4.4. Perceptia eronata a initierii curtarii ca viol sau hartuire sexuala din motive de distorsionare psihopatologica

4.4. Perceptia eronata a initierii curtarii ca viol sau hartuire sexuala din motive de distorsionare psihopatologica

sociologie Baldovin   14:58

Fără Sadism! Studiu asupra abuzurilor emoţionale, crimelor sexuale şi a reacţiilor publice faţă de ele

4. Propunerea feministă de iniţiere exclusiv feminină a curtării.

4.4. Perceptia eronata a initierii a curtarii ca viol sau hartuire sexuala din motive de distorsionare psihopatologica

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

Exista un feminism egalitarist justificabil, care sustine egalitatea in drepturi intre femei si barbati, dupa ce femeile nu au avut drept de vot, de intrunire, de salarizare egala cu cea a barbatilor pentru aceeasi munca, etc. El mai sustine discriminare pozitiva pe care femeile o merita in anumite contexte, datorita defavorizarii de gen, tinand cont de discriminarile negative din cultura traditionala. De asemenea mai sustine masuri mai clare pe care societatea trebuie sa le ia in privinta stoparii abuzurilor sexuale asupra femeilor. Doar ca peste acest militantism politic natural, in acord cu emanciparea individuala specifica secolelor 20 si 21, s-a adaugat un discurs psihopatologic, in special de forma isteroida. Dupa cum voi arata in urmatoarele articole, acest tip de feminism tinde sa fie mai putin interesat de solutii concrete pentru stoparea sau reducerea violentei si abuzurile asupra femeilor. Un astfel de feminism e mai mult interesat de deschiderea de orizonturi noi pentru protejarea punerii in act a propriilor simptome psihopatologice. El se manifesta prin interpretarea foarte deformata a statisticilor, sustinerea unor idei radicale, vehementa in comportament si inflexibilitate teoretica la contra-argumente. Din cauza lisei experientei in dezbatere, exista adepti ai feminismului justificabil care au adoptat aceste idei radicale, pentru ca li s-au parut eficiente. Aceste persoane nu au fondul psihopatologic aferent unor astfel de idei radicale, insa le pot sustine din ratiuni de cultura comunitara, din empatie cu vocile cele mai vehemente.

Chiar daca vin de la un fond psihopatologic tulburat, totusi unele dintre aceste idei radicale au o anumita coerenta si justificare. Cu aceste trei articole nu intentionez sa sustin invaliditatea argumentelor in sine doar pentru ca sunt conditionate de factorul psihopatologic. Una dintre cele mai mari erori pe care le putem comite in demersul argumentarii este sa credem ca predispozitia psihopatologica din spatele unui argument ii reduce acestuia valabilitatea. De fapt psihologia stiintei atesta ca un argument este cu atat mai genial cu cat este mai psihopatologic. Factorul psihopatologic a adus revolutii remarcabile in istoria stiintei. Marile descoperiri stiintifice au venit in urma unor predispozitii negativist-isterice, dupa cum a fost cazul lui Galileo Galilei „Eppur si muove” sau al lui Copernic, care au sustinut idei ce contraziceau experienta avuta de fiecare, cum ca Pamantul se invarteste in jurul soarelui. La o jumatate de mileniu de atunci inca spunem ca soarele apune si rasare, desi el sta pe loc fata de celelalte corpuri din sistemul solar care graviteaza in jurul lui, precum planeta noastra. Semnele pentru revolutia copernicana au fost foarte clare cu mult inainte de Copernic, odata cu analizarea datelor observate in timp privind miscarile planetelor. Dar a fost nevoie de predispozitia isteroid-negativista a personalitatii sale pentru a spune ceea ce se deducea foarte simplu din aceste date.

In acelasi fel, teoria initierii exclusiv feminine a curtarii nu este falsa doar pentru ca o sustine o minoritate psihopatologica din interiorul miscarii feministe. Exista argumente statistice si politice puternice pentru ca aceasta teorie sa fie judecata dincolo de tulburarile psihice pe care le voi descrie mai jos.

Desigur, cele mai multe cazuri de negativism isteric manifestate in stiinta sau in viata de zi cu zi implica erori grosolane de judecare. In aceste cazuri consider ca trebuie aratata latura psihopatologica a argumentului, in raport cu latura sa stiintifica. Prin aceasta analiza a originii lor ma intereseaza doar sa arat ca o anumita idee, sau opacitatea la un anumit argument, poate fi o manifestare psihopatologica a mintii mai curand decat una logic-cognitiva.

Am aratat in primul articol din acest capitol faptul ca initierea de curtare in spatiul public din postura de necunoscut are cele mai putine sanse de reusita, datorita regulilor traditionale puternic incastrate in mentalul colectiv. Dar, pe de alta parte, am aratat in penultimul articol ca salutul sau complimentul venite de la un barbat necunoscut pentru o femeie nu pot fi catalogate ca viol sau hartuire sexuala. In ultimul artico am aratat ca procentul de initiatori pasnici ai curtarii intr-un spatiu public populat care devin apoi hartuitori sau violatori este aproape de 0. Nici hartuitorii stradali si nici violatorii nu-si aleg victimele in spatiul public populat dintr-un mediu social decent din simplul motiv ca ceilalti cetateni sau fortele de ordine intervin spre a stopa crima. Adevarata hartuire sexuala stradala se intampla insa frecvent in zone rau famate ale oraselor, acolo unde criminalitatea este oricum o problema cotidiana. Dar, in acest caz, un astfel de initiator de conversatie in aceste zone nu este din start pasnic. El incepe abordarea direct prin asalt fizic si nu prin initiere pasnica de curtare.

Povestile feministe despre astfel de initiatori pasnici de curtare care devin abuzatori fizici odata cu refuzul femeii nu au legatura cu statistica. In video-ul de mai jos, la care am tot facut referinta in aceasta serie, se sugereaza la min. 03: 31 ca o abordare pasnica de genul „Hey, esti frumoasa!” ar conduce la „Du-te dracu’ de tarfa!” in doua secunde.



Dar, daca ne intoarcem la secunda 30 nu vedem nici un fel de cuvinte urate spuse de cei ce au initiat curtarea catre respectiva femeie. Daca ne uitam pe filmul original, nu vedem altceva, desi se spune la un moment dat ca femeia in cauza ar fi fost acompaniata pe trotuar timp de 4 minute de un astfel de pretendent.



Si totusi, in ciuda faptului clar vizibil ca nu urmeaza nicio violenta fizica sau verbala in urma refuzului respectivei femei de a da curs invitatiei de curtare a pretendentilor, cecitatea teoretica le face pe unele dintre feministe sa il dea drept dovada de violenta. Conform DEX:

„"VIOLÉNTA, violente, s. f. 1. Insusirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tarie. 2. Lipsa de stapanire in vorbe sau in fapte; vehemența, furie. 3. Faptul de a intrebuința forța brutala; constrangere, violentare; siluire; incalcare a ordinii legale. ♦ Fapta violenta, impulsiva. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza."

Dupa dictionarul Cambridge violenta este:

"Acțiuni extrem de puternice care au scopul de a rani oamenii sau sunt susceptibile de a provoca pagube"

Exemplul cu acompaniatorul care ar fi mers alaturi de ea timp de 4 minute s-ar putea inscrie partial in infractiunea de hartuire (generala) conform cu ART. 208 din Codul Penal ( LEGEA nr.286 din 17.07.2009), care este formulat astfel :

„(1) Fapta celui care, in mod repetat, urmareste, fara drept sau fara un interes legitim, o persoana ori ii supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzandu-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta, care, prin frecventa sau continut, ii cauzeaza o temere unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.”

Si totusi nu asta a cautat acest urmaritor prin respectiva actiune, ci probabil un semn de interes din partea respectivei femei. Comportamentul lui produce un disconfort femeii urmarite datorat incalcarii regulilor a 2-a si potential a 4-a premergatoare curtarii  si a etapelor de raspuns feminin premergatoare curtarii  despre care o sa detaliez intr-un articol ulterior. Dar acesta nu este totusi violenta conform cu intelesul acestui cuvant din dictionar. Factorul psihopatologic este cel care forteaza perceperea unui abuz care produce disconfort psihic usor spre moderat ca violenta, care inseamna in primul rand suferinta fizica. Ei bine sunt unele feministe care cer incriminarea acestor comportamente efectiv ca hartuire sexuala.

ART. 208 din Codul Penal trebuie net diferentiat de ART. 223 despre care am mai discutat in aceasta serie de articole, care se refera strict la hartuirea sexuala, si care este formulat astfel:

„(1) Pretinderea in mod repetat de favoruri de natura sexuala in cadrul unei relatii de munca sau al unei relatii similare, daca prin aceasta victima a fost intimidata sau pusa intr-o situatie umilitoare, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.”

In legislatia americana hartuirea sexuala este descrisa ca:

„avansuri fizice nedorite si nesolicitate si comportament de natura sexuala, cum ar fi atingerea, frecarea si pipaire, precum si comentariile sexuale, umilitoare, degradante si ofensatoare activitate care pot contine sau nu sugestii ca persoana care este supusa acestor avansuri ar putea suferi neplaceri la locul de munca sau la scoala daca le refuza.”

Observam ca ART. 208 se refera la un comportament de intimidare si nu la obtinerea de favoruri sexuale. Apoi, cele 4 minute de urmarire al acelui barbat din video-ul de mai sus sunt insuficiente pentru incadrarea acestui comportament ca hartuire generala, deoarece urmarirea trebuie sa fie repetata. In Codul Penal american este prevazuta in mod expres urmarirea, care este foarte asemanatoare cu ceea ce se cheama hartuire in cel romanesc.

Un astfel de comportament precum al barbatilor din filmul de mai sus este dubios, nefiresc si anormal. Dar totusi el nu poate fi incriminat nici ca hartuire generala sau sexuala si nici nu deriva in asalt fizic sau verbal asupra femeii in cauza, asa cum se spune in video-ul postat mai sus. Pusa pentru prima data in fata acestor exagerari, o persoana impartiala poate ajunge sa sustina o astfel de echivalare absurda. Insa, odata cu informarea asupra statisticilor violului sau a criteriilor juridice de definire a hartuirii sexuale, ea nu le mai sustine. Am mai aratat in ultimul articol ca exista femei normale care totusi sunt dispuse sa sustina initierea exclusiv feminina a curtarii si incriminarea celei masculine. Ele sunt femeile casatorite care traiesc o discordanta de apetit sexual cu sotul, si se simt violate. O astfel de regula le-ar avantaja intr-o viitoare negociere cu partenerul, privind scaderea frecventei vietii sexuale conform propriului apetit sexual. Desi exista un astfel de interes, totusi inclusiv ele renunta la incriminarea juridica a unui barbat necunoscut pentru ca o complimenteaza sau o saluta, in urma argumentelor de specialitate.

Mai departe voi descrie 7 cazuri de femei care nu raspund la argumentele juridice si statistice privind violul sau hartuirea sexuala din cauza structurarii psihopatologice specifice a mintii lor. In aceste cazuri echivalarea eronata a initierii pasnice si unice (nerepetata in caz de refuz) a curtarii cu hartuirea sexuala sau tentativa de viol, chiar si dupa contactul cu datele stiintifice, se datoreaza unui blocaj teoretic pe care fondul psihopatologic il implica.

1. Prima categorie este cea a intereselor psihopatologice de aparare ale victimelor abuzurilor sexuale, care ulterior dezvolta o teama excesiva de viol, dar justificata in raport cu experienta traumatica avuta. Aici sunt incluse atat victimele abuzurilor sexuale cat si apropiatii lor, care vor in mod natural reguli mai restrictive pentru apropierea dintre sexe si pedepse mai aspre pentru criminalii sexuali.

2. Cea de-a doua categorie este cea a intereselor psihopatologice de atac ale femeilor cu predispozitie spre comportament abuziv. Ele sunt in primul rand, prostituatele mascate, istericele seducatoare clasice si exhibitionistele, pe care le-am descris in general aici si aici  . Pe langa ele se adauga si unele femei cu comportament sexual excentric, anumite lesbiene, si, mai mult din inertie, femeile foarte masculine (din cuplurile de tip metatropist). Ele nu vor sa-si extinda libertati abuzive asupra barbatilor prin incriminarea initiatorilor pasnici de curtare, precum cele din a doua categorie, dar nu au nici fobii traumatice sau nevrotice.

