5. Feminismul ca reactie la crimele si abuzurile emotionale impotriva femeilor
5.5. Predispozitia feminismului radical de razbunare pe normalitate
Acest articol este continuarea celui precedent
Daca coboram in profunzimea acestor idei radicale gasim acolo acel factor razbunator asupra normalitatii, explicabil prin identificarea cu agresorul, despre care am analizat anterior . Orice fel de tendinte spre lesbianism, prostitutie sau personalitate histrionica in general implica ideatia autoacuzatoare care se transfigureaza in ideatie acuzatoare, razbunatoare la adresa normalitatii. Am aratat de-a lungul acestui text ca normalitatea are problemele ei cu tendinta de eradicare a marginalilor. Insa aceeasi prejudecata este folosita si de feminismul radical. El vrea razbunare si pentru normalitatea… normala, buna. Nu vreau sa sustin prin asta ca orice idee sau comportament al majoritatii este bun doar pentru ca e practicat/a de cei mai multi. Dar exista inca o normalitate fundamentata biologic a majoritatii. Spun „inca” pentru ca e din ce in ce mai clar ca, prin ingineriile sociale pe care le concepe, sistemul capitalist perverteste fiinta umana in a deveni excentrica. Feminismul radical nu detesta doar caracterul puternic al barbatului normal, pe care il considera abuziv, criminal, neempatic. El detesta si spiritul bland al femeii normale pe care o considera proasta, moale, lasa. Toate acestea se explica prin libidoul lor excentric caruia ii repugna normalitatea si care prefera comportamente sexuale de neinteles pentru normali.
Am aratat ca initierea explicita a curtarii din postura de strain incalca regula a 4-a premergatoare curtarii si etapa a 2-a , (a semnului discret) si a 4-a (a productiei culturale amoroase) . In articolul acesta am aratat ca disconfortul fata de un initiator strain de curtare este mult exagerat de catre feministele radicale. Irascibilitatea femeilor ce fac parte din minoritatile sexuale fata de abordarile discrete sau mai explicite venite din partea barbatilor nu se datoreaza disconfortului natural pe care il simte o femeie normala cand se confrunta cu asa ceva.
Faptul ca feministele radicale si chiar unele moderate teatralizeaza victimizarea (professional victim) a fost observat de mai multe voci critice la adresa feminismului. Exagerarea disconfortului este o strategie folosita in mod comun deoarece in general aduce „beneficiu secundar”, asa cum a fost descris de psihanaliza. Am descris anterior aici , aici si aici care sunt beneficiile primare si secundare generale pentru grupuri diferite de femei care tind sa echivaleze initierea curtarii din postura de necunoscut cu hartuirea sexuala. In acest moment o sa aduc in prim plan inca trei imbolduri de beneficiu primar spre incriminarea curtarii din partea unui necunoscut si exagerarea disconfortului produs de el spre a fi echivalat cu hartuire sexuala sau tentativa de viol. Acestea pot exista separat dar si impreuna la aceeasi persoana. O „supradeterminare” a sensului psihologic al acestui simptom nu contrazice explicatia de baza, ci o completeaza; fenomenele psihice au sensuri multiple dupa cum am aratat aici . Fiecare dintre ele difera in functie de configuratia psihopatologica implicata in acest simptom de exagerare. O configuratie psihopatologica isteroida tinde spre falsitate in timp ce una libidinal-excentrica tinde spre sadism, asa cum l-am descris in articolul anterior.
Aceste trei imbolduri psihopatologice au rol de supraincriminare si diabolizare a normalitatii, in special in ceea ce priveste initierea discreta a curtarii, asa cum a fost ea construita cultural traditional. Primul dintre ele este vedetismul victimizarii. Cel de-al doilea este invidia fata de usurinta crearii relatiilor heterosexuale. Cel de-al treilea este incercarea de justificare a propriului sadism (obiectivare) prin presupusa pre-agresiune din partea victimei. O sa le analizez in continuare pe fiecare.
