5. Feminismul ca reacţie la crimele şi abuzurile emoţionale împotriva femeilor
5.7. Probleme ideologice in aspectul pejorativ al termenilor „patriarhat”, „patriarhie”
Acest articol este continuarea celui precedent
English version here
Principala tema a feminismului in general, fie moderat, fie radical, este patriarhatul. Acesta este descris printr-o imagine unilateral-demonica, de subjugare a femeii de catre barbatul abuziv si chiar violator. Ce-i drept, dupa cum am aratat in articolul precedent , fenomenul medieval al arderii vrajitoarelor arata ca exista o oarecare indreptatire pentru asa ceva. La fel ca si in cazul acuzatiilor feministelor radicale asupra tuturor barbatilor ca violatori, si cea asupra intregii societati clasice ca fiind persecutorie la adresa femeilor este exagerata. In articolul precedent am aratat cum marxismul si feminismul tind sa idealizeze societatea primitiva si sa demonizeze pe cea clasica. In primul caz aceste curente politice i-au trecut cu vederea partile oribile, in celalalt i-au ignorat aspectele pozitive.
In acest context ideologic termenul „patriarhat” a primit cumva un alt sens sub folosirea feminista. Dupa cum vedem in dictionarul Oxford , patriarhatul (patriarchy) se referea initial la tipul comun de sistem social bazat pe familia in care barbatul este „capul familiei”, adica insusi modelul familiei traditionale. Copiii poarta numele tatalui si rareori femeia isi poate pastra numele initial dupa casatorie. In viziunea feminista patriarhatul, ca organizare sociala, a devenit un fel de sexism traditional. Daca judecam cu valorile de astazi societatea traditionala, atunci vom gasi invariabil acolo sexism. Insa in acele timpuri s-a consolidat diferenta intre activitatile masculine si feminine,conform cu rolul fiecaruia in familia clasica. In acest tip de societate s-a creat o specializare traditionala si multimilenara de gen: barbatul lucra in afara spatiului de locuit, si aducea in interiorul sau cele necesare unui trai comod; femeia prelucra ce aducea barbatul in interiorul spatiului de locuit.
Intr-adevar patriarhatul traditional excludea femeile de la deciziile politice, dupa cum au remarcat feministele. Insa aceste decizii erau parte din specializarea masculina. Dupa cum s-a mai spus si de altii, sexismul traditional a fost in principal unul pozitiv, favorabil femeilor, adica un feminism incipient, traditional. Femeile erau incantate sa nu mearga la razboi si sa nu se implice in constructia de cladiri sau in alte activitati periculoase, tipic masculine. Singurele traume la care se expuneau femeile in acest stil de viata erau cele ale catorva nasteri, sau cele ale violului. Un astfel de eveniment le putea afecta viitorul in urma unui copil cu tata necunoscut si in general nedorite de barbatii conform statutului lor social. In primul caz nu puteau sa faca nimic. In cel de-al doilea caz puteau folosi protectia capului familiei, tatal, fratele sau unchiul pentru a o apara impotriva unor astfel de agresori sexuali. Singura conditie era sa ramana in interiorul spatiului de locuit. Feminismul spune ca un astfel de stil de viata e un fel de inchisoare. Insa daca ne gandim la zidurile cetatilor de atunci, cam intregul stilul de viata clasic dar si cel primitiv era o inchisoare. In perioada clasica omul trebuia sa se protejeze de atacurile semenilor iar in cea primitiva de cele ale animalelor din speciile concurente pentru resurse.
