psihopatologic aferent, din empatie cu vocile cele mai vehemente.

Cu aceste doua articole nu intentionez sa sustin invaliditatea argumentelor in sine doar pentru ca vin dinspre factorul psihopatologic. Una dintre cele mai mari erori pe care le putem comite in demersul argumentarii este sa credem ca predispozitia psihopatologica din spatele unui argument ii reduce acestuia valabilitatea. De fapt psihologia stiintei atesta ca un argument este cu atat mai genial cu cat este mai psihopatologic. In istoria stiintei factorul psihopatologic a adus revolutii remarcabile. Marile descoperiri stiintifice au venit in urma unor predispozitii negativist-isterice, dupa cum a fost cazul lui Galileo Galilei „Eppur si muove” sau al lui Copernic, care au sustinut idei ce contraziceau experienta avuta de fiecare, cum ca Pamantul se invarteste in jurul soarelui. La o jumatate de mileniu de atunci inca spunem ca soarele apune si rasare, desi el sta pe loc fata de celelalte corpuri din sistemul solar care graviteaza in jurul lui, precum planeta noastra. Semnele pentru revolutia copernicana au fost foarte clare cu mult inainte de Copernic, odata cu analizarea datelor observate in timp privind miscarile planetelor. Dar a fost nevoie de predispozitia isteroid-negativista a personalitatii sale pentru a spune ceea ce se deducea foarte simplu din aceste date.

Desigur, cele mai multe cazuri de negativism isteric manifestate in stiinta sau in viata de zi cu zi implica erori grosolane de judecare. In aceste cazuri consider ca trebuie aratata latura psihopatologica a argumentului, in raport cu latura sa stiintifica. Prin aceasta analiza a originii lor ma intereseaza doar sa arat ca o anumita idee sau opacitatea la un anumit argument poate fi o manifestare psihopatologica a mintii mai curand decat una logic-gognitiva.

Am aratat in primul articol din acest capitol faptul ca initierea de curtare in spatiul public din postura de necunoscut are cele mai putine sanse de reusita, datorita regulilor traditionale puternic incastrate in mentalul colectiv. Dar, pe de alta parte, am aratat in penultimul articol ca salutul sau complimentul venite de la un barbat necunoscut pentru o femeie nu pot fi catalogate ca viol sau hartuire sexuala. In ultimul articol am aratat ca procentul de initiatori pasnici ai curtarii intr-un spatiu public populat care devin apoi hartuitori sau violatori este aproape de 0. Nici hartuitorii stradali si nici violatorii nu-si aleg victimele in spatiul public populat dintr-un mediu social decent din simplul motiv ca ceilalti cetateni sau fortele de ordine intervin spre a stopa crima. Adevarata hartuire sexuala stradala se intampla insa frecvent in zone rau famate ale oraselor, acolo unde criminalitatea este oricum o problema cotidiana. Dar, in acest caz, un astfel de initiator de conversatie in aceste zone nu este din start pasnic. El incepe abordarea direct prin asalt fizic si nu prin initiere pasnica de curtare.

Povestile feministe despre astfel de initiatori pasnici de curtare care devin abuzatori fizici odata cu refuzul femeii de a le raspunde pozitiv nu au legatura cu statistica. In video-ul de mai jos, la care am tot facut referinta in aceasta serie, se sugereaza la min. 03: 31 ca o abordare pasnica de genul „Hey, esti frumoasa!” ar conduce la „Du-te dracu’ de tarfa!” in doua secunde.



Dar, daca ne intoarcem la secunda 30 nu vedem nici un fel de cuvinte urate spuse de cei ce au initiat curtarea catre respectiva femeie. Daca ne uitam pe filmul original, nu vedem altceva, desi, se spune ca, la un moment dat ca femeia in cauza ar fi fost acompaniata pe trotuar timp de 4 minute de un astfel de pretendent.