Exagerarea disconfortului feminin al initierii masculine a curtarii datorita vedetismului victimizarii
Lucrurile valoroase si frumoase pot face obiectul abuzurilor si trebuie protejate in lumea actuala. La fel este si cu frumusetea feminina. Unele dintre feministe au in inconstient exact acest vedetism atunci cand cauta cu lupa semne de hartuire sexuala din partea barbatilor. Plangerea fata de abordari prea dese din partea necunoscutilor sunt intemeiate fata de femeile foarte atractive, starurile de film, muzica, TV, etc. Dar cele mai multe dintre ele s-au obisnuit cu aceasta problema. Ea vine ca revers al medaliei odata cu privilegiile vietii de vedeta. Dar sunt unele feministe care traiesc ambivalent aceasta dorinta de a fi si nu fi abordate de hoardele de fani… Nu vreau acum sa postez astfel de video-uri in care feministe foarte neatractive se plang de abordari prea dese din partea barbatilor. Acestea pot fi gasite in mediul online. Aceste femei sunt nemultumite de modul in care arata si se refugiaza in acest teatralism feminist prin care barbatii se lupta sa ajunga la ele precum masculii in documentarele despre animale. Exagerarea acestor frustrari vrea sa scoata in evidenta acest fals vedetism cu care aceste femei mai putin inzestrate de natura se imbata, crezandu-se un fel de vedete media foarte populare.
Exagerarea disconfortului feminin al initierii masculine a curtarii datorita invidiei fata de usurinta crearii relatiilor heterosexuale
Al doilea imbold psihopatologic este invidia fata de usurinta cu care heterosexualii isi creeaza relatii, in timp ce marginalii sexuali trebuie sa caute mult pana sa gaseasca un partener potrivit. Dupa cum am mentionat aici , persoanele LGTB au fost si inca mai sunt persecutate. Din aceasta cauza, multe persoane cu astfel de orientari sexuale isi ascund preferintele de teama unor consecinte neplacute. Si aici,intr-adevar societatea trebuie sa isi schimbe atitudinea fata de ei pentru ca astfel creeaza sau intretin conflicte artificiale, intr-o lume si asa conflictuala. In mod natural acest grup de marginali vor dezvolta resentimente fata de normalitatea heterosexuala. Asadar pentru astfel de oameni, un initiator necunoscut al curtarii, care da semne de comportament heterosexual, este vazut supradimensionat ca un criminal sexual chiar daca abordarea lui este discreta si politicoasa. El poate fi un abuzator emotional daca abordarea este prea explicita, pentru ca nu ii da femeii rol in construirea cuplului si doar el ii decide el construirea. Dar totusi nu este un criminal sexual, precum un hartuitor stradal propriuzis sau un violator, doar pentru faptul ca a initiat curtarea din postura de necunoscut.
Ei bine, aceasta predispozitie resentimentara fata de normali ii poate face pe membrii comunitatilor LGTB sa exagereze frustrarea produsa de acest initiator de curtare Observam aici aceeasi atitudine precum a carcotasilor fata de cuplurile excentrice insele. Dupa cum homofobii ii acuza pe LGTB-isti de raspandirea unui fantasmagoric virus ce converteste lumea la homosexualitate, in acelasi fel si acestia tind la randul lor sa incrimineze particularitatile sexualitatii heterosexuale normale. Un caz special il reprezinta acele feministele radicale in special cele ce practica prostitutia mascata (nu toate feministele radicale o practica). Ele sunt dispuse sa-si asume aceste riscuri ale abuzurilor emotionale urmate saririi etapelor traditionale ale curtarii atunci cand urmeaza o recompensa financiara sau de alta natura. Insa se dau agresate sexual atunci cand un barbat incearca un semn discret de curtare specific etapei a doua, precum complimentul sau salutul.