Ramanand in spatiul de locuit, femeile s-au specializat in bucatarie, curatenie, parfumuri, cumparaturi, decorarea casei si confectionarea de produse vestimentare, pe langa ingrijirea copiilor. Nici femeia moderna nu e departe de asa ceva, desi e o jignire sa ii recomanzi cuiva sa-i schimbe interesul catre asa ceva daca ea e interesata de activitati masculine. Pentru femeia masculina, o astfel de perspectiva pare un iad, dupa cum si pentru barbati e mai greu cu acele activitati. Dar pentru cea care are atractie spre a naste si creste copii, un astfel de stil de viata nu-i deloc rau. El aduce cu sine numeroase avantaje. In cazul asediilor de cetati din perioada clasica, atunci cand femeile au trebuit sa suporte violurile cuceritorilor, barbatii erau ucisi de acestia sau marginalizati, in timp ce femeile si-au pastrat statutul social daca nu se implicau politic. „Supunerea” femeii era de fapt un fel de neutralitate in luptele barbatilor. Dupa cum au subliniat mai multi critici ai feminismului, specializarea femeilor pe activitatile de interior e mult mai lipsita de riscuri decat cea a barbatilor. Puterea politica mai mare a barbatului clasic era in acord cu aceste riscuri si cu competentele sale administrativ-economice ce derivau din ele.
Specializarea sexuala traditionala a fost inevitabila pentru societatile traditionale
O specializare prea radicala a genurilor nu a fost de bun augur pentru specia umana, dupa cum o constanta stare de alerta si teama pentru razboi cu comunitati ostile. Tratatele de pace contemporane precum si estomparea specializarii de gen au mai temperat din aceasta scindare masculin feminina. Astazi noi judecam aceste lucruri cu valorile societatile contemporane. Dar schimbarile in societatea moderna sunt majore fata de cea traditionala; am cucerit natura, am eliminat orice fel de rival din alte specii si exista tratate de pace intre majoritatea popoarelor. Un viol asupra unei femei occidentale este pedepsit si in Iran si in Coreea de Nord, chiar daca aceste tari nu au semnat tratate de colaborare cu Occidentul. Toate astea nu erau posibile in trecut si asta tocmai datorita pornirilor primitive neimblanzite inca de civilizatie. Si aceste porniri inca nu au fost estompate total. Din aceasta cauza femeile trebuie sa ia masuri superioare de precautie fata de aceste riscuri. Mare parte din ceea ce feministele contemporane interpreteaza ca oprimare patriarhala traditionala a femeilor era de fapt discriminare pozitiva a lor. Asa ca, la origine de fapt sexismul a fost un protectionism traditional, un feminism clasic, atat cat putea sa fie el la acel nivel de evolutie al civilizatiei.
Desigur, au existat si exceptii cu barbati care si-au tratat rau sotiile, folosind puterea pentru a abuza. Dar ei au fost dati ca exemplu negativ in comunitate inca de atunci. Impotriva lor au existat sentinte in justitie consemnate istoric. Asta arata ca practicile abuzive nu erau totusi atat de dese precum le descriu feministele in general si cele radicale in special. „Cultura violului”, prin care ele descriu societatea clasica, nu e tocmai fidela realitatii atata timp cat violul a fost condamnat constant. Pe langa articolul anterior, eu am aratat si in acest articol partile negative ale societatii traditionale https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/01/52-psihopatologia-si-etiologia.html , care sunt in general abuzuri ale drepturilor omului, fie el femeie fie barbat. Insa, dupa cum am mentionat in ambele, feministele vad in culori prea optimiste societatea primitiva, la fel cum vad in culori pre sumbre societatea traditionala, patriarhala.
E usor astazi sa blamam de la volanul unui automobil faptul ca barbatul traditional ii interzicea femeii sa iasa din casa si o tinea la coada tigaii. Dar pe atunci se circula pe cal sau in sareta sau caruta. Dar sa mearga o astfel de feminista radicala o zi in sa sau in zdruncinaturile unui astfel de mijloc de transport si apoi sa aleaga unde era mai comod pentru femeie! In casa sau afara? Si asta doar in cazul in care era membru al clasei nobiliare. Altfel se mergea pe jos, prin drumuri neasfaltate (nu era atunci asfalt), prin noroi sau praf, frig sau canicula, fara vestimentatie sau incaltaminte corespunzatoare. Pentru ca, da, marile firme de haine si incaltaminte inca nu se nascusera, iar totul se facea manual. Din cauza asta articolele vestimentare erau foarte scumpe.
