Baldovin Concept censured on Facebook

(ro- for English scroll down) Baldovin Concept a fost pentru o perioada in imposibilitate de a fi publicat pe Facebook. Probabil ca unii dusmani ai sigurantei femeilor au fost deranjati de articolele scrse aici in ultimul an, si l-au raportat masiv ca spam, desi continutul sau nu contine reclame si nu vinde nimic. La rugamintile mele, dvs. cititorii ati contraraportat ca spatiu sigur care nu incalca standarderele comunitatii, pentru care va multumesc.

Eng- Baldovin Concept was for some time banned to be published on Facebook. Probably some women's security enemies were disturbed by the last year's articles I wrote here and received multiple negative spam reports to Facebook, although its content doesn’t contain advertising or any kind of commerce. But due to my asking for help, you the readers counter-reported this space as safe, not going against the Facebook Community Standards, so I thank you for that.

20 mai 2009

Stăpanii. Mercenarii. Sclavii

20-may-2009

english version here:


In articolul precedent am facut o analiza sumara a psihicului specific omului civilizat cu urmele pe care societatea civilizata le-a lasat de-a lungul secolelor. In ce masura omul primitiv supravietuieste in cel contemporan sau copilul in adult ne-a aratat destul de clar Haeckel si apoi Freud. Eu as vrea sa acopar o veriga lipsa intre aceste doua perioade, cea a omului clasic care supravietuieste in cel contemporan. Odata ce vom face aceasta legatura anumite aspecte ale societatii contemporane vor fi ceva mai bine intelese.

Ei bine, intre copilarie si perioada primitiva pe care orice om o are incorporata in sufletul sau exista perioada clasica. Cand ai spus om clasic ai spus cultura clasica si colonialism, adica sclav si stapan. O astfel de relatie supravietuieste in societatea contemporana in aceeasi masura in care primitivul o face in insusi omul contemporan. Separatia ermetica intre sclav si stapan specifica epocii clasice exista si in societatea contemporana insa realitatea unui astfel de ermetism este puternic cosmetizata in asa fel incat sa nu fie observabila. Cultura (oficiala) a facut o asemenea distinctie intre sclavul antic si muncitorul contemporan incat cele doua notiuni par total diferite. De fapt ele sunt aproape identice. Diferenta este aceea ca armele cu care sclavul secolelor trecute era amenintat pentru a i se subtiliza munca au fost inlocuite de manipulare si minciuni gogonate. Abia cand aceste noi „arme” se dovedesc a fi ineficiente se poate face o „regresie” la „convingerea” sclavilor cu forta armelor ca trebuie sa se supuna.

Evident ca sclavul clasic a disparut in general si abia traficantii de forta de munca mai abuzeaza de aceasta forma clasica de sclavie. Insa daca sclavii moderni au alt regim asta nu insemna nici pe departe ca ar fi disparut ci doar ca s-a modificat. Schimbarea in cauza este doar una formala de multe ori.



Sistemul social actual a modificat in asemenea masura perceptia cumuna a acestor realitati ale civilizatiei incat un extraterestru care s-ar uita o zi la TV si ar consulta manualele scolare ar fi ferm convins ca cele doua clase sociale au disparut pur si simplu asa cum au disparut marile pandemii ale trecutului ca holera si ciuma. Acest lucru s-a intamplat dupa experienta crestinismului originar care a condamnat sclavagismul greco-roman si dupa reactiile mai mult sau mai putin duplicitare ale umanismului traditional. Insa ca reactie la o astfel de revolta a spiritului uman in fata sclaviei civilizatia a pus in miscare un urias sistem de propaganda care sa dea sistemului mizerabil un aspect placut, cosmetizat. Cauzele pentru o astfel de strategie sunt 2:

  1. Aparitia si dezvoltarea tehnologiei a facut ca muncile facute de sclavul clasic in antichitate si chiar ulterior sa fie astazi facute de masini.
  2. Revolta sclavilor. Riscul eroului militar care ameninta sclavul cu armele lui de a pieri pe limba lui ucis de revolta si razbunarea sclavului s-a vazut cel mai bine la Revolutia Franceza.

Tehnologia si experienta revoltei sclavilor a facut ca sistemul sa caute alte forme de parazitare a acestora. Acesta a oferit satisfactii in plus vechiului sclav de genul abolirii cu surle si trambite a vechii sclavii, libertatea de casatorie de expresie etc. In schimbul acestor libertati sistemul a creat o uriasa masina propagandistica ce ii creeaza iluzia ca e liber. In final realitatea parazitarii contemporane a sclavilor este identica cu cea din lumea antica iar casta aristocratoida nu contribuie la imbunatatirea vietii comunitatii ci doar la infrumusetarea ei insasi folosindu-se de comunitate pentru a o sustine. Iar libertatile oferite de sistemul social contemporan se platesc mai nou cu mutilarea sufletului atins de propaganda.

Pentru a explica ceva mai bine sistemul social modern voi folosi in continuare modelul vechilor armate din care de fapt a provenit statul contemporan si carora le-a mostenit naravul. Vechea formula a societatii spartane exista in grade diferite in orice societate „dezvoltata” de astazi. Exista sclavii care produc bunuri, exista razboinici mercenari care ii ameninta sa le cedeze bunurile si, nu in rand, exista cyborgii, clasa aristocratoida care efectiv beneficiaza cel mai tare de pe urma acestei situatii si este „scopul” celorlalte doua clase. Relatia dintre aceste clase este efectiv aceeasi ca aceea intre jefuitor si victima sa. Repetarea in timp a acestei „simbioze” si sustinerea sa prin educatie fac ca sistemul sa devina efectiv unul mafiot pur si simplu cu principiile de functionare ale mafiei asa cum se cunosc. Mai multe detalii aici.

