5. Feminismul ca reactie la crimele şi abuzurile emotionale împotriva femeilor
5.8. Feminismul poate exista si fara marxism
Dupa cum au observat mai multi critici, si dupa cum am mentionat si eu in unele articole anterioare, feminismul radical a cam „imprumutat” cateva prejudecati de la marxism. Am analizat in articolul precedent prejudecata organizarii matriarhale a triburilor primitive, explicabila doar prin evitarea incestului si nu prin presupusa putere politica superioara a femeii primitive fata de barbat. Pe langa aceasta, feminismul in general a fost sedus si de alte prejudecati marxiste si le-a adaptat ideologiei sale. De exemplu „lupta de clasa” a marxismului a devenit sub feminism „lupta sexista”; in locul patronilor exploatatori ai marxismului, el a pus acolo barbatii in general. Rezultatul a fost un marxism al sexismului inversat, dupa care 99% dintre femei ar fi „bune” si 99% dintre barbati ar fi „rai”… Astfel s-a nascut ideea feminst-radicala (preluata ceva mai discret si de unele feministe moderate) conform careia 99% dintre barbati ar fi abuzatori si violatori (sau chiar toti, dupa unele). Aceasta idee vine direct de la teoria marxista conform careia toti patronii ar face ilegalitati sau imoralitati.
Schimband patronatul din marxism cu „patriarhatul”, feministele radicale au scos astfel acelasi curent politic, cu aceleasi apucaturi resentimentare. Ei bine, dupa cum se intampla si cu „raiul primitiv” care isi pierde din magie dupa ce este experimentat direct, la fel se intampla si cu comunismul cunoscut de aproape. Comunistii au inlaturat oamenii cu experienta din functiile pe care le detineau, inlocuindu-i cu amatori, scoliti insuficient si fara experienta. Incercarea de extirpare a initiativei particulare de catre politicile marxiste a condus la stagnare economica si teroare. Apoi, in revolutionarismul lor orb, ei au continuat „vanatoarea de capitalisti” in randurile propriilor camarazi, dupa cum s-a intamplat cu Stalin care si-a eliminat astfel rivalii pentru sefia partidului comunist pe baza acestor suspiciuni de tradare a idealurilor comuniste. Acesta este tabloul pe care si-l reclama astazi „dictatura matriarhatului”, specifica feminismului radical, prin blamarea tuturor barbatilor ca violatori si abuzatori emotionali. Feminismul radical risca sa repete la nivel sexist erorile politice ale marxismului. In loc sa ii identifice pe profitorii sociali sau criminalii sexuali majori, ele poarta un microscop ideologic cu care observa o falsa hartuire sexuala sau un fals misoginism in glume sau gesturi nevinovate ale barbatilor.
Feminismul moderat este influentat de cel radical in reluarea acestor probleme politice ale marxismului (dictatura comunista). Desigur, feminismul radical e minoritar; adeptele lui sunt putine insa merita aici aratat ce riscuri isi asuma feminismul moderat daca se lasa sedus de aceasta retorica. Feminismul moderat insa poate exista si fara aceasta „dictatura a matriarhatului”, ca forma sexista a marxismului ce propunea „dictatura proletariatului”. Din aceasta cauza tin sa le atrag atentia feministelor moderate, cu care empatizez si la a caror ideologie subscriu, despre riscurile la care se supun fara o analiza ceva mai critica a anumitor idei radicale care par seducatoare.
Confundarea patriarhatului cu sclavia
Principala problema teoretica a feministelor radicale e ca ele interpreteaza neosclavia sociala a civilizatiei actuale ca opresiune masculina. Nu patriarhatul este marea problema societatii, asa cum considera feminismul in general. Si nici Patriarhia, in sens de biserica. Problema societatii umane este razboiul si sclavia practicata de razboinicii clasici, care este inca institutia de baza a functionarii societatii asazis civilizate. Chiar daca in manuirea armelor sunt implicati direct mai putin cetateni, totusi amenintarile razboiului ne afecteaza pe toti zi de zi, si ceas de ceas. In epoca moderna sclaviei i s-a dat un fals aspect de liber schimb intre cel ce ordona si cel ce executa ordinele, dupa cum am aratat aici . In locul amenintarilor sclaviei cu bataia sau moartea, avem sclavia prin hartuirea simturilor pentru extraconsum, fapt ce a adus la explozia moderna a tulburarilor psihice in randul populatiei.
Am spus constant in textele mele faptul ca cultura traditionala este o cultura a abuzului sau a obtinerii artificiale a consimtamantului de la semeni. Acest fals consimtamant a fost smuls artificial atat de la barbati, prin includerea intr-o ierarhie, cat si de la femei, prin presiunile pentru acceptarea relatiilor amoroase. Dar societatea traditionala a insemnat si o evolutie a culturii violentei sau a jafului catre cea a consimtamantului natural, iar regulile de curtare arata exact acest lucru. Feminismul in general a descris acest tip de societate prin sintagma de „cultura a violului”.