A blama o organizare sociala specifica unui anumit nivel istoric si tehnologic e absurd. Paradigma porumbelului lui Kant, care se crede incurcat de aer in ambitia lui de a zbura mai sus si mai repede, se potriveste si aici: fara aer porumbelul nu poate nici zbura si nici respira; in acelasi fel fara societatea clasica nu putem avea comoditatile societatii moderne. Da, putem blama atitudinile invechite de reprimare a marginalilor, ramase din societatea traditionala in cea contemporana, care are alt nivel tehnologic. Dar e absurd in a blama aceste comportamente in acele momente de evolutie a civilizatiei. Asta inseamna a blama animalele de prada pentru ca ucid pe cele pradate cu care se hranesc. Ce era normal atunci este perceput de societatea moderna ca abuziv, in virtutea evolutiei mentalitatilor catre o societate mai putin opresiva si mai permisiva. Femeia supusa sau chiar barbatul supus, asa cum erau normal sa fie in acele vremuri, nu mai exista decat rar astazi, ca ruine ale acelei societati in cea contemporana. Libertatea zilelor noastre dezavueaza aceste nuclee de putere. E firesc sa militam pentru reducerea puterii politice pentru fiecare dintre noi, spre a intampina astfel riscul abuzarii celor mai slabi, nu sa intoarcem abuzurile cu sensul schimbat, de la femeie la barbat, mizand pe presupusa sanctitate a femeii care nu ar cadea in acest abuz al excesului de putere.
Rolul sexismului inversat in diabolizarea societatii traditional-clasice
Marxismul, cu blamarea societatii traditionale, poate fi seducator, in conditiile in care libertatile aduse de evolutia sociala au fost constant mai mari. Apoi, blamarea prea excesiva a societatii traditionale, patriarhale asa cum face feminismul in general, are o explicatie psihopatolgista. O astfel de idee vine de la blamarea tatalui in general specifica feminismului radical si raspandita apoi in corpul majoritatii adeptelor si adeptilor celui moderat. Experientele personale ale unora dintre ele din postura de fiice sau iubite ale unor astfel de barbati traditionali abuzivi le-au creat aceasta fobie fata de mentalitatea traditionala. Altele au o problema cu propria constiinta discordanta fata orientarea lor sexuala excentrica, ce se proiecteaza apoi identificatoriu (in sens psihanalitic) in exterior. Daca ne gandim la supraeul acuzator al acelor femei cu preferinte sexuale excentrice care compun feminismul radical (nu toate feministele radicale au preferinte sexuale excentrice), o astfel de acceptiune terminologica pejorativa are sens de identificare cu agresorul. Blamarea principiala a tatalui acuzator fata de preferintele sexuale excentrice in general (ale fiului/fiicei in particular) se dovedeste a fi o prelungire a aceleiasi prejudecati specifice feminismului radical dupa care toti barbatii/tatii ar fi violatori. Asadar, putem intelege aceasta prejudecata foarte adanc incastrata in mentalitatea feminista in aceasta lumina a acuzarii supraeului: „ma acuzi ca sunt diferita; te acuz ca esti violator”.
Insa sunt destule femei care au experimentat si partea buna a societatii traditionale sau nu au impulsuri sexuale excentrice care sa aduca sentimente de vinovatie. Tocmai din aceasta cauza femeile de mentalitate traditional-conservatoare sunt adversare ale feminismului , inclusiv al celui moderat. Din aceasta adversitate s-a si nascut ideea blamarii societatii traditionale si a patriarhatului ca model de specializare masculina de exterior. Propunerea organizarii sociale matriarhale a gasit insa mai multa simpatie in randul femeilor cu mentalitate traditional-conservatoare, dar seduse cumva de perspectiva puterii.