Asa ceva nu este ceva neobisnuit pentru isteroizi in general; si cu asta trec la un alt tip de invidie pe heterosexuali din postura de heterosexual. Tulburarea de personalitate de tip histrionic se poate asocia si cu o orientare sexuala de atractie spre acelasi sex. Insa de cele mai multe ori se suprapune peste o atractie normala, heterosexuala, daca poate fi numita astfel in cazul lor. In ambele cazuri exista un comportament histrionic de forma explicit oedipiana. Am descris pe scurt psihopatologia isteroida aici , sau aici , dar recomand lecturarea unor descrieri si mai detaliate din tratatele de psihopatologie. Exista o dorinta inconstienta a fondului psihopatologic isteric, de a patrunde ambivalent in alte cupluri. Apetitul isteroidelor de a sta in pragul usii cuplurilor sudate este varianta „de cuplu” a comportamentului seducator pe care ele il practica fata de persoanele ce nu au viata de cuplu. Ele nu doresc neaparat o relatie cu barbatul din acest cuplu cat mai curand interpunerea intre cei 2, precum copilul cu parintii. Putem vorbi aici despre un adevarat voaiorism cenestopat (sintagma este poetica, nu stintifica). Daca voaiorimul ad litteram specific sexualitatii masculine are satisfactia privirii de la distanta al cuplului, dimpotriva, voaiorismul isteric intra deja in cuplu precum creaturile din halucinatiile cenestopate ale psihoticilor care sunt resimtite in interiorul corpului. In acelasi fel isterica se instaleaza ca o capusa afectiva in relatia celor doi, sugand seva fericirii lor si lasand in urma o senzatie de mancarime in cuplu ce se poate transforma in buba, daca e scarpinata. In acest caz, isterica poate interpreta in mod disproportionat cel mai mic semn de afectiune al barbatului sau chiar femeii din acest cuplu ca fiind o incercare de hartuire sexuala a sa…
Exagerarea disconfortului feminin al initierii masculine a curtarii datorita justificarii propriului sadism
In sfarsit, cel de-al treilea imbold psihopatologic de exagerare a disconfortului initierii curtarii consta in justificarea propriului sadism, asa cum l-am descris in articolul anterior. Acest mecanism social de manipulare s-a practicat la nivel inalt in Evul Mediu si chiar mai aproape de zilele noastre prin pedepsele publice chinuitoare (suplicii) sau prin acuzatiile delirant-colective la adresa femeilor necasatorite sau indezirabile, carora li s-a pus eticheta de vrajitoare. Observam aici un mecanism psihic interesant de justificare a propriilor tendinte abuzive si chiar criminale prin implantarea de probe acuzatoare tintei. Acestea demonstreaza o falsa agresiune anterioara a victimei si justifica apoi un raspuns de pedeapsa (obiectivare) a acestor predispozitii maladive. (Vezi documentarul meu ulterior "Sadismul in politica internationala" ! ).
In acelasi fel, orice feminista radicala cu tendinte psihopatologice sadice (si nu numai) tinde sa isi justifice agresiunea asupra cuiva prin crimele facute de altii pentru care el este facut responsabil. Feminismul in general respinge pe buna dreptate argumentul blamarii victimelor la care recurg abuzatorii emotionali si criminalii sexuali. Insa feministele radicale recurg la acelasi mecanism de manipulare in ceea ce priveste barbatii normali asupra carora isi exercita sadismul. Orice agresiune a feministelor radicale asupra vreunui barbat plapand si inofensiv este apoi justificata prin crimele pe care ceilalti le-au comis in trecut sau in alte locuri asupra altor femei. Observam aici mai intai o razbunare personala in numele acelor femei agresate pe niste barbati carora li s-au pus in carca crime ce nu le-au comis. Adica exact argumentul blamarii victimelor folosit de criminali sexuali impotriva femeilor. Acest mecanism de manipulare prin diabolizare si atac s-a folosit in scop politic la nivel de grup social in presupusa democratie moderna, pentru a convinge masele sa accepte planuri profund „nedemocratice”* impotriva lor.
Vedetismul ideologic si narcisismul
Acest conflict intre marginalii LGTB si grosul normalilor a plecat de la ultimii in istorie. Dar iata ca si primii dau semne de apetit pentru abuzuri. Eu tind sa le iau apararea mai mult acestora, pentru ca in general marginalii sunt mai putin aparati. Plus ca greselile comise din postura de victima sunt mai scuzabile. Din acest punct de vedere voi milita mereu pentru stoparea presiunii la care marginalii in general sunt supusi.