3. In sfarsit, cea de-a treia categorie este a femeilor paranoice de persecutie si paranoide care se situeaza intre cele doua de mai sus. Ele pur si simplu se simt nesigure intr-o lume intr-adevar amenintatoare, si sustin incriminarea initiatorului pasnic de curtare pentru ca riscul de a intalni un criminal e mai mic astfel. In continuare am sa detaliez descrierea lor psihopatologica si diferentiala in special in ceea ce priveste militantismul de incriminare juridica a initierii masculine a curtarii. Si am sa incep cu prima categorie.

a) Interesul pentru incriminarea juridica a initierii masculine pasnice a curtarii in scopul diminuarii angoasei fobice

Victimele abuzurilor fizice dezvolta o frica supradimensionata in general fata de barbati (fobie traumatica). Obiectul acestui gen de frici, respectiv barbatul, este potential periculos, adica are posibilitatea de a produce o trauma fizica vizibila femeilor, fiind in general mai puternic. Aceasta frica e justificata intr-un mediu social cu criminalitate, insa este exagerata intr-un mediu social echitabil. Spre deosebire de fobiile traumatice, care apar in urma unei experiente traumatice cu obiectul fobic, fobiile nevrotice sunt acele frici de obiecte, animale, persoane, situatii, evenimente care au un potential traumatic foarte redus, sau chiar inexistent. Majoritatea fobicilor nevrotici inteleg faptul ca frica lor tine de propria persoana si nu de obiectul fobic. Ei inteleg ca aceasta frica pe care o simt fata de un obiect, persoana, animal sau situatie este mult prea disproportionata fata de riscul ca acesta sa aiba o actiune traumatica. Cu toate acestea, frica lor ramane foarte activa, fiind imuna la datele teoretice. Aceasta frica nu trebuie confundata cu teama instinctiva a unei femei de un barbat intr-un spatiu public nepopulat. O astfel de teama e una prevazatoare. Insa fobia traumatica sau nevrotica de barbati a unor astfel de femei se manifesta si in cazul spatiilor populate, fata de orice barbat strain. Dupa cum o sa arat la punctul c), acest lucru este justificat in comunitatile cu criminalitate. Insa tocmai asta le conditioneaza sau chiar le creeaza tulburari psihice acestor femei. Si, dupa cum am vazut in aceasta serie de articole, ele pot sustine incriminarea abordarii pasnice in spatiul public populat ca hartuire sexuala sau tentativa de viol.

Chestiunea cea mai spinoasa pentru fricile de barbati pe care unele femei o au este ca obiectul fobic, respectiv barbatul, poate fi si obiectul unei fobii traumatice dar si al unei fobii nevrotice. Incadrarea intr-una sau cealalta grupa depinde exclusiv de experienta traumatica a femeii cu un anume barbat. Daca femeia a avut o experienta de abuz sexual, atunci fobia ei e una traumatica. O astfel de teama excesiva de viol, este indreptatita sub raportul pragmatic, chiar daca ii inchide multe orizonturi de dezvoltare sociala. O femeie violata sau abuzata fizic va simti frica fata de orice barbat, indiferent cat de pasnic ar fi. Ea va interpreta automat ca tentativa de viol sau hartuire sexuala orice incercare pasnica a unui barbat necunoscut de abordare in spatiul public populat, si nerepetata in cazul refuzului sau.

Obiectul fobic tinde sa devina epidemio-mnezic, adica sa se extinda catre obiectele de asociatie mnezica. „Dupa ce te-ai ars cu ciorba sufli si in iaurt”, spune proverbul. Epidemiologia simptomului psihopatologic de asociatie mnezica face ca obiectul fobic sa se reverse catre obiecte proxime sau asemanatoare. De exemplu frica de paianjeni poate deriva in frica fata de insecte, sau creaturi asemanatoare cu paianjenii in ceea ce priveste miscarea sau structura picioarelor, precum racii si crabii. In acelasi fel victima unui viol cu autor necunoscut va interpreta orice barbat strain care ar contacta-o dintr-un motiv sau altul ca pe un potential violator, tocmai pentru ca seamana cu cauza traumei sale. Teama ei excesiva de viol ii poate bloca femeii anumite dezvoltari ale relatiilor sociale, insa ii asigura securitatea in acelasi timp pe viitor. O astfel de teama o face mai putin predispusa statistic spre un alt abuz. Daca femeia continua sa traiasca in acelasi mediu potential abuziv, atunci frica ei e unul din factorii care o pot ajuta sa nu mai treaca prin aceleasi experiente traumatice. Daca insa ea schimba mediul social si ajunge intr-unul mai degajat, fara criminalitate, atunci frica ei nu mai e atat de justificata in raport cu mediul social. In acest caz o psihoterapie ar fi indicata pentru ajustarea ei psihica la noul mediu. Dar, dupa cum vom vedea in articolul privind sadismul , exista un oarecare risc de intalnire cu un barbat sadic in orice mediu, indiferent de cat de echitabil ar fi. Asa ca, dincolo de psihoterapie, care e binevenita in orice context, se justifica o frica de abuz fizic sau chiar omor din partea unui astfel de tulburat psihic.

Daca femeia nu a avut o astfel de experienta traumatica cu un barbat, si nici nu traieste intr-un mediu social potential abuzator sexual la adresa femeilor, dar totusi are frica de barbati, atunci ea sufera de o fobie nevrotica (androfobie). Persoana cu aceasta tulburare psihica poate ajunge sa considere la nivel constient in urma studiului statisticilor ca un barbat necunoscut nu este un violator, insa teama lor persista. Spre deosebire de abuzatele sexual, multe dintre femeile androfobe inteleg faptul ca frica lor tine de ele insele si nu de barbatii care intra in contact cu ele. Si unele si altele sunt deschise teoretic la intelegerea datelor statistice si le accepta ca atare. Insa, la nivel profund teama lor e mai puternica decat nivelul cognitiv al psihicului. Aceste persoane nu pot tine cont de statistica sau de orice fel de realitati factice in fricile lor, asa ca mereu vor vedea un violator in persoana unui barbat strain. Androfobele mai trebuie deosebite de femeile paranoice de persecutie si paranoide din subsectiunea urmatoare care au ideatie persecutorie explicita, interpretand lumea ca ostila si periculoasa la adresa sa. Elementele paranoide din simptomatologia nevrotica sunt inconstiente, neexplicite, in care de fapt persoana nu crede activ. Frica paranoicelor de persecutie si paranoidelor de agresiunea persecutorului este dublata de comportament agresiv de atac, prin actiuni in justitie sau alte cai.

Existenta unor simptome traumatice sau nevrotice (androfobie) face ca datele statistice expuse sa nu aiba efect asupra diferentierii intre profilul psihologic al initiatorului de curtare si cel al criminalilor sexuali. Datele stiintifice despre inofensivitatea obiectului fobic nu au efect asupra simptomului. Aceste persoane nu pot accepta ingestia emotionala a datelor stiintifice din motive psihopatologice. Din aceasta cauza ele nu vorbesc despre fobia lor decat la psihoterapeut sau cu anturajul foarte apropiat. Ele prefera sa se izoleze sau sa iasa in oras doar in compania altor femei. Desi rar ajung militante, totusi pentru ele interzicerea abordarii din partea unui barbat strain este o usurare. Din aceasta cauza cateva dintre ele se implica in usor militantism feminist pentru aplicarea de reglementari legislative care sa-i tina pe barbati departe. Confruntate cu perspectiva blocarii masive a orizonturilor de dezvoltare sociala din cauza anxietatii fata de barbati, si pentru ele psihoterapia este cea mai indicata pentru ameliorarea acestei stari.

In urmatorul articol voi descrie o alta categorie de tulburari psihice, respectiv una care se raporteaza ofensiv la barbati. Spre deosebire de cele care sunt intepenite in angoasa fobica unele femeile care apartin acestei catgorii devin militante feministe vehemente.

In urmatorul articol voi descrie o alta categorie de tulburari psihice, respectiv una care se raporteaza ofensiv la barbati, unele devin militante feministe vehemente, spre deosebire de acestea care sunt intepenite in angoasa fobica.

Gabriel Baldovin

4.3. Perceptia eronata a initierii curtarii ca viol sau hartuire sexuala datorita discordantei de apetit sexual

4.3. Perceptia eronata a initierii curtarii ca viol sau hartuire sexuala datorita discordantei de apetit sexual

sociologie Baldovin   14:43

Fără Sadism! Studiu asupra abuzurilor emoţionale, crimelor sexuale şi a reacţiilor publice faţă de ele

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii.

4.3. Perceptia eronata a initierii curtarii ca viol sau hartuire sexuala datorita discordantei de apetit sexual

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

Am aratat aici ca abordarea femeilor in general in spatiul public de catre un barbat necunoscut este un mod nepotrivit de a initia curtarea. O astfel de strategie functioneaza in cazul unor persoane dezinhibate, in general lipsite de prejudecati. Insa pentru cele cu mentalitate conservatoare asa ceva incalca primele doua reguli traditionale premergatoare curtarii , respectiv acomodarea temperamental-caracteriala si facerea de cunostinta prin intermediul unei a treia persoane. Daca femeia abordata astfel este si casatorita atunci este incalcata si cea de-a treia regula, iar gestul respectivului barbat atenteaza la relatia ei maritala. Sunt femei care mai trec peste primele doua reguli traditionale, dupa cum insisi barbatii o fac. Dar aceasta a treia regula este mai bine consolidata, iar semnul distinctiv al casatoriei, inelul si verigheta, este suficient pentru a impiedica abordarea.

Dar, am aratat in articolul precedent ca o astfel de abordare pasnica de catre un necunoscut intr-un spatiu urban populat este echivalata eronat cu violul sau hartuirea sexuala. O astfel de eroare in apreciere se face din doua motive: 1) insuficienta cunoastere a statisticilor violului; 2) distorsionarile psihopatologice ale celei/celui ce le identifica astfel, si care ii modifica perceptia in ciuda detinerii unor date statistice corecte. In primul caz studiul corecteaza de la sine aceasta prejudecata. Pentru cel de-al doilea caz cunoasterea detaliata a fenomenului violului, cu statistici si studii de caz este insuficienta. Persoanele specifice acestei categorii vor practica ceea ce in psihopatologie se numeste „atentie tubulara”, adica o focusare pe anumite cazuri care nu reflecta statistica. Pe de alta parte o temere de straini in spatiile nepopulate e benefica femeilor, pentru a preveni violurile si chiar rapirile sadicilor ucigasi. Insa teama excesiva de viol in spatii sigure are nevoie si de psihoterapie, desi nici ea nu da roade de fiecare data.

Exista insa un numar important de femei care se afla intre cele doua categorii. Ele inteleg ca un initiator pasnic de converstie (curtare) in spatiul public nu este un violator sau hartuitor sexual, insa sustin incriminarea sa pentru ca vor mai multe drepturi in relatia cu sotul. Majoritatea femeilor fac compromisuri dureroase in ceea ce priveste casatoria. Atat societatea contemporana cat si cele traditionale ascund o realitate ingrijoratoare in cupluri: neconcordanta apetitului sexual intre soti. Statistic vorbind apetitul sexual al barbatului e mai mare decat cel al femeii, iar asta are 3 cauze. Prima este statutul biologico-sociologic al masculului. La mamifere din care face parte si omul, s-a consolidat fenomenul ultrauzitat al haremului, cu masculii dominanti care trebuie sa fecundeze mai multe femele. Teoria haremului preistoric a ajuns desueta, in special pentru ca le este servita femeilor de catre sotii infideli care-si justifica astfel infidelitatea. Multe femei tind sa o respinga, amintindu-si cu regret de acest context. Dar ea este totusi un fapt biologic. Barbatul a mostenit aceste caracteristici ale vietii salbatice care se regasesc direct in aceste fapte.

Cea de-a doua cauza pentru aceasta neconcordanta de apetit sexual este distribuirea diferentiata pe sexe a violentei societatii umane din ultimi 50 000 de ani, cu precadere in ultimii 5 000 de ani. Am mai amintit in acest spatiu despre experimentele facute de psihologul experimental Neal Elgar Miller pe sobolani, si de Robert A. Hinde pe maimute aici . Ei au observat ca administrarea de socuri fizice dureroase precum cele electrice sau mecanice pe aceste animale a condus la cresterea nevoilor lor de consum precum cele de hrana sau cele sexuale. In aceleasi conditii asa ceva se intampla si la om. Femeile au fost in mare parte ocolite de razboaie si traumele lor au fost mai mici. Putem de aici deduce ca conversia violentei in apetit sexual a accentuat discordanta de gen a apetitului sexual. Asadar, dupa razboaiele din istorie, unii au ajuns sa cucereasca cetati cu bunuri si femei. Prin asta ei s-au imprumutat fericire din viitor, pentru ca au trimis acolo frustrarile urmasilor lor.

In fine, cel de-al treilea factor este dat de alegerile facute de femei in alegerea viitorilor soti dupa criterii mult prea materiale decat cele de compatibilitate psihico-morala, conform cu prima regula premergatoare curtarii descrisa in articolul linkat mai sus. Regula a patra a aratat ca este normal ca o femeie sa aleaga un barbat instarit, in detrimentul altuia mai putin instarit. Dar unele femei ignora prima regula ce vizeaza restul de calitati sau defecte si o supapotenteaza pe cea a patra dupa criteriile averii specifice acestei reguli. In acest caz pe termen lung aceasta predispozitie spre discordanta a apetitului sexual intre membrii cuplului se va accentua. Alegand cu mintea si nu cu inima, femeia va fi urmarita apoi de regretul prostitutiei mascate si se va simti din ce in ce mai neimplinita in respectiva casatorie.