Patriarhatul versus matriarhat in relatiile amoroase
Am aratat aici , nu sustin androcratia absoluta in constructia cuplurilor. Rolul prea mare al barbatului in relatia de cuplu; excluderea generala a femeii din deciziile privind cuplul si familia este specifica societatilor razboinice. Insa, in aceeasi masura, nici extrema opusa nu este viabila. Supradimensionarea aportului femeii in relatiile amoroase, asa cum este propusa de feminismul radical, este o expresie a acelorasi tendinte abuzive pe care dominatorii sociali le exercita. Unele femei le mostenesc in zilele noastre si le practica, dupa cum se vede. Daca in societatile abuzive sau violente femeia era exclusa din deciziile privind cuplul, dimpotriva, feminismul radical vrea sa excluda barbatul mai mult sau mai putin din aceasta ecuatie.
Odata cu automatizarea moderna, aceste roluri traditionale de gen, cu specializarea masculina pe activitatile de exterior si cea feminina pe interior, s-au mai estompat. Barbatul modern face o parte din treburile traditionale ale femeii si invers. Dar asta nu inseamna in nici un caz ca femeia moderna trebuie sa ajunga un barbat „traditional contemporan”, sau invers, ca barbatul modern trebuie sa ajunga supus precum o femeie traditionala. Feministele radicale acuza barbatii cu mentalitate traditional-conservatoare de neadaptare la societatea contemporana si comportament medieval. Insa ele insele sunt dominate de aceleasi apucaturi invechite. Predispozitia traditionala originar masculina de diminuare a rolului partenerei in relatia de cuplu este mostenita direct de catre aceste feministe radicale. Lasarea constructiei cuplului exclusiv in sarcina femeii este un exces al polului opus exceselor traditionale. La constructia unui cuplu este firesc sa participe ambii parteneri, cu o oarecare contributie mai mare din partea barbatului, conform, cu statutul sau biologic. Libidoul masculin mostenit de ele pe linie patriliniara, cu tendinte (mai mult sau mai putin) sadice , le face sa se comporte (grandoman) satrapic fata de potentialii parteneri, la fel cum ascendenta patriliniara s-a comportat cu partenerele lor.
Teoria initierii exclusiv feminine a curtarii este o manifestare tipica a acestui feminism radical, sexist, la care adera si unele adepte sau unii adepti ai celui moderat. Acesta repeta practic abuzurile seducatorilor Casanova sau neindemanaticilor care jignesc femeia prin incercarea prea rapida de apropiere afectiva de ea. Am aratat ca initierea prea directa, prea explicita a curtarii unei femei de catre un barbat necunoscut incalca regula a 4-a premergatoare curtarii , si etapa a 5-a a (a acceptului) . Dar, in aceeasi masura, si propunerea initierii exclusiv feminine incalca etapa a 2-a (a semnului discret) si a 4-a (a productiei culturale amoroase). Asa ceva afecteaza libidoul normal atat al femeilor normale cat si al barbatilor normali pentru ca exclude etapa a doua a raspunsului barbatului si a 4-a a submisivitatii sale la nehotararea femeii. La fel ca si in cazul masculinitatii abuzive, feminismul radical tinde sa abuzeze comportamentul biologic si traditional cultural consolidat al sexelor.
Asa ceva este de inteles pentru femeile cu preferinte sexuale excentrice. Am aratat in articolele linkate mai sus ca acele lesbiene sau prostituate ascunse care fac parte din nucleul feminismului radical (nu toate) au in primul rand un interes pur sexual sau financiar in a initia ele curtarea sau a nu fi deranjate de propuneri neinteresante. Ele vor sa intoarca la 180 de grade biologia si psihoafectivitatea sexualitatii, conform cu propriul lor libido. Feministele radicale isi doresc ca rolul masculului sa devina la fel de pasiv, precum este insinuat rolul femeii de catre barbatii Casanova. Ele vor un barbat papusa, robot, care sa raspunda la comenzile lor. Cam la fel cum isi doresc si barbatii Casanova de la femei. Ele vor sa intoarca cu semnul schimbat si proasta traditie sexista, inlocuind barbatul abuziv traditional cu femeia abuziva moderna. Dupa cum barbatul abuziv traditional isi impunea vointa in fata sotiei supuse fara sa accepte raspunsul ei, in acelasi fel si femeia abuziva vrea sa decida ea totul intr-o relatie. De aceea se poate spune ca feminismul radical este un sexism traditional inversat. Dupa cum am mentionat mai sus, aceasta idee este preluata apoi si de feministele moderate in lipsa unor contraargumente satisfacatoare atat pentru ele cat si pentru societate in general.
