4.8. Nu e nevoie de alta regula privind curtarea, ci de actualizarea etapelor si regulilor traditionale premergatoare curtarii la stilul de viata contemporan

4.8. Nu e nevoie de alta regula privind curtarea, ci de actualizarea etapelor si regulilor traditionale premergatoare curtarii la stilul de viata contemporan

sociologie Baldovin   05:50

Fără Sadism! Studiu asupra abuzurilor emoţionale, crimelor sexuale şi a reacţiilor publice faţă de ele

4. Propunerea feministă de iniţiere exclusiv feminină a curtării.

4.8. Nu e nevoie de alta regula privind curtarea, ci de actualizarea etapelor si regulilor traditionale premergatoare curtarii la stilul de viata contemporan

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

Am aratat in acest articol ,  care sunt regulile traditionale premergatoare curtarii. Aceste reguli si etape sunt la fel de bine incastrate in constiinta umana a curtarii precum insele normele sociale. Cei mai multi dintre oameni urmeaza instinctiv aceste reguli. Cei care le incalca sunt minoritari. Societatea nu le spune clar, insa traditia a promovat mereu rabdarea, nu doar in relatiile amoroase, ci in toate activitatile umane. In codul bunelor maniere, la pag 8 din documentul de mai jos, se poate vedea ca rabdarea este una din regulile primei intalniri cu o femeie in scopul curtarii.


Protectia si concentrarea pe interesele si nevoile femeii sunt parte din regulile propriuzise premergatoare curtarii acoperite de acest cod traditional de comportament social elevat. Din pacate o conditie sociala umila nu a avut acces la acest cod si nu stiu mare lucru despre el.

Astazi accesul la internet a permis un astfel de contact, insa unele dintre regulile sale nu mai sunt in acord cu feminismul normal al societatii contemporane, care sustine egalitatea dintre sexe. In aceasta situatie se afla regulile 3, 6, 7, 9, 10, 12, 16, 19, 21 si partial 14 din acest set de reguli premergatoare curtarii propus de un anumit cod de bune maniere. Indiferent de variatiile acestor reguli, recunoastem in ele numitorul comun al superioritatii statutului social si familial al barbatului. Si de aceea aceste norme afirmate clar de catre inalta societate au ajuns desuete.

Iata ca ele, desi au functionat bine intr-o societate traditionala, au devenit usor inaplicabile astazi. Traim intr-o societate noua. Schimbarile frecvente ale locului de munca ii fac pe multi sa renunte la aceste reguli. Mobilitatea oamenilor contemporni si mentalitatea corporatista au facut ca relatiile interumane sa se schimbe. Nu e timp pentru aplicarea regulilor si etapelor premergatoare curtarii asa cum au fost ele consolidate traditional. Pe langa lipsa de timp, izolarea specifica societatii contemporane aduce cu sine lipsa de prieteni. Asa ceva implica atat ingustarea orizontului de selectare a unui partener cat si slabirea regulii a doua premergatoare curtarii, adica a facerii cunostinta prin intermediul apropiatilor. Presiunea singuratatii sau/si a impulsurilor sexuale face ca aceasta regula sa fie uitata. E chiar ironic ca, intr-o lume suprapopulata, unele persoane sa nu isi gaseasca jumatatea potrivita.

Dinamica sociala, libertatile reiesite din elasticizarea granitelor claselor sociale au condus la confuzii precum in cazul regulilor sociale in general. Posibilitatea de intrerupere a sarcinii sau de vindecare prin tratament in urma unei eventuale imbolnaviri cu transmisie sexuala, a facut ca femeile sa fie mai deschise la a accepta o astfel de ignorare a acestor reguli si etape, atat premergatoare cat si cele propriu-zise, ale curtarii. Prin urmare normele generale traditionale ale curtarii au ajuns sa fie abandonate, sau slabite. Un stil de viata ciclic, cu suisuri si coborasuri, cu schimbari de anturaje, prieteni sau chiar familie, poate sa-si permita sa renunte la aceste reguli traditionale. Adolescentii tind sa sara constant peste aceste ele, datorita grabei lor de a ajunge adulti. Insa constanta esecurilor amoroase odata ajunsi adulti ii face sa se ajusteze mai curand lor decat sa mearga pe cont propriu cu crearea unor norme personale. Renuntarea la normele traditionale doar pentru ca sunt invechite, a adus probleme de neimaginat, precum riscurile de abuzuri si suferinta psihica la un moment dat pentru toti. Stilul de viata contemporan le-a abandonat, insa ele au fost create tocmai pentru a impiedica abuzurile emotionale la care s-a (re)ajuns din pricina ignorarii lor. Asa ca e cazul ca aceste norme sa fie sterse de praf si refolosite in societate, acolo unde nu intra in conflict cu mentalitatea egalitarismului de gen. Nu tot ce e traditie e de ignorat si de respins vehement.

a. Riscurile renuntarii totale la regulile si etapele premergatoare curtarii


In trecut cuplurile se formau in comunitate si partenerii rareori o paraseau. Pe langa frustrarile unor impulsuri sexuale nesatisfacute, in trecut alegerea partenerului se facea in spiritul fidelitatii. In aglomerarile urbane traditionale occidentale cuplurile se alegeau in functie de experienta parintilor de a alege cea mai buna varianta de partener pentru copilul lor. Criteriile principale de alegere a partenerului de viata nu erau cele de astazi. Frumusetea, exceptionalul, extraordinarul, pe care le cautam noi astazi la partenerul de viata, erau criterii secundare in trecut. E adevarat ca si oamenii semanau mult, deoarece aveau cam aceleasi infatisari si preocupari. Dar cel mai important criteriu de formare a unui cuplu era ca partenerul sa fie sanatos si cei doi sa-si petreaca cat mai mult timp viata impreuna. Daca unul dintre ei se imbolnavea sau murea la mijlocul vietii, atunci posibilitatea celui ramas in viata de reunire cu un alt partener era mica. Din acest motiv casatoria era o strategie de viata in care se implica intreaga familie.

Spre deosebire de acele vremuri, cuplurile zilelor noastre se formeaza in urma unei simpatii speciale pe care cei doi o resimt inainte unul pentru celalalt. Dragostea premaritala nu era specifica timpurilor in care etapele curtarii s-au cristalizat in lumea animala. Dragostea intre parteneri venea dupa ce se forma cuplul. In societatea contemporana occidentala rareori se mai intampla asa ceva. Astazi cel mai important pentru o relatie este acea scanteie care face pe persoana indragostita sa viseze la diferite lucruri, altele decat sanatatea partenerului. In lipsa acestei scantei femeia nu trece la etapa a 5-a, a acceptului . Separat sau in continuarea acestei scantei, interesele partenerilor in functie de nivelul de civilizatie se schimba si ele. Au aparut mai nou diferente radicale de optiuni si frecventa a impulsurilor libidinale. Ele nu creeaza neaparat incompatibilitati de cuplu, insa nici satisfactii. Asa ca omul contemporan testeaza din ce in ce mai mult aceasta latura, pe masura ce preferintele sexuale devin din ce in ce mai excentrice.

Am aratat in acest articol ca exista un fond psihopatologic care respinge in bloc orice initiere masculina a curtarii, indiferent cat de discreta ar fi. Aproape de aceasta categorie se afla femeile care fie au un partener hiperlibidinal, sau care au ele insele un libido scazut . Insa nu toate refuzurile femeilor de acceptare a curtarii se datoreaza unor simptome psihopatologice. O femeie normala nu accepta curtarea in principal datorata faptului ca barbatul nu indeplineste criteriile regulii a 4-a sau a etapei a 3-a a premergatoare curtarii . Daca un barbat sare peste aceasta etapa in initierea curtarii, atunci femeia poate interpreta acest gest ca fiind o evaluare a ei ca prostituata de catre el. Ceea ce nu e tocmai ceea ce femeile isi doresc de la o relatie... In acelasi fel se poate intampla si invers: barbatul care se trezeste cu o propunere prea explicita de curtare din partea unei femei o poate interpreta gresit ca prostituata, desi ea poate chiar vrea sa construiasca o relatie de cuplu.

Daca am fi o specie cu putini indivizi, atunci imperecherea din sansa intalnirii ar fi justificata din nevoia de supravietuire a speciei. Probabil ca asta isi doresc cei care vor astfel de relatii. Dar nu suntem. Suntem specia de pradatori cu cea mai mare populatie. Femeile sunt obligate de insusi instinctul lor sexual sa fie selective, in virtutea principiilor sexualitatii femeiesti asa cum exista ea inclusiv in lumea mamiferelor. Socializarea cu o femeie, relatiile cordiale cu ea pe diferite planuri de interactiune nu inseamna si ca e dispusa sa accepte o relatie amoroasa cu partenerii sociali. Da, exista realitatea prieteniilor cu beneficii, insa asa ceva nu poate deveni o regula universala. Cine nu invata asta nu va avea prieteni femei nici in familie si nici in comunitate, ci doar niste subalterne care executa steril ordine.

Unele dintre regulile societatii traditionale sunt sexiste, discriminatorii. Am aratat mai sus cum insusi codul bunelor maniere a devenit invechit. Regulile sociale nu sunt date odata pentru totdeauna. Ele se schimba odata cu insasi societatea. In acelasi fel normele curtarii s-au schimbat si se schimba constant pe masura ce insasi societatea o face. Acestea pot fi accelerate si astfel se poate satisface nevoia contemporana de timp. Insa, nu trebuie total abandonate. Dupa ce sunt curatate de aceste inadvertente cu societatea contemporana, ele trebuie repuse pe tapet. Rabdarea promovata de acel cod al bunelor maniere din linklul de mai sus la pagina 8, este o regula ce curtare ce trebuie pastrata. Nu trebuie inventate alte reguli de curtare care sa le contrazica flagrant pe cele traditionale, doar pentru ca sunt traditionale ci dar numai pentru ca intra in conflict egalitatea dintre sexe, libertatile contemporane si demnitatea minoritatilor. Nu toate regulile traditionale contrazic aceste valori contemporane. Societatea traditionala cu regulile ei trebuie privita cu mai mult respect si intelegere, pentru a prelua de acolo ce e bun si functional in societatea de astazi.

Atat teoria initierii exclusiv feminine a curtarii cat si abordarile explicite ale barbatilor din postura de necunoscuti vin pe un fond de necunoastere a acestor regulilor si etapelor premergatoare curtarii. Cei ce le sustin fie nu au primit educatie in ceea ce le priveste, fie isi permit sa le ignore datorita statutului. Cei cu conditie sociala umila nu le stiu. In familiile lor casatoriile erau aranjate de parinti, sau urmau unui viol care se transforma apoi in casatorie la presiunea familiilor sau a justitiei. Nu e ceva blamabil in asta. Majoritatea dintre noi avem conditie sociala umila. Iar asa ceva nu e nici rau si nici macar rusinos. Mai curand e rusinos ce le-au facut clasele superioare, care fie i-au cucerit fie i-au atras pe „barbari” in starea de inferioritate sociala. Dar, acum daca acestea au reglementat aceste norme premergatoare curtarii, e bine sa le preluam si sa le folosim in intreaga masa a societatii. Nu e nevoie de reinventat roata, ci de preluare a ceea ce societatea deja a experimentat inainte.

b. Ce poate fi pastrat din regulile si etapele traditionale premergatoare curtarii


Dialogul. Constructia concomitenta a unei relatii de cuplu, venita din partea ambilor parteneri, va ramane o valoare perena in curtare. Ea a fost clar afirmata de codul manierelor elegante in trecut si trebuie pastrata si in viitor. Aceasta este o regula ce tine de fondul ancestral al instinctului sexual femeiesc si se va perpetua multa vreme de acum incolo in virtutea consolidarii ei profunde in factorul biologic. Asa ceva s-a facut constant si in trecut, fara insa a detalia explicit procesul acolo unde nu s-a verbalizat vreun cod de maniere elegante. Exceptand cazurile cand unul dintre parteneri are o conformatie psihopatologica depresiva, dependenta sau evitanta, la constructia unei relatii intime trebuie sa participe ambii membri ai cuplului, nu doar unul dintre ei, fie el femeie sau barbat. Apropierea emotionala si fizica trebuie sa se faca treptat prin accepturi reciproce ale avansarii in relatie. Aceste niveluri de constructie a relatiei de cuplu trebuie sa se faca prin semne discrete, care sa-i dea celuilalt, femeie sau barbat, posibilitatea de refuz elegant, fara a fi pus in dificultate, in cazul in care persoana interesata de formarea unui cuplu nu este interesanta.