si totusi, in ciuda faptului clar vizibil ca nu urmeaza nicio violenta fizica sau verbala in urma refuzului respectivei femei de a da curs invitatiei de curtare a pretendentilor, cecitatea teoretica le face pe unele dintre feministe sa il dea drept dovada de violenta. Nu trec decat 3 minute in care exemplul in defavoarea ideii expuse e dat ca exemplu in favoarea acesteia, in mod absurd. Factorul psihopatologic divers este decisiv in a incrimina aceste comportamente. Exemplul cu acompaniatorul care ar fi mers alaturi de ea timp de 4 minute s-ar putea inscrie partial in infractiunea de hartuire (generala) conform cu ART. 208 din Codul Penal ( LEGEA nr.286 din 17.07.2009), care este formulat astfel :

„(1) Fapta celui care, in mod repetat, urmareste, fara drept sau fara un interes legitim, o persoana ori ii supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzandu-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta, care, prin frecventa sau continut, ii cauzeaza o temere unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.”

ART. 208 din Codul Penal trebuie net diferentiat de ART. 223 despre care am mai discutat in aceasta serie de articole, care se refera strict la hartuirea sexuala, si care este formulat astfel:

„(1) Pretinderea in mod repetat de favoruri de natura sexuala in cadrul unei relatii de munca sau al unei relatii similare, daca prin aceasta victima a fost intimidata sau pusa intr-o situatie umilitoare, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.”

In legislatia americana hartuirea sexuala este descrisa ca:

„avansuri fizice nedorite si nesolicitate si comportament de natura sexuala, cum ar fi atingerea, frecarea si pipaire, precum si comentariile sexuale, umilitoare, degradante si ofensatoare activitate care pot contine sau nu sugestii ca persoana care este supusa acestor avansuri ar putea suferi neplaceri la locul de munca sau la scoala daca le refuza.”

Observam ca ART. 208 se refera la un comportament de intimidare si nu la obtinerea de favoruri sexuale. Apoi, cele 4 minute de urmarire sunt insuficiente pentru incadrarea acestui comportament ca hartuire generala, deoarece urmarirea trebuie sa fie repetata. In Codul Penal american este prevazuta in mod expres urmarirea, care este foarte asemanatoare cu ceea ce se cheama hartuire in cel romanesc.

Un astfel de comportament precum al barbatilor din filmul de mai sus este dubios, nefiresc si anormal. Dar totusi el nu poate fi incriminat nici ca hartuire generala sau sexuala si nici nu deriva in asalt fizic sau verbal asupra femeii in cauza, asa cum se spune in video-ul postat mai sus. Pusa pentru prima data in fata acestor exagerari, o persoana impartiala poate ajunge sa sustina o astfel de echivalare absurda. Insa, odata cu informarea asupra statisticilor violului sau a criteriilor juridice de definire a hartuirii sexuale, ea nu le mai sustine. Am mai aratat in ultimul articol ca exista femei normale care totusi sunt dispuse sa sustina initierea exclusiv feminina a curtarii si incriminarea celei masculine. Ele sunt femeile casatorite care traiesc o discordanta de apetit sexual cu sotul, si se simt violate, despre care am amintit in articolul anterior. O astfel de regula le-ar avantaja intr-o viitoare negociere mai favorabila cu partenerul, privind scaderea frecventei vietii sexuale conform propriului apetit sexual. Desi exista un astfel de interes, totusi inclusiv ele renunta la incriminarea juridica a unui barbat necunoscut pentru ca complimenteaza sau saluta o femeie, in urma argumentelor de specialitate.

