5. Feminismul ca reactie la crimele si abuzurile emotionale împotriva femeilor
5.6. Despre prejudecata feminista a matriarhatului societatii primitive
Acest articol este continuarea celui precedent
Pana acum in acest capitol anterior am descris in mare parte comportamentul feminismului radical influentat de catre interesele psihopatologice comune ale grupurilor care adera la aceasta ideologie. Mai departe o sa continui acest demers de descifrare a lor in special in principalele repere ale ideologiei feminismului radical si mai putin in comportament. Urmeaza doua articole in care voi descrie cele doua idei specifice feminismului in general, dar care deriva din constitutia psihopatologica a feminismului radical. Prima este teoria marxista a societatii primitive ca matriarhat. Cea de-a doua este descrierea in culori prea sumbre a societatii si familiei traditionale, patriarhale. Feminismul moderat le-a adoptat si datorita predispozitiei spre judecata mitologica a omului in general, si mai putin din argumente politice sau stiintifice. Ambele au la baza ura sau dispretul visceral al feminismului fata de societatea clasica, patriarhala. Sunt multe parti negative ale societatii clasice, si eu le voi sublinia imediat in acest prim articol. Insa trebuie aratate si cele pozitive. De asemenea, societatea primitiva are si ea aspecte negative pe care atat marxismul cat si feminismul le-au trecut cu vederea. Pe baza acestei lipse de obiectivitate s-a consolidat si prejudecata mitologica a matriarhatului societatii primitive, si demonizarea absoluta a societatii clasice, patriarhale. Mai departe am sa detaliez aceste idei.
Aspecte negative ale societatii si familiei clasice
Familia traditionala are cateva probleme pe care feminismul le-a descris obiectiv in critica sa asupra societatii. Cea mai spinoasa dintre ele este apetitul periodic al mentalitatilor traditionale spre razboi. Desi civilizatia s-a construit pentru ca omul a descoperit beneficiile pacii, totusi periodic mentalitatea traditionala e scurtcircuitata de puternice impulsuri razboinice. Participarea cativa ani intr-un razboi aduce cu sine riscuri majore de dezvoltare a asanumitei „Tulburare de stress posttraumatic” (PTSD) care are drept consecinta marginalizarea si apetitul spre criminalitate. Descrierile PTSD din tratatele de psihopatologie arata doar forma sa depresiva. Ea este extrema psihopatologica a formei depresive a formei depresive a Complexului Traumatic , care este o unitate pulsionala (comportamentala si emotionala) a psihicului uman. Dar, Complexul Traumatic are si forma agresiva, care conduce la tulburari precum insusi sadismul. Iar acest fapt duce la o mentalitate antisociala, dupa cum se poate vedea de zeci de ani la veteranii razboaielor purtate de SUA. Subiectul are impresia ca e normal, si uneori chiar e perfect sanatos din punct de vedere fizic. Dar pasiunea sa pentru ucideri de tot felul si, mai ales, tendintele libidinale excentrice, ar trebui sa-i dea de gandit.
Pe langa pierderile de vieti omenesti si distrugerea numeroaselor familii, cultura razboiului s-a regasit in cresterea apetitului sexual al barbatilor. . O astfel de distorsionare a apetitului sexual vine peste o diferenta masculin-feminina care exista inca la nivel biologic, primitiv. Civilizatia s-a creat cu aceste orori traumatice pe care oamenii si le-au produs unii altora. Rezultatul a constat in lipsa de concordanta si mai mare intre apetitul sexual al femeii cu barbatul,dupa cum am aratat aici . In razboi nu exista invingatori; toti au de pierdut de pe urma traumatismelor la care se expun.
Rezultatul acestei specializari traumatice masculine specifice civilizatiei este mai dramatic decat discrepanta apetitului sexual fata de partenera, si deteriorarea astfel a relatiei de cuplu. Fortarea prin diferite mijloace a femeilor sa aiba o viata sexuala mai intensa decat simteau, conform cu apetitul sotilor, nu este nici macar cea mai grava problema a familiei traditionale. Cea mai grava distorsionare a libidoului din partea factorilor traumatici la care se supun barbatii este tendinta spre sexualitate excentrica , care foarte rar concorda cu ceea ce doreste partenera. Vanatoarea medievala de vrajitoare este un fenomen ce deriva direct din aceasta discrepanta de apetit sexual. Femeile care refuzau casatoria riscau sa fie ucise sub acuzatia de vrajitorie, dupa cum deja am mentionat in articolul anterior. Cele mai multe „vrajitoare” erau femei singure, niciodata maritate sau vaduve, care nu se mai casatoreau dupa moartea sotului. Impotriva lor s-au creat rechizitorii pur si simplu la limita delirului psihotic, sub influenta sadicilor ucigasi care isi obiectivau astfel crimele prin demonizarea victimei. Tin de fiecare data sa precizez ca reactiile si ideile absurde ale feminismului radical care ne provoaca indignare sunt de fapt urmari ale acestor persecutii traditionale fata de excentrici in general. Asa ca se impune o mai mare empatie fata de aceste femei, chiar daca ele pot fi foarte agresive in limbaj si comportament.