Semnul discret inseamna acel gest sau expresie care se foloseste si in afara relatiei de cuplu. Salutul este un astfel de semn. Incercarea unica de atragere a atentiei femeii de catre un barbat printr-un zambet, salut sau initiere de conversatie, adica o initiere usoara de curtare, este normala precum cea a femeii insasi fata de un barbat. Complimentul poate fi un astfel de semn daca se refera la un nivel cat mai departat de intimitatea fizica a femeii. De exemplu, un compliment la ceea face femeia sau cum se imbraca, este un astfel de semn discret. Un compliment risca sa devina prea explicit daca se refera la corpul ei.

Aceste semne sunt suficiente. Femeia intelege ca barbatul e interesat de ea si va trece ea insasi la etapa a 5-a, a acceptarii, daca va considera de cuviinta. O mare parte din femeile care sustin teoria initierii exclusiv feminina a curtarii au in minte exact aceasta etapa, ceea ce se suprapune cu principiile traditionale ale curtarii. Voi arata insa in articolele urmatoare ca feministele radicale urmaresc si inteleg altceva din aceasta etapa.

Barbatii comit in general o mare eroare cand trimit mesaje mai explicite de curtare unei femei care a raspuns deja cu un mesaj mai putin intim la mesajele anterioare. Daca aceste semne emise de persoana ce initiaza curtarea sunt prea explicite atunci ele pun invariabil cealalta persoana in incurcatura, in conditiile in care ea nu consimte la construirea unui cuplu cu persoana respectiva. Oricarei persoane, fie ea barbat saue femeie, trebuie sa ii fie data optiunea de refuz discret al continuarii curtarii. Doar daca femeia raspunde in aceeasi directie, cu mesaje mai explicite decat cele de stimulare venite de la persoana initiatoare, atunci semnele pot deveni explicite, si eventual trece la apropierea de cuplu. Altfel, sansele apropierii sunt nule, iar efortul curtarii este lipsit de sens.

Regulile traditionale premergatoare curtarii consolideaza apropierea graduala intre membrii cuplului. Tot ce trebuie sa facem este sa le adaptam la viteza contemporana. Apropierea dintre parteneri trebuie sa se faca treptat, indiferent daca se face rapid sau nu. In acest caz nu mai conteaza daca barbatul sau femeia initiaza curtarea; daca gradul de discretie ii ofera celeilalte persoane o marja suficienta de a refuza continuarea curtarii, fara a fi pusa in dificultate, atunci lucrurile se rezolva de la sine si nu mai apar aceste probleme semnalate de unele femei. Iata ca nu e nevoie de reinventarea rotii. Nu e nevoie de introducerea acestei noi reguli de initiere exclusiv feminina de curtare, ci de preluarea si ajustarea la spiritul contemporan a acestor norme deja date de la traditie

Exista doua situatii in care aceste principii sunt radical incalcate. Prima este aceea a barbatilor care ofera semne prea explicite de initiere a curtarii si nu lasa loc de refuz elegant femeii abordate. Cealalta este cea a interpretarii salbatice a semnului discret ca hartuire sexuala sau viol de catre feminismul radical. O sa le analizez in continuare pe fiecare.

Gabriel Baldovin

4.7. Etapele premergatoare curtarii. Inadvertenta initierii exclusiv feminine a curtarii cu natura biologica

4.7. Etapele premergatoare curtarii. Inadvertenta initierii exclusiv feminine a curtarii cu natura biologica

sociologie Baldovin   11:14

Fără Sadism! Studiu asupra abuzurilor emoţionale, crimelor sexuale şi a reacţiilor publice faţă de ele

4. Propunerea feministă de iniţiere exclusiv feminină a curtării.

4.7. Etapele premergatoare curtarii. Inadvertenta initierii exclusiv feminine a curtarii cu natura biologica

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

In sectiunea aceasta exista un argument in defavoarea initierii masculine a curtarii. Teoria initierii exclusiv feminine pare total indreptatita in acest context. Teama de ucigasi in serie este o realitate a societatii noastre pe care autoritatile incearca sa o carpeasca si sa o camufleze in stilul lor caracteristic. Insa in sectiunea anterioara am vazut ca nici initierea exclusiv feminina a curtarii nu este o solutie pentru stoparea criminalitatii sexuale si a abuzurilor afective. De fapt orice initiere stradala de curtare, fie venita de la un barbat, fie de la o femeie, este problematica; riscul de a intalni un sadic din postura de initiatoare a curtarii este la fel de mare precum acela de acceptare a ei. Asa ca efectele negative asupra femeilor a sadismului in societate nu poate fi contracarat de aceasta masura revolutionara.

Solutia la aceasta dilema se gaseste in lumea animala si consta in anumite etape premergatoare ale curtarii, la care ambii potentiali parteneri participa. Aceste etape au fost apoi preluate de societatea umana stabila, conservatoare, indiferent de gradul de dezvoltare tehnologica a acelei civilizatii. Aceste etape vin in completarea celor 4 reguli ale curtarii , dupa ce ele au fost indeplinite. Ele nu au fost clar descrise intr-un studiu global, sau intr-o cutuma oarecare, ci invatate de la familie prin exemple personale. Totusi aceste etape au functionat in zona sanatoasa a societatii umane din cele mai vechi timpuri, dupa cum si in cvasimajoritatea speciilor dezvoltate din lumea mamiferelor, adica a animalelor cele mai apropiate de noi. Aceste etape sunt urmatoarele (mascul si femela din lumea animala are inteles si de barbat si femeie din societatea umana):

1. Disponibilitatea femelei. In lumea animala femela semnaleaza disponibilitatea de imperechere, prin mijloace sonore, olfactive, auditive si vizuale. La om acest lucru se face in special pe cale vizuala, prin cochetaria feminina, respectiv prin costumul ei si alte metode de infrumusetare.

2. Raspunsul masculului. In lumea animala masculul miroase, aude, vede sau simte in alte feluri disponibilitatea femelei de imperechere. Dupa aceea el incearca sa o impresioneze prin calitati personale, fie de frumusete, fie de abilitate, fie de forta (prin eliminarea rivalilor sau alte gesturi). La om acest lucru se face prin gesturile galante precum daruitul de flori sau alte cadouri, politetea (uneori excesiva), cantatul, recitarea de poeme etc. In cazuri exceptionale, societatea traditionala a folosit si duelul intre pretendentii la aceeasi femeie in cazul in care ea nu a putut sa aleaga.

3. Cumpanirea femelei. In lumea animala femela nu se arata impresionata si e circumspecta. La speciile de pradatori solitari femela e chiar agresiva la apropierea masculului, desi tocmai ea fusese cea care-si semnalase disponibilitatea. La om acest lucru se face prin timiditatea si atitudinea initial rezervata a femeii. Rezervarea ei e fie reala, autentica fie teatrala, ascunzand entuziasm, pe care il comunica apoi deschis cu apropiatii. Desi pare inadvertenta la animale, sau chiar ipocrizie la specia umana, aceasta etapa are rol de stimulare maxima a masculului, o testare ulterioara a rabdarii si hotararii sale spre imperechere. De asemenea, aceasta stare il face sa isi arate cea mai buna versiune a lui, fapt decisiv pentru supravietuirea si prosperitatea puilor ce reies in urma imperecherii.

4. Stagnarea masculului. Este momentul de apogeu al seductiei, asa cum este urmarit de punctul anterior. In lumea animalelor el este momentul imediat urmator luptei cu rivalul sau inceperii pierderii interesului fata de stagnarile femelei. In urma acestui moment femela se decide sa faca ea insasi pasi decisivi spre imperechere, pentru a nu pierde momentul optim al formei masculului. Totusi, daca ambitia lui poate fi stimulata si mai tare, femela mai cocheteaza ceva timp pentru a-i atinge potentialul maxim. In aceste cazuri masculul isi asuma rolul activ si fugareste femela pana la urmatoarea etapa, cand se acupleaza cu ea.

5. Acceptul final al femelei. Acesta este momentul in care femela face pasul ea insasi catre masculul contrariat, aflat pe punctul de a renunta la curtare, sau ea nu mai evita contactul cu el ca in etapa a 3-a. Incepand de acum incolo corpul masculului se poate deteriora in urma ranilor sau poate intra intr-un recul de forma, iar acest fapt este inoportun reproducerii. Sexualitatea animala e in mare parte construita in jurul acestei etape. Fara acceptul final al femelei si initierea actului sexual de catre ea, imperecherea nu e posibila. La speciile de ierbivore unde masculii se lupta feroce intre ei, aceasta etapa este inutila, deoarece luptele scot deja maximul din potentialul masculin.

Sexualitatea si comportamentul de imperechere specifice speciei umane urmeaza pe cele din lumea animala. Diferenta este ca etapele apropierii partenerilor sunt mai lungi la om. Etapele precurtarii sunt pe de o parte acte de demonstrare a abilitatilor fizice sau protectie pentru puii care se vor naste. Acestia trebuie sa se nasca exact in perioada de apogeu al resurselor de hrana. Perioada de rut din lumea animala e guvernata de ciclurile naturii si abundenta hranei. Pe de alta parte pre-etapele curtarii sunt niste pacte de neagresiune, pe care partenerii si le promit unul altuia in timpul imperecherii. La mamifere si nu numai, femelele sunt vulnerabile in timpul apropierii fizice. La speciile de pradatori femelele isi expun in fata masculului zona cea mai fragila, gatul. De aceea, parcurgerea acestor etape si castigarea increderii partenerei este o conditie indispensabila imperecherii.

Aceste etape au fost deseori ignorate in istorie iar rezultatul a fost degradarea relatiilor de cuplu. Initial le-au ignorat barbatii, apoi si femeile. Datorita armelor diferentiate, unii si-au putut mult mai usor impune dominatia asupra semenilor, si implicit a femeilor. Femeile au fost cucerite prin amenintare si chiar violenta cu o armata superioara mai curand decat prin parcurgerea celor 5 etape premergatoare curtarii. Asa a luat nastere in istorie violul, cu toate consecintele negative in cultura umana, pe care le stim. De aceea, in societatile umane traditionale rolul barbatului in curtare si decidere a raporturilor sexuale este mult mai mare decat cel al masculului animal. Discriminarile asupra femeilor sunt foarte vizibile in aceste momente ale istoriei. Din acest punct de vedere plangerile feminismului in general (fie radical, fie moderat) fata de excluderea traditionala a femeii din deciziile privind casatoria, sunt indreptatite. Barbatul traditional si-a arogat responsabilitati mult prea mari in raport cu cele ale femeii. O astfel de supradimensionare a aportului barbatului in constructia si consolidarea relatiei de cuplu a avut un revers neplacut, respectiv cel al rigidizarii sentimentelor femeii. Afectivitatea care consolideaza cuplul a fost inlocuita cu santajul emotional si regulile stricte. Practic relatia de intimitate a fost inlocuita cu cea oficiala.

