English version here:
Pentru cine nu l-a văzut, documentarul poate fi văzut aici:
Revazut dupa zece ani, acest documentar mi se pare foarte interesant in primul rand din punct de vedere artistic. Muzica electro-experimentala de fundal, repetitia secventelor si reperelor imaginii in ritmul sau, alaturarea de elemente contradictorii si exclusiviste sunt remarcabile. Astfel de secvente ar putea sta foarte bine intr-o expozitie sau festival de arta contemporana.
Din pacate, (sau din fericire, pentru alte viziuni) asa cum se intampla de multe ori in arta, discursului sau ii lipseste profund coerenta politica sau stiintifica. Exista cateva idei stralucitoare in el, care pe mine m-au inspirat in articolele urmatoare din acesti ani. As putea spune ca nu e nici un alt documentar care nu m-a inspirat mai mult, in sensul ca m-a facut sa caut coerenta in acest amalgam de contradictii prezentate aici. Din pacate, atunci cand vine vorba de argumentarea si dezvoltarea lor, autorii parca isi dau cu stangul in dreptul si sustin in mod inexplicabil punctul de vedere opus. Eu l-am vazut prima data la o petrecere data de niste tute cu aere de vedete ecologiste. De aceea el mi s-a parut perfect pentru anumiti copii de bani gata, pentru rasfatatii care s-au trezit maturi si nu mai are nimeni cine sa-i mai rasfete.
Autorii sai simt cumva faptul ca societatea consumista are ceva in neregula Insa ei nu au calitatile nici pentru a-i descrie adevaratele probleme si nici pentru a propune ceva alternativ la ce exista. Pur si simplu ei reiau solutii sociale deja esuate sau abandonate. Aproape ca nu mai trebuie sa aducem in primplan solutiile pe care documentarul le ofera. Nu stiu daca isi da seama, dar mentalitatea de tuta a promovat in interiorul acestui documentar 3 solutii diferite si exclusiviste una cu alta. Prima e cea oferita de Fidel Castro &co., cu rationalizarea resurselor in asa fel incat "sa ajunga la toti", dupa cum s-a intamplat in Romania. A doua este distrugerea tehnologiei si intoarcerea la viata primitiva. A treia este revolutia Franceza reloaded. Am sa le analizez in continuare pe fiecare. Dar, mai intai, am sa arat ce mi s-a parut bun din punct de vedere politic in acest documentar.
Ce am gasit bun in acest documentar
In acest documentar cel mai mult m-a impresionat contraargumentul adus fata de ideea de anarhism si violenta cu care politicienii zilei ii etichetau pe manifestantii anti G8 din Italia din urma cu cativa ani. Violenta impotriva ferestrelor si masinilor nu exista. Exista doar violenta impotriva oamenilor. Iar cei care sunt violenti cu oamenii nu sunt demonstrantii care distrug bunurile comunitare ci fortele de ordine care folosesc cu adevarat forta. Argumentul folosit este imbatabil. Dar in acelasi timp nici uitatul la MTV sau munca la servici nu este violenta neaparat asa cum sustine pe de alta parte John Zerzan (min: 6:30). Evident ca o munca stresanta poate duce la aceleasi rezulatate ca violenta, deoarece te poate imbolnavi si iti poate aduce sfarsitul. Dar totusi slujbele stresante in Occident au ajuns destul de rare din fericire.