Dar chiar si acolo unde a existat initial o oarecare concordanta si atractie mutuala intre membrii cuplului, riscul unor evolutii psihice, politice, culturale sau profesionale diferite ii poate aduce pe membrii ei in impas la un moment dat. Datorita acestor factori cumulati discrepanta de apetit sexual intre membrii cuplului a atins cote maxime atat in societatea traditionala, dar mai ales in cea moderna. Diferenta de constitutie psihica a facut ca femeia si barbatul sa para din specii diferite, dupa cum s-a mai spus mai in gluma mai in serios. La aceeasi factori de stres un barbat poate raspunde prin supraapetit sexual iar o femeie prin aplatizare libidinala. Lipsa de dorinta mutuala dintre parteneri a condus la lipsa de comunicare in viata conjugala, iar sexualitatea multor cupluri casatorite s-a redus la o simpla nevoie fiziologica pentru barbat si o corvoada pentru femeie. Viata sexuala prea frecventa sau lipsita de variatii in preludiu e o problema pentru multe femei. Ei bine, o astfel de discordanta face ca femeile sa se simta constant violate in interiorul casniciei.

Din pacate, in conditiile societatii actuale nu exista solutie multumitoare pentru ambele parti pentru aceasta problema. Epoca clasica a jafului la produs un dezastru emotional in acest cel mai intim si mai pretios loc al omului, care este familia. Iata ca noi, contemporanii, platim pentru compromisurile societatii clasice a jafului cu discordanta de apetit sexual in viata intima! Uitandu-ne inapoi in istorie, daca suntem onesti, nu prea ne raman motive de mandrie. Familia contemporana se destrama din ce in ce mai tare, si asta nu din cauza vreunei epidemii de homosexualitate raspandite de cei ce prefera acelasi sex, asa cum am sustin unii . Homosexualii insisi sunt efecte ale acestor factori de distorsiune puternica a psihicului omenesc pe care o produce civilizatia. Multe casatorii sfarsesc prin divort, fara ca sotii sa isi schimbe orientarea sexuala. Distrugerea armoniei in familie este un factor important pentru dezechilibrul emotional pentru toti membrii ei, inclusiv pentru cei mai expusi la tulburari emotionale, respectiv copiii. Rata divorturilor in tarile Occidentale si Rusia variaza intre 30 si 60 % (Spania, Portugalia, Luxemburg, Republica Ceha si Ungaria). In Statele Unite rata divorturilor este de 41 %. Riscul unui al doilea divort este de 60% iar celui de-al treilea ajunge la 73 %.

Cei ce nu recurg la divort nu sunt neaparat persoane multumite de casatoria lor. Conservatorii nu recurg de obicei la divort, desi casatoria lor poate fi ruinata. Motivele ramanerii in casatorie sunt diverse, precum copiii, teama de singuratate, razbunarea partenerului parasit, etc. De aici si sumedeniile de bancuri macabre cu sotii necomunicativi si chiar ostili, dar legati unul de altul precum o pedeapsa. Deseori sotii renunta la regula foarte importanta a verighetei de care am amintit mai sus, oferind informatii eronate despre statutul lor marital.

Situatia este aproape fara iesire. Sotii ajung nesatisfacuti sexual si isi gasesc amante. Desi prin astfel de refacere a haremului salbatic se ajunge la un compromis pentru toti membrii sai, totusi asa ceva determina o problema exterioara de natura sociologica. Chiar daca in general numarul femeilor e mai mare decat cel al barbatilor, totusi barbatii cu mai multe partenere aduc probleme pentru ceilalti barbati. Acestia fie nu vor gasi o partenera suficient de atractiva pentru compatibilitate in cuplu, fie nu vor avea partenera deloc si vor suferi de inhibitie sexuala. Asa ceva este sursa de dezechilibru social; libertatile sporite ale unora abuzeaza libertatile normale ale altora. Pe de alta parte, compromisul fidelitatii in cuplu, asa cum s-a consolidat in familia traditionala este o falsa solutie. Fortarea consimtamantului unei femei pentru a avea raporturi sexuale fara ca libidoul ei sa reflecte aceasta nevoie, chiar in cazul in care e partenera oficiala de viata, este tot un abuz.

Ei bine, daca se intampla ca o astfel de femeie care deja se simte folosita in mariaj sa fie abordata si de un necunoscut pe strada, atunci acest gest o poate supara, indiferent cat de pasnic ar fi acel barbat. Fie ca a trecut prin cateva casatorii ratate, fie ca exista in ea o lupta intre tendinta de a divorta si cea de a salva casatoria, femeia abordata astfel este repusa in aceasta mare dilema psihica. In mintea ei se creeaza in acel moment o imbinare atat a acceptarii variantei propuse de initiatorul necunoscut cat si a refuzului, cu ramanerea in casatorie, si cu pastrarea beneficiilor materiale aferente ei. Numai ca o astfel de imbinare a acestor variante de cuplu implica perspectiva unei si mai frecvente vieti sexuale, pe fondul unui apetit sexual oricum mai scazut decat al sotului. Ceea ce accentueaza acest sentiment de viol. De aceea reactia unei astfel de femei poate fi uneori agresiva fata de abordarea din partea unui necunoscut.

Din aceasta cauza initiativa exclusiv feminina pentru raporturi sexuale in interiorul casatoriei ar prinde bine acestor femei. Fiind incapabile sa isi impuna punctul de vedere in fata sotului care detine controlul economic al familiei, ele sustin atat teoria initierii exclusiv feminine a curtarii precum si a consimtamantului pentru salut sau compliment in speranta ca reusesc sa il influenteze in acest fel pe cale indirecta. Iata ca exista motive emotionale pentru care perceptia initiatorului stradal de curtare sa fie deformata. Compromisul acestui gen de femeie pentru satisfacerea sotului supralibidinal ii afecteaza direct perceptia acestui initiator pasnic de relatie. Cele doua tipuri de barbati trebuie clar diferentiate. Daca primul caz reflecta un abuz emotional, celalalt nu se termina automat intr-o relatie amoroasa. Refuzul curtarii este o optiune personala a femeii ce nu trebuie justificata nimanui. Dar reactia agresiva a femeii normale in fata unei astfel de propuneri pasnice este exagerata si se datoreaza acestui sentiment de viol pe care ea il resimte in interiorul casatoriei. Se poate deduce de aici ca cu cat acest sentiment este mai mare, cu atat reactia femeii este mai agresiva si mai vehementa. In urmatorul articol o sa descriu cazurile femeilor al caror orizont perceptiv este deformat de filtrul distorsionarilor psihopatologice.

Gabriel Baldovin

4.2. Imposibilitatea juridica de a echivala initiativa pasnica a unui barbat de curtare a unei femei cu violul sau hartuirea sexuala

4.2. Imposibilitatea juridica de a echivala initiativa pasnica a unui barbat de curtare a unei femei cu violul sau hartuirea sexuala

sociologie Baldovin   01:57

Fără Sadism! Studiu asupra abuzurilor emoţionale, crimelor sexuale şi a reacţiilor publice faţă de ele

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii.

4.2. Imposibilitatea juridica de a echivala initiativa pasnica a unui barbat de curtare a unei femei cu violul sau hartuirea sexuala

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

1. Abordarea pasnica din postura de necunoscut a unei femei in spatiul public in scopul initierii curtarii nu este viol, pentru ca nu se intrunesc criteriile violului. Acest gen de abordare a femeilor necunoscute este nepotrivit si frustrant pentru femeie, dupa cum am aratat ulterior aici . Exista insa o percepere distorsionata a faptelor conform careia acest gen de abordare pasnica ar putea conduce la viol. Conform statisticilor, 90% dintre violatori sunt persoane cunoscute victimelor, si abia 10 % sunt necunoscuti. Locurile unde se intampla violurile sunt in interiorul cladirilor, in special acasa sau in locuinta unui prieten, la serviciu, in toalete publice sau in scarile de bloc. In toata societatea occidentala statisticile sunt asemanatoare. Majoritatea violatorilor cunoscuti victimelor incep initial prin a propune acestora relatii sexuale, si recurg la viol dupa ce sunt refuzati. Cei 10 % dintre violatorii necunoscuti victimelor nu abordeaza o femeie in spatii publice populate pentru a o viola. Ei stiu ca nu se poate viola in public, pe strada, intr-un spatiu urban populat, din simplul motiv ca ceilalti anunta politia. Dimpotriva, cei care violeaza necunoscute o fac la ore tarzii in noapte si in spatii nepopulate, fara sa propuna ceva victimelor. Ei nu vorbesc si incearca sa-si ascunda cat mai mult semnalmentele pentru a nu fi ulterior recunoscuti de victima. Unii dintre ei violeaza pentru ca se afla prea jos pe scara sociala si nu isi gasesc o partenera. Altii violeaza din cauza unei conformatii psihopatologice sadice. In ambele cazuri violatorul nu cere acceptul victimei. In primul caz acest lucru este inutil, deoarece un astfel de ins este tratat constant cu refuz si renunta in a-l mai cere. In cel de-al doilea caz sadicul nu are nevoie de acceptul victimei; ba dimpotriva, el are satisfactie mai mare atunci cand victima isi manifesta dezacordul.

Exista aici si cateva situatii exceptionale. Prima este cea a abordarii unei femei de catre un necunoscut in spatiul rural, nepopulat. La fel ca si in cazul violatorilor cunoscuti din spatiul urban, si in cazul de fata violatorul incepe initial printr-o propunere pasnica, dupa care, de cele mai ori trece la viol in cazul refuzului. Statisticile variaza in functie de gradul de dezvoltare a tarii in care se intampla asa ceva. In tarile sarace o astfel de intalnire devine instantaneu viol daca barbatul e potent sexual si femeia nu are arme cu care sa se apere. In tarile dezvoltate acest lucru se intampla mai rar tocmai pentru ca femeia are mai multe instrumente de aparare.

Cea de-a doua situatie este un fenomen social alarmant in tarile subdezvoltate si consta in rapirea femeilor de pe strada cu scopul traficului lor ca sclave sexuale. Scopul initierii conversatiei acestor rapitori nu este initierea unei relatii, ci testarea psihologica a eventualei victime. Acesti proxeneti vor sa afle din conversatia cu victima daca e dispusa sa isi accepte ulterior statutul de prostituata rapita sau daca va apela la politie. Abordarea are de fapt rol de selectie. Daca o astfel de femeie ar cere ajutorul politiei, asa ceva le poate ruina „cariera”.

Dar, paradoxul este ca in aceste tari subdezvoltate, multe femei sunt dispuse sa-si asume acest risc in schimbul unui procent oarecare de reusita in cuplarea cu un barbat mai instarit care le-ar putea scoate din saracie. Altele chiar prefera statutul de sclave sexuale. Din nefericire, acesta este insusi scopul tinerii in saracie a unor astfel de tari. In aceste spatii miscarea feminista si propunerea de revolutionare a initierii curtarii nu exista decat in cercurile restranse ale femeilor educate.

Al doilea paradox al acestei propuneri de initiere exclusiv feminina a curtarii consta in faptul ca ea a venit din zona tarilor occidentale dezvoltate, in special SUA, unde rapirile femeilor pentru a fi obligate sa se prostitueze sunt mult mai rare. Intr-adevar, pe langa incalcarea regulilor traditionale de curtare, exista un oarecare risc ca inclusiv in aceste tari ca un astfel de „macho” sa fie un proxenet mascat sau violator. E normal ca femeile sa nu fie dispuse sa riste statistica, chiar daca e ceva mai favorabila, si sa prefere raspunsul negativ la astfel de abordari. De asmenea fortarea deschiderii intimitatii in fata unui astfel de strain initiator de conversatie ii provoaca femeii abordate frustrare. Dar este gresita echivalarea automata a acesteia cu rapirea sau initierea unui viol. Repet, acesta este valabil exclusiv pentru cazul initierii unei conversatii cu o femeie de catre un barbat necunoscut ei intr-un spatiu urban populat. O astfel de eroare se face si in cazul echivalarii homosexualitatii si a altor tulburari libidinale cu pedofilia. Studierea statisticilor si acestor tulburari conduce la corectarea acestor prejudecati. In acelasi fel studierea sociologiei violului convinge persoanele normale ca initiatorul stradal de curtare a unei femei in scopul formarii unui cuplu nu este un rapitor sau violator. Desigur, asta nu inseamna ca ea ar trebui sa-i si accepte invariabil avansurile.