De aceea e bine ca aceste etape sa se numeasca premergatoare ale curtarii, la fel ca regulile premergatoare curtarii. Accederea in ele nu inseamna curtare propriuzisa decat dupa etapa a 5-a a acceptului femelei, chiar daca in lumea animala si chiar la om asta inseamna de multe ori acuplarea sexuala. Iar asta inseamna sfarsitul curtarii si inceperea unei relatii amoroase. De aici incolo regulile propriuzise ale curtarii si consolidarii relatiei amoroase sunt stabilite de codul bunelor maniere. Regulile acestui cod variaza de la spatiu geografic la altul insa are un numitor comun: rabdarea fata de pasii constructiei relatiei si concentrarea pe dorintele femeii, punerea lor pe primul plan. In ceea ce priveste acest set de etape premergatoare ele nu sunt in niciun caz etape ale inceperii curtarii, ci un alt set de probe eliminatorii ale inceperii curtarii. Abia daca barbatul trece de etapa a 5-a, adica femeia i-a dat un semnal clar ca poate avansa in semnalele mai explicite, atunci se poate vorbi de inceperea curtarii in sensul propriuzis al termenului, in care ambii parteneri consimt. Pana atunci se poate vorbi decat de o tentativa de curtare a masculului care nu e echivalenta cu acceptul femelei.

Daca am considera aceste etape premergatoare ca fiind etape ale curtarii propriuzise, atunci s-ar putea interpreta ca semnele oferite de mascul in etapa a doua ar fi o conditie suficienta a curtarii, ceea ce nu e just. Si exact asta e problema in societatea noastra grabita; femeile sunt supuse unor mesaje prea explicite de incercare de initiere a curtarii, ceea ce a devenit neplacut pentru multe. Lipsa de raspuns sau raspunsul lipsit de entuziasm la etapa a 2-a este un semn ca femeia nu accepta curtarea. In consecinta ea nu trebuie agasata mai departe cu mesaje mai explicite de acceptare. Deci, daca barbatul incepe curtarea prin etapa a 2-a, asta nu inseamna ca o si instituie pana cand femeia nu raspunde pozitiv.

Pe termen scurt se poate carpi o relatie sexuala bazata pe frica si amenintare. Insa pe termen lung asa ceva nu duce nicaieri. De aceea cultura umana s-a reintors la aceste etape ale curtarii din lumea animala. Dupa cum masculul animal o face, si barbatul uman asteapta acceptul final al femeii pentru a finaliza curtarea catre relatie afectiva, logodna sau casatorie, pe termen lung. Saltul peste aceste etape asimilate de cultura traditionala implica riscuri pe care fiecare si le calculeaza conform cu propriile interese.

Prima etapa premergatoare a curtarii este confundata cu ultima atat de unii barbati (Casanova) cat si de unele dintre feministe. Ignorarea codului bunelor maniere in materie de curtare, precum si emanciparea sociala contemporana care a exclus treptat pedepsele corporale i-a facut pe unii barbati sa incalce si regulile generale dar si etapele premergatoare curtarii dar si a bunelor maniere deja afirmate, aplicabile in interiorul cuplului. Disponibilitatea femelei mamifer spre imperechere, prin transmiterea de mesaje olfactive, auditive sau vizuale, nu inseamna si faptul ca ea se imperecheaza cu orice mascul. Exceptie fac aici speciile periclitate, cu putine exemplare, unde reproducerea trebuie facuta cu orice pret. Insa umanitatea nu se afla in aceasta situatie. Rolul biologic al sexualitatii este acela de selectie a celor mai optime exemplare pentru a-si perpetua genele si a se imperechea. Disponibilitatea de imperechere aduce cu sine si o ierarhizare a masculilor. La mamifere, o astfel de ierarhie se creeaza prin luptele intre masculi. Acestea sunt constante la speciile cu populatie mare. La cele cu populatie mica, eventual periclitate, precum tigrul sau leopardul patat (Clouded leopard) intalnirile intre 2 indivizi sunt atat de rare incat nu e timp pentru lupte . La om, luptele pot deveni periculoase, asa ca ierarhia are alte reguli.

La om exista acelasi model de imperechere precum cel existent la mamifere. Prezenta unei femei frumoase pe strada nu inseamna si faptul ca ea si-a si dat acceptul pentru curtare, spre a forma o relatie, conform cu etapa a 5-a de mai sus. Barbatii Casanova cred ca rolul femelei este unul eminamente pasiv, se comporta precum niste soldati care au asediat si cucerit o cetate, si ii violeaza femeile fara sa le dea drept de decidere. Din acest punct de vedere feminismul are dreptate cand asemuieste acest tip de pradator emotional cu violatorii, desi, am aratat aici  , incercarea de initiere a curtarii nu este un viol.

Daca mentalitatea masculina de tip Casanova  exagereaza rolul masculului in actul imperecherii, la polul opus, si la fel de extremist, se afla mentalitatea feminist-radicala. Aceasta exagereaza rolul femelei/femeii in dinamica imperecherii. Teoria initierii exclusiv feminine a curtarii cade in extrema opusa. Asa ceva nu se intampla in lumea animala. Intrarea masculului in perioada de rut de la ierbivore nu depinde de chemari olfactive, sonore si vizuale ale femelei. Ambele sexe intra in perioada de rut in functie de anotimpuri si ciclurile abundentei vegetatiei, a hranei in general. Femela nu ii ofera acceptul masculului pentru imperechere doar intr-o anumita perioada, „cand are ea chef”. Semnalele olfactive ale femelei devin apoi indicii clare ca masculul trebuie sa o urmareasca cu predilectie pe aceea. Dar el e sexual activ inainte de aceasta semnalizare si incearca constant femelele sa vada daca sunt receptive, dupa cum se vede in urmatorul video:



Refuzul unora dintre ele atesta faptul ca ele nu sunt pregatite iar el da. Cam cum se intampla frecvent si la om.

La leul de mare  imperecherea are loc pe un anumit tarm, unde masculii ajung cu cateva saptamani inainte de venirea femelelor. Logica unei astfel de comportament sta in diferenta de masa corporala intre masculi si femele. Fiind mult mai mari, acestia le pot strivi in luptele pentru teritoriu si dominatie pe care le initiaza intre ei, pana ca ele sa vina.

S-ar putea interpreta ca etapa 1-a a premergatoare curtarii ar fi acelasi lucru cu initierea exclusiv feminina a acesteia, si atunci nu ar exista nicio dezbatere pe aceasta tema deoarece ambele variante ar fi unul si acelasi lucru. Insa intre cele doua variante exista diferente radicale. Prima etapa a curtarii este intr-adevar decisa de femeie/femela prin insasi prezenta ei si potentiala disponibilitate spre imperechere. Insa in acest moment rolul ei este principial pasiv in ceea ce priveste exteriorul. Ea este activa doar spre interior, spre propria persoana, spre modul in care arata si comunica. Ea emite semnale de disponibilitate catre intregul spectru de potentiali parteneri. Nu se poate in nici un caz sustine ca ea ar fi activa in crearea cuplului cu toti potentialii masculi pe care ii atrage si fata de care comunica disponibilitatea spre imperechere. Abia dupa acestia isi etaleaza calitatile si interesul conform cu etapele a 2-a si a 4-a ea alege, rolul ei devine ceva mai activ. Dar, totusi el nu este foarte activ, asa cum incearca feminismul radical sa sustina odata cu teoria initierii exclusiv feminine a curtarii. Aceasta teorie confera un rol foarte activ din primul moment pentru femeie in dinamica curtarii. Initierea curtarii este un semn explicit pe care ea il da unei persoane din care reiese ca e interesata de a forma un cuplu amoros.

In nicio specie de animale comparabila numeric cu cea umana, sau aflata spre varful lantului trofic, femela nu initiaza exclusiv imperecherea. Asa ceva se intampla doar partial in cazurile speciilor periclitate, cu foarte putini indivizi. De exemplu, in cazul tigrilor sau leoparzilor de zapada din anumite zone ale planetei, femela semnalizeaza disponibilitatea de imperechere. Ea cauta efectiv un mascul atunci cand e disponibila sa aiba pui. Pe langa semnalele olfactive, ea emite si semnale sonore. Masculul raspunde avansurilor sale, si astfel se realizeaza curtarea si apoi acuplarea.

Comportamentul de imperechere in lumea animala nu este initiat exclusiv de femela, ci doar incurajat de ea. Apropierea se face tot de catre mascul, conform cu etapele de mai sus. Femela doar lasa semnale in asa fel incat sa ajunga perceptibile de mascul. Dupa ce le lanseaza, ea ramane in zona si asteapta. Dupa cum am precizat, semnalele acestea nu inseamna neaparat ca masculul ar avea consimtamantul ei. Daca in zona isi face aparitia un alt mascul, atunci va exista o lupta intre ei pentru a se stabili o ierarhie, iar invingatorul are sanse de imperechere. In alte specii femela alege masculul care i se pare potrivit sau are calitati mai performante.

Oricum, comportamentul de imperechere in care femela este foarte activa in comportamentul de imperechere ce produce pui este unul de criza. El are sens numai in situatia in care specia e amenintata cu disparitia, iar masculii se gasesc rar. Nevoia de imperechere rapida si nastere optima, fara selectiile aferente pe care masculii si le fac intre ei, se explica prin interesul brut al speciei ca inmultirea sa se realizeze in orice conditii. Atat in salbaticie cat si in civilizatie masculii sunt cei care se straduiesc sa intre in gratiile femelelor. Chiar si in cazurile speciilor in care femelele sunt mult mai puternice decat masculii tot acestia sunt cei care initiaza imperecherea prin apropiere. Asa se intampla de exemplu la hiena, unii paianjeni sau calugarita. Exista specii unde ritualurile de imperechere consfintesc acceptul ambilor membri ai cuplului spre relatii sexuale. Dar exista si specii unde singurul ritual este lupta intre masculi pentru stabilirea superioritatii si eficientei fizice. Femela are rol ceva mai pasiv in acest caz, dar nu absolut pasiv; daca nu se afla in momentul oportun ea poate respinge avansurile masculului, chiar daca el are nivel de alfa*.

Din aceste reguli premergatoare curtarii observam ca relatia de cuplu se creeaza de obicei cu pasi marunti atat in lumea animala cat si la om. Semnele pe care potentialii parteneri si le fac in avansarea curtarii trebuie sa fie subtile, in asa fel incat sa fie posibil si refuzul elegant. Asa ca o initiere exclusiv feminina a curtarii, asa cum propune feminismul, se poate sa nu duca la o relatie sanatoasa daca cuplul nu trece prin aceste etape. Pus in fata unei femei ce i se ofera, barbatul accepta de cele mai multe ori, ca raspuns neconditionat la disponibilitatea feminina, conform cu sexualitatea masculina specifica mamiferelor. Dar asta nu inseamna si ca relatia va avea succes pe termen lung. Lipsa de atentie a barbatului fata de intreaga personalitatea a femeii, il poate face sa plece din aceasta relatie mai devreme sau mai tarziu. Asa ceva poate avea consecinte neplacute pentru femeia care s-a oferit prea usor, fara sa testeze disponibilitatea barbatului de a o iubi pe termen (mai) lung. O astfel de initiere poate avea rezultate benefice pentru prostituatele mascate , pentru lesbiene sau pentru femeile isteroide . Primele nu doresc o relatie pe termen lung, ci doar o stagnare in ea pana cand apare un barbat si mai instarit la orizont. La fel se intampla si in cazul femeilor isteroide. Lesbienele nu vor deloc sa fie deranjate. Iata ca initierea exclusiv feminina a curtarii se potriveste bine pentru aceste categorii de femei insa poate fi dezastruoasa pentru femeile heterosexuale comune, care vor o relatie de cuplu de lunga durata. Despre aceste lucruri voi scrie in detaliu in urmatorul articol .



* O exceptie de la aceasta regula este cel al diavolilor tazmanieni, unde masculul deseori sechestreaza femela (de obicei intr-o scorbura), si o violeaza la propriu timp de mai multe zile. Dar aceasta exceptie nu schimba cu nimic regulile comportamentului sexual la restul animalelor.