Teoria „culturii violului” cu care feminismul in general caracterizata societatea traditionala e expresia directa a sexismului inversat. Ea exclude barbatii din acest malaxor al traumelor, deoarece barbatii au fost mult mai putin violati decat femeile. Dupa cum li s-a mai replicat, barbatii abuzatori sau onesti au fost si ei victime ale acestor abuzuri initiale in scopul crearii predispozitiei spre a servi. Dar abuzurile puternicilor impotriva celor slabi nu sunt doar de natura sexuala, ci si de subordonare ierarhica sau hartuire pulsionala, prin intermediul mesajelor publicitariste. Victimele acestui gen de abuzuri pot fi si femei si barbati deopotriva.
Suferinta produsa de barbatii mai puternici celor mai slabi este mult mai mare decat crimele sexuale si abuzurile emotionale asupra femeilor; violarea femeilor are corespondenta in insasi moartea, la barbati. Numarul femeilor arse pe rug sub acuzatia de vrajitorie este mult mai mic decat cel al barbatilor morti prin razboaie. Abuzurile sclaviei salariale moderne s-au regasit mai mult la barbati decat la femei. Sadicii ucigasi produc mai putine victime decat accidentele moderne de munca, in care cei care isi pierd viata sunt majoritari barbati. Numarul femeilor disparute, probabil ucise de sadici, sunt mult mai mici decat decesele barbatilor. Exista o intreaga dezbatere pe aceasta tema in Occident, privind gradul de suferinta pe care violul il are fata de femei in raport cu cel produs barbatilor de stapanii sau cuceritorii de noi teritorii.
Pentru o critica obiectiva, nesexista asupra societatii
Desigur, dupa cum am mentionat si eu in acest text si alti teoreticieni, femeile nu s-au preocupat de aceasta problema, datorita pactului dintre razboinici de a proteja femeile si copiii, sau a mentalitatii moderne cum ca femeia trebuie sa aiba un job mai usor decat cel al barbatului. Toate acestea sunt masuri feministe pe care societatea traditionala, „patriarhala” le-a adoptat la nivel cultural, pe parcursul evolutiei civilizatiei. Din punctul de vedere feminin violul este singurul aspect negativ al acestei culturi razboinice, in conditiile in care razboinicii au facut acest pact timpuriu al protectiei femeilor si copiilor. Chiar si astazi, principalele traume suferite de femei sunt cele sexuale. In rest viata lor e scutita de traumele la care se expun majoritatea barbatilor, conform cu specializarea lor traditionala. Pentru a evita sexismul inversat, societatile razboinice din trecut sau cele orientate exclusiv spre profit din epoca moderna, ar trebui caracterizare de feminism simplu si cuprinzator prin formula de „cultura a abuzului” si nu doar prin cea a „culturii violului”. O astfel de atitudine sexist-inversata tinde sa nu dea doi bani pe suferinta masculina.
In aceeasi masura nu trebuie trecut cu vederea profitul pe care unele femei il au de pe urma acestei culturi a abuzului. Razboiul s-a practicat si in societatea primitiva, presupus matriarhala, chiar daca fara folosirea sistemului sclavagist. Cei mai multi dintre noii stapani de sclavi sunt barbati, intr-adevar. Dar sunt si femei care beneficiaza de pe urma acestei comoditati criminale a sistemului care convinge o parte a societatii sa execute ordinele celorlalti. A crede ca apartenenta la sexul femeiesc* le absolva pe ele de la vina sustinerii sistemului actual, este o naivitate convenabila. Ea vine de la proiectia vinovatiei participarii la acest sistem opresiv in care traim, exclusiv in carca barbatilor. A exclude femeile din aceasta stare de fapt, asa cum face feminismul in general, este o manifestare tipica de sexism inversat. Ea are la baza perceptia psihicului profund, despre care am amintit in articolul anterior, cum ca tatal (patriarhul) ar fi rau si mama ar fi buna. Aceasta tema a parintilor buni si rai a fost descrisa in detaliu de psihanaliza.