Dar asta nu ma face sa tolerez nici abuzurile la care pot recurge victimele. Prejudecatile traditionale la adresa comportamentelor sexuale excentrice care nu afecteaza pe ceilalti (asadar exceptand sadismul si pedofilia) nu trebuie inlocuite cu persecutii la adresa heterosexualilor in general si traditionalilor. De exemplu, propunerea initierii exclusiv feminine a curtarii vrea mai mult sau mai putin declarat sa extirpeze comportamentul traditional al precurtarii din cultura umana, asa cum l-am descris eu aici si aici . Si asta dezavantajeaza si femeile deopotriva. Ea creeaza un dezavantaj socio-politic pentru cei care isi doresc sa fie intr-o relatie insa nu au una, dupa cum am aratat aici in detaliu. In loc sa-si plieze discursul politic si pe aceste grupuri si sa le ia in considerare, feministele radicale recurg mai curand la atitudini dictatoriale in dezbateri, de excludere a oponentilor prin discurs unilateral.
Pentru ele nu exista dezbatere publica pe baza acestui subiect ci doar razboi ideologic. Oponentii ideologici sunt vazuti ca niste dusmani ce trebuie nimiciti. Oricine are idei contrare este intampinat cu injurii si scandal. Ele declara despotic ca initierea de curtare din partea unui barbat este viol sau hartuire sexuala iar cine se impotriveste decretului lor trebuie excomunicat sau desfiintat ca purtator de opinii. Aceste femei nu fac dovada ca accepta mentalitatea de protectie a drepturilor dezavantajatilor social. Ele iau astfel locul celor ce persecutau in trecut pe cei din categoria din care fac parte ele insele. O astfel de atitudine poate fi folosita in mod paradoxal impotriva comunitatii LGTB, care a fost acuzata pe nedrept ca fiind corupatoare sau agresiva.
Doar pentru faptul ca impun despotic aceasta ilegitima revolutie a initierii curtarii, feministele radicale si chiar unele feministe moderate s-au imbatat cu ideea narcisista de a se crede niste supraoameni care creeaza noi legi pentru muritori. De aici si atitudinea lor aroganta fata de traditionalisti, care seamana cu cea a cercetatorului fata de subiectii sai pe care ii observa de la inaltimea impartiala a lui Dumnezeu. Militantismul lor vehement ia pe alocuri forma de elitism revolutionar prin care se intrevede axest puternic narcisism specific constitutiei psihopatologice de tip histrionic. Aceasta doza consistenta de narcisism (isteric) in personalitatea femeilor ultraliberale le face sa sparga regulile traditionale premergatoare curtarii si sa impuna de la sine reguli noi precum un legiuitor atotputernic.
Am detaliat aici fenomenul „regretului de dimineata”, aflat in continua crestere in societatea occidentala. Am precizat in acel articol ca exista o situatie de viol asupra femeilor, atunci cand la petreceri li se pun in bautura substante psihoactive pentru a-si pierde cunostinta. Dar, pe langa aceasta crima, prostituatele mascate au gasit o bresa spre a scoate niste „despagubiri” in urma unui astfel de artificial „regret de dimineata”; dupa ce in prealabil se duc in locuinta unui barbat sau la petreceri deoscheate cu anturajul si accepta asumat si constient consumul de substante psihoactive cu el sau in grup, ce duce la euforie si apoi la sex, ele depun apoi plangeri de viol a doua zi. In urma acestor plangeri multi barbati se aleg cu condamnari in urma carora platesc despagubiri. Asa ceva este deja o afacere facuta premeditat de aceste femei. Cum pot ele sa pretinda ca lupta pentru siguranta femeilor, victime ale violului facut prin alterarea bauturilor femeilor, cand ele scot beneficii materiale tocmai prin exploatarea fianciara a acestei drame? Desigur ca interesul lor este ca aceste violuri sa se intample cat mai des pentru ca plangerile lor sa fie cat mai credibile.