Gabriel Baldovin

4.6. Initiativa exclusiv feminina de curtare ca regula generala in societate nu reduce criminalitatea sexuala si abuzurile emotionale

4.6. Initiativa exclusiv feminina de curtare ca regula generala in societate nu reduce criminalitatea sexuala si abuzurile emotionale

sociologie Baldovin   01:13

Fără Sadism! Studiu asupra abuzurilor emoţionale, crimelor sexuale şi a reacţiilor publice faţă de ele

4. Propunerea feministă de iniţiere exclusiv feminină a curtării.

4.6. Initiativa exclusiv feminina de curtare ca regula generala in societate nu reduce criminalitatea sexuala si abuzurile emotionale

Acest articol este continuarea celui precedent 

English version here

In articolul precedent am aratat ca problema crimelor sexuale se poate rezolva prin masuri si institutii de prevenire, si nu prin institutii de reprimare ulterioara a criminalilor. Acestea mai mult ii favorizeaza pe criminalii cu statut social superior decat sa rezolve problema in profunzime. Am aratat in acest articol de ce initierea pasnica a curtarii nu poate fi incriminata juridic conform unei coerente minime a argumentelor juridice. In articolul de fata voi argumenta in favoarea ineficientei socio-politice a acestei masuri, precum si a celei de inasprire a pedepselor pentru crimele sexuale. In continuare voi expune 7 argumente in acest sens.


A. A. O astfel de reglementare legislativa a initierii exclusiv feminine a curtarii nu ar schimba mare lucru in ceea ce priveste comportamentul segmentului de populatie care practica crimele sexuale. Am aratat aici ca violatorii urbani nu-si initiaza crima fata de victime prin propuneri de acceptare a raporturilor sexuale. Apoi, sadicii ucigasi sunt si mai precauti. Singura crima care ar putea fi oprita prin revolutia initierii exclusiv feminine a curtarii este hartuirea sexuala stradala. Insa pentru hartuitorii stradali legislatia actuala este destul de clara. Daca nu ar incalca-o, atunci nu s-ar mai produce aceste crime. Ei o incalca in virtutea unui sentiment de arogare de la sine de putere in plus fata de cat este permis in mod comun. Un hartuitor sau violator stie ca ceea ce face e incorect din punct de vedere moral, sau ca incalca prevederile legale. Atat cutumele comunitatii din care provine cat si legislatia (daca o cunoaste) arata ca hartuirea sexuala si violul sunt dezavuate. Si totusi el le comite in virtutea ideii de compensare a anumitor drepturi pe care el crede ca i se cuvin, iar societatea i le refuza. Intentia lui abuziva vine de la ideea ca se afla deasupra legilor, la fel cum din pacate par cei din varful piramidei sociale.

Nu schimba nimic faptul ca i se impune o noua norma sociala celui cu predispozitie spre hartuire sexuala si viol. O astfel de solutie ar functiona doar la nivel ideal, abstract. Ea are la baza o mentalitate prea justitiarista, represiva. Inasprirea pedepselor si inmultirea legilor ce limiteaza un comportament criminal nu reduce criminalitatea. Reprimarea sociala a criminalilor are limitele ei in ceea ce priveste eficienta. In comunitatile marginale ea va fi ignorata de criminalii sexuali si abuzatorii emotionali, dupa cum ei ignora legislatia deja existenta privind aceste crime. Aceasta noua norma va fi perceputa de acesti antisociali ca pe o alta masura de discriminare sociala fata de privilegiatii sociali care au acces la poligamie, in timp ce ei nu.


B. Incriminarea legislativa a initierii pasnice de curtare n-ar putea functiona eficient decat prin intarirea statului politienesc. Lipsa de criterii clare pentru incriminare, subiectivismul condamnarii ar lasa libertate de abuz fortelor de ordine, iar asa ceva se apropie foarte mult de dictatura. Alunecarea sistemului social catre stat politienesc atunci cand fortele de politie ajung sa fie prea mari aduce abuzuri mult mai mari decat crimele sexuale. Dupa cum s-a vazut in sociologie, o astfel de masura muta abuzurile dinspre criminalii de rand de pe strada catre „fortele de ordine”. Cei ce lucreaza in aceste institutii sunt aceeasi criminali marginali, dar institutionalizati. Ei ajung sa fie scoliti artificial, imbracati in uniforma si transformati in „militari cu onoare”. Pericolul fata de femei venit de la organizarea oficiala a acestor criminali este mult mai mare decat crimele lor individuale savarsite din postura de indivizi izolati.

Intruziunea organizata institutional a sistemelor dictatoriale in corpul femeii este o masura mult mai abuziva decat crimele izolate ale marginalilor sociali. Interzicerea avortului si lipsa de mijloace contraceptive au fost masuri globale ale statului de crestere artificiala a populatiei in scop de profit economic global. Cu cat populatia este mai numeroasa, cu atat se produce efectul de tarc. Libertatile personale ale individului se restrang pentru a face loc libertatilor altora care traiesc in acest spatiu restrans. Aceasta masura promovata de sistemele dictatoriale comuniste a avut rezultate tragice. Prohibitia practicilor de intrerupere de sarcina facute de medicii specializati le-au adus pe multe femei in situatia de a recurge la avorturi improvizate, fara asistenta specializata. Multe si-au gasit astfel sfarsitul. In tarile suprapopulate din Orientul indepartat situatia s-a dus in extrema opusa. Acolo femeilor le-a fost interzisa nasterea a mai mult de un copil, sau alte astfel de masuri opresive. Iata de ce aceste intruziuni ale statului in corpul femeii sunt mult mai brutale decat cele ale marginalilor hartuitori sau violatori.


C. Din fericire, problema hartuirii stradale in aceste spatii se rezolva de la sine prin folosirea cu incredere a mijloacelor pe care le avem astazi la dispozitie. Evitarea spatiilor urbane dubioase sau a vestimentatiei sumare, provocatoare in preajma lor este o solutie universala. Ea este folosita cu succes de femeile precaute. Stiu ca unele feministe resping aceasta idee, preferand sa sustina teoria libertinajului vestimentar. Si eu sustin asa ceva in zone specifice oamenilor culti, dupa cum am aratat aici . Insa a implementa o supraeducatie artificiala aplicata potentialilor abuzatori din zonele sociale defavorizate, este nefunctionala. Ele propun inhibitii exterioare sau culturale suplimentate barbatilor cu statut social oricum defavorizat din aceste zone, in scopul sporirilor propriilor libertati exhibitioniste . Eu nu sustin asa ceva din cauza discrepantei libertatilor avute pe scara sociala de catre cele doua categorii sociale.

Astfel de masuri de precautie nu sunt discriminatorii, asa cum sugereaza ele. Aceste zone dubioase sunt evitate si de barbati, din cauza riscului de talharie la care se expun si ei. Femeile nascute sau formate in aceste zone s-au obisnuit cu ea si o pot diminua prin relatia cu un partener respectat care isi impune punctul de vedere in fata potentialilor abuzatori. Hartuirea stradala este o problema, printre multe altele in aceste spatii, unde oricum nimeni nu e in siguranta. „Educarea” criminalilor din aceste zone spre a-i face sa nu mai comita astfel de crime e aproape imposibila. Dar in spatiile urbane decente ea poate fi controlata eficient si de legislatia actuala, fara incriminarea abordarii pasnice de curtare. Si, din acest motiv, ea este totusi o problema mult mai mica acolo. Sunt militante vehemente in favoarea revolutiei initierii feminine a curtarii care s-au nascut in aceste zone. Ulterior ele au urcat ierarhia sociala (militantismul feminist nu poate fi exercitat in aceste zone din cauza pericolelor) si retraiesc anxios experientele avute in acea perioada. Totusi, exista o diferentiere neta intre crimele suferite atunci si initierea masculina a curtarii practicata de barbatii din spatii sociale mai elevate.


D. Cu cat o societate devine mai anacronica, si saracia cuprinde o parte mai mare dintre cetateni, cu atat comportamentele criminale sunt mai pregnante. Individul recurge la ele in virtutea adaptarii la mediu. In tarile sarace mafiotii devin modele pentru ceilalti. Asa ca un astfel de „ales” poate la fel de bine recurge la a-si vinde alegatoarea precum un proxenet profesionist. In aceste spatii geografice riscurile intalnirii unui astfel de barbat sunt mari. De asemenea, educatia tinerelor fete prin mass-media spre prostitutie mascata le face vulnerabile la crimele sadicilor veniti din toata lumea special entru ele. Iata ca eventuala interzicere a abordarii unei femei necunoscute de catre un barbat pe strada, si implementarea revolutiei initierii exclusiv feminine a curtarii, nu ar avea mari efecte benefice in ele. In aceasta situatie se aplica cel mai bine si argumentul de la punctul A. Propunerea de interzicere a acestui comportament prin norme legislative ar ramane fara ecou in astfel de mediu social. Intr-o astfel de societate in care mafiotii aplica legea junglei frumos ambalata in culorile statului de drept, nu ar mai functiona o astfel de interzicere. Daca factorii de decizie au decis sa indobitoceasca populatia, inecand-o in saracie, e putin probabil sa acorde drepturi femeilor, si sa interzica aceste crime.


E. Oricum, problema cea mai mare a acestei propuneri de initiere exclusiv feminina a curtarii este aceea ca nu este eficienta scopului ei initial pentru care a fost creata. Femeile din spatiile sociale defavorizate gasesc ele diferite moduri de a face fata acestor crime. Dimpotriva revolutia initierii exclusiv feminine a curtarii nu ar reusi sa controleze exact hartuirea sexuala intrainstitutionala implicita despre care am analizat in acest articol . In multe aceste cazuri femeia este chiar ea insasi cea care propune targul sex contra favoruri, sau contra suspendarii persecutiilor profesionale sau de alta natura. Iata ca, interzicerea abordarii pasnice a unei femei din partea unui barbat propusa de feminism este total ineficienta in cazul acestui tip de hartuire sexuala, foarte uzitat atat in zilele noastre dar si in trecut.


F. Pe de alta parte, faptul ca femeile ar initia exclusiv apropierea emotionala a cuplului, totusi nu ar exclude barbatii abuzivi. Riscul ca femeile monogame sa intalneasca un poligam nedeclarat, un escroc emotional, un proxenet ascuns, sau chiar un sadic minor, nu este exclus de aceasta posibila revolutie. Acestia vor accepta relatia stiind ca e paralela sau temporara in acelasi fel precum l-am descris aici .


G. Si, in sfarsit dar nu lipsita de importanta, propunerea de initiere exclusiv feminina a curtarii, nu exclude abuzurile emotionale savarsite de unele femei insele. Aceasta propunere vine si in urma premisei gresite a partii sexiste a feminismului ce a aparut dupa anii 1990 , cum ca femeile nu ar fi abuzatoare emotional fata de barbati. Conform lui, daca femeile ar initia exclusiv apropierea emotionala pentru formarea cuplului, atunci aceste abuzuri ar fi eliminate. E adevarat ca procentul de barbati criminali sexuali este mai mare decat cel al femeilor; se stie ca femeile in general nu violeaza, iar hartuirea sexuala este practicata in proportie mult mai mare de catre barbati. Intr-adevar, din acest de vedere, o astfel de masura ar reduce numarul de abuzuri fizice. Asa ca prin introducerea de noi prevederi legislative privind stoparea initierii curtarii de catre barbati, si/sau crearea unor noi institutii de prevenire a acestui fenomen, poate functiona in scaderea cazurilor de hartuire sexuala stradala. Insa asa ceva tot nu ar putea elimina abuzurile emotionale de consimtamant natural, comise atat de barbati cat si de femei. In cazul acestor abuzuri, raportul dintre barbati abuzatori si femei abuzatoare este destul de asemanator, dupa cum am aratat in articolul pe care deja l-am mai linkat mai sus . Asa ca aceasta pretinsa puritate morala universala a femeilor in relatiile cu barbatii in ceea ce priveste abuzurile nu se justifica doar pe criteriul acesta.