Dar, in mod paradoxal, majoritatea barbatilor sunt de acord cu asa ceva la nivel fantasmatic. O femeie care vine ea val vartej si se ocupa de toate, ne agata pe strada pe neasteptate, de duce in locuinta ei si ne sechestreaza acolo e o minune dumnezeiasca pentru majoritatea dintre noi. Haideti sa ne uitam la reveriile lui Tudor Chirila! Cam seducatoare perspectiv asta, nu?
Atunci cand Karen Straughan deplange faptul ca barbatii ar fi si ei violati de femei , incercand sa aplaneze plangerile femeilor fata de trauma perspectivei violului, o face din perspectiva feminina, nu masculina. Daca pentru majoritatea femeilr perspectiva barbatului violator e iad, dimpotriva, pentru majoritatea barbatilor perspectiva femeii violatoare e insusi raiul. Sunt barbati care platesc prostituate sa joace aceste roluri si cauta cu disperare o partenera cu oarecare tendinte sadice. Din pacate pentru ei, feminismul radical care sustine teoria initierii exclusiv feminine a curtarii exact asa ceva nu doreste sa faca... Sunt unele prostituate nimfomane ce pot face asa ceva din propriul interes libidinal si astfel fac un loc de munca din tulburarea lor libidinala. Insa acele prostituatele ascunse care sustin feminismul radical (nu toate prostituatele ascunse sunt feministe radicale) simuleaza excitatia sexuala si intentia de a controla totul intr-o falsa relatie cu un barbat bogat, care plateste o suma considerabila la un moment dat contra „serviciului” lor. Pana la o astfel de ocazie, feminista radicala cu astfel de preocupari pare mai curand o acritura sexy pentru barbatii de rangul ei social, fara nici un interes de joaca de-a politista…
Cu atat mai putin acele lesbiene din feminismul radical (nu toate lesbienele sunt feministe radicale) nu sunt dispuse sa joace acest rol. Iar despre femeile isteroide, care reprezinta cel de-al treilea grup psihopatologic ce sustine feminismul radical, nu sunt prin natura lor interesate de relatii amoroase. Iata ca exact asta e problema principala a initierii exclusiv feminine a curtarii, si anume ca feminismul radical de fapt nu o face … Ce incearca el sa faca cu aceasta propunere nu e curtare ci prostitutie, razbunare si libido histrionic, pregenital.
Exista imbolduri poetice clasice care le face pe femeile normale sa rezoneze la ideile feminist-radicale. Prejudecata marxista a raiului primitiv s-a metamorfozat in cea feminista a raiului feminin. Exista destui poeti care au descris asa ceva dupa ce s-au indragostit. Am amintit deja in articolul precedent faptul ca unele feministe moderate (care cocheteaza cu cel radical fara sa aiba constitutie psihopatologica lesbiana sau isteroida) se afla in cautarea unei astfel de experiente cu vreun poet nerecunoscut. O sa revin cu argumente in acest sens in celalalt capitol, atunci cand voi descrie cazurile femeilor care s-au implinit familial si si-au gasit un partener pe masura, si care renunta ulterior la militantismul feminist. In asteptarea unei iubiri „ca-n filme” sau ca in literatura clasica, ele incearca sa se suprapuna cat mai fidel peste aceasta imagine descrisa de acei poetii deja consacrati in istoria literaturii. Din acest motiv ele se comporta exact ca in descrierile din poeziile lor, respectiv ca zeite, sau membre ale vreunei specii superioare, poate extraterestre. Dar, trebuie sa retinem ca aceste perioade de pierdere a luciditatii din dragoste, sunt totusi rare. Gradina edenala feminina se mai vestejeste dupa experimentarea sa directa, si inclusiv poetii au vazut asta pe pielea lor…
In urmatorul articol voi continua demersul de separare a feminismului moderat de marxism.
Postări
Niciun comentariu:
Write comments