2. Abordarea unei femei in spatiul public in scopul initierii curtarii poate deveni hartuire stradala in sensul juridic al termenului daca barbatul continua cu avansurile dupa ce a fost refuzat. Urmarirea femeii in spatiul public in scopul luarii numarului ei de telefon sau a altor date de contact se inscrie in criteriile juridice ale hartuirii. Sloganul feminist „nu=nu”, este perfect justificat. De asemenea, barbatul care jigneste, sau trece la asalt fizic asupra femeii, dupa ce a fost refuzat, se face vinovat conform prevederilor legale. Dar initierea stradala pasnica de curtare a unei femei fara violenta verbala sau fizica, si fara urmarire dupa ce femeia refuza curtarea, nu este hartuire sexuala. Legislatia internationala defineste clar „hartuirea sexuala” printr-un ansamblu de actiuni precum claxonarea, fluierarea, gesturile obscene, urmarirea, asaltul fizic, dupa cum se poate vedea aici , aici , sau aici ,

Dar, dupa cum am amintit in articolul anterior, in acest video, la minutul 01. 45,



observam ca notiunea de „hartuire sexuala” este extinsa si la comentarii verbale, complimentare sau privire insistenta, citand si promovand viziunea din site-ul stopstreetharassment.org. Practic orice barbat care ar initia apropierea emotionala de o femeie necunoscuta prin privire insistenta, salut sau complimentare ar putea fi incriminat ca hartuitor.

Intr-adevar o astfel de abordare in grup precum se intampla la secunda 34 este abuziva. Indiferent de simpatii, trebuie sa recunoastem ca o comunitate in care barbatii stau la colt de strada si propun relatii amoroase femeilor in trecere, precum ursii in rauri la prins somoni, este un peisaj jenant. Nimeni dintre noi nu ar dori asta femeilor din viata noastra, pe care le iubim si respectam. Cu toate astea, un astfel de comportament nu poate fi incriminat juridic pentru ca nu s-a produs vreo ofensa. Argumentul cum ca femeia se simte ofensata nu are valoare juridica deoarece gestul de initiere a curtarii, atata timp cat nu se repeta dupa refuz, nu se suprapune peste reperele ofensei asa cum este descris in corpul de lege. Dupa cum voi arata in articolele ulterioare, o astfel de echivalare se datoreaza dicrodantei de apetit sexual cu partenerul sau unor simptome psihopatologice care accentueaza perceptia eronata . Un astfel de comportament poate doar fi catalogat eventual ca proasta educatie si lipsa de maniere elegante, fapt care nu poate fi pedepsit prin legislatie. Oricum, asa ceva nu este ceva iesit din comun in suburbiile metropolelor, acolo unde s-au asezat marginalii inca de la inceputurile lor. A blama pe marginali pentru lipsa de maniere elegante este la fel de pueril precum blamarea femeilor care accepta sa iasa cu un barbat instarit si il refuza pe cel sarac.

Putem fi de acord ca in anumite conditii, momente si situatii astfel de abordari sunt nepotrivite. De exemplu, un compliment sau salut pe care un barbat necunoscut il face pe o strada nepopulata, intunecata si la o ora tarzie are sanse sa fie perceput de o femeie ca o agresiune. Indiferent de cat de bine plasat ar fi pe scara sociala un barbat, sau cat de potrivit ar fi pentru ea, o astfel de initiere de amicitie trebuie evitata de o femeie. In astfel de locuri se intampla violurile si rapirile de sadicii ucigasi, dupa cum voi detalia in acest articol . Asa ca femeia in cauza e orbita de trauma unei astfel de experiente. De asemenea, un compliment venit de la un sef toxic, care isi streseaza subordonatii, nu e cea mai inspirata metoda de apropiere de acestia. Oscilatia rapida intre o evaluare de diminuare si alta de ridicare a statutului celui evaluat, nu poate invoca vreo pretentie ca si persoana respectiva sa faca la fel si sa raspunda politicos la compliment.

Dar o abordare pasnica a unei femei necunoscute, urmata de neurmarirea ei in cazul refuzului, nu poate fi incriminata ca hartuire sexuala. In acelasi fel nu pot fi interzise joburi de „animatoare” sau „dansatoare” la unele cluburi sau spatii dubioase care nu castiga din spectacole de gen sau nu sunt finantate pentru ele din alte surse. Se poate intrevedea de aici ca in spatele acestor joburi se ascunde de fapt prostitutia mascata practicata de unele femei. Dar e aproape imposibil ca textul de lege sa distinga intre abuz si comportament normal. Asa ca legislatia nu va putea niciodata sa interzica complimentul sau salutul din partea unui necunoscut, fara sa incalce in acelasi timp principiile dreptului in general si a drepturilor omului in special. Conform principiilor dreptului acesti oameni nu vor putea vreodata fi pedepsiti pentru ca se uita la o femeie.

Daca legislatia nu va face o diferentiere clara intre cele doua situatii, atunci exista riscul sa devina o noua inchizitie, gata sa pedepseasca intentii inconstiente sau vini inchipuite. Din pacate legislatia si sistemul penitenciar are hibe mult mai mari pentru a putea face o astfel de diferentiere fina. Aceste institutii nu au instrumentele unei astfel de diferentieri intre cele doua intentii ale barbatilor abuzatori si cei admiratori. Punerea in practica a respectivei extinderi a notiunii de „hartuire sexuala” in campul legislatiei ar crea tensiuni sociale si abuzuri asupra barbatilor admiratori neabuzivi.

Suficienta cunoastere a statisticilor violului si a textului de lege privind hartuirea sexuala ii face pe normali sa-si revizuiasca tendinta de incriminare a initierii curtarii unei femei necunoscute. Exista totusi trei categorii de femei care sustin aceasta initiativa. Prima este cea a femeilor normale, deja casatorite, care vor sa o aplice in special in propria casatorie in ceea ce priveste initierea actului sexual conjugal. Desigur, pe langa asta ele nu vor sa fie deranjate in spatiul public cu o intentie de curtare venita de la un alt barbat. Cea de-a doua categorie este cea a femeilor abuzate emotional sau fizic, care au ramas cu sechele in urma acestor experiente, si a femeilor de constitutie psihopatologica nevrotiforma, care sufera de androfobie fara sa fi trecut printr-o experienta traumatica cu un barbat. In fine, cea de-a treia este cea a femeilor cu comportament sexual sau moral excentric, in special exhibitionistele isteroide sau prostituatele mascate pe care le-am analizat detaliat articolul acesta si acesta . Ele vor sa fie protejate in a-si pune in practica abuzurile specifice conformatiei lor psihopatologice, fie sa fie ajutate in a-si gasi un partener care sa practice doar un anumit comportament sexual. In general ele sunt si cele mai vehemente in sustinerea masurii de incriminare a initiatorului stradal pasnic de curtare ca violator sau hartuitor sexual. Impotriva ei si pentru pastrarea regulilor traditionaliste exista doua categorii de femei: prima este a femeilor tinere care nu se afla intr-o relatie serioasa si sunt gata sa experimenteze pana la intalnirea partenerului optim; cealalta este cea a femeilor conservatoare ceva mai in varsta care nu accepta initierea curtarii in spatiul public nici pentru barbati si nici pentru femei, dar in niciun caz nu o accepta exclusiv de catre femei. Mai departe am sa le descriu pe fiecare, incepand cu cazurile femeilor care sustin initiativa exclusiv feminina in curtare. .

Gabriel Baldovin

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii. 4.1. Regulile traditionale ale curtarii

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii. 4.1. Regulile traditionale ale curtarii

sociologie Baldovin   08:47

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii.

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

In ultimul an retelele de socializare s-au cutremurat in urma dezvaluirilor privind hartuirea sexuala. Totul a pornit de la plangerile unor importante actrite de la Hollywood fata de practicile producatorului de film Harvey Weinstein. Acest bulgare de zapada s-a transformat ulterior intr-o avalansa, scotand la iveala o multime de marturii ale femeilor hartuite sexual, sub arhicunoscutul hashtag #MeeToo. Unele dintre aceste marturii sunt exagerari. Dar au existat si altele care s-au dovedit reale, si au scos la lumina incapacitatea sistemului social actual de a proteja femeia in fata presiunilor artificiale de obtinere a consimtamantului pentru relatii intime. Aceasta lipsa de contracarare a acestor abuzuri a ridicat mingea la fileu pentru feminismul anilor 1990, numit si feminism de al treilea val. Acesta sustine ca trebuie schimbate regulile relatiilor dintre sexe, in sensul infranarii comunicarii mesajelor de curtare venite dinspre barbati. Mai precis, el sustine ca un barbat necunoscut trebuie sa obtina consimtamantul pentru salutul si complimentul unei femei. Prin extensie, el sustine initierea exclusiv feminina a curtarii.

In continuarea celor trei articole publicate pana acum , voi publica in continuare alte materiale privind analiza acestei propuneri din punct de vedere biologic, juridic, sociologic si politic. Pe parcursul sau voi descrie spectrul divers al categoriilor de oameni care sustin aceasta revolutie a initierii curtarii, interesele oneste sau perfide specifice a persoanelor implicate in aceasta chestiune, conflictele cu spiritul legislatiei si cu alte categorii sociale dar si solutia pe care o vad eu in stoparea abuzurilor ce se asociaza deseori cu initierea masculina a curtarii stradale . Pentru inceput voi descrie regulile prin care societatea traditionala a evitat acest gen de abuzuri precum cele mai sus, si cum ele au ajuns ineficiente in lumea contemporana.

4.1. Regulile traditionale ale curtarii femeilor si intrarea lor in desuet odata cu stilul de viata contemporan

Civilizatia umana s-a construit cu armate cuceritoare de cetati, care apoi le jefuiau si le violau femeile. Jaful armat si pirateria erau considerate de Aristotel indeletniciri mult mai respectabile decat agricultura sau comertul. Dar, in cea mai mare parte, jaful si violurile practicate de cuceritori sunt percepute astazi ca o pata neagra pe obrazul umanitatii. La animale se practica uciderea puilor de catre un mascul mai puternic decat cel ce le este tata, pentru a face femelele sa intre din nou in calduri. La oameni o astfel de pierdere a copiilor, prietenilor sau sotului in urma asediului a condus la comportamente de stres posttraumatic. Lehamitea produsa in randul invinsilor a condus la evolutia tehnicilor de aparare impotriva asediilor. Ele au functionat in urma unei inovatii in tehnica militara, in asa fel incat succesul asedierii era garantat. Dupa un timp victimele au reusit sa gaseasca remedii si asediul militar nu a mai functionat nici practic si, mai ales, nici emotional. Asa ca progresiv insusi jaful armat a fost vazut ca un act reprobabil.

Dar violurile in masa practicate in urma asedierii si cuceririi cetatilor aveau in mod paradoxal si o parte pozitiva la nivel de specie, in sensul ca evitau casatoriile intre rude. Cu cat o comunitate este mai ermetica cu atat creste riscul de imperechere intre membrii sai si implica problemele recunoscute ale consangvinitatii. Societatile primitive nu au putut evita problema asta chiar cu regulile lor complicate ale casatoriei totemice. In perioada antica si medievala riscurile au fost inca si mai mari ca urmare a izolarii comunitatilor in interiorul zidurilor de aparare ale cetatilor. Rezultatul acestui ermetism a fost acela ca comunitatile au ajuns pline cu membri cu puternice inrudiri de sange intre ei. Chiar daca ajunsesera la grade indepartate de rudenie si se puteau casatori conform regulilor sociale, ei comportau un mare risc de consangvinitate. Daca nu ar fi fost primiti straini care sa improspateze genetic acele comunitati atunci ele ar fi stagnat sau ar fi riscat copiii cu malformatii, fenomen specific incrucisarilor repetate. Aristocratia era in mod special predispusa la asa ceva, fiind o minoritate si mai ermetica fata de comunitatea in care se dezvolta. In loc sa se casatoreasca cu membri inferiori din comunitate si sa raspandeasca averea, familiile de rang inalt au facut casatorii intre veri de rang 1 sau chiar frate si sora. Din aceasta cauza malformatiile genetice au fost mai frecvente in randul aristocratilor.

Reimprospatarea genetica a comunitatii a ajuns foarte importanta, iar societatea occidentala a adoptat-o si a imblanzit-o, in asa fel incat sa nu mai produca acele mari tulburari emotionale specifice cuceririi armate. Asa ca umanitatea a invatat sa (re)foloseasca aducerea in comunitate si imperecherea unor indivizi cu experienta sociala sau geografica diferita, originara in cultura jafului. S-a renuntat la politica fortei militare si s-au instituit patru reguli de curtare prin care consimtamantul femeilor sa fie primit in mod natural, fara a le abuza.