In orice caz, intr-adevar, violenta nu poate exista asupra lucrurilor neinsufletite. Fireste ca asta pune in discutie insasi ju$titia ca ramasita a imeprialismului clasic prin care o parte din cetateni sunt impiedicati la accesul la bunurile comunitatii. Criminalitatea la care recurg subculturalii, si care este pedepsita de justitie, este practicata cu acte si "proceduri legale" de catre statul insusi. Cu alte cuvinte statul (politicienii & co) are voie sa vina si sa iti ia o parte din proprietate in forma de taxe si impozite. Insa tu daca faci acelasi lucru fara astfel de hartii, semnaturi si stampile esti automat trimis la zdup. Iata lipsa de consecventa a sistemului! Chiar daca nimanui dintre noi nu i-ar conveni sa se trezeasca cu un vagabond care sa ii fure banii sau sa ii distruga proprietatea, asta nu inseamna ca argumentul nu ar sta in continuare in picioare. Sistemul cu lipsa lui de umanizare si discriminare pozitiva asupra marginalizatilor si exclusilor social face ca astfel de lucruri sa se intample. Daca noi nu gasim alte solutii si avem tendinta sa ne aparam prin violenta asupra hotului asta este si pentru ca avem in noi resursele primitive ale supravietuirii si excluderii celuilalt pe care le punem in practica atunci cand "civilizatia" da gres. Este exact ceea ce spuneam intr-un alt articol: "Pentru mine nu incape in nici un fel de indoiala ca marii corporatisti si-ar face armate si ar lasa-o balta cu povestile despre statul de drept si drepturile omului in momentul in care muncitorii ar refuza in bloc sa mai intre in fabrici." Intrepatrunderea civilizatiei tehnologice si a spiritului ei elevat, superior, aristocratoid cu reactiile primtive de acest gen este specifca culturii contemporane si "educatiei salbatice" este cea mai mare disonanta si cea mai contradictorie asociere.
De asemenea am gasit foarte valoroasa a doua idee principala a documentarului, respectiv aceea ca suntem intoxicati cu reclame pentru a deveni cumparatori compulsivi. Am lucrat in publicitate pentru o perioada de timp, inainte de a vedea acest documentar, si cunosc indeajuns in ce mod reclamele se construiesc din minciuni gogonate. Dupa cum am aratat ultetior in acest articol
, noul sclavagism al capitalismului consta in dependenta pe care sclavul o are fata de anumite produse pentru care sistemul are monopol. Nevoia lui de a consuma aceste produse il aduce in starea de a plati cu libertatea pentru ele, devenind astfel sclav de bunavoie si nici macar neintelegand ce i se intampla. Este un lucru hidos, intr-adevar, dar asta totusi nu este terorism. Dupa cum am aratat in articolul linkat mai sus, terorismul sistemului social practicat asupra cetatenilor exista si el. Dar are alta forma decat dependenta de achizitionarea de obiecte. Trebuie facuta clar o astfel de precizare.
Dar, dincolo de asta, imaginea cu angajatul Microsoft intr-o criza de isterie corporatista, este remarcabila. Cu adevarat de neuitat.
Figuri de stil si atitudini dubioase
Am fost contrariat de lumina proasta in care e prezentat Bill Gates. A pune pe acelasi plan cu parazitii politicienii este o eroare. O avea el pacatele lui insa cred ca isi merita pe deplin statutul social. Bill Gates este un inovator, un creator de tehnologie si merita tot ce are. Lumea a devenit mult mai usoara datorita computerelor in care compania sa functioneaza. O fi el cel mai bogat om sau printre cei mai bogati insa a muncit pentru asta si a produs concret. Multi dintre noi putem discuta liber pe internet astazi datorita uimitoarelor inovatii la care si el a luat parte. Nu a parazitat si a produs. Apoi, nu stiu cat e reclama si cat gand inocent, Bill Gates isi doneaza saracilor din avere in timp ce politicienii se capatuiesc cu taxele luate de pe ei. Trebuie facuta diferenta. Intr-adevar insa, atitdinea acelui angajat de la Microsoft e cu adevarat inspaimantatoare (min:37). De neuitat pur si simplu. Asta iunseamna dezumanizare! Nu as vrea sa am ca sef pe acel om.
Cea mai stupida scena din acest documentar mi se pare cea cu milionarul care, vezi doamne, redescopera viata simpla. El are chef sa redevina sarac si care, pana la urma, prefera o experienta de om al strazii, gatind pe maidan. Asa, si? Ce crezi ca ai putea demonstra cu faptul ca un astfel de om isi face mancare in strada cu vesela ruginita? Pe mine ma duce cu gandul mai curand la politica romanilor de a schimba pozitiile cu sclavii intr-o anumita o zi din an, mai curand decat faptul ca superbogatii ar putea recurge la stilul de viata al saracilor. Si oricum, degeaba arati asa ceva omului simplu. El nu e departe de acest mod de viata. Povestea ca poveste e o aiureala pentru ca dezumanizarea rareori se intalneste la milionari ci la victimele lor, saracii. A gasi compasiune pentru ca un astfel de milionar nu si-ar gasi scopul in viata mi se pare o gogomanie. Culmea unei astfel de gogomanii e fondul sonor: "Marsul funebru" al lui Chopin e "remixat" cu sound de joc electronic de anii '80. A inlocui viorile si violoncelul asa cum le-a gandit Chopin, a inlocui starea lui de nefericire profunda, chiar metafizica, asa cum a trait-o el in momentul in care a scris aceasta teribila pisea muzicala, cu superficialitatea unui snobil, care se intristeaza ca nu are ce sa faca cu banii, mi se pare o prostie fudula rara.