Aspecte pozitive ale societatii si familiei traditionale
Iata ca razboiul si tendintele de educatie sadica sunt principalele probleme ale familiei traditionale. Pe langa acestea mai sunt si altele care tin de gradul de dezvoltare al civilizatiei traditionale, precum bolile si mortalitatea infantila, sau ororile sacrificarii animalelor in mediul rural. Sunt lucruri urate care ne urmaresc din adancurile istoriei precum fantomele. Evaluarea societatii si familiei traditionale intr-o nota prea optimista, si evaluarea celei moderne doar din perspectiva negativa, dupa cum fac antifeministii si antipacifistii in general, denota o viziune unilaterala, lipsita de obiectivitate. Biserica si alte organisme sociale ce graviteaza in jurul ei, sunt primele vizate aici, cu atat mai mult cu cat ea insasi prezinta numeroase erori in naratiunile sale. Cei care deplang astazi „efeminarea barbatului” si ofera exemple de barbati traditionali, figuri de piatra, lipsiti de emotivitate si empatie, ar trebui sa ia in calcul si aceste orori ce se ascund in spatele acestor „statui”.
Dar evaluarea familiei traditionale doar in perspectiva exclusiv-sumbra, asa cum face feminismul in general, este iarasi o exagerare in apreciere, aflata insa la polul opus*. De fapt ambele caracteristici se intrepatrund; familia traditionala are acele minusuri dar are si plusuri. Cu toate neajunsurile sale, ea este modelul la care cei mai multi oameni se raporteaza in ceea ce priveste echilibrul personal. Perioadele de tihna specifice familiei traditionale lipsesc in cazul stilului de viata contemporan in ciuda bunastarii sau chiar risipei specifice ei. Omul modern nu mai stie sa se odihneasca. Pentru el odihna inseamna distractie, cautarea unor satisfactii si placeri cu rol de recompensa pentru ca si-a vandut libertatea si a acceptat sclavia subordonarii fata de ordinele superiorilor ierarhici https://baldovinconcept.blogspot.com/2017/05/9-redefinirea-sclaviei-conform.html .
Aspecte negative ale societatii si familiei primitive
Aceeasi viziune unilaterala, dar in sens pozitiv de data asta, au feministele atunci cand supraapreciaza stilul de viata primitiv. Feminismul i-a scos vietii primitive la iveala doar partile idilice, frumoase. Aceeasi greseala a facut insusi marxismul, cu mult timp inainte de asanumitul feminism de al doilea val (din anii 1970). Acestuia i s-a reprosat de catre critici mai mult sau mai putin justificat aceasta filiatie marxista. Desigur, esecul politic al marxismului nu inseamna ca intreg curentul a fost gresit in tot ce a sustinut. In acelasi fel nu trebuie considerat nici feminismul gresit in bloc, fie el si cel radical, chiar daca nu-si poate justifica obiectiv ideile.
Insa teoria marxista despre perfectiunea societatii primitive, este una dintre cele mai mari erori ale sale. Dovezile aduse de antropologi au adus multe semne de intrebare fata de obiectivitatea descrierii marxiste a societatii primitive. Canalele TV cu specific documentar din zilele noastre arata numeroase experiente extreme ale profesionistilor in supravietuire in mediul salbatic, care aduc o perspectiva mai obiectiva asupra societatii primitive. Antropologia culturala a aratat ca stilul de viata primitiv nu e foarte diferit de cel clasic. Razboaiele intre triburile primitive existau si atunci, chiar daca mai rar. Discrepanta intre apetitul sexual masculin si cel feminin nu este atat de mare in societatea primitiva precum in cea clasica sau moderna dar ea totusi exista si atunci din cauza specificului biologic. Cel mai descurajant e faptul ca ororile produse de om animalelor erau considerate normale, atunci. Asta arata ca omul primitiv era „bun si intelept” datorita lipsei de mijloace pentru a fi rau si egoist. Performanta mica a armelor primitive le aducea primitivilor traume in plus fata de animalele care puteau riposta. Multi antropologi au marturisit despre incantarea primitivilor pe care ii studiau la contactul cu armele moderne. Prima idee pe care ei o aveau observand performantele acestor arme era sa atace tribul rival …
Problemele traditionale ale relatiei de cuplu reflectate de feminismul radical
Teoria mitologica despre puritatea absoluta a omului primitiv a influentat decisiv insasi arta. Incepand din 1907, cand Picasso a introdus figuri preluate din arta africana in pictura sa „Domnisoarele din Avignon”, artistii s-au tot perindat prin modul primitiv si infantil de realizare a imaginii. Insa arta nu urmareste realizarea binelui comun precum politica ci stimularea emotiilor. In acelasi fel si feminismul a fost sedus de aceasta perspectiva idilica asupra vietii primitive. Daca ar fi fost doar aceasta eroare, ar fi fost bine. Insa feminismul radical, precum si o buna parte a feminismului moderat, a preluat si alte idei dubioase ale marxismului si le-a adaptat la ideologia sexist-inversata. Una dintre acestea este prelungirea teoriei imaginii idilice a primitivului, respectiv teoria matriarhala asupra epocii primitive si stilului de viata primitiv in general.