Prima dintre aceste reguli este compatibilitatea fizica, psihica si morala a barbatului, adica calitatile sale atractive precum sanatatea, integritatea corporala, lipsa de dizabilitati mintale, generozitatea, umanismul etc.. Initial casatoriile erau aranjate de parinti. Apoi rolul parintilor in aranjarea casatoriilor s-a diminuat, si alegerea se facea de catre viitori soti dintre persoanele din proximitatea comunitara si profesionala. La nivelul bazei piramidei sociale ale comunitatii cei doi viitori soti sau iubiti se cunosteau mai intai ca oameni si abia apoi ca intimi. A doua regula este maniera eleganta a facerii cunostinta (introducing) sau scrisorii de recomandare. Ea deriva din susmentionata nevoie de diversificare a fondului genetic al comunitatii consolidate pe timp de mai multe secole. Dupa mai multe astfel de incrucisari continue intre membrii comunitatii si aparitia riscului de consangvinitate, a fost incurajata aceasta politica a aducerii unui strain prin intermediul facerii de cunostinta sau scrisorii de recomandare. El era pur si simplu introdus intr-un cerc restrans de cunoscuti sau intr-o microcomunitate de catre o persoana care garanteaza pentru calitatile lui morale. Fara prezentare, curtarea venita din partea unui astfel de barbat era riscanta pentru o femeie. Dupa ce a fost prezentata, o astfel de persoana poate cocheta cu o persoana de sex opus din interiorul grupului in scopul initierii curtarii si crearii unui cuplu.

Asa ca nevoia de „sange proaspat” al unui strain a fost facilitat de aceasta practica a facerii de cunostinta sau scrisorii de recomandare. Aristocratii au devenit foarte mobili, facandu-si vizite sau organizand numeroase petreceri in care indivizi cat mai diversi si departati geografic sa se cunoasca. Protocolul de prezentare la resedintele aristocratilor a ajuns foarte divers. Casatoriile intre membrii familiilor regale din diferite tari au ajuns si motive de alianta. Chiar si in comunitatile rudimentare aparitia unui strain starneste curiozitate, ceea ce implica de la sine un protocol mai rudimentare de prezentare a sa din partea celor ce il cunosc. Aceasta regula a ramas in picioare pana astazi.

Cea de-a treia regula este varsta femeii. O femeie putea fi curtata in trecut (si la fel se intampla si astazi in mare parte) doar intr-un anumit segment de varsta, respectiv cea premaritala. Societatile traditionale au facut presiuni asupra femeilor sa se casatoreasca, iar varsta optima in general pentru casatorie era de 17-26 de ani. In cultura occidentala clasica, cele care rezistau acestor presiuni riscau sa sfarseasca pe rug, ca vrajitoare. Dupa aceasta varsta si experienta de viata, majoritatea femeilor se afla deja in relatii stabile si nu mai vor sa fie abordate de barbati, sau nu vor sa isi riste securitatea relatiei. In acel moment curtarea a fost inutila si chiar agasanta inclusiv in societatile traditionale, desi unele femei au acceptat-o in cazul in care nu se aflau deja intr-o relatie.

In sfarsit, cea de-a patra regula este restrictia de abordare a femeilor ce apartin unei clase sociale superioare. Un barbat poate face curte unei femei doar daca ea e membra a aceleiasi clase sociala cu el, sau a uneia inferioare. Exceptiile s-au datorat situatiilor speciale. Casatoriile sau relatiile stabile intre o femeie cu un barbat ce are statut social inferior, au fost posibile in special dupa razboaie, cand numarul de barbati s-a redus. Insa in aceste cazuri n-a mai fost vorba despre o curtare in adevaratul sens al cuvantului.

Acestea sunt reguli „premergatoare” curtarii si nu niste etape de succes sigur ale ei. Ele sunt doar niste conditii ale inceperii curtarii, si nu comportamente prestabilite ale membrilor cuplului in interiorul ei. Faptul ca una sau mai multe sau toate aceste conditii sunt indeplinite de un barbat nu inseamna ca deja se afla in curtare. Ele il indica drept un potential partener pentru respectiva femeie. Indeplinirea acestor conditii este o proba eliminatorie pentru o eventuala incepere a curtarii. Daca femeia refuza curtarea, atunci criteriile acestea nu ajuta cu nimic formarea unui cuplu. Prin urmare, aceste reguli sunt doar niste conditii ale curtarii, adica sunt necesare dar nu suficiente pentru ca barbatul sa inceapa curtarea. Intr-un articol ulterior voi arata ca, pe langa ele, exista un alt set de reguli eliminatorii care se refera la etapele premergatoare curtarii , si ca abia dupa ce acestea sunt indeplinite poate incepe propriuzis curtarea. Ghidul bunelor maniere este cel care ofera reguli ceva mai clare din interiorul curtarii, asa cum se pot vedea la pag. 8-9 din acesta:



Ultimele doua reguli de mai sus au fost mai clar afirmate in cultura traditionala. Civilizatia a venit in consolidarea lor cu doua institutii aferente. Pentru cea de-a treia regula s-a creat institutia casatoriei si a inelului/verighetei, ca semn distinctiv al persoanei aflate deja intr-o relatie stabila. Acest semn distinctiv a fost menit sa evite astfel de situatii neplacute. Pentru cea de-a patra regula s-a creat vestimentatia diferentiata. In secolele trecute apartenenta la o astfel de clasa sociala era clar semnalizata de hainele purtate in viata de zi cu zi. Cuplarea unor membri din clase diferite era practic imposibila pentru ca insasi curtarea era evitata inca din fasa ca urmare a acestor semne. In anumite tari occidentale culoarea purpurie era folosita in vestimentatie exclusiv de regalitate. Daca un membru al unei clase inferioare folosea haine purpurii, atunci el risca sa fie pedepsit cu inchisoarea. Pentru cea de-a patra regula s-a consolidat insasi cultura, care a avut ca punct central dansul si muzica, ce a facilitat apropierea dintre straini in petreceri campenesti, banchete sau baluri cu scopul curtarii in vederea casatoriei.

Celelalte doua au fost mai evazive, dar foarte importante. Faptul ca nu au fost afirmate clar nu inseamna ca le n-au existat implicit. Cea de-a treia regula faciliteaza sanse mai mari in succesul curtarii. Un barbat necunoscut a fost si inca este fi privit cu suspiciune de o eventuala partenera, tocmai datorita acestor relicve a societatilor jefuitoare pe care le-am amintit. Un strain pentru care poate garanta un membru de baza al comunitatii este tratat mai familiar. Cea de-a treia este menita sa mentina sau sa ridice statutul social al femeii si reflecta standardele de selectie specifice sexualitatii sale feminine. Poeti sau alti indragostiti au fost respinsi constant de femei apartinatoare unor clase sociale superioare, chiar daca sentimentele lor au ramas consemnate in istorie.

Altii descopera cu surprindere regula a patra si lasa impresia ca n-au inteles mare lucru din natura umana sau a societatii. Exista in mediul online o multime de filme care se pretind a deconspira un presupus comportament feminin imoral de raspuns diferit la initiativa unuia si aceluiasi barbat de curtare din postura de baza a piramidei si apoi de varf. Autorii acestor filme dau impresia ca dezvaluie perfidia unor anumite femei care se indragostesc de situatia materiala. Intr-adevar, cand femeia abandoneaza o relatie stabila de logodna sau casatorie (certificate prin semne distinctive precum inelul si verigheta) in urma unui astfel de initiator stradal de curtare, acest fapt se apropie de prostitutia mascata despre care am discutat aici  . Dar nu e nimic anormal in aceste exemple date de ei atunci cand femeia nu se afla intr-o astfel de relatie. Refuzul curtarii initiate de lucratorul de la baza sistemului social, si acceptarea curtarii initiate de un barbat ce pare a apartine varfului, urmeaza aceste reguli puternic inradacinate in cultura traditionala. Problema e la cei ce descopera abia acum aceste reguli din postura de sociologi incepatori.

Dupa cum vedem, initierea stradala a curtarii este exclusa de aceste reguli premergatoare traditionale. Insa de la o vreme aceste institutii traditionale au inceput sa nu mai fie clare. Stilul de viata contemporan a adus noutati de nebanuit in momentul in care societatea le-a creat. Clasele sociale nu mai sunt atat de ermetice precum in trecut. Ciclurile de motivatie personala pot duce la urcari si coborari pe scara sociala in decurs de o perioada scurta. Apartenenta la o clasa sociala superioara nu mai e nevoie sa fie semnalizata atat de clar, pentru ca clasele sociale nu mai sunt atat de ermetice. In scurt timp statutul social al cuiva se poate prabusi sau poate creste. In aceste conditii astazi vestimentatia nu mai este un indiciu clar pentru apartenenta la o anumita clasa sociala. Un barbat dintr-o clasa superioara se poate imbraca fad pentru a nu atrage atentia si a se bucura de traiul in comunitate. Dimpotriva, un altul ce apartine unei clase inferioare isi poate permite sa cumpere un costum foarte scump, chiar daca ar putea fi singura achizitie pe o perioada lunga de timp din cauza pretului. Iata ca vestimentatia nu mai este un criteriu de asigurare ca un potential partener face parte dintr-o clasa anume.

Apoi, libertatea de miscare a permis relocari ale persoanelor in zone necunoscute. Rezultatul a fost un imens aflux al strainilor pentru care nimeni nu poate garanta, fiind necunoscuti. Retelele de socializare au permis astfel de calatorii virtuale in mediul on-line unde regulile traditionale a prezentarilor au fost sparte sub curiozitatea noului si ineditului. Relocarile frecvente si lipsa de timp specifica stilului de viata contemporan au facut ca regula prezentarii in general sa fie uitata. Mai mult decat atat, chiar si in cazul apartenentei la o comunitate traditionala, aceasta regula este uneori trecuta cu vederea de femeile neatractive care nu se afla intr-o relatie amoroasa. Din dorinta de a forma un cuplu cu cineva, ele sunt dispuse sa-si asume riscul de a fi abordate de un criminal.

In al treilea rand, institutia casatoriei a palit. Neincrederea fata de institutiile statului ii face pe multi sa nu-si oficializeze relatia, cu toate ca stilul lor de viata e identic cu cel al persoanelor casatorite. Mai mult decat atat, femeia moderna se casatoreste mai tarziu, dupa consolidarea carierei. Lipsa inelului/verighetei de la deget poate comunica potentialului initiator de apropiere emotionala o informatie eronata, conform acestui standard. Apoi, industria cosmetica si chirurgia estetica au adus si mai multa confuzie in aceasta regula. Ele au facut ca varsta femeii sa fie foarte greu determinata dupa modul in care arata si sa para la prima tinerete, cand acest gen de abordare nu este nepotrivit.

In sfarsit, insusi sistemul social capitalist care se lauda cu libertatea acordata cetatenilor este o mare farsa . In trecut limitele libertatilor cetatenesti erau foarte stricte si cel ce le incalca risca diferite pedepse. Astazi pe hartie se spune ca cetateanul e liber sa aleaga, insa alegerea lui e influentata de un urias si nemilos aparat propagandistic de manipulare. Promisa libertate din societatile capitaliste nu se distinge pre mult de politica fortei din cele dictatoriale sau autoritariste din trecut. Diferenta principala consta in interpunerea tehnicilor de inginerie a consimtamantului intre politica fortei si refuz, ceea ce s-a numit ulterior Relatii Publice (PR). Acolo unde PR-ul da gres, supranumitele state libere recurg cu voiosie la politica fortei, folosind arme ceva mai sofisticate. Acestea de obicei nu ucid, dar produc suficiente daune fizice sau psihice, incat libertatea garantata de constitutiile statelor pare mai curand o inselaciune decat un fapt real.

Aplicarea tehnicilor diverse de manipulare si de fortare a acceptului in societatea contemporana este un abuz tipic al autoritatilor care a fost aplicat in acelasi fel privind consimtamantul femeilor in curtare. In spatiul occidental au aparut numeroase carti cu tehnici diverse de agatat (pick up art) care calca efectiv in picioare refuzul initial al femeii abordate in a accepta curtarea. Desi exista inclusiv prevederi legale privind hartuirea stradala, conform acestor practici criminale de obtinere artificiala a consimtamantului la nivelul inalt al societatii, unii le practica constant, ceea ce a adus aparitia sloganului feminist „nu inseamna nu” (#nomeansno).

Iata ca aceste reguli pot fi foarte usor ocolite. Restrictiile traditionale in ceea ce priveste initierea relatiilor amoroase au intrat intr-un anumit impas in zilele noastre. Initierea directa a curtarii in spatiul public, in special pe strada, fara testarea si familiarizarea psihico-morala traditionala a economisit timp pentru formarea relatiilor amoroase. Insa a adus si numeroase alte probleme emotionale care au iesit de curand la iveala. In raport invers proportional cu slabirea acestor reguli, au aparut si abuzatorii de tip Casanova si prostituatii ascunsi pe care i-am descris in acest articol . Am aratat acolo ca nu doar barbatii au ajuns sa abuzeze aceste reguli traditionale premergatoare curtarii. Femeile le abuzeaza de asemenea. In zonele urbane exista numeroase petreceri la care omul contemporan se duce zilnic, pentru a-si petrece timpul liber dupa orele de munca. Destule petreceri de acest gen simuleaza institutia traditionala a petrecerii, in special pentru barbati. In aceste localuri sunt angajate femei „animatoare” care le dau in mod intentionat gresit impresia ca acolo ar fi un loc pentru cunoastere de partenere in vederea crearii unui cuplu. Rolul lor principal este acela de a zambi si a flirta artificial cu barbati ce cauta o relatie. Avand in spate un intreg mecanism al consumului, o astfel de animatoare primeste bonusuri daca convinge un astfel de pretendent naiv sa fie cat mai generos si sa consume cat mai mult. Unele astfel de cluburi au preturi mari la intrare sau la produsele consumate, astfel ca vorbim de un adevarat angrenaj de profit al seductiei. Vorbim in acest caz de o vindere inselatoare a sperantei de initiere a unei relatii, in conditiile in care, animatoarea in cauza nu este interesata de o astfel de curtare din partea unui astfel de barbat, si l-ar rejecta in afara cadrului clubului.