Un contraargument pentru mentinerea totusi a acestei masuri, in ciuda faptului ca poate favoriza abuzurile emotionale comise de femei, consta in presupusa corectitudine politica a acordarii femeilor de drepturi compensatorii. O astfel de masura este total intemeiata. Femeile au un risc crescut de a fi victime ale crimelor sexuale, dar si suporta dezavantaje traditionale de gen. Prin urmare, femeile ar trebui supraavantajate pentru a echilibra balanta acestor dezavantaje. Pana aici, argumentul e justificabil. Eu cred ca aceste drepturi compensatorii trebuie sa constea in acordarea de diverse alte facilitati si inlesniri pentru a tempera dezavantajele de gen sau a elimina crimele sexuale, dupa cum am aratat aici . Spuneam in acel articol despre obligatia angajatorului sau statului de a asigura transportul femeilor printr-o firma de taxi serioasa care lucreaza in timpul noptii (taximetristul avand si rol de bodyguard). O alta masura de supraavantajare in urma corectitudinii politice mai poate fi, de exemplu, si acordarea de gratuitate pentru obiectele necesare igienei corporale diferentiate sau pentru cresterea copilului.

Insa aceste supraavantaje nu trebuie sa constea in acordarea de putere de a-i abuza pe ceilalti, asa cum doresc unele dintre sustinatoarele incriminarii initierii masculine a curtarii. Ele vor sa deschida cale libera exhibitionismului in spatii nepregatite cultural pentru asa ceva. Daca hartuitorilor sexual nu li se pot gasi scuze in faptul de a fi fost victime ale unor abuzuri venite de la nivelurile superioare ierarhic din societate, acelasi lucru se poate aplica si femeilor abuzatoare in virtutea judecarii cu aceeasi unitate de masura a faptelor. Dimpotriva, femeile exhibitioniste, pe care le-am descris in articolul linkat mai sus, nu s-au prea obosit pentru a include in militantismul lor aceste drepturi tocmai mentionate. Ele nu s-au obosit sa caute solutii practice, ceea ce pune sub semnul intrebarii onestitatea lor in ceea ce priveste insasi miscarea feminista. Nu am vazut in video-urile lor sau in mitingurile pe care le fac astfel de cereri cu adevarat importante pentru femei. Ele vor sa seduca si sa excite, vor sa vada suferinta erotica pe chipul victimelor lor si atat, conform structurii lor psihopatologice. Militantismul lor ascunde acest interes dubios de a fi protejate in comiterea abuzurilor emotionale fata de cei slabi. Asa ceva nu este un drept, ci o cale libera la societate anacronica si neprotectoare, din care cei mai slabi vor avea de pierdut pana la urma. Iar acesti oameni sunt tot femeile insele si in general categoriile defavorizate.

Cu talentul lor, ele le atrag in aceasta retorica si pe feministele moderate, ceea ce este o capcana pentru miscarea feminista. Asa ca, in loc sa-si piarda energia cu false solutii politienesti, feminismul ar trebui sa se concentreze pe crearea unor institutii de prevenire si combatere a acestui tip de hartuire sexuala. In urmatorul articol voi aduce si alte contraragumente in defavoarea acestei propuneri feministe, care tin de modul in care o parte din femeile insele se raporteaza la ea.

Gabriel Baldovin

4.5. c) Solutii concrete pentru impiedicarea violentei impotriva femeilor

4.5. c) Solutii concrete pentru impiedicarea violentei impotriva femeilor

sociologie Baldovin   05:21

Fără Sadism! Studiu asupra abuzurilor emoţionale, crimelor sexuale şi a reacţiilor publice faţă de ele

4. Propunerea feministă de iniţiere exclusiv feminină a curtării.

4.5. Sadismul in civilizatie

Acest articol este continuarea celui precedent 

English version here

c) Solutii concrete pentru impiedicarea violentei impotriva femeilor

Sunt unele cazuri de crime sexuale pe care sistemul social nu le poate impiedica eficient direct prin masuri concrete. Acestea sunt crimele sexuale intre rude sau prieteni, adica omorurile domestice. Dupa cum au aratat statisticile, violurile cu autor cunoscut ajung la 90% dintre toate crimele sexuale. Acelasi procent se repeta si in cazul uciderilor pasionale. Sistemul social poate face putine lucruri pe termen scurt pentru a le impiedica. Dar poate face totusi ceva. Un psihoterapeut impreuna cu un asistent social pot fi implicati in ameliorarea relatiei de cuplurile in care s-au raportat certuri frecvente. Probabilitatea ca in astfel de cupluri tensionate sa se produca ulterior un omor este foarte mare. Este costisitor si eficienta nu este garantata, insa daca exista respect pentru viata umana, sistemul social ar trebui sa recurga la asa ceva.

De asemenea sistemul social face prea putin sau nu face absolut nimic pentru protejarea femeilor de fostii parteneri care se razbuna in diferite moduri, printre care si omorul. In SUA sau alte tari occidentale exista asanumitul ordin de restrictie, prin care fostul partener agresiv nu are voie sa se apropie la o distanta anume fata de femeia in cauza. Insa un astfel de ordin e mai mult pentru scandalagii guralivi decat pentru un razbunator ucigas. El e eficient in cazul fostilor parteneri neucigasi; politia vine intr-o anumita perioada de timp si il indeparteaza pe certaret, dupa ce femeia a sunat-o. Insa daca un fost partener orbit de gelozie are intentia de a-si ucide fosta partenera, aceasta nici macar nu mai poate suna la politie, pentru ca el si-a pus in act crima.

Exista profiluri psihologice si sociologice ale acestor ucigasi gelosi. Ei profeseaza sau au profesat in institutii opresive precum politia, armata, justitia sau serviciile publice. Din cand in cand unii medici comit astfel de crime, desi prin meseria lor, ei sunt cei mai nobili oameni. Aceste omoruri se intampla mai rar in cazul profesiilor liberale. Exista solutii mai viabile decat in cazul omorurilor domestice de protejare a femeilor de razbunarea fostilor parteneri. Femeile care au avut relatii cu barbati ce au astfel de profesii ar trebui sa beneficieze de servicii sociale de preintampinare a acestor tragedii. Masurile precum cele pentru protectia martorilor pot fi ajustate si in aceste cazuri cu risc. Relocarea acestor femei, folosirea de pseudonim sau schimbarea totala a numelui sunt solutii prin care aceste femei sa fie protejate de fostii parteneri gelosi.

Pe termen lung, situatia se poate ameliora prin crearea unui mediu social echitabil. Un astfel de mediu social amortizeaza tendintele psihopatologice de sorginte criminala. Din pacate, sistemele sociale orientate spre profit maxim sunt interesate mai curand in intarirea fortelor represive decat in cele psihoterapeutice. De aceea, consider ca e nevoie de o dezbatere publica in care vocile umaniste sa aiba mai multa implicare. Plus de asta, rezultatele vin mai tarziu, dupa 20-30 de ani de educatie umanista.

Daca in cazul omorurilor domestice, nu se pot face prea multe pe termen scurt, totusi, in cazul crimelor sexuale produse de necunoscuti, exista resurse eficiente de prevenire. Violurile si omorurile savarsite de necunoscuti pot fi prevenite cu adevarat si eficient prin discriminarea pozitiva a femeilor. Daca ar dori, sistemul social ar putea reduce foarte usor numarul de omoruri si flagelari ale sadicilor. E simplu de cercetat criminalitatea asupra femeilor cu mijloacele avute in vedere astazi. Publicarea detaliata a statisticilor ar descrie modul de operare al sadicilor si dezvoltarea de institutii si mecanisme de impiedicare a savarsirii lor. Se pot face publice statisticile complete ale acestor comportamente cu ajutorul institutelor aferente. Aceste statistici exista si ne pot ajuta sa intelegem modul in care acesti criminali isi planifica crimele. Am avut mai sus exemplul FBI, in SUA  Din pacate datele relevante sunt secrete, sau sunt publice doar pentru unii care au interes spre a nu le da publicitatii. Aceste date pot ajuta direct spre a gasi solutii in asa fel incat avantajele acordate femeilor sa impiedice concret in prezent aceste crime.

Putem ajunge la rezultate eficiente de stopare a acestui flagel chiar cu instrumente rudimentare pe care le avem la indemana. E simplu de dedus ca crimele sexuale cu autor necunoscut victimei se produc din cauza faptului ca femeile ajung in spatii nepopulate. Aceste locuri sunt zonele rurale, lifturile sau anumite zone urbane nepopulate, de regula la ore inaintate. Ele sunt fie urmarite, fie surprinse de criminalii necunoscuti. Ei recurg la crima gandindu-se ca nimeni n-o sa-i impiedice, n-o sa observe si n-o sa-i traga la raspundere pentru crima. Masurile ce se pot lua pentru a avantaja femeia singura din aceste situatii nu sunt greu de imaginat: dupa cum copiii sunt transportati la scoala cu serviciu de transport platit de primarie, la fel se poate face si cu femeile vulnerabile. De exemplu o companiede taxi finantata de la bugetul de stat, care sa duca femeia pana in pragul usii. Un astfel de sofer/taximetrist poate indeplini si rolul de bodyguard, protejand-o pana la intrarea in locuinta.

Nu exista o alta posibilitate de inlaturare a acestor riscuri decat cea de a aduce o si mai mare discriminare asupra femeilor prin neacceptarea lor de a exercita profesii care se desfasoara in ore tarzii sau a oricarei profesii, daca ele locuiesc in mediul rural, unde pot fi violate si ziua pe drumurile slab circulate.

In privinta crimelor asupra prostituatelor, lucrurile s-ar putea rezolva de la sine daca prostitutia ar fi legalizata, iar clientii sadici ar putea fi astfel monitorizati si depistati. O tara precum Statele Unite, India, si multe alte asemenea printre care si Romania, invoca o falsa problema morala privind pudoarea. Aceste tari de fapt refuza sa legalizeze prostitutia si sa tina sub observatie si control clientii sadici. De fapt, sub masca respectabilitatii se ascunde interesul de a-i proteja pe acesti criminali, dupa cum voi descrie detaliat in punctul urmator. Un astfel de exces duplicitar de pudoare se plateste cu sangele a mii de prostituate care cad victima sadicilor. Mai mult decat atat, cultura mass-media incurajeaza mentalitatea prostituat-ascunsa dezvoltata la femei, prin emisiuni de gen, filme, clipuri muzicale.

Stiind ca fac o activitate "aşa-numit" ilicita, aceste femei nu raporteaza la Politie violenta la care au fost supuse, si astfel statistica este deformata din modul de functionare a institutiei. Daca o raporteaza, ele sunt adesea ignorate si chiar mistocarite de autoritati (in special de agentii de politie), dupa cum a aratat Chi Mgbako*, cu remarci de genul „ai merita mult mai rau”, „a vrut sa te alunge” sau „a vrut sa te pocaiasca”. Kari Lerum** a aratat ca plangerea impotriva clientilor violenti poate sa le aduca pe prostituate la inchisoare, pentru ca practica o meserie ilegala. Un studiu efectuat de un grup de cercetatori indieni*** arata ca in India 54% dintre prostituatele agresate fizic de clienti nu le raporteaza autoritatilor, si 36% dintre ele nu vorbesc cu absolut nimeni despre experienta lor.