In acest articol voi descrie 7 cazuri de femei care nu raspund la argumentele juridice si statistice privind violul sau hartuirea sexuala din cauza structurarii psihopatologice specifice a mintii lor. In aceste cazuri echivalarea eronata a initierii pasnice si unice (nerepetata in caz de refuz) a curtarii cu hartuirea sexuala sau tentativa de viol, chiar si dupa contactul cu datele stiintifice, se datoreaza unui blocaj teoretic pe care fondul psihopatologic il implica. Prima categorie este cea a intereselor psihopatologice de aparare ale victimelor abuzurilor sexuale, care ulterior dezvolta o teama excesiva de viol, dar justificata in raport cu experienta traumatica avuta. Aici sunt incluse atat victimele abuzurilor sexuale cat si apropiatii lor, care vor in mod natural reguli mai restrictive pentru apropierea dintre sexe si pedepse mai aspre pentru criminalii sexuali. Cea de-a doua categorie este cea a intereselor psihopatologice de atac ale femeilor cu predispozitie spre comportament abuziv. Ele sunt in primul rand, prostituatele mascate, istericele seducatoare clasice si exhibitionistele, pe care le-am descris in general aici si aici  . Pe langa ele se adauga si unele femei cu comportament sexual excentric, anumite lesbiene, si, mai mult din inertie, femeile foarte masculine (din cuplurile de tip metatropist). In sfarsit, cea de-a treia categorie este a femeilor paranoide care se situeaza intre cele doua. Ele nu vor sa-si extinda libertati abuzive asupra barbatilor prin incriminarea initiatorilor pasnici de curtare, precum cele din a doua categorie, dar nu au nici fobii traumatice sau nevrotice. Ele pur si simplu se simt nesigure intr-o lume pe drept cuvant dubioasa, si sustin incriminarea initiatorului pasnic de curtare pentru ca riscul de a intalni un criminal e mai mic astfel. In continuare am sa detaliez descrierea lor psihopatologica si diferentiala in special in ceea ce priveste militantismul de incriminare juridica a initierii masculine a curtarii. si am sa incep cu prima categorie.

a) Interesul pentru incriminarea juridica a initierii masculine pasnice a curtarii in scopul diminuarii angoasei fobice

Victimele abuzurilor fizice dezvolta o frica supradimensionata in general fata de barbati (fobie traumatica). Obiectul acestui gen de frici, respectiv barbatul, este potential periculos, adica are posibilitatea de a produce o trauma fizica vizibila femeilor, fiind in general mai puternic. Aceasta frica e justificata intr-un mediu social cu criminalitate, insa este exagerata intr-un mediu social echitabil. Spre deosebire de fobiile traumatice care apar in urma unei experiente traumatice cu obiectul fobic, fobiile nevrotice sunt acele frici de obiecte, animale, persoane, situatii, evenimente care au un potential traumatic foarte redus, sau chiar inexistent. Majoritatea fobicilor nevrotici inteleg faptul ca frica lor tine de propria persoana si nu de obiectul fobic. Ei inteleg ca aceasta frica pe care o simt fata de un obiect, persoana, animal sau situatie este mult prea disproportionata fata de riscul ca acesta sa aiba o actiune traumatica. Cu toate acestea frica lor ramane foarte activa, ramanand imuna la datele teoretice. Aceasta frica nu trebuie confundata cu teama instinctiva a unei femei de un barbat intr-un spatiu public nepopulat. O astfel de teama e una prevazatoare. Insa fobia traumatica sau nevrotica de barbati a unor astfel de femei se manifesta si in cazul spatiilor populate, fata de orice barbat strain. Dupa cum o sa arat la punctul c), acest lucru este justificat in comunitatile cu criminalitate, insa tocmai asta le conditioneaza sau chiar creeaza tulburari psihice acestor femei. si, dupa cum am vazut in aceasta serie de articole, ele pot sustine incriminarea abordarii pasnice in spatiul public populat ca hartuire sexuala sau tentativa de viol.

Chestiunea cea mai spinoasa pentru fricile de barbati pe care unele femei o au este ca obiectul fobic, respectiv barbatul, poate fi si obiectul unei fobii traumatice dar si al unei fobii nevrotice. Incadrarea intr-una sau cealalta grupa depinde exclusiv de experienta traumatica a femeii cu un anume barbat. Daca femeia a avut o experienta de abuz sexual, atunci fobia ei e una traumatica. O astfel de teama excesiva de viol, este indreptatita sub raportul pragmatic, chiar daca ii inchide multe orizonturi de dezvoltare sociala. O femeie violata sau abuzata fizic va simti frica fata de orice barbat, indiferent cat de pasnic ar fi. Ea va interpreta automat ca tentativa de viol sau hartuire sexuala orice incercare pasnica a unui barbat necunoscut de abordare in spatiul public populat, si nerepetata in cazul refuzului sau.