Iata ca argumentul accelerarii timpului pentru consolidarea cuplului si spargerea regulilor traditionale premergatoare curtarii are un revers periculos. Fie ca vin din partea femeilor, sau a barbatilor, aceste fenomene sociale abuzive sunt greu de contracarat. Nu exista institutii specializate pe asa ceva. Este imposibil de distins intre o astfel de animatoare si o clienta fidela. In tarile care nu incalca drepturile omului autoritatile contrapersecuta partial pe barbatii abuzatori de tip Casanova pentru a-i impiedica sa comita abuzuri emotionale asupra femeilor. De exemplu, in Olanda, un macho cu o masina scumpa este oprit de politisti si luat la intrebari cu privire la veniturile lui. Insa doar cei care sunt mai putin instariti, care nu pot dovedi provenienta banilor pentru achizitionarea acestor masini, pot fi reperati si identificati. Pe langa ei exista si abuzatori Casanova isi pot justifica foarte bine proprietatile. Ei apartin unei familii instarite sau au trecut printr-o ascensiune sociala accelerata dupa ce au fost foarte activi pe piata muncii si au castigat foarte bine intr-o anumita perioada. Si acest tip de „parvenit” este exact profilul abuzatorului Casanova. Iata ca eficienta acestei masuri este de asemenea doar partiala. Mai mult decat atat, aceste mici obstacole functioneaza in tari in care abuzurile asupra femeilor sunt oricum mai rare. In tarile cu abuzuri frecvente asemenea masuri nu se iau deloc. Si asta deoarece autoritatile insele, de la politistul de la baza sistemului pana la politicieni si marii ingineri sociali, folosesc din plin aceste comportamente pentru a-si spori averile si libertatile.

Miscarea feminista a luat atitudine fata de aceste abuzuri, descriindu-le mai mult sau mai putin fidel, si condamnandu-le public. Problema a devenit intr-adevar alarmanta si necesitatea unei dezbateri publice pe acest subiect este din ce in ce mai mare. Multe femei s-au rigidizat emotional si s-au radicalizat dupa ce au trecut prin diferite experiente negative in relatiile lor amoroase. Ele nu vor sa mai traiasca o asemenea experienta si au ajuns sa deteste barbatul macho. Unele dintre ele adopta pozitii radicale precum extinderea notiunii de „hartuire sexuala” sau chiar cea de „viol” catre aceste comportamente de tip Casanova, dupa cum am mai amintit in articolul anterior http://baldovinconcept.blogspot.ro/2018/05/3-abuzurile-comportamentului-seducator.html , prin acest video, la minutul 01. 45,



Altele nu sustin incriminarea legislativa a celui ce abordeaza o femeie necunoscuta in spatiul public in scop de curtare. Ele vor doar manipularea regulilor traditionale privind curtarea prin unele libertati in plus acordate femeilor, dupa cum am amintit deja in seria de articole inceputa aici  . O astfel de viziune promoveaza mentalitatea initierii primului pas exclusiv de catre femeie in relatiile amoroase in toate contextele si la orice varsta.

Principala problema a acestei revolutii este aceea ca regulile traditionale sunt deja bine consolidate in mentalul colectiv. Nu se pot face derogari doar pentru femei in privinta initierii curtarii. Cine are o mentalitate traditionala va refuza ideea de initiere a curtarii din postura de persoana necunoscuta atat pentru barbati cat si pentru femei. Apoi, nu exista argumente juridice pentru incriminare, dupa cum voi detalia in articol urmator.

Gabriel Baldovin

3.3. Abuzurile comportamentului seducator de tip isteroid

3.3. Abuzurile comportamentului seducator de tip isteroid

sociologie Baldovin   01:53

Fără Sadism! Studiu asupra abuzurilor emoţionale, crimelor sexuale şi a reacţiilor publice faţă de ele

3. Abuzurile cu consimtamant natural in relatiile amoroase 

3.3. Abuzurile comportamentului seducator de tip isteroid 

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

Abuzurile comportamentului seducator de tip isteroid reprezinta urmatoarea treapta a abuzurilor consimtamantului natural in cuplu, pe linie descendenta pe scara sociala. Ele au fost lansate de la inceputul societatii clasice (bazata pe razboi de cucerire) de catre varful piramidei sociale asupra tintelor sexuale din straturile sociale inferioare. Diferenta dintre aceste abuzuri reflecta diferenta dintre clasele sociale carora le sunt specifice. Dupa cum am vazut in articolul precedent http://baldovinconcept.blogspot.ro/2018/03/abuzurile-neviolente-in-relatia-de.html , poligamia fortata si prostitutia mascata pun in joc castiguri materiale semnificative. Persoana care practica prostitutia mascata inceteaza actul de seductie si ramane in relatie pana la ivirea unei oportunitati mai mari. Ea devine o persoana monogama decenta dupa ce se casatoreste, conform cu idealurile sale de ascensiune sociala. Doar atunci cand se iveste oportunitatea unui beneficiu material mai mare intr-o alta relatie ea raspunde avansurilor unui partener mai instarit material.

Dimpotriva, comportamentul seducator de tip isteroid e mai curand o joaca autosugestiv-psihopatologica. Dintre criteriile prezentate de DSM V pentru "Tulburarea de personalitate de tip histrionic" 301.50 (F60.4) sunt relevante cele de la numarul 2, 5 si 8, anume:

"2. Relatiile cu ceilalti sunt caracterizate prin conduita erotizata inadecvata
(4) 5. Folosirea aspectului fizic pentru a atrage atentia
8. Considera relatiile mai intime decat sunt"

Ceva mai explicite sunt cele ale variantei a III-a revizuita a DSM , tot cele de la numarul 2, 4 si 8:

„2. Interactiunea cu alte persoane este adesea nepotrivita din cauza comportamentului inadecvat, cu tenta sexuala sau provocatoare.
4. Se folosesc in mod regulat de aspectul sau fizic pentru a atrage atentia asupra sa.
8. Apreciaza gresit relatiile sale cu cei din jur si considera ca aceste relatii sunt mult mai apropiate decat sunt in realitate.”

(Numita in trecut "Psihopatia isterica", aici sau aici  )

Istericul in general este un seducator. Fie barbat, fie femeie, istericului ii place sa seduca si asteapta fluxuri de dragoste de la „sursa”, fara a se angrena in construirea unei relatii de cuplu cu „victima”. Foarte important in cazuistica de fata sunt cateva caracteristici definitorii ale isteriei, respectiv teatralismul, simularea sau bovarismul, dupa cum pot fi observate la pagina 441 din acest tratat de psihiatrie  sau la pagina 105 din acesta: 

Persoanele din aceasta categorie nu sunt interesate in principal de castiguri materiale, desi nu le-ar refuza. Din aceasta cauza, daca persoana isterica ajunge intr-o relatie de cuplu, partenerul sau este neaparat membru al unei clase superioare. Daca istericul este si o persoana atractiva fizic, atunci se poate intampla sa experimenteze sporadic prostitutia mascata. Insa, spre deosebire de persoanele care practica asta constant, persoana isterica nu pune pe primul plan castigul material, ci insasi seductia, care se manifesta aproape instinctiv, inconstient. Aceste persoane isi continua constant comportamentul de seductie, chiar si dupa casatorie si chiar daca nu au perspectiva intrarii intr-o relatie mai avantajoasa material. Spre deosebire de persoana prostituata mascat, istericul seducator nu are inteligenta sau disponibilitatea emotionala de a se opri din seducerea altor membri ai anturajului, ceea ce poate sa ii afecteze eventuala casatorie.

Prin comportamentul de seductie, istericul se imbata bovaristic cu iluzia de apartenenta la o elita superioara, pe care el o intelege ca abuziva emotional fata de altii. Isteroidul nu pune in practica abuzurile de mai sus pentru ca el nu are experienta insasi vietii de varf social, si nu detine instrumentele specifice de a le pune in practica. Originea lui sociala este una mijlocie sau modesta pe scara piramidei sociale. Dominatia sa asupra celorlalti este traita de el la nivel simbolic, iluzoriu. Aceasta iluzie este mult mai importanta pentru el decat o punere in practica a acestor interese, invers decat o face poligamul de fortare aflat in varful piramidei sociale si persoanele ce practica prostitutia mascata. El vede seductia ca pe un act de putere asupra persoanei seduse. Disponibilitatea de satisfacere a dorintelor celuilalt ce urmeaza indragostirii este perceputa ca o slabiciune specifica unui nivel inferior pe scara piramidei sociala.

Desi mimeaza teatralist afectiunea fata de membrii anturajului propriu sau ai unor „cercuri inalte”, istericul nu se indragosteste autentic tocmai din aceasta teama viscerala de inferioritate sociala prin care afectiunea este echivalenta cu slabiciunea. Atunci cand un membru al anturajului se arata indiferent la „farmecele” sale, istericul, fie barbat fie femeie, poate dezvolta accesele de furie sau ostilitate spre acea persoana. (Din aceasta cauza isteria este confundata deseori de neprofesionisti cu tulburarea de personalitate de tip exploziv.) Explicatia unui astfel de comportament sta exact in refuzarea acceptarii supunerii seductive din partea persoanei indiferente. Puterea sa de seductie ii confirma istericului la nivel simbolic apartenenta bovarista la o clasa sociala superioara. Refuzul seducerii din artea anturajului este echivalent in perceptia isteroida cu refuzul acceptarii statutului la aceasta clasa.

Atunci cand vreun membru al anturajului se agata in plasele farmecelor sale, istericul ii raspunde printr-o atitudine superioara, aroganta si dispretuitoare. Respingerea nu este indiferenta, ci dominatie, conform mentalitatii sale de echivalare a seductiei cu puterea. Dupa cum am precizat mai sus, acest comportament este menit sa ii confere la nivel autoiluzoriu un statut de superior social. Aceste persoane urmaresc mai curand de o anumita pozitie sociala autoerotica reflectata in potentialul/ potentiala partener/ partenera. Daca „victima” intra intr-o alta relatie, dupa o anumita perioada, atunci ea este perceputa de catre persoana isterica drept un tradator si detractor demn de a fi aspru pedepsit. La fel ca si in cazul imunului la seductie, si cel ce se orienteaza spre alt partener dupa ce a fost respins este tratat cu ostilitate dupa ce si-a incetat interesul fata de isteric. Aceste persoane sunt percepute de isteric ca niste contestatori al statutului social iluzoriu care ii hraneste bovarismul.

Fie femeie fie barbat, istericului ii place negativismul. Ambii traiesc in mod ciudat satisfactia "da"-ului prin "nu", si a "nu"-ului prin "da". Barbatii isterici parasesc femeia cu care simuleaza o relatie tocmai pentru ca au aceasta bizara satisfactie a sentimentului de a ramane in acelasi timp impreuna cu ea printr-o noua cucerire. Ei sunt niste Casanova. Femeile isterice au aceasta satisfactie inainte de a se ajunge la o relatie de cuplu. Si femeia isterica si barbatul isteric se incarca cu satisfactie in mod paradoxal din suferinta partenerului parasit sau refuzat.

Mai departe o sa detaliez aceste caracteristici generale aplicate la particularitatile fiecarui gen.

Barbatii Casanova (artistii agatarii) sunt acei isterici ceva mai aratosi fizic, adica niste macho. Aproape toti practica exercitii de body-building, nu atat pentru sanatate cat pentru a se pastra „in forma” in ceea ce priveste seductia. La fel ca si femeia isteroida, nici barbatul Casanova nu este interesat de constructia unei relatii stabile de cuplu pe termen lung, ci de seducere si parasire ulterioara. Acuplarea sexuala cu cat mai multe femei este un scopul principal al vietii lui. Barbatul Casanova vede femeia doar ca un trofeu, si este dispus sa o paraseasca pentru alta femeie doar pentru ca aceasta este o alta, dupa o perioada de simulare a relatiei de cuplu. El vrea doar sa se distreze si schimba femeile precum hainele. Prin astfel de comportament acesti barbati isi intaresc iluzoriu stima de sine, traind sentimentul de a fi mascul alfa cu acces la grupul de femele aferent, asa cum se intampla la anumite animale. Un astfel de comportament este o pervertire a ideii de intimitate in favoarea iluziei de vedeta consumista sau VIP, care poate avea orice partenera isi doreste, dupa cum am aratat in articolul precedent la poligamul de fortare .