*Mgbako, Chi (December 15, 2011). "Police Abuse of Sex Workers: A Global Reality, Widely Ignored";
**Lerum, Kari."Reducing Violence against Sex Workers: What are the policy options?";
***Mahapatra, Bidhubhusan; Battala, Madhusudana; Porwal, Akash; Saggurti, Niranjan (2014-05-20). "Non-Disclosure of Violence among Female Sex Workers: Evidence from a Large Scale Cross-Sectional Survey in India".

d) Ipocrizia duplicitara a autoritatilor cu privire la combaterea sadismului. Sadismul sexual este protejat de sadismul social

Sadicii sexuali, cu milioanele lor de victime sunt inca minoritari. Pe langa ei, exista sadicii majoritari reprezentati de insusi varful piramidei sociale. Ei sunt sadicii sociali. Sadismul lor este un fel de defect profesional. Sadismul in cazul de fata se manifesta mai putin sexual, si mai mult social. Cineva devine sadic odata cu accederea in aceasta zona a societatii. Conservarea acestei pozitii si prezervarea clasei sociale aferente ei depinde exclusiv de modul in care membrii ei isi exercita opresiunea asupra celorlalti. Ei au inteles din generatie in generatie ca prezervarea puterii se face cu ajutorul mizeriei in care sunt infundati ceilalti. Cu cat mizeria cultivata in ceilalti e mai mare, cu atat puterea lor sociala e mai mare, dupa cum am argumentat intr-un articol mai vechi, aici . Nu-i nimic personal, sunt simple afaceri… Nu degeaba a spus Isus ca mai degraba trece camila prin urechile acului decat sa ajunga un bogat in „imparatia cerurilor”.

Sadicii sociali intra in depresie daca nu vad persoane fara adapost pe strada sau suferinta in jurul lor. Placerea vanatorii, cea atat de hulita se mentalitatile ecologice, e cea mai firava si cea mai nevinovata dintre manifestarile acestui sadism social. Vanatoarea se aplica pe animale si are justificari diverse, precum controlul populatiei de animale sau hrana ce trebuie asigurata populatiei umane. Insa sadismul social este o vanatoare de oameni.

Pus la carmele unui sistem social dubios, sadismul social al unora se poate amplifica exponential. Dezastrul produs de ei se poate resimti la nivel global, afectandu-ne pe toti. Marii dictatori precum Mao Zedong, Adolf Hitler, Josef Stalin si multi altii au lansat politici in urma carora au pierit sute de milioane de oameni sunt astfel de exemple. Pe langa acesti sadici notorii, politicile de austeritate asumate de politicieni pot conduce la sinucideri sau imbolnaviri pe termen lung pentru populatie determinate tocmai de aceste presiuni.

Cei oprimati sunt dispusi sa execute ordinele opresorilor in schimbul suspendarii sau promisiunii subliminale de suspendare a opresiunii. Acesta este profilul sclaviei clasice dar si celei salariale pe care am analizat-o in aceasta serie de articole  .

Sistemul social ascunde pe cat poate aceste lucruri si asta pentru ca, prin dezvaluirea lor, s-ar pune intr-o lumina negativa el insusi. Orice om integru si-ar pune intrebarea cum e posibil ca un astfel de sadic sa-si faca bine meseria, sau sa decida bine o politica in interiorul institutiei pe care o conduce, sau in conducerea careia este afiliat, daca el insusi este un criminal in relatiile intime. Si, de aceea statutul uman al prostituatelor este pus la indoiala de catre autoritati. La fel si statutul lor social.

Din punct de vedere moral, vanzarea dragostei asa cum o fac prostituatele, nu este un lucru demn. Daca prostitutia este si mascata, dupa cum am descris-o in acest articol  , atunci se comite si un abuz. Incercarea feministelor (in special a celor ce practica prostitutia mascata) de a le face o imagine pozitiva nu va reusi. Insa aceste femei sunt totusi oameni, si trebuie tratate ca atare. Iar oamenii au drepturi. Unul dintre ele este acela de a nu suferi pedepse fizice, tortura sau pierderea total arbitrara a vietii pentru a proteja pilonii unui sistem social bolnav. Indiferent de minciunile in care se ascund, ele nu trebuie sa ajunga jucaria unor sadici protejati de un sistem care este el insusi criminal. Astazi aproape toata lumea minte sub aspectul insasi profesiei pe care o practica si isi vand constiinta si sufletul pentru comoditati diverse. Vedetele consumismului isi vand dragostea publicului. Altii isi vand constiinta morala sistemului, sustinand si efectuand lucruri imorale. Prin urmare, a anatemiza exagerat prostituatele este o masura de justificare a acestui sadism manifestat la nivel cultural, pe care varful sistemului social il protejeaza. Defaimarea exagerata a prostituatelor, ca suboameni este o extrema destul de asemanatoare cu incercarea de respectabilizare exagerata a imaginii lor. Diferenta e ca se face in sens invers-proportional.

O astfel de defaimare exagerata seamana cu acuzatiile de vrajitorie din Evul Mediu se aduceau in general istericelor necasatorite. Sistemul social medieval realiza astfel in stilul sau caracteristic o epurare a marginalilor, intre care si aceste isterice. Refuzul lor de a accepta casatoria era astfel pedepsita si data ca exemplu mai multor astfel de potentiale rebele. Dar tortura aplicata atat asupra lor cat si asupra criminalilor, asa cum este descrisa de Michel Foucault*, ascundea uneori comportamente sadice ale unor preoti sau diferiti puternici ai momentului. „Pedepsirea” unora dintre vrajitoare era o punere bruta in act si a acestor simptome sadice.

Sistemul ii protejeaza tacit pe sadici in primul rand pentru ca ei au calitati profesionale remarcabile. Promisiunea urcarii ierarhiei sociale in care se tolereaza astfel de excese se face in schimbul unei straduinte maxime, care denota noul tip de sclavie. Profitul scos de pe viciile acestor criminali e imens. Acoperirea crimelor lor este parte din aceasta rasplata promisa. Publicarea neunivoca a acestor statistici implica deconspirarea iminenta a modurilor de operare a acestor criminali sexuali si o campanie de presa impotriva lor. Asa ceva ar afecta imainea societatii în general. Ea ar arata cat de nefireasca este mentalitatea „Visului American” din societatea noastra, care guverneaza ideologic noua sclavie. Asa s-a intamplat cu recentul politist pedofil din lift pe care colegii l-au acoperit la maximum, pana cand parintii au demarat anchete proprii.

Secretomania autoritatilor privind sadismul este vizibila. Am vazut mai sus discretia regasita in rapoartele FBI  . Din aceasta redare sau realizare superficiala a statisticilor deducem un alt lucru, cel putin la fel de ingrijorator si frustrant precum crimele sadicului. Iar acest lucru este tendinta sistemului de acoperire a acestor crime. Sistemul ii protejeaza pe acesti criminali pentru ca ei sunt sistemul insusi. Doar acolo unde crimele devin prea odioase, el mai trage un semnal de alarma, mai mult de ochii opiniei publice, atunci cand crimele devin prea batatoare la ochi. Este ceea ce s-a intamplat cu celebrul medic Harold Shipman.

Putem de aici sa intrevedem ca refuzul acestor state de a legaliza prostitutia are in spate exact interesul de a-si proteja colegii cu vicii sadice, si nu presupusa respectabilitate sociala privind pudoarea. Se creeaza aici un fel de pact mutual intre sadici si profitorii de pe urma sclaviei salariale, care aduce saracie, si criminalitate in societate. Sadicul sexual are orgasm in urma maltratarii victimelor iar sadicul social are profit. Deviza acestui pact este: „Ma lasi sa am orgasm sadic, te las sa ai profit”. Acestia isi mentin opresiunea asupra bazei piramidei sociale, folosindu-se si de serviciile facute sadici. A face "utila" criminalitatea este tipicul societatii moderne. Ca rasplata pentru serviciile lor, sistemul le permite sadicilor sa practice un grad de violenta asupra femeilor prostituate. Ele joaca acest rol de victima fara sa-l inteleaga complet. Majoritatea dintre ei practica flagelarea pe ele fara a le cauza moarte. Dar din cand in cand unora dintre ei li se permite si cate un omor, la ocazii speciale, fara a atrage atentia opiniei publice.

Investigatiile si pedepsirea unor sadici care au ajuns in vizorul opiniei publice sunt doar niste avertizari pentru ceilalti sa nu intreaca masura. Sistemul trateaza aceste categorii de victime ca si cum nu ar fi relevante sau nu ar exista, ceea ce ii atesta protectia adresata acestor ucigasi. Uciderea sadica in serie nu este inclusa in sadism sau in „Tulburarea de personalitate de tip antisocial” de catre DSM sau ICD. Acest fapt arata cat de complexe sunt aceste tentacule de manipulare inclusiv in randul specialistilor. Oare ei nu au auzit de aceste subiecte de presa ce tin titlurile ziarelor timp de luni intregi si chiar ani? Sau cumva incearca sa ascunda sub pres aceasta realitate sociala dramatica, prostindu-ne in fata?

In tarile cu democratie autentica si cu respect fata de cetateni, sistemul social a facut pasi importanti pentru protejarea femeilor de sadici. Dar nici acolo nu s-a facut destul. Exceptie fac aici tarile nord-europene in care asistenta sociala este foarte importanta. Din pacate, o tara precum Statele Unite investeste jumatate din bugetul sau in armata, in loc sa-i investeasca in astfel de asistenti sociali si psihoterapeuti. Multe state se suprapun peste o astfel de descriere. Prin astfel de masuri razboinice, sistemul social nu numai ca nu ofera solutii pentru rezolvarea acestei maladii dezvoltata la scara larga, dar o si cultiva. Masurile luate la nivel global sunt niste vorbe goale, specifice politicienilor de jucarie.

O astfel de gogorita este „Declaratia Eliminarii Violentei impotriva femeilor”  emisa in anul 1993 de catre Organizatia Natiunilor Unite. O astfel de „declaratie” este exact ceea ce spune titlul, adica o vorba goala prin care cei implicati s-au dezis mai mult sau mai putin sincer de aceste acte sadice impotriva femeilor. In realitate nu s-a facut nimic pentru asta.

O alta vorba goala este „Conventia privind prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor si a violentei domestice” adoptata in 2011 de catre Consiliul European. In Art. 12, punctul 4 putem citi:

„Partile trebuie lua necesarul masuri a incuraja toti membrii al societatii, in mod deosebit barbati si baieti, pentru a contribui in mod activ la prevenirea tuturor formelor de violenta vizate de domeniul acestei Conventii”.

Un astfel de text este o adevarata declaratie politicianist-populista, de parca cetateanul simplu ar fi la carmele institutiilor.

Statele Unite sunt vestite pentru pragmatismul mentalitatii lor. Din pacate, atunci cand a fost vorba sa fie eliminate aceste crime, pragmatismul traditional american s-a inmuiat. SUA au redactat in 1994 „Actul privind Violenta impotriva femeilor” . Exista acolo capitolul 3, „Siguranta pentru femei in transportul public si in parcurile publice” (pag 21). La sectiunea 40131, sunt date cateva masuri de preventie a violentei in parcuri precum iluminarea mai buna a lor, instalarea de camere de supraveghere si a telefoanelor de urgenta. E intr-adevar ceva concret. Dar este inca mult prea putin. Daca aceste camere s-ar monta in lifturi si in casa scarilor blocurilor, sau daca ar functiona cu raze infrarosii ca sa fie utile pe timp de noapte, in spatiile dintre statia mijlocului de transport in comun si locuinta, macar s-ar putea prinde criminalul. O adevarate incercare de rezolvare a problemei ar fi impiedicarea lui sa comita aceste crime mai curand decat pedepsirea lui dupa ce le-a comis.

Recent in SUA s-au introdus diferite proiecte normative precum refuzul dreptului de a avea arma de foc pentru condamnatii pentru urmarire sau hartuire, sau pentru cei care si-au abuzat partenerele . Aceste masuri legislative e ceva mai bine decat nimic, insa sunt nesemnificative. O fosta partenera poate fi ucisa din razbunare si cu alte arme.

Iata ca, asa cum se intampla de obicei cu teoriile conspirationiste, care nu sunt suficient de conspirationiste ca sa descrie criminalitatea politica, la fel nici feminismul cel mai radical nu a reusit sa intrevada conspiratia pe care neosclavia contemporana cu aspect democratic o manifesta psihopatologic impotriva femeilor.