Dupa cum am mai mentionat, intregul documentar e plin de ambivalente. Se deplange societatea de consum, se deplange munca insa din cand in cand documentarul e punctat cu imaginea unor fierari si muncitori in agricultura pe o muzica cu accent de electro-industrial. Batutul intr-un piroi si taiatul manual de plante agricole se sincronizeaza cu aceasta muzica. Care e scopul unei astfel de scene? Sa arate cat de grea e munca, sau e pusa din ratiuni estetice? Tipul asta de munca e specific sclavilor clasici. Desi e mereu pusa intr-o lumina proasta in acest documentar, tocmai tehnologia este cea care a permis eliminarea ei in societatea contemporana. in tarile dezvoltate nu se mai munceste asa ci doar in cele slab dezvoltate conduse de unul ca Fidel Castro sau Hugo Chavez. Iata de ce consumismul e mult mai bun decat semidictaturile militare carora documentarul le face apologia. Dar acum eu vreau sa stiu: documentarul oare apreciaza munca asta sau o dezavueaza? Daca o apreciaza, atunci ce rost mai are criticarea muncii grele a consumismului? daca nu o apreciaza, atunci iar e absurd pentru ca nu societatile occidentale dezvoltate trebuie criticate ci tocmai alea care sunt laudate. Insa nu m-ar mira sa aflu ca ambele variante sunt avute in vedere...
La prima vedere ai impresia ca documentarul este un colaj de reactii a unor 2 oameni care se combat reciproc. Pe parcursul vizionarii te convingi ca judecata lipsita de consecventa si contradictia de sine nu este o problema pentru ei. De exemplu, dupa ce pana atunci documentarul a facut apologia vietii austere, incepand de la minutul 28 isi face aparitia in prim-plan o tanara cubaneza de culoare imbracata in bleu, care vorbeste de socul avut in urma vizitarii Europei Occidentale, cu abundenta ei de produse din magazine. Noua romanilor nu ne e strain acest entuziasm pe care ea il avea fata aceasta diversitate comerciala. Si noi am trecut prin asa ceva pana in 1989. Spre deosebire de autorii acestui documentar, noi suntem marturia vie despre frustrarile lipsurilor din spatiul comunist, cosmetizate in consum rationalizat. Aceasta secventa care reda amintirea acestei tinere fete demonstreaza mai curand cat de absurda a fost politica saraciei comuniste mai curand de cat ar putea ea fi o solutie pe care sa o adopte intreaga omenire. In fond autorii au pretentia sa ii depaseasca in recunoastere si bogatie pe mai marii lumii doar pentru ca au impresia ca asta li se cuvine. Asta e marea problema a unor astfel de "nonconformisti"; au ambitia ca restul sa se conformeze la nonconformismul lor. Insa ceea ce propun ei este o lume mult mai urata decat cea existenta astazi. De multe ori atitudinile si imaginile se contrazic flagrant. Dar ce mai conteaza asta pentru o mentalitate de tuta?!