Feminismul radical propune inlocuirea abuzurile traditionale cu cele moderne, asa cum dictaturile comuniste au ajuns populare pentru ca au promis eliberarea sclavului salarial (muncitorul). Dupa cum am mai spus in aceste articole, stilul de viata contemporan, la fel ca si cel primitiv, este redat in culori mult prea optimiste, in raport cu cel clasic, traditional. Dar, daca ne uitam mai atent vom vedea ca „mizeria” doar a fost ascunsa sub pres, nu rezolvata. Intr-adevar „familia moderna” nu mai are nevoie de un barbat care sa repare lucrurile prin casa sau gospodarie. Astazi exista sobar, zidar, instalator, curatator, s.a.m.d., care vine si face acest lucru in schimbul unei sume de bani. Familia nu mai are nevoie de un tata abuziv, insa abuzurile s-au mutat in noul tip de sclavie, cea salariala. Acei instalatori, sobari, zidari sau curatatori folositi o perioada pentru interesele catorva astfel de „familii moderne”, vor ajunge acasa obositi si frustrati si-si vor descarca naduful pe familie. Iar asa ceva va duce eventual la distrugerea ei, si eventual la insingurare si acte antisociale. Iata ca „repararea” patriarhatului de catre societatea moderna de fapt doar ascunderea problemei si trimiterea ei in viitor.
Acesta este principalul punct de divergenta pe care il am cu majoritatea adeptelor si adeptilor feminismului in general. Unii dintre ei au o viziune marxista despre evolutia umanitatii spre perfectiune morala si politica, considerand istoria ca un proces de „dezrobire” a marginalilor. Si eu sustin libertatea individuala si iesirea din despotism. Si eu blamez sclavia clasica. Numai ca, spre deosebire de ei, eu cred ca societatea clasica nu inseamna doar imperii (sclavagiste), ci si zone libere care puteau trai in libertate in cea mai mare parte a timpului. Burghezia secolului al 19-lea si capitalismul contemporan nu inseamna doar abuzuri, ci si o evolutie a mentalitati prin insasi evolutia tehnologica ce a conditionat-o. Orice initiativa tehnologica nu se putea face in istorie fara specializarea masculina exterioara spatiului de locuit, dupa cum insasi specia nu putea fi promovata fara specializarea feminina din interiorul ei. Patriarhatul traditional nu se poate echivala cu sclavia clasica si imperiile care au practicat-o, ci cu insasi specializarea traditionala de gen. Exceptand problemele enumerate de mai sus, consider ca aceste comunitati au fost etalonul de convietuire pasnica si de consolidare a valorilor civilizatiei insasi. Iar aceste comunitati aveau o organizare patriarhala.
Da, societatea clasica a comis abuzuri asupra semenilor, atat femei cat si barbati. A blama patriarhalismul sau, inseamna de fapt a bama tehnologia si civilizatia pe care au creat-o in special barbatii, prin specializarea de gen. Personal sunt un mare adversar al abuzurilor traditionale care se mai practica si astazi in societatea contemporana in virtutea inertiei. Dar in momentul in care au aparut in istorie ele reprezentau acel nivel tehnologic si cultural. Da, civilizatia contemporana are problemele ei. Da, orasele sunt suprapopulate si ne simtim dezradacinati fata de modul in care am trait pana acum cateva mii de ani, timp de milioane de ani. Da, civilizatia umana e inca eugenica, practicand eliminarea discreta a marginalilor. Da, civilizatia umana otraveste treptat planeta. Da, civilizatia umana in continua expansiune distruge viata salbatica si pune in pericol restul speciilor. Sunt lucruri dureroase de rezolvat pe viitor. Dar aceste orori sunt pentru primitiv lucruri normale. Exceptand eugenia practicata din interior, care se realiza din confruntarea cu speciile rivale, toate acestea sunt idealuri ale oricarei specii. Tocmai civilizatia e cea care ne-a facut sa ne razgandim fata de mentalitatea primitiva. Violurile, uciderile pasionale ale femeilor practicate de sadici si abuzurile emotionale sunt si ele probleme mari ale societatii contemporane de rezolvat pe viitor. Dar nu prin trecut. Alternativa trecutului la aceste probleme e lupta directa cu speciile rivale, care e mult mai traumatica decat violul.
Cam acestea sunt principalele puncte de divergenta pe care le am cu feminismul moderat, si in special cu cel radical. Cu primul am mult mai multe puncte comune. Dar si fata de celalalt pot spune ca simt empatia specifica psihopatologului, in ciuda criticilor venite din convingerile mele morale sociologice, politologice, psihologice sau juridice. Din acest motiv si din predilectia mea pentru obiectivitate stiintifica, am sa scot in evidenta in urmatorul articol si partile bune pe care feminismul radical le are inclusiv in erorile pe care le-a criticat pâna acum.
* Unele feministe au ele insele o mentalitate prepsihologica pe care o proiecteaza si apoi critica la traditionalisti, conform careia genul este dictat de organele genitale. Din aceasta prejudecata ele deduc ca intre femei si barbati ar exista diferente la fel de radicale cum par cele doua organe. Psihologia a demontat demult acest mit. Asa ca, fiind posesoare de organele genitale femeiesti ele considera ca ar fi automat scutite de masculinitate. Insa, dupa cum se vede ele sunt foarte masculine in vehementa, revarsandu-si masculinitatea in acest gen de militantism.
Postări
Niciun comentariu:
Write comments