Din pacate, feministele vehemente nu prea vorbesc despre asta. Ele isi consuma energia pe revolutia initierii exclusiv feminine a curtarii. N-am vazut in retorica lor astfel de cerinte catre autoritati spre transparenta in privinta violentei asupra femeilor, in special a omorurilor. Mitingurile lor de protest impotriva violentei asupra femeilor in general nu au loc in fata sediului FBI sau al politiei in general, ci in locuri publice neconcludente, intarind prejudecata lor ascunsa dupa care „Toti barbatii sunt violatori”. Am sa revin la aceasta tema in ultimul capitol al acestui text . In urmatorul articol am sa analizez si propunerea lor de initiere exclusiv feminina a curtarii in raport cu natura biologica si mentalitatea traditionala.

* Foucault, Michel – „A pedepsi si a supraveghea”

Gabriel Baldovin

4.5. Sadismul in civilizatie

4.5. Sadismul in civilizatie

sociologie Baldovin   13:11

Fără Sadism! Studiu asupra abuzurilor emoţionale, crimelor sexuale şi a reacţiilor publice faţă de ele

4. Propunerea feministă de iniţiere exclusiv feminină a curtării.

4.5. Sadismul in civilizatie

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

Cea mai mare problema pe care femeile de la baza piramidei sociale o au cu unii barbati nu e nici pe departe cea a deciziei despre cine sa inceapa curtarea. Si nici hartuirea sexuala la care niste gangsteri recurg in spatiul public marginal. Cea mai mare problema pe care femeile o au in societatea contemporana nu e nici macar violul in general, cel de care se sperie ele atunci cand raman singure cu un necunoscut. Toate aceste abuzuri lasa urme in sufletul unei femei. Dar cea mai mare problema pe care femeile o au in societatea contemporana nu lasa urme doar in psihicul lor, ci in intreaga umanitate. Aceasta problema este sadismul. Principala satisfactie a sadicilor este aceea de a-si vedea victima suferind. Sadismul se poate asocia cu violul dar poate exista si independent de acesta.

In articolul de fata imi propun sa descriu sadismul, sa fac o estimare a victimelor pe care el le produce si sa identific solutiile prin care crimele sadicilor sa fie stopate prin proiecte sociale ferme.

a) Tipurile de sadism

Exista un sadism sexual, si un sadism social. In primul caz sadismul se manifesta in relatie cu un posibil partener in care sunt folosite organele genitale direct sau indirect. In celalalt caz el se manifesta prin satisfactia suferintei semenilor. In primul caz victimele sunt predominant femei, in celalalt caz ele sunt si barbati si femei in mod egal. Exista in varful piramidei sociale comportamente sadic-sexuale care se manifesta tacut, criminal asupra femeilor de mii de ani, in ciuda galanteriei traditionale care ii ofera femeii protectie si intaietate. Sadismul este exact antipodul acestei galanterii. Agonia victimei ii provoaca extaz sadicului, fie el social sau sexual. Sadismul social este in general practicat de o elita minoritara bolnava, dar foarte puternica, fata de victime defavorizate, incapabile de a se apara in fata puterii. El isi justifica crimele prin celebra propozitie „Nu-i nimic personal, sunt doar afaceri”. In cazul sadismului sexual, afacerile sunt inlocuite cu pasiunea, iar propozitia se schimba in „Nu-i nimic personal, e doar pasiune”.

Medicul Harold Shipman (1946-2004), e recunoscut drept cel mai sangeros criminal in serie din istorie. S-a dovedit ca a ucis 218 oameni, atat femei cat si barbati, dar se crede ca numarul de omoruri ar depasi 250.



Intre anii 1975-1980 englezul Peter Sutcliffe, sofer de tir, cunoscut drept „Spintecatorul din Yorkshire”, a ucis 13 femei. Despre el s-a facut si acest film:



Cel mai periculos ucigas de femei din istoria Statelor Unite, a fost Gary Ridgway , cunoscut si ca „Ucigasul din Green River”, care a ucis 48 de femei intre anii 1982 si 1998. A fost militar in Armata Americana si apoi a practicat prozelitismul religios, predicand biblia din usa in usa.



In Romania se cunosc cazurile celebrilor sadici Florea Ramaru, tatal, care a ucis 4 femei dupa 1944 (dupa alte surse ar fi fost 5), si fiul sau Ion Ramaru, care a ucis 4 femei intre 1970 si 1971, pe cand era student la Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti.


Am postat doar cativa, pentru ca numarul lor este suficient de mare incat sa pierdem un an studiindu-le stilurile de a ucide si pasiunile personale. Cine e curios poate sa consulte lista lor aici .

La o prima vedere, un numar de 400 de criminali in serie la o populatie globala de peste 7 miliarde de oameni, e putin. Statistica arata ca e foarte putin probabil sa murim ucisi de criminali in serie. Dintre acestia, cei care au ucis in tari sarace, au fost multi talhari pentru care omorul a fost cel mai bun mod de a-si ascunde talharia. Din acest punct de vedere teama de sadici e la fel de nejustificata precum teama androfobicelor de a fi violate in spatiul public dintr-o comunitate decenta.

Numai ca sadismul nu se opreste doar la criminalii in serie prinsi. Criminalii in serie sunt doar varful aisbergului din interiorul sadismului. Din nefericire, cazurile de sadici sunt mult mai multe decat cele cu rasunet consemnate in mas-media. Cei prinsi sunt parte din clasa de mijloc. Dincolo de ei exista sadicii discreti, plasati in varful piramidei sociale, pe care nimeni nu ii prinde vreodata.

Unul dintre ei este si cel mai celebru sadic din istorie, Jack Spintecatorul.



Jack Spintecatorul este banuit a fi fost membru al familiei regale. Putinii martori din cazurile de omoruri pe care el le-a provocat au declarat ca au vazut ultima data victimele cu un barbat ce parea de clasa nobila inainte de a fi ucise. Apoi, taierea si extragerea unor organe din corpul victimelor arata o anumita dexteritate medicala, ceea ce ne poate indica studii medicale pe care acest sadic le-a avut. E posibil ca acest sadic notoriu sa fi avut si acces la informatiile politiei prin interpusi, ceea ce a facut ca anumite marturii si chiar martori sa dispara. Asa se face ca, la fel ca in marea majoritate a sadicilor ucigasi, nici pana astazi nu se stie cine a fost de fapt Jack Spintecatorul.

Sadicii ucigasi nobili sunt foarte rar prinsi. Ei isi iau masuri drastice de precautie pentru ca vin din interiorul sistemului judiciaro-penitenciar, sau au prieteni in acest sector social de la care au invatat direct sau indirect sa nu lase urme. Profilul lor este de membri de vaza ai comunitatii. Unii sunt judecatori, altii sunt piloti de avioane, patroni de mari companii, si, se pare, mai ales medici, in ciuda faptului ca profeseaza cea mai nobila meserie. Ei contribuie decisiv la mersul societatii, asa ca e aproape imposibil sa poata fi inlocuiti. Reputatia lor este de netagaduit.

Din fericire, nu toti sadicii ucid. Sunt destui sadici care nu ajung la omoruri pentru ca propria constiinta ii face sa se autodenunte, sau sa se sinucida uneori. Asta e de multe ori tardiv, pentru cei care deja au comis omorurile. Dar pe altii ii ajuta sa nu comita astfel de fapte. Inchisoarea e pentru ei un refugiu care, in mod paradoxal, le prelungeste viata, impiedicandu-i sa nu devina criminali in serie si sa fie prinsi. Pe langa nucleul dur al sadismului, dat de cei care isi ucid victimele, si care sunt intr-adevar minoritari, mai exista si sadicii „moderati”, care practica un sadism fara cauzatoare de moarte. Ei se abtin in a-si pune in practica tendintele psihopatologice ucigase, sau incă nu au ajuns la avel nivel psihopatologic. Astfel că ei se multumesc doar sa… provoace rani superficiale, si doar de a-si… maltrata victimele.

DSM 5* citeaza un studiu statistic facut in Australia care arata ca 2.2 % barbati si 1.3 % femei au declarat ca au fost implicati in jocuri sexuale de tip sado-maso (in special „bondage”) sau submisiv-dominanta. Stiu ca pare cinic, dar cicatricele lasate de sadicii moderati pe corpul victimelor mi se par de preferat uciderii la care recurg sadicii extremi. Astfel de cicatrice lasate pe fetele si corpul unor prostituate sunt marturii despre preferintele lor maladive. Unele dintre fetele desfigurate de ei primesc despagubiri masive.

Cel mai obiectiv instrument de statistica si diagnoza a tulburarilor mintale DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), editat in urma unui studiu colectiv al specialistilor din Asociatia Psihiatrilor Americani, nu face o astfel de diferentiere simpla intre sadicii flagelatori si cei ucigasi. Totusi acest tratat e aproape sa faca o astfel de diferenta. El spune ca prevalenta in randul populatiei a sadismului este situata intre 2 si 30 % si ca prezenta sadismului la cei ce au comis omoruri motivate sexual variaza intre 35 si 75%* . O astfel de variatie statistica lasa semne de intrebare fata de intentia sau accidentele aparute in urma acestor jocuri sexuale, care poate conduce la omor involuntar.

Consecutiv, daca DSM nu face diferenta intre sadismul ucigas si cel flagelator, acest tratat nici nu are suficiente criterii pentru ele. Sadismul este singura tulburare a libidoului care nu are astfel de criterii de diagnostic in DSM, stiindu-se faptul ca acest tratat a fost primul tratat complex de psihopatologie care a introdus criteriile pentru o diagnosticare rapida. Editia a 5-a (2013) a acestui tratat are pentru sadism, la codul 302.84 (F65.52), (pagina 695) urmatorul pseudo criteriu:

„A. Prezenta pe parcursul unei perioade de cel putin 6 luni a excitatiei sexuale intense si repetate obtinuta prin provocarea suferintei fizice sau psihologice altei persoane, caracterizata prin fantezii, impulsuri sexuale sau comportamente specifice.
B. Individul a actionat pe baza acestor impulsuri sexuale asupra unei persoane care nu a consimtit, sau impulsurile ori fanteziile sexuale sau provoaca disconfort psihic sau o disfunctie semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau alte arii importante de functionare.”

In acelasi fel este descris sadismul in editiile din 1994 (DSM 4), 1980 (DSM 3). In prima (DSM 1, 1952) si a doua editie (DSM 2, 1968) sadismul nici macar nu este descris.

Daca ne uitam pe DEX, vedem ca intre definitia data de dictionar pentru incepatori https://dexonline.ro/definitie/sadism si descrierea „profesionista” nu e mare diferenta:

„SADÍSM s. n. Tendinta anormala spre cruzime, placere bolnavicioasa de a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferinte: cruzime extrema. ♦ Spec. Perversiune sexuala manifestata prin placerea de a provoca partenerului suferinte fizice. – Din fr. sadisme.”

Secretomania autoritatilor privind sadismul poate fi vazuta si in rapoartele criminaliste oferite de institutiile de preventie si combatere a ei.

Raportul anual intocmit de FBI privind criminalitatea in Statele Unite este probabil cel mai complet, cel mai transparent si cel mai usor de accesat raport din lume pe aceasta tema. El contine date statistice detaliate asupra omorurilor comise pe criterii de rasa, etnie, sex, varsta. Dar, cu toate acestea FB nu da publicitatii si alte date, care ar fi decisive pentru intelegerea statisticilor cu privire la omoruri sau la violenta necauzatoare de moarte, ale caror autori sunt sadicii. Ar trebui sa distingem de acolo care omoruri se datoreaza accidentelor, care se datoreaza unor conflicte fizice prelungite si care se datoreaza sadismului, adica niciunui motiv precum celelalte doua.

Dupa cum se vede in tabelul 16 din acest raport , omorurile cu intentie si cele prin imprudenta sunt puse in aceeasi coloana. Nu ne dam seama din aceste statistici care dintre omoruri sunt asociate cu violul si nu se da statistica omorurilor impartita pe sexe. De asemenea, ar trebui incluse in acest raport si categoriile mediului urban sau rural (comunitati mici si rasfirate, cu spatii nepopulate) sau orase mici versus metropole, in care se intampla aceste crime. Aceste date exista, si FBI chiar ofera o statistica generala asupra omorurilor in care victime sunt barbatii si femeile. Insa nu sunt facute publicitatii procentele pe sexe.