Consumism versus comunism
Pacat insa ca documentarul nu a stiut sa dezvolte doar aceste idei, si sa nu intre pe alte taramuri. Ar fi iesit un lucru remarcabil. Nu pot sa-mi scot din minte in ce mod autorul si-a sabotat propriile idei. De neinteles. Nu o sa fiu niciodata un adept al consumismului asa cum apare astazi , insa fata de saracia comunismului consumismul e parfum. Din cauza asta fata de la min 28 e atat de incantata de abundenta capitalista, precum cei ce au trait in comunism. Sa nu-mi vorbeasca nimeni despre rationalizare daca nu a trecut prin ea, daca nu stie ce inseamna sa nu ai ce cumpara cu banii! Exista intr-adevar destui nostalgici ai comunismului astazi, insa cei mai multi inca nu au aflat ce e consumismul deoarece inca traiesc sub limita saraciei. E simplu sa tii post cand esti adult si cand restul timpului o traiesti in bunastare. Insa cand esti copil si cand asta e stilul tau de viata, atunci lucrurile devin altfel. Stiu acesti oameni ce inseamna sa nu poti sa iti cumperi dulciuri pentru ca nu se gasesc? Stiu ei ce inseamna sa te joci descult si sa te ranesti mereu la picioare pentru ca tenisii se rup in 2 saptamani dupa ce i-ai cumparat? Stiu ei ce insemna sa fii stresat la scoala incat sa vrei sa te sinucizi? Stiu ei ce inseamna sa ti se fure o data la cativa ani tot tin gospodarie de catre stat pentru ca bunicul tau a avut alte idei politice decat ale puternicilor zilei? etc. Macar in capitalism iti poti da demisia, poti sa alegi un job mai usor, mai poti sa spui nu. Dimpotriva, in totalitarismul comunist esti fortat sa executi ordinele. In caz de refuz esti pedepsit aspri, precum in sclavia clasica. In Romania dictatoriala disidentii erau direct trimisi la constructia Canalului Dunare-Marea Neagra si transformati in sclavi clasici. Ei erau paziti de militari inarmati si oricand se puteau dispensa de ei daca pareau ca nu sunt suficienti de obedienti. Multi au pierit astfel. Solutile lui Castro si Chavez sunt false solutii!
Eu am mare indoiala fata de militari precum Che Guevara sau Fidel Castro. Nu se pot ei pronunta despre societatea contemporana atata timp cat au pus mana pe arme. Asta i-a trimis inapoi in istorie si ii face incapabili sa inteleaga spiritul societatii contemporane occidentale. Castro vorbeste despre umanitate ca "o mare familie", insa se imbraca in haine militare si este un fost militar de cariera. Oare la ce sunt bune armele care l-au ajutat sa acceada intr-o astfel de pozitie de pe care el vorbeste? Probabil ca la intarirea legaturilor de familie ale umanitatii, nu?
Fidel Castro spune ca problema societatii capitaliste este distributia inegala a bunurilor. Eu personal prefer o astfel de distributie inegala dar care sa se finalizeze cu un trai decent decat o distributie "egala" a saraciei si o aristocratie "comunist revolutionara" care se comporta ca feudalii medievali, asa cum e in sistemul conceput de el. Majoritatea sistemelor dictatoriale comuniste au gasit un grup de dizidenti in propriul popor pe care l-au persecutat. In China chiar s-a incercat exterminarea acestuia. Ignorarea legii cererii si ofertei ca guvernatoare a pietei a facut ca produsele sa fie putine si proaste. Din punctul asta de vedere, saracia e mai redusa in tarile capitaliste.
Discursul lui Castro este unul specific comunismului totalitarist si minciunilor lui gogonate. El face apologia "unei lumi mai bune" dar detesta concurenta si proclama monopolul la el in tara. Vorbeste despre "mai bun" insa tocmai aceasta picatura chinezeasca a "mai bunului" si a "mai multului" este cea care dezumanizeaza omul de rand in societatea capitalista, facandu-l sa isi dea viata pe campul de batalie corporatist. Paradoxul e ca, mai tarziu in acest documentar, se face apologia vietii austere implementata artificial si autoritarist de catre totalitarismul comunist. Pentru Dumnezeu: cum este posibil sa vrei o lume mai buna, dar totusi sa iti doresti o viata plina de restrictii? Nu este sensul lumii mai bune conectat cu o mai mare libertate si anulare a restrictiilor de viata si gandire? Dimpotriva, modul de viața auster pe care ei il predica este legat mai mult de Evul Mediu decat cu o lume mai buna. E atat de greu de interes? Dar, stati linistiti, aberatiile continua. La minutul 39 vocea lui Fidel Castro este inlocuita cu a acelui biet sclav angajat la Microsoft care tipa cat il tin rarunchii: "I love this company". Adica cum? Mi se pare mie sau in acest punct de fapt documentarul il ia la misto pe Fidel? Pai cum ramane cu darea lui ca model asa cum se face in alte parti? Nu cumva e un pic lipsit de sens, in cazul in care lipsa de sens are vreun sens pentru mentalitatea unui astfel de documentar ?... Ca idee artistica, Fidel care striga in gura mare un mesaj corporatist tipic, e interesant. Arta a fost de multe ori contradictorie, bizara. Insa ca mesaj politic o astfel de secventa pare ca e una care-l demoleaza si pe Fidel, pe care pana atunci il luase ca etalon in critica societatii consumiste. Sentimentul ce reiese dintr-o astfel de secventa este acela ca inclusiv austeritatea promovata de Fidel Castro si sistemele comuniste sunt macar la fel de negative ca insasi propaganda comerciala si politica de tip capitalist. Ceea ce e corect, in cele din urma. Doar ca nu asta e intentia declarata a acestui documentar.