Mecanismele psihice ale acestor doua tipuri de abuzuri sunt aproape identice. Diferenta consta in faptul ca poligamul de fortare e mai bine pozitionat social si isi poate permite cadouri pentru obtinerea consimtamantului natural al victimei in timp ce Casanova rar face cadouri tocmai datorita pozitiei sale sociale inferioare. Poligamul nedeclarat isi doreste simularea unei familii provizorii in lipsa celei oficiale, iar barbatul Casanova isi doreste seducerea cator mai multe femei si relatii sexuale cu ele. Poligamul nu isi doreste cantitate, precum Casanova, ci calitate. El alege doar o femeie pentru ca i se pare foarte speciala, dupa care incepe atragerea ei intr-o relatie.

Prin cuceririle sale continue barbatul Casanova isi intretine iluzia de apartenenta la o elita sociala, precum poligamul instarit sau marii bogati ai lumii care pot avea orice femeie doresc. Cu cat femeia cucerita e mai aratoasa si mai bine pozitionata social, cu atat autoiluzionarea ca el ar fi un zeu pe pamant e mai credibila. Desigur, acest lucru are un impact emotional foarte negativ asupra femeii inselate sau abandonate pentru o noua captura.



Daca e si inteligent si stie sa-si mai tempereze din puseele seducatoare, barbatul Casanova poate deveni escroc afectiv ce practica prostitutia mascata, manager sau politician. Daca nu e inteligent, atunci el poate ajunge artist cu succes mai mare sau mai mic la public; comportamentul seducator vine ca o manusa peste aceasta profesie.

Femeile isteroide isi consuma erotismul in zona flirtului, fara sa avanseze la acuplare sexuala, spre deosebire de barbatul isteric erotic (Casanova). Ele vor doar sa seduca si nu sa ajunga la cuplu sau contact fizic. Nu le place sa avanseze intr-o relatie, iar cand o fac nu sunt fericite in ea. Accepta sa devina sotii in special pentru statutul social al sotului. Ca si barbatul Casanova, si ele pot ajunge sa practice sporadic prostitutia mascata, atunci cand castigurile materiale sunt foarte consistente. Nu le place viata sexuala normala dar o pot accepta ca pe un compromis in casatorie sau in relatii pasagere. Femeia isterica seducatoare este o anti-Casnova probabil si din cauza culturii traditionale a rezistentei feminine la avansurile masculine. Daca sunt cultivate, femeile isteroide pot adopta o mentalitate feminista, uneori cu excese extremiste. (Viceversa nu este valabila- nu orice feminista este si isteroida) Insa, la fel ca si barbatul Casanova, care are satisfactia paradoxala a ramanerii in relatie dupa ce paraseste, si femeia isterica traieste paradoxal sentimentul avansarii intr-o relatie de cuplu prin respingerea oricarui avans. Datorita faptului ca par niste sfinte insingurate, uneori multi barbati se indragostesc de ele si-si risipesc averea incercand sa le atraga atentia. Refuzul lor este paradoxal si constant dublat de preocuparea spre a arata cat mai bine si de a provoca pasiuni si suferinte cat mai intense.

Male Tears GIF from Maletears GIFs

Abuzurile isterice de forma exhibitionista

Un caz cu totul special de comportament isteroid este dat de persoanele de conformatie libidinala exhibitionista. Acesta consta in satisfactia libidinala a expunerii unor parti anatomice sexuale primare sau secundare in public sau in fata necunoscutilor. Atat barbatii cat si femeile cu un astfel de comportament libidinal au satisfactia bizara a socarii victimei. Nici barbatii si nici femeile exhibitioniste nu sunt persoane interesate de relatii sexuale cu victimele lor. Daca un barbat cu astfel de comportament exhibitionist atrage o femeie, si ea ii da semene ca ar dori o relatie cu el, el se retrage pur si simplu, evitand relatia*. .

In acelasi fel nici femeile exhibitioniste nu vor relatii sexuale cu barbatii pe care vor sa-i socheze. Ele sunt prin definitie provocatoare. Nu vor sa intre intr-o relatie, ci doar sa tatoneze provocator la acest stadiu de seductie de dinaintea contactului fizic. Practic viata lor "sexuala" e bazata pe abuz psihic. Ele sunt dependente de ea precum un narcoman de drogul lui. Barbatul care nu raspunde farmecelor istericei e cel mai mare dusman al "vietii ei sexuale" traite la nivel pur de flirt. De aici reactiile ei explozive de furie au fost echivalate de limbajul comun cu isteria. Femeile exhibitioniste nu se comporta precum barbatii exhibitionisti in special datorita riscului de a fi violate. Din aceasta cauza majoritatea lor sunt sustinatoare infocate a initierii exclusiv feminine a relatiilor intime, si chiar militeaza pentru incriminarea barbatilor care initiaza un prim contact cu o femeie necunoscuta prin compliment sau salut ca hartuitori sexuali. Pentru a se manifesta liber ele au nevoie de un cadru protector precum cluburile de streap-tease, teatrele sau alte institutii. Uneori ele lucreaza in industria filmelor pentru adulti, dar au satisfactie erotica mai mult din partea echipei de filmat care priveste de pe margine decat fata de ce face partenerul ei cu ele in scena respectiva.

In tarile civilizate exhibitionismul feminin a fost folosit in mod paradoxal pentru revigorarea relatiilor banalizate in cuplu pentru membrii claselor superioare, dar si pentru a provoca dezechilibru emotional celor din clasele de jos, conform interesului pe care l-am detaliat aici. Casatoria este un compromis specific societatii traditionale intre aceste tendinte diferite ale dezvoltarii sociale a sexelor. Indiferent de cat de reusit este un cuplu, si de cat de sudat e, acesta va trece invariabil prin anumite crize de plafonare. Acestea vin in special odata cu transfigurarea libidoului feminin in maternitate. Apoi, ele apar si datorita intentiei instinctual-ancestrale a sexualitatii masculine de a experimenta relatii sexuale cu alte partenere, care creeaza insecuritate sotiei. Unii astfel de barbati nu se mai simt bine in cuplu si divorteaza cu scopul implicarii intr-o alta relatie. Altii practica poligamia mascata. Insa cei mai multi folosesc flirtul ca escapada maritala simbolica, iluzorie, fara ca asa ceva sa se intample in realitate, cu pastrarea casatoriei oficiale.

De aceea flirtul si/sau chiar comportamentul exhibitionist au fost incurajate de cultura occidentala. Femeile s-au simtit astfel libere sa se imbrace cat mai provocator si atractiv, spre deliciul audientei. S-a creat astfel la nivel simbolic satisfactia unei recuplari, fara ca relatia oficiala de cuplu sa fie afectata. Vederea unei femei imbracata sumar sau flirtul cu o persoana cuplata oficial au avut functie psiho-afrodisiaca pentru aceste cupluri rutinate, evitand astfel problemele legate de divortul real si recasatorie. Un astfel de comportament de aratare a formelor intime de catre femei intareste astfel cuplurile mongame traditionale din spatiul modern occidental, printr-o iluzorie satisfactie poligama. Membrii cuplului oficial au trait satisfactia reinventarii prin el insusi. Iata ca pentru casatoriile rutinate acest comportament are rol de sudura.

Legislatia a devenit din ce in ce mai permisiva in intampinarea nevoii acestor cupluri de a se improspata, dupa scaderea apetitului membrilor sai unul pentru celalalt. In fond ea a fost creata si este in continuare folosita si controlata de cei care au trecut prin aceste experiente de cuplu. Ea a protejat pe cat posibil femeia exhibitionista de eventualele abuzuri, precum hartuirea sexuala sau violul, chiar daca in acest moment a ajuns sa scape lucrurile de sub control, dupa cum am aratat in articolul precedent.

Plecand de la aceasta mentalitate, isteria feminina a trecut astfel si ea la un alt nivel, apropiindu-se de exhibitionism sexual in zilele noastre. In secolul al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea isteria era una victoriana, seducand „spiritual”. Dimpotriva, odata cu protectia legala de la sfarsitul secolului al XX-lea si inceputul celui al XXI-lea, ea a devenit foarte seducatoare fizic. Din aceasta cauza, in criteriile comportamentului isteric seductia sexuala a devenit din ce in ce mai vizibila in editiile succesive ale DSM. Comportamentul isteric a ramas totusi acelasi in anumite privinte: de exemplu incercarea de curtare a istericei de catre un barbat aflat pe aceeasi treapta sociala, pentru atragerea ei intr-un cuplu, este tratata si astazi prin refuz. Iar daca adera la feminism, isterica in cauza poate provoca si scandal, acuzand pe cel in cauza de hartuire sexuala, desi el a fost pasnic in abordare. (Sunt excluse de aici femeile care fac scandal fata de cei ce le abordeaza prin violenta verbala, fizica sau atitudine vulgara). La fel ca si in trecut, daca statutul social al pretendentului nu este suficient de mare, sau daca acesta nu vine cu o „eticheta” comportamentala mult mai rafinata decat cea a clasei in care face ea parte, isterica nu consimte la aceste insistente, dar se comporta in continuare provocator.

Aceasta mentalitate exhibitionista a fost afirmata zgomotos odata cu feminismul din anii 1990. Practic evolutia relatiei cu sexualitatea a feminismului repeta insasi evolutia isteriei. Daca feminismul anilor 1960 era un neopuritanism, precum era isteria postvictoriana, dimpotriva in anii 1990 au aparut voci in interiorul feminismului care si-au afirmat foarte vocal si uneori vulgar sexualitatea.

O astfel de atitudine este asanumita „Filosofie a curvei” afirmata de catre Elizabeth Wurtzel:

„Intentionez sa strig, sa strig, sa ambalez motorul, sa strig cand simt asta, sa-mi revars furia pe Bloomingdale daca am chef si sa marturisesc detalii intime din viata mea cu strainii. Intentionez sa fac ceea ce vreau sa fac si sa fiu pe care vreau sa fiu si sa-i raspund numai eu: adica, pur si simplu, filosofia curvei”

Desi isi afirma „curvia” cu nonsalanta si disponibilitatea pentru servicii sexuale platite, totusi aceste femei rar recurg la asa ceva. Dupa cum am aratat mai sus, e nevoie de o oferta substantiala din partea unui pretendent pentru a accepta vinderea afectivitatii si a corpului. Dar ele nu sunt nicidecum prostituate de strada precum cele cunoscute. Aceste femei au educatie elevata, fiind scolite pe la universitati de prestigiu. Pot sa obtina cu usurinta posturi decente in societate, si de aceea nu au nevoie de a practica prostitutia pentru a supravietui. Uneori ele recurg la aceste atitudini pentru a apara drepturile prostituatelor si sunt chiar militante pentru drepturile omului si ale minoritatilor sexuale. Insa, de multe alte ori acest comportament este dirijat de nevoia de exhibitionism protejat de legislatie din motivele expuse mai sus. Daca exhibitionistul barbat se retrage atunci cand o femeie ii accepta „avansurile”, dimpotriva exhibitionista femeie face apel la legislatie daca vreun pretendent incearca sa o abordeze. De aici si militantismul lor vehement pentru a legifera salutul si complimentul unui barbat necunoscut ca hartuire sexuala, asupra caruia voi insista in urmatorul articol din aceasta serie.

Desigur, legislatia nu se aplica factual in toate mediile sociale. Asa ca exhibitionismul isteric se manifesta doar in mediile selecte ale societatii, precum in arta. Artiste precum Judy Chicago in anii 1970 au facut performance-uri exhibadu-si corpul in spatii inchise, protejate. Fotografiile si materialele filmate au fost ulterior expuse in spatii publice. Uneori la actiunea artistica era invitat un public restrans. In anii 2010 s-a mers mai departe cu exhibitionismul, practicandu-se in fata unui public mai larg, dar totusi unul educat. Artiste ca Ruth Vigueras Bravo, Deborah de Robertis, Milo Moiré si altele dupa ele, au facut performance-uri in astfel de spatii publice cu exhibarea organelor genitale si masturbare.