Marx a sustinut ca epoca primitiva ar fi fost bazata pe puterea politica a femeii, si a anumit „matriarhat” aceasta organizare. Dupa cum am precizat deja aici , aceasta idee este mai curand mitologica decat stiintifica. Antropologia culturala a aratat ca imaginea materna in totemismul matriliniar primitiv nu are o functie administrativ-politica ci una menita sa interzica in principal relatiile amoroase atat intre parinti si copii dar si intre frati si surori. Credinta cum ca femeia ar fi avut un rol politic mai activ decat barbatul in aceasta etapa a evolutiei umane este o eroare. Nu exista niciun trib primitiv astazi in care femeile sa aiba un rol politic mai mare decat barbatii. S-a vorbit despre comunitate chineza Mosuo, care este vazuta ca un matriarhat, insa de fapt este organizata dupa acelasi model primitiv relatat de Claude Levi Strauss si alti antropologi.
La minutul 12. 43 din urmatorul video ni se spune ca barbatii se ocupa cu razboiul, vanatoarea sau sacrificarea animalelor domestice, adica tot ce inseamna ucidere.
La minutul 16. 50 ni se spune ca de fapt cele mai importante decizii le iau totusi barbatii, respectiv unchii si fratii mai in varsta, exact ca in sistemul primitiv relatat de Claude Levi Strauss. Asadar nu exista diferenta in aceasta comunitate fata de patriarhatul clasic occidental , cu specializarea masculina de exterior si cea feminina de interior.
Am aratat in acest articol faptul ca la mamifere (si nu numai), masculul are un rol ceva mai activ in initierea imperecherii dar si in negocierea teritoriului cu alte specii sau cu colegii de specie. Conform statutului biologic al sexualitatii masculine la mamifere, masculii au rolul de a promova specia atat genetic cat si etologic in stapanirea naturii sau adaptarea la conditiile ei. La marea majoritate a mamiferelor masculul isi ia riscul selectiei naturale, luptandu-se cu exemplarele mai slabe spre a transmite mai departe urmasilor cele mai performante gene. O singura exceptie este data aici de hiene (si asta datorita conflictului lor brutal si ancestral cu leii). In acelasi fel barbatii au vanat sau au facut razboaie si femeile au asteptat captura.
Predispozitia sexual-dominanta a anumitor lesbiene ce fac parte din feminismul radical (nu toate lesbienele sustin idei feminst-radicale), s-a regasit perfect in aceasta prejudecata marxista, respectiv teoria matriarhala despre societatea primitiva. Asa ca ele s-au grabit sa sustina sexismul inversat specific feminismului radical. Tinand cont de atractia puterii pe care mentalitatea contemporana o are, alte femei au fost seduse de aceasta perspectiva de a controla tot si de a face lumea compatibila cu propriile interese. Asa ceva isi doreste oricine. Numai ca lumea trebuie impartita iar regulile trebuie facute conform cu interesele tuturor. Si eu sunt convins ca femeile pot guverna o societate mai buna decat cele guvernate de misogini, cu conditia sa nu sustina feminismul radical, resentimantar. Dar asa ceva pot face si barbatii, nu doar femeile. Despre blamarea excesiva a barbatilor sub teoria ca toti am fi violatori, precum si a patriarhatului clasic voi detalia in urmatorul articol.
*Ca artist eu insumi am avut astfel de momente in care am vazut civilizatia doar ca pe un lant de suferinte . Dar arta uneori exagereaza. Ea vine din adancul sufletului care e influentat de traumele individuale sau transgerationale prin care s-a format. O analiza rationala, „la rece”, arata ca exista si numeroase parti bune pe care le-am pierdut odata cu modernitatea dar si alte parti bune pe care le-am descoperit numai datorita modernitatii.
Postări
Niciun comentariu:
Write comments