Pentru mine e clar ca lumina zilei. Prefer sa am ca presedinte pe G. Bush decat unul ca Hugo Chavez, Fidel Castro, Saddam Hussein, Putin sau Basescu. Daca ar fi mai mare aria de alegere as alege altceva si l-as ocoli si pe Bush/Obama. Insa fata de acesti semidictatori Bush e chiar uman. In realitate principiile umaniste de care ei vorbesc sunt mult mai profund afectate si subminate de statutul social al unora ca ei decat de cel a lui Bush.
Diferentierea intre manipularea produsa de statul contemporan occidental si terorismul statului clasic
Eu cred ca marea problema a omului occidental este faptul ca plateste oalele sparte pentru incapacitatea politicienilor si conservatorismului social de a tine pasul cu dezvoltarea sociala. Munca cetateanului de rand occidental este parazitata de tot felul de institutii artificiale, de (de)servicii secrete, de armata, de educatia salbatica inca practicata in sistemul de invatamant. Pe scurt, omul de rand e furat intr-un mod greu de dovedit, fiind convins sa faca ceva in schimbul a ceva ce el are deja din nastere.
Mutilarea produsa de manipulare e totusi diferita fata de cea a terorismului practicat de statul clasic sau de razvratitii paseisti de astazi. Intre amenintarea armata si manipulare nu exista diferenta prea mare ci doar continuitate dupa cum am aratat ulterior aici. Manipularea nu poate exista fara acompaniamentul amenintarii armate. Muncitorul contemporan nu accepta povestea cu munca grea si imbogatirea daca predecesorii sai nu ar fi fost fortati sa serveasca in trecut. Ca sa manipulezi muncitorul contemporan si sa il faci sa munceasca iti trebuie cateva mii de ani de mutilare a neamului lui prin amenintare armata. Iti trebuie sclavia clasica si acceptarea starii de sclavie din partea mentalitatii lui. Iti trebuie anxietatea lui in fata libertatii. Toate astea se fac in mii de ani si cu amenintare armata intensiva. Este foarte evident ca numai o astfel de mentalitate poate cadea prada manipularii. Lenea primitivilor din lumea a treia este total imuna la manipulare tocmai pentru ca nu are acest background educational al lumii occidentale. De aceea un spirit liber, o mentalitate aristocratoida nu va cadea niciodata prada manipularii.
Asta e totusi diferenta intre terorismul originar practicat de statul clasic pe sclavii sai si manipularea "statului de drept" contemporan. In societatea clasica si primitiva te poti trezi sclav chiar daca te numesti Platon. Cineva iti pune arma in fata si nu ai de ales. astazi poti alege sa spui "nu". Evident ca pentru sclavul contemporan o astfel de alegere nu il ajuta cu nimic deoarece cultura lui il impiedica sa aleaga altceva in afara de a fi sclav; sclavia este singura lui stare de supravietuire. Insa manipularea nu este totusi terorism. Trebuie totusi facuta o astfel de diferenta, iar etichetarea manipularii drept terorism este fortata. Legatura intre terorism, fie el amator facute de grupari paramilitare, fie profesionist, facut de armatele statelor exista, dupa cum voi arata mai detaliat aici si aici . Insa documentarul nu vorbeste ad litteram despre rolul terorii in accentuarea consumului si nici nu se sinchiseste sa aduca clar exemple de terorism concret si sa construiasca o legatura psihologica intre cele doua mecanisme sociale. In felul acesta notiunea de „terorism