Despre sclavi si stapani am mai vorbit pe acest blog si oricum se cam stie ce sunt. De aceea in continuare o sa fac o analiza asupra mercenarilor. La origine mercenarii sunt pur si simplu acei oameni care au observat ca e mai usor sa ii ameninti pe altii cu armele sa iti cedeze munca si produsele lor decat sa o-le faci tu insuti. In sistemul social contemporan mercenarii sunt acei sclavi care potential sunt nemultumiti de conditia lor si ameninta sa se revolte. O astfel de situatie este destul de „neconstructiva” pentru autoritati/stapani deoarece nu ar mai avea ce sa paraziteze sau ar avea de pierdut din „populatia” de sclavi. Intr-o potentiala revolta a sclavilor fie acestia se elibereaza fie sunt decimati cu forta armelor ceea ce inseamna „pierderi grele” de utile vieti omenesti din partea sclavilor si de inestimabile vieti omenesti din partea lorzilor. Sistemul social si-a dezvoltat abilitatea de a-i descoperi pe astfel de capi ai revoltei oferindu-le posturi diferite in stat si calmandu-i. Iar sclavia nu se mai face cu amenintarea concreta ci cu amenintarea echivoca in asa fel incat o revolta sa se opreasca inainte de a incepe efectiv. De aceea in locul mercenarilor clasici care manuiesc armele ucigatoare mai nou au aparut mercenarii care manuiesc armele manipularii si convingerii.

In orice caz, incepand de la armatele clasice si ajungand pana la statul contemporan, mercenarii sunt pe jumatate sclavi pe jumatate stapani. Ei sunt acei sclavi pe care stapanii adevarati ii racoleaza pentru a-i controla pe sclavii productivi. La fel ca in trecut si astazi ei sunt carnea de tun pentru cucerirea si subjugarea comunitatilor diferite pentru a le parazita. Ei sunt sclavii fata de angajatorii lor si stapani fata de sclavii pe care ii supravegheaza. De fapt acesta este rolul lor direct – sa supravegheze sclavii cei mai de jos.

Statul este un urias si diabolic aparat de extragere si prelucrare in siguranta a produsului muncii sclavilor. Nu exista separatie a puterilor in stat pentru echilibrare democratica ci doar impartire a sarcinilor, o co-laborare astfel incat eficienta sa fie maxima iar sclavul sa fie stors cat mai profitabil. Acesta e principalul criteriu al existentei mercenarilor. De aici se intelege in ce masura cei care participa la o astfel de mascarada isi pot modela credintele, conceptiile si mentalitatea in functie de sistemul ce il slujesc. Cei care activeaza in aceste institutii sunt insisi mercenarii.

Ju$titia, politia, armata, scoala, guvernul si parlamentul sunt similare cavaleriei, infanteriei, avangardei si a altor parti specifice vechilor armate. Armatele moderne de mercenari nu mai ucid rapid cu armele albe sau de foc ci in timp cu picatura chinezeasca a dezmembrarii constiintei. Ca orice armata nici aceste institutii nu pot trai decat prin jefuirea comunitatilor dupa cum se poate vedea de aici. Dincolo de aspectul cosmetizat si frumos ornat al statului de drept care cica ar fi o dezbatere libera si democratica a punctelor de vedere, o echilibrare armonica a fortelor se ascunde interesul de parazitare a muncii sclavului. „Dezbaterea publica” pe care asanumita societate deschisa o foloseste astazi in scop propagandistic este de fapt o apriga negociere a prazii constituite de statutul de sclav.

Aici trebuie clar facuta diferenta intre relatia sclav-stapan si impartirea sarcinilor intr-o activitate comunitara de genul vanatorii unde fiecare membru al comunitatii are rolul lui acceptat si asumat. Natura are o intelepciunea nativa. Chiar daca membrii alfa ii alunga uneori pe ceilalti de langa prada toti membrii care au participat la vanatoare fac parte din acelasi registru, au participat la vanatoare si mai fura cate ceva din les. In societatea umana abia mercenarii mai primesc ceva firimituri. Societatea civilizata e scindata. Stapanul se afla in alt registru social, etic si existential. El e inconjurat de garduri amenintatoare si de mercenari inarmati si lipsit de zambet pe buze.

Sclavul civilizatiei clasice si contemporane este exclus de la aceasta „vanatoare” pentru ca el este de fapt cel vanat. Asemenea animalului haituit de pradatori sclavul este haituit din frageda pruncie mai intai in scoala apoi la fiecare secunda din viata lui. Cu un nesat aproape patologic stapanii ajutati de mercenarii isi modeleaza sistematic prin statistica, manipulare si "indreptari etice" viitorii spalatori de WC-uri, maturatori de strada, spalatori de lenjerie etc.

Puterea de a te salva si a te elibera de sub jugul manipularii consta in puterea de a uita tot ceea ce sistemul te invata inca din clipa in care te-ai nascut incepand de la familie continuand cu scoala si terminand cu jobul. Unii reusesc sa scape din registrul sclaviei si sa devina mercenari. Putini sunt insa care pot scapa efectiv de mentalitatea mercenarului in care cumva supravietuieste si cea a sclavului. Dar sistemul isi poate permite o astfel de marja de eroare.

In urmatorul articol voi descrie in fapte concrete aceasta realitate generala a societatii contemporane.

7 comentarii:
Write comments

Popular Posts

Etichete