Urmand exemplul revoltei sclavilor antici care a subrezit din interior imperiul roman sclavii mai recenti chiar au reusit victorii decisive si foarte violente asupra stapanilor. De vreo cateva sute de ani in civilizatia occidentala mai vechea teorie a dreptului divin dupa care unii sunt meniti sa fie stapani si altii sa fie sclavi nu numai ca nu mai este acceptata dar a ajuns chiar sa nu mai fie rostita fiind pur si simplu aproape eradicata. In societatea contemporana faptul ca unii iau de la altii doar cu ajutorul amenintarii armelor nu mai pare un lucru corect asa cum parea in secolele trecute. De frica unei noi revolte violente o astfel de teorie a fost pur si simplu ascunsa sub celebra deja abolire a sclaviei. Asta nu inseamna evident ca sclavia a disparut in esenta ei asa cum voi arata intr-unul dintre articolele urmatoare ci doar ca s-a transformat putin, cam la fel cum templele antice s-au transformat in biserici crestine.
Diferenta dintre societatea clasica si cea „civilizata” contemporana este aceea ca sclavul isi poate da demisia din jobul sau atunci cand presiunile de productivitate devin insuportabile si ca vechii aristocrati se prefac ca mai fac si ei cate ceva in societate pentru a nu da impresia ca unii isi distrug sanatatea muncind iar altii huzuresc. Insa locuri de munca propriuzise sunt doar cele ale sclavilor pentru ca doar ele produc efectiv ceva si prin ele se munceste. Acestea sunt joburi indispensabile. Cele facute pentru a camufla clasa vechii aristocratii sunt dispensabile, secundare, sistemul poate functiona (chiar fericit) ca intreg si fara ele. Ele sunt „locuri de munca” doar cu numele. Ele sunt speciale, bine platite si putin stresante specifice stilului de viata al vechii aristocratii. Existenta acestor presupuse „locuri de munca” este facuta doar pentru a da cumva impresia ca societatea e dreapta si ca il rasplateste pe fiecare dupa propria valoare. Intr-unul dintre articolele viitoare am sa descriu in detaliu aceste „joburi. Pentru ca aceste joburi sa ramana doar ale unora se foloseste legislatia cu functia ei discriminatorie asa cum am aratat aici. Pentru selectarea inca de timpuriu a celor care (inca) trebuie sa presteze aceste joburi se foloseste educatia de stat.
Sistemul spune ca cel care invata si este ascultator in scoala va avea numai de castigat in viitor, efectiv il va prinde pe D-zeu de picior. Asemenea unei loterii cativa dintre cei mai buni vor ocupa functii importante si bine platite in sistem insa cei mai multi vor fi pregatiti pentru cele 8 ore pe care le vor petrece docili in fabrica mai tarziu. Dimpotriva, pentru acestia care sunt inzestrati cu capacitati intelectuale si reusesc sa treaca peste barierele puse, sistemul creeaza birocratia, adica o parte din acele joburi dispensabile mai mult sau mai putin inutile.