Dar totusi sunt unele date pe care le putem deduce din aceste statistici. Raportul anual intocmit de FBI in anul 2015 privind omorurile asupra femeilor in Statele Unite arata ca in proportie de 93 % din cazuri ucigasul a fost o persoana cunoscuta victimei. Observam o similitudine intre statisticile violurilor si cele ale omorurilor. Procentul de necunoscuti este situat in ambele cazuri undeva la 10 % dintre cazurile generale.

Dintre cele 7 % din cazurile de ucigasi fara legaturi anterioare cu victima, unele sunt talharii, iar altele sunt manifestari ale unor sadici. Sadism exista si in cazul omorurilor cu autor cunoscut victimei. Acelasi raport FBI din 2015 arata ca doar 16 % dintre omoruri se datoreaza talhariei (cu autor necunoscut victimei) sau intereselor materiale reiesite in urma omorului (comis de un ucigas cunoscut victimei). Din cele 84 % cazuri de omoruri fara interese auxiliare, doar 64 % se datoreaza certurilor care au degenerat in omor. Raman 36 % din aceste cazuri despre care FBI nu mai spune nimic. Unele dintre ele sunt accidente, iar altele sunt manifestari sadice extreme care au dus la moartea victimei.

In raportul suplimentar al omorurilor domestice (Supplementary homicide report) intocmit de FBI in anul 2016 , pe langa aceste categorii se mai adauga si relatia intima intre ucigas si victima, adica cea de sotie/iubita/fosta. Putem deduce asadar din aceste statistici ca nu pot fi omoruri accidentale intre fosti soti sau iubiti, , atata timp cat nu mai locuiesc impreuna. Victima si ucigasul nu traiesc de obicei in acelasi spatiu in care se intampla accidentul. Ucigasul invadeaza spatiul victimei cu intentia expresa de a comite omorul. Motivul crimei este unul simplu: razbunarea pentru a fi fost parasit sau neintelegeri privind partajul in cazul divortului.

In urmatorul articol o sa incerc sa pun cap la cap aceste statistici pentru a descrie modul de operare al sadicilor sexuali si cum pot fi ei opriti in a-si pune in act tendintele criminale asupra femeilor.

* DSM 5, Editura Medicala Calisto, pag 697.


b) Modul de operare al sadicilor

English version here

Cele mai vulnerabile femei la atacurile sadicilor sunt prostituatele, dupa cum s-a vazut in cazurile celor mai sangerosi sadici din istorie. Cercetatoarea cu vederi feministe Pilar Rodriguez Martinez* , a redat o statistica realizata in anul 2004 in Statele Unite, in care cazurile de omor asupra prostituatelor au fost in numar de 204 la 100 000. Urmatoarea categorie de femei in materie de risc de a fi ucise este cea a vanzatoarelor de bauturi alcoolice, unde raportul este de doar 4 la 100 000. Conform cu Biroul de Statistica a Muncii din Statele Unite, cele mai periculoase locuri de munca in 2016 au fost taietorii de lemne, cu 135,9 morti la 100 000, lucratorii din industria pescuitului, cu 86 morti la 100 000, si pilotii si inginerii din industria aviatica cu 55,5 morti la 100 000. E posibil ca statistica realizata de Pilar Rodriguez Martinez sa fie exagerata, tinand cont ca ea e feminista, conform cu predispozitia feministelor spre statistici fortate. Dar, chiar si asa, exagerarea in cauza nu poate fi chiar atat de mare. In primul rand daca ne uitam la cazurile criminalilor in serie expuse mai sus, observam ca statistica e destul de apropiata de cea descrisa de ea.

Oferirea de statistici detaliate ne-ar putea ajuta sa aflam modul de operare al sadicilor. Din pacate exact asta nu vor autoritatile sa aflam, si din aceasta cauza se pastreaza discretia asupra lor. In lipsa unei transparente ale autoritatilor privind acest fenomen, totusi ne putem folosi imaginatia si judecata inductiva pentru a descrie modul in care acestia opereaza, fara date oficiale.

Mai intai trebuie sa luam in calcul ca sadicii nu sunt niste persoane impulsive care isi pierd cumpatul si omoara la intamplare. Ei sunt niste persoane foarte organizate si meticuloase. Multi dintre ei lasa impresia anturajului de oameni demni, iubitori si compasionali. Din acest motiv nimeni nu ii suspecteaza de viciul lor maladiv. Capacitatea lor de a-si ascunde crimele e uimitoare. Doar specialistii in criminalistica reusesc pana la urma sa-i prinda pentru ca le stiu foarte bine profilul psihologic. Medicul Harold Shipman ar fi putut scapa basma curata daca ar fi stiut sa se opreasca la timp. Poate ca nici asa nu ar fi fost prins daca ar fi stiut sa foloseasca computerul mai eficient.

Uciderea sau flagelarea prostituatelor e cel mai simplu mod e punere in practica a sadismului. Unele dintre aceste femei actioneaza individual si sadicii par clienti obisnuiti. Datorita discretiei specifica acestei meserii, ei au multa libertate de a-si pune in fapt pulsiunile criminale. Desigur, nu toate actele de violenta impotriva prostituatelor se datoreaza sadismului. Intre aceste cazuri exista un procent anume de violenta asupra prostituatelor se datoreaza negocierii pretului serviciilor oferite sau talhariei. Unii clienti devin violenti pentru ca nu vor sa plateasca pentru serviciile fetelor. Dar, pe de alta parte, sunt destule cazuri in care nu plata e problema ci insasi constitutia psihopatologica a clientului. Ne putem imagina ca o astfel de fata nu s-ar lupta pana la moarte pentru a-si pastra suma negociata cu un astfel de client care-si cere ulterior banii inapoi, sau banii stransi pe seara dupa intalnirea cu un jefuitor. Talhariile care degenereaza in omor se intampla de obicei in cazul barbatilor care se lupta cu agresorul. Desigur ca sunt si femei care se lupta pentru bunurile lor, dar procentul lor trebuie sa fie mai mic. De fapt prostituatele insele au vorbit despre clientii violenti fara motiv. Eu n-am gasit nici un fel de raport oferit de autoritati despre acest aspect.

Din pacate nu doar prostituatele pot cadea victima sadicilor. Unele feministe cred ca un astfel de sadic se plimba pe o strada populata ziua in amiaza mare, si agata femei pentru a le omori. Ele doar sunt influentate de prostituatele mascate  care proiecteaza brut in cazurile de ucidere de femei propriile strategii de afaceri. Dar, de fapt un sadic nu risca sa lase urme si sa fie vazut de martori. Paranoicele de persecutie sau paranoidele pe care le-am descris aici  au cea mai apropiata viziune despre profilul unui sadic. Insa si ele, asemenea tuturor feministelor se inseala total atunci cand il identifica cu initiatorul de curtare in spatiul populat. E posibil ca un sadic sa se dea agatator stradal si sa incerce sa abordeze victima cu mesaje de genul „Buna! Ce faci papuse!”. Dar asta se intampla doar in spatiile nepopulate. Sadicul nu risca sa isi piarda libertatea din cauza unei victime aleasa prost. Spre deosebire de initiatorul stradal de curtare care alege femeia cea mai aratoasa, sadicul o alege pe cea mai putin riscanta. Nu conteaza cum ea arata, ci doar sa fie discreta.

Locurile nepopulate, precum lifturile sau toaletele publice pot fi folosite de sadicii cu profesii medicale sau conexe spre a-si imobiliza instantaneu victimele cu substante anestezice inhalatoare. De aici ei le pot transporta in diferite recipiente pana la automobil, iar de acolo transportate in locuri secrete, pentru a li se pierde urma. Distanta de la statia mijlocului de transport in comun pana la intrarea in locuinta, la ore tarzii sau pe drumuri nepopulate, este locul cel mai riscant pentru o femeie pentru a fi violata, batuta fara motiv, rapita si ucisa. Ca niste adevarati vanatori ce stau la panda, sadicii se plimba seara sau noaptea in masini, deghizati, in cautare de victime cu slab profil social, care sa nu atraga atentia in momentul in care dispar. Asemenea exhibitionistilor, si ei asteapta in apropierea institutiilor frecventate de femei. Dar, spre deosebire de ei, acestia sunt foarte discreti. Urmaresc cu săptamanile sau chiar lunile acele femei care urca in mijloacele de transport in comun la ore tarzii. Apoi urmaresc mijlocul de transport in comun pana cand femeia coboara.

In alte cazuri, asteapta cu orele timp de mai multe zile sau saptamani intr-o anumita statie, care le este favorabila in a-si pune in practica planurile sadice, fie prin rapire, fie prin ucidere directa. Nu se arunca direct asupra ei, ci investigheaza daca e asteptata de cineva sau daca membrii familiei o vor cauta. Din acest punct de vedere sadicul se afla la polul pus fata de initiatorul stradal de curtare, care o alege pe cea mai aratoasa. O femeie foarte frumoasa, dorita si sociabila este cea mai proasta victima pentru sadic. Rudele sau iubitul pot porni investigatii serioase si el risca astfel sa fie prins. Dimpotriva, victima perfecta e femeia deprimata, singura sau nerespectata in comunitate sau familie. Lipsa ei pentru cateva saptamani va trece neobservata, timp in care sadicul poate dezmembra cadavrul si sterge toate urmele prin care ar putea fi prins.

Centrul National de Informatie Criminalistica din cadrul FBI (NCIC - National Crime Information Center ) a dat publicitatii in anul 2017 un numar de 260 977 persoane de sex femeiesc sub 21 de ani disparute , si 232 179 de sex barbatesc. De asemenea, persoanele cu varsta de cel putin 21 de ani date disparute in acelasi an este de 61 888 femei si 96 091 barbati. In total numarul disparutilor este de 651 226, conform acestui raport. Din 1990 de cand s-a infiintat si pana in 2017 in Statele Unite au disparut 22 107 217 de oameni. O buna parte dintre aceste persoane sunt gasite. Dar, dupa cum vedem, FBI nu spune cate sunt gasite in viata si cate moarte si incluse ulterior la categoria omoruri, dupa ce initial au disparut. Ne putem da seama de aici ca un mare procent de disparuti este opera sadicilor. Acestia au rapit aceste persoane si apoi le-au ucis si apoi au ascuns cadavrele. Iata cum in societatea contemporana sadicii provoaca un adevarat carnagiu anual.

Raportul anual FBI privind criminalitatea nu ofera si statisticile uciderilor pentru profesia prostitutiei, sau activitatii, in conditiile in care Pilar Rodriguez Martinez o declara ca fiind aproape dubla fata de cea a meseriilor recunoscute. Obiectivitatea acestei cercetatoare de formatie feminista poate fi pusa sub semnul intrebarii insa faptul ca raportul FBI nu aduce precizari in acest sens lasa serioase semne ca ea nu e totusi departe de adevar.

Fiind specialista in protejarea celor cu preocupari sexuale excentrice, Ministerul de Interne, prin Politia Romana, e extrem de discret in ceea ce priveste oferirea de date statistice relevante privind disparitiile persoanelor. Noroc (sic!) ca pe site-ul Politiei sunt puse 20 de fotografii de copii disparuti, care ne induc ideea cum ca acesta ar fi numarul real al lor.

In urmatorul articol o sa incerc sa dau exemplu de posibilitati simple de oprire a sadicilor sexuali in a-si pune in act tendintele criminale asupra femeilor.

* Rodríguez Martínez, Pilar. "An Intersectional Analysis of Intimate Partner Violence and Workplace Violence among Women Working in Prostitution."Revista Española De Investigaciones Sociologicas no. 151 (July 2015): 123-138

Gabriel Baldovin