Pe langa acest interes de foloase materiale necuvenite specifice prostituatelor mascate, in lumea occidentala a aparut sa devina din ce in ce mai activa predispozitia sadica razbunatoare a feministelor radicale pe normalitatea biologica. Ele nu sunt interesate neaparat de despagubiri financiare, desi nu le-ar refuza. Principalul lor scop este pescuirea de barbati care accepta sa aiba relatii sexuale cu femei toropite sau euforice in urma consumului de substante psihoactive. Astfel de iesiri la sfarsit de saptamana urmate de relatii sexuale pasagere e practicat de multe femei heterosexuale occidentale. Ele au renuntat la viata sexuala monogama de familie in favoarea unor astfel de experimentari. Situatia e convenabila si pentru femei si pentru barbati si exista un cod de semne si gesturi pentru consumarea acestor relatii de weekend. Ei bine, feministele radicale cu tendinte sadice s-au infiltrat inclusiv in aceste relatii oneste de acord reciproc. Ele simuleaza starea de euforie si seduc pe barbatul victima pentru a-l pedepsi apoi prin false acuzatii de viol doar pentru ca a facut ce face un mascul normal atunci cand o femela i se ofera. Plangerile lor penale asupra barbatului ce accepta avansurile unei femei euforice pretind ca astfel de relatii pasagere sa nu se mai intample. Asa ceva este parte din ideologia lor eronata.
In acest caz trebuie analizat activismul ei pe retelele de socializare si anturajul. De obicei aceste femei nu au avut relatii de cuplu de lunga durata cu barbatii, si fac scandaluri precum cele descrise de mine aici . E foarte dubios ca o astfel de femeie, care face scandaluri publice cand un barbat ii deschide usa sau cand ii ofera locul in mijloacele de transport in comun, ajunge la un moment dat sa petreaca cu barbati necunoscuti si apoi in patul lor. Nu se poate ca o femeie sa faca cate o acuzatia de viol de „regret de dimineata” odata la cateva luni. Nu se poate ca ea sa nu invete nimic despre cum sa se protejeze pe viitor in fata acestor abuzuri, in totala contradictie cu violurile reale, care le fac pe femei foarte precaute.
Militantismul lor vehement face ca miscarea feminista sa devina mai vizibila, ceea ce este benefic. Eu insumi pot spune ca am scris acest text in urma unor astfel de dezbateri. Si o sa arat in ultimul articol al acestui capitol in detaliu care sunt principalele idei pe care le datorez feminismului radical. Insa consider ca principial aceste excese de sexism inversat fac rau atat feminismului cat si comunitatii LGTB. Faptul ca unii barbati nevinovati de aceste crime sau abuzuri cad prada acuzelor lor, arunca o lumina negativa asupra intregii miscari feministe. Modul in care pun ele problema o arunca intr-o zona dubioasa. O astfel de vehementa lipsita de strategie ii face pe unii sa creada ca problemele reale ale femeilor n-ar exista deloc, in raport cu acuzele acestor femei lipsite de fundament moral sau juridic. Iar acest lucru ii fac pe adevaratii criminali sa-si frece mainile de satisfactie si sa continue.
Nu mi-am propus prin acest text sa pun sub lupa intreaga ideologie feminista, ci doar pe cea pe care o consider derivata direct sau indirect din factorul psihopatologic. In urmatorul articol voi analiza alte cateva astfel de repere ale feminismului in general (moderat) influentate de psihopatologia feminismului radical.
*Cele mai concludente exemple in epoca moderna mi se pare atitudinea ostila a Statelor Unite fata de Japonia, fara nici un fel de justificare faptica, al carui scop a fost inceperea celebrului razboi. In urma unei lungi campanii de presa ostila, japonezii au raspuns si ei prin atacul de pa Pearl Harbor, urmat de bombele atomice americane de la Hiroshima si Nagasachi care au ingenuncheat in cele din urma Japonia. Celalalt caz este cel al miscarii religioase Rajneesh, care a cumparat un teren departe de civilizatia si a construit acolo un oras. Pentru ca risca sa atraga multi adepti si sa afecteze economia prin lipsa lor de „libertate de a-si sluji stapanii”, oficialitatile au inceput o campanie de defaimare in presa a acestor oameni, desi nimeni nu-i intalnise si nu-i vazuse. La fel ca si in cazul Japoiniei, dupa o astfel de presiune mediatica greselile au aparut, bun prilej pentru autoritati de a anihila miscarea si a-l expulza pe guru Osho din SUA.
Postări
Niciun comentariu:
Write comments