Cei multi insa sunt doar indusi in eroare pentru a-si accepta rolul de servitori in societate. Dupa cum sclavul clasic nu ar fi fost sclav daca cineva nu ar fi venit cu armele sa il ameninte in aceeasi masura nici sclavul contemporan nu ar deveni sclav daca scoala nu si-ar face treaba in acest sens. Prin urmare scoala nu poate nici daca ar vrea sa faca o evaluare corecta a calitatilor fiecaruia pentru ca ea trebuie sa le subevalueze pe cele urmasilor vechilor sclavi pentru a-i convinge in continuare sa ramana sclavi. La fel ca si in cazul judecatorilor fiecare dintre profesori este amenintat mai mult sau mai putin subtil cu pierderea locului de munca in situatia in care sclavii nu ar mai munci. Criza sociala inseamna incapacitatea de colectare a muncii sclavului. Profesorul are in mod inconstient acest impuls al discriminarii elevilor indiferent de vorbele goale, programele, directivele si afirmatiile ipocrite ale pedagogiei moderne. Chiar daca la un moment dat crede in munca lui de iubire de copii ceva totusi il trage inapoi si il obliga profesional sa se comporte despotic fata de unii dintre ei. O gluma macabra spune ca diferenta dintre profesor si pedofil e aceea ca pedofilul iubeste cu adevarat copiii…
Iata ca dezavantajele native ale unui intelect redus sunt accentuate si mai mult de sistem care face din sclavul contemporan un simplu instrument, un obiect menit pentru a sluji huzurul privilegiatilor. Peste tot in lume institutia care ocupa cu educatia se numeste Minister al Educatiei insa fata de actiunea sa concreta ministerul in cauza ar trebui pur si simplu numi Ministerul Discriminarii Timpurii. Sunt unele tari, in special cele foste comuniste care mostenesc insa reflexele fostului sistem totalitar unde informatiile predate la scoala sunt total perimate si inutile. Daca principalul rol al scolii ar fi acela de invatare atunci inseamna ca sistemul ar trebui sa fie nebun sa investeasca in astfel de informatii. Dar el nu e deloc nebun chiar stie foarte bine ce face: el plateste de fapt capul plecat si docilitatea viitorilor sclavi pe care profesorul o reclama prima data cand intra in clasa. Dincolo de informatiile pe care oricine si le poate lua si de pe internet si de la biblioteca principalul rol al scolii este acela al discriminarii negative, a convingerii sclavului sa isi accepte sclavia inca din frageda varsta.
Iata cum spre deosebire de legislatie care se adreseaza sclavului adult deja format si il manipuleaza sa ramana sclav educatia se adreseaza copiilor mutilandu-i psihic subtil si sistematic spre a fi formati ca viitori sclavi. Ea presupune o strategie atent construita si bine sustinuta pe termen lung. Negocierea salariului si conditiile muncii pe care muncitorul o face cu angajatorul va fi inceput mult mai devreme, inca de pe bancile scolii. In societatea clasica daca un tanar „gresea” ceva fata de un senior atunci erau pedepsiti si parintii acestuia pentru vina de a nu-i fi dat o „educatie corespunzatoare”. Iata cum educatia ca factor de negociere a stapanilor cu sclavii s-a format cu mult inainte de societatea civilizata si e o naivitatea sa crezi ca nu ar mai fi in vigoare si astazi. Educatia salbatica a statului clasic se regaseste in educatia contemporana, intr-o forma mai cosmetizata desigur insa cu aceleasi principii.
Astazi sclavii occidentali sunt cuprinsi de o depresie genealogica incipienta ce este neutralizata de divertisment pentru ridicarea moralului. De aceea ei nu mai accepta asa usor presiunile angajatorilor ca in trecut. Experienta revolutiei franceze care a decapitat aristocratia, a comunismului care a decapitat burghezia, a atentatelor izolate asupra privilegiatilor si a grevelor furibunde din anii 1960 a pus stapanii in situatii delicate. S-a gasit o solutie provizorie in concedierea acestora si acordarea de ajutor de somaj consistent. In locul acestor muncitori nativi nemultumiti fie s-au adus emigranti fie fabricile s-au mutat progresiv spre Europa de est si extremul orient. Regimurile totalitare din aceasta zona a lumii inca ofera educatie salbatica si sclavi autentici pentru mentinerea si chiar cresterea economiei mondiale. Sclavii orientali sunt sange proaspat, sunt aproape puri, n-au trecut prin experientele dramatice ale construirii civilizatiei occidentale. Sa speram ca tehnologia va evolua suficient de rapid incat sa ii inlocuiasca si pe acestia inainte de a ajunge la o revolutie franceza in varianta orientala.
In urmatorul articol voi descrie comparativ sistemele de educatie specifice societatilor europene si extrem orientale cu cateva exemple.
Postări
Niciun comentariu:
Write comments