Chiar daca pe acolo trecea un public cultivat, specific unei clase sociale care nu practica curent violul, totusi oricine putea avea acces la astfel de spatii. Din fericire la astfel de evenimente au participat doar un astfel de public, asa ca abuzul a putut fi trecut cu vederea in favoarea ineditului. In lumea artei exhibarea corpului, fie masculin fie feminin, nu este un scandal. Artistii au lucrat cu nudul inca din antichitate. Majoritatea artistilor contemporani au studii clasice, fapt care i-a familiarizat de timpuriu cu corpul uman gol. Insa daca aceste actiuni artistice ar fi puse in practica intr-un mediu neartistic, stradal, ele ar deveni abuzuri la adresa omului simplu. Pentru omul de rand, aflat intr-un mediu social defavorizat, cu probleme de comunicare in familie, o astfel de seducere erotica urmata de refuzul categoric al oricarei incercari de abordare este un abuz, facut iata si de femei. Vom vedea ulterior in acest text ca o abordare prea explicita a barbatului in spatiul public pentru o femeie este un abuz https://baldovinconcept.blogspot.com/2018/11/48-c-abordarea-in-spatiul-public-din.html , asa cum sustine feminismul general. Insa si expunerea corporala prea explicita din partea femeilor pentru barbatii needucati este de asemenea un abuz. Expunerea nuda a corpului femeiesc are urmari certificate experimental in sexualitatea masculina umana, dupa cum semnalele olfactive specifice ale femelelor au urmari in sexualitatea masculina animala. Un astfel de comportament exhibitionist din partea adeptelor susnumitei „filosofii” produce excitatie sexuala barbatilor si frustrare ulterioara daca nu se descarca natural in comportament sexual specific. Am aratat mai sus ca o astfel de supraexcitatie sudeaza cuplurile rutinate. Cei care se afla in relatie de cuplu cu alta femeie isi pot neutraliza pozitiv cu ea aceasta excitatie. Insa celor care nu se afla intr-o astfel de relatie le produce frustrare.

Viata sexuala si afectiva in general a membrilor claselor de la baza sociala este foarte dereglata. Acesti oameni sunt niste victime ale societatii. Paradoxal, ei au libidoul cel mai puternic, dupa cum am descris aici . IIntre trauma si intensitatea libidoului exista conditionare cauzala. Am facut de mai multe ori referire in aceste articole la cazurile experimentelor de aplicare unor socuri dureroase sobolanilor (Miller, Neal E.) , si maimutelor (Robert A. Hinde). In urma aplicarii lor s-au observat cresterea nevoilor de consum precum cele de hrana sau cele sexuala din partea subiectilor. In urma presiunilor specifice ceva mai voalate , la adresa populatiei de la baza piramidei sociale multi barbati trec prin aceeasi trauma precum subiectii animale din respectivele experimente. Rezultatul este o crestere direct proportionala a intensitatii libidoului la barbati. Insa la femei acestea conduc de cele mai multe ori la aplatizare libidinala. Avem astfel situatii anacronica in cupluri, cu barbatul hiperlibidinal in raport cu partenera. Din aceasta cauza la baza piramidei sociale abunda cazurile cu mari probleme de cuplu, mult mai mari decat rutinarea celor de la mijlocul sau chiar varful sau. Foarte multe cupluri casatorite din zonele inferioare ale societatii au relatii glaciale sau chiar de ostilitate constanta, cu violenta domestica si alte orori. Asa ca multe femei de la baza piramidei sociale decid sa traiasca singure, fara partener.

Iata ca a te perinda cu formele feminine la vedere prin fata acestor oameni inseamna provocare. Atat pentru barbatul cu incompatibilitati in cuplu dar si pentru cel lipsit de partenera, o astfel de expunere a formelor feminine provoaca frustrare. Teoria „e corpul meu si fac ce vreau cu el” are o perfecta justificare in dezbaterea privind avortul si utilizarea mijloacelor de contraceptie**.

In unele tari precum perioada dictatoriala din Romania, aceasta decizie personala a fost abuzata prin interzicerea accesului femeilor la servicii medicale de intrerupere de sarcina sau la mijloace contraceptionale.

Insa ele acompaniaza un potential abuz pe care, dupa cum vedem, si femeile il pot aduce barbatilor. Initierea relatiei intime exclusiv de catre femei sustinuta de feminism ar putea conduce la stoparea disconfortului unor femei foarte frumoase de a fi deranjate constant de abordarile unor barbati. Dar iata ca o astfel de masura ar spori abuzul comis de exhibitioniste acestor marginali. S-ar ajunge astfel la un abuz in extrema cealalta. S-ar crea astfel o inhibitie psihodinamica artificiala prin provocarea artificiala a unor dorinte ce nu se acorda cu conditiile de mediu. Isteroidele exhibitioniste au simtit ca pot sa mearga si mai departe cu acest abuz de seductie a marginalilor, sub camuflarea unei bune intentii. Discursul feminist vine ca o manusa peste aceste 2 particularitati ale psihopatiei isterice. Si intr-adevar unii barbati defavorizati social raspund ei insisi abuzator, prin comportamentele pe care le-am analizat in articolul acesta http://baldovinconcept.blogspot.ro/2018/01/tipuri-de-hartuire-sexuala-diferenta.html . Desigur, aceste abuzuri de raspuns nu pot fi tolerate si scuzate. Dar, prin faptul ca i-au sedus initial, totusi ele insele sunt originar abuzatoare.

Rolul de aerisire a cuplurilor rutinate pe care exhibitionimul feminin il face este benefic. Dar, la fel ca si in cazul artistelor exhibitioniste, el trebuie canalizat cumva catre aceste cupluri, si izolat de comunitatile defavorizate sau conservatoare. In urmatorul video, la secunda 34, observam o astfel de femeie imbracata cu pantaloni foarte stramti mergand prin zone urbane sarace:



Sustin in mare parte ce se spune in acest video. Teoria feminista conform careia societatea e facuta dupa interesele unor abuzatori emotional si violatori este pe deplin justificata, dupa cum am mai spus  . Femeia in cauza nu este o exhibitionista, cel putin nu una precum cele descrise mai sus. Acest experiment a fost facut nu din considerente exhibitioniste, ci pur documentariste, pentru a arata starea barbatilor din aceste medii sociale, desi nu era necesar. Delincventa in aceste zone este cunoscuta. Dar ce se intampla incepand de la secunda 34 este un abuz initiat de respectiva femeie de data asta. Asa ceva poate atrage comportamente dubioase din partea barbatilor. Toata lumea stie ca zonele defavorizate sunt periculoase. Oricare ar fi motivul, o astfel de plimbare in pantaloni stramti, care lasa sa se vada formele, este o provocare pentru acest gen de mediu.

Condamnarea feminista a retoricii misogine a blamarii victimei hartuirii sexuale si a violului este pe deplin justificata. Dar, in cazuri de acestea de exhibitionism, fie el si moderat, consider ca vina trebuie impartita. Daca tu ca femeie mergi intr-o vestimentatie provocatoare intr-un cartier defavorizat sa le arati barbatilor de acolo ca nu-s suficient de buni pentru tine, atunci si tu ai cauzat crima careia i-ai cazut victima. Repet: nu acuz exclusiv femeia, dupa cum blamatorii victimei fac, dar nici nu il acuz exclusiv pe barbat, dupa cum fac unii feministi; daca un abuz oarcare se intampla precum acele mesaje prea explicite, atunci vina este comuna.

Incurajarea exhibitionismului a condus la revigorarea cuplurilor rutinate din clasele superioare. Dar extinderea sa la clasele inferioare este un dezastru. Practic se creeaza un abuz destul de asemanator cu hartuirea sexuala despre care am analizat in articolul linkat mai sus. Am aratat acolo faptul ca hartuirea sexuala intrainstitutionala este un caz particular al puternicilor sistemului social de a obtine in mod nenatural consimtamantul pentru ceva ce victima nu ar consimti in mod natural. Hartuitorul sexual intrainstitutional obtine prin santaj consimtamantul pentru relatii sexuale, dupa cum statul insusi (adica favorizatii social) obtine consimtamantul pentru numeroasele abuzuri pe care le face. Insa in acest caz avem de a face cu acelasi tip de abuz intors invers. Asta nu inseamna ca un barbat care hartuieste ulterior sau violeaza o exhibitionista ar fi inocent. Insa nu e singurul vinovat pentru asemenea crime. De aceea, asemenea artistei exhibitioniste care s-a limitat la spatiul cult al muzeului, si exhibitionistele de revigorare aa cuplurilor rutinate trebuie sa se limiteze la spatiile claselor superioare.

Am vazut atitudini contradictorii, cu feministe sexual-excentrice care isi reclama deschis faptul ca sunt femei usoare. Insa, tipic isteric, nu aplica aceasta regula de protejare a sinelui si celorlalti. Desi isi afirma „curvia” sunt gata sa pedepseasca/interzica atitudinea unui barbat „pervers” care le saluta pe strada. Vedem aici un dublu standard de a face bravada din propria perversitate si de a condamna pe a altora.

Pe langa aerisirea cuplurilor rutinate, exhibitionismul feminin e tolerat tocmai pentru acest abuz asupra marginalilor. Femeile despuiate din viata reala, filme sau reclame ii preseaza psihic sa isi ridice stacheta, sa-si ia un job mai bine platit pentru a-si achizitiona un obiect cu care s-o impresioneze pe prostituata de lux sau pe exhibitionista aroganta care are satisfactia unui orgasm autist al socarii slabilor emotional. Cam asta e profilul societatii insasi. La ora actuala societatea nu are nici un interes recunoasca acest abuz, pentru ca asta ar insemna sa-si recunoasca insasi caracterul abuziv fata de acesti oameni. Nu se spune nimic nici despre mesajele inselatoare si manipulatoare din reclame. Aceste nu sunt recunoscute drept abuzive. Practic economia mondiala functioneaza prin aceasta propaganda a consumului stimulat artificial de publicitate. Recunoasterea ca abuz a exhibitionismului feminin fata de defavorizatii sociali ar echivala cu recunoasterea ca abuz a publicitatii si a sclaviei modificate in aparent liber schimb. Ceea ce ar reduce profitul corporatiilor. Libertatea unor astfel de exhibitioniste de a extrage satisfacere libidinala din „salivarea” unor marginali sociali atenteaza la libertatea lor. La fel face si publicitatea care-i ademeneste spre supraconsum.

Numai ca, iata, exhibitionistele sunt o arma cu dublu tais. Vehementa lor ne face sa vedem dincolo de acest strat subtire al abuzurilor pe care ele il reclama. Ele ne dirijeaza atentia spre aceste dedesubturi dubioase ale societatii noastre pe care o credeam onesta. Si, mai ales, ne face sa ne gandim la noi insine, care direct sau indirect, o sustinem. Cu cat e mai mare eficienta lor in a provoca dezechilibre si a „scoate din zona de confort” pe cei ce trebuie adusi in postura de servitori, cu atat ele insele reusesc sa vada dincolo de acest varf al aisbergului abuzurilor, respectiv cele sexuale si emotionale. Prevad ca in viitor feministele se vor ralia militantilor pentru drepturilor omului in general, astfel ca propria creatie a sistemului se va intoarce impotriva sa insusi.

Initierea exclusiv feminina a relatiilor intime nu a fost impusa de exhibitioniste. Ele au ajuns sa se identifice cu aceasta revolutie de echitate datorita vehementei in implementarea acestei norme in plan legislativ. Dar societatea traditionala a avut ea insasi anumite reguli pentru limitarea libertatilor barbatilor care initiaza apropierea intima fata de o femeie. Insa odata cu stilul de viata contemporan aceste reguli s-au cam disipat. Asa ca solutia initierii exclusiv feminine a relatiilor intime, propusa de feminism a venit sa acopere acest vid. Si aici e nevoie de o serioasa dezbatere publica, pentru inlocuirea acelor reguli perimate cu altele noi inainte ca lucrurile sa nu degenereze. La presiunea exhibitionistelor, a prostituatelor mascate, lesbienelor si femeilor cu comportament sexual excentric, feministii/feministele moderati/moderate tind sa accepte incriminarea legislativa a acestui comportament traditional masculin de initiere a apropierii fata de o femeie. In video-ul de mai sus la minutul 01. 45, observam ca o astfel de feminista ce pare moderata vrea sa ridice si comentariul verbal, complimentul sau privirea insistenta la stadiu de „hartuire sexuala”. Despre justificarea morala si juridica a unei astfel de intentii voi analiza in urmatorul articol.

*Trebuie facuta diferentierea intre exhibitionistul propriuzis si violatorul care incearca sa seduca initial prin „calitatile sale” genitale. Asa ca simpla exhibare a partilor intime in fata unei femei nu e o certitudine ca acel barbat va fugi daca femeia ii acorda atentie. De obicei exhibitionistul se manifesta in zonei frecventate preponderent de femei, in timp ce violatorul prefera zone pustii pentru a nu fi prins asupra faptului, insa nici acest criteriu nu este 100 % sigur.

**S-au pus multe presiuni ideologice pe femei ca sa dea nastere la cati mai multi copii. Cu cat o familie are mai multi copii cu atat unii dintre ei vor trebui sa munceasca din greu pentru locuinta, fapt ce-i va face mai profitabili pentru noii stapani  . Dincolo de idealurile morale foarte neaplicabile in cinismul lumii contemporane, este normal sa consideram ca fatul nenascut este parte din corpul femeii, si ca ea poate face orice vrea cu acesta daca este in deplinatatea facultatilor mintale.

In unele tari precum Romania din perioada dictatoriala aceasta decizie personala a fost abuzata prin interzicerea accesului femeilor la servicii medicale de intrerupere de sarcina sau la mijloace contraceptionale.

Gabriel Baldovin