Obiectul fobic tinde sa devina epidemio-mnezic, adica sa se extinda catre obiectele de asociatie mnezica. „Dupa ce te-ai ars cu ciorba sufli si in iaurt”, spune proverbul. Epidemiologia simptomului psihopatologic de asociatie mnezica face ca obiectul fobic sa se reverse catre obiecte proxime sau asemanatoare. De exemplu frica de paianjeni poate deriva in frica fata de insecte, sau creaturi asemanatoare cu paianjenii in ceea ce priveste miscarea sau structura picioarelor, precum racii si crabii. In acelasi fel victima unui viol cu autor necunoscut va interpreta orice barbat strain care ar contacta-o dintr-un motiv sau altul ca pe un potential violator, tocmai pentru ca seamana cu cauza traumei sale. Teama ei excesiva de viol ii poate bloca femeii anumite dezvoltari ale relatiilor sociale, insa ii asigura securitatea in acelasi timp pe viitor. O astfel de teama o face mai putin predispusa statistic spre un alt abuz. Daca femeia continua sa traiasca in acelasi mediu potential abuziv, atunci frica ei e unul din factorii care o pot ajuta sa nu mai treaca prin aceleasi experiente traumatice. Daca insa ea schimba mediul social si ajunge intr-unul mai degajat, fara criminalitate, atunci frica ei nu mai e atat de justificata in raport cu mediul social. In acest caz o psihoterapie ar fi indicata pentru ajustarea ei psihica la noul mediu. Dar, dupa cum vom vedea la punctul c), exista un oarecare risc de intalnire cu un barbat sadic in orice mediu, indiferent de cat de echitabil ar fi. Asa ca, dincolo de psihoterapie, care e binevenita in orice context, se justifica o frica de abuz fizic sau chiar omor din partea unui astfel de tulburat psihic.

Daca femeia nu a avut o astfel de experienta traumatica cu un barbat, si nici nu traieste intr-un mediu social potential abuzator sexual la adresa femeilor, dar totusi are frica de barbati, atunci ea sufera de o fobie nevrotica (androfobie). Persoana cu aceasta tulburare psihica poate ajunge sa considere la nivel constient in urma studiului statisticilor ca un barbat necunoscut nu este un violator, insa teama lor persista. Spre deosebire de abuzatele sexual, multe dintre femeile androfobe inteleg faptul ca frica lor tine de ele insele si nu de barbatii care intra in contact cu ele. si unele si altele sunt deschise teoretic la intelegerea datelor statistice si le accepta ca atare. Insa, la nivel profund teama lor e mai puternica decat nivelul cognitiv al psihicului. Aceste persoane nu pot tine cont de statistica sau de orice fel de realitati factice in fricile lor, asa ca mereu vor vedea un violator in persoana unui barbat strain.

Existenta unor simptome traumatice sau nevrotice (androfobie) face ca datele statistice expuse sa nu aiba efect asupra diferentierii intre profilul psihologice al initiatorului de curtare si cel al criminalilor sexuali. Datele stiintifice despre inofensivitatea obiectului fobic nu au efect asupra simptomului. Aceste persoane nu pot accepta ingestia emotionala a datelor stiintifice din motive psihopatologice. Din aceasta cauza ele nu vorbesc despre fobia lor decat la psihoterapeut sau cu anturajul foarte apropiat. Ele prefera sa se izoleze sau sa iasa in oras doar in compania altor femei. Desi rar ajung militante, totusi pentru ele interzicerea abordarii din partea unui barbat strain este o usurare. Din aceasta cauza cateva dintre ele se implica in usor militantism feminist pentru aplicarea de reglementari legislative care sa-i tina pe barbati departe. Confruntate cu perspectiva blocarii masive a orizonturilor de dezvoltare sociala din cauza anxietatii fata de barbati, si pentru ele psihoterapia este cea mai indicata pentru ameliorarea acestei stari.



In urmatorul articol voi descrie o alta categorie de tulburari psihice, respectiv una care se raporteaza ofensiv la barbati, unele devin militante feministe vehemente, spre deosebire de acestea care sunt intepenite in angoasa fobica.






Post Comment

0 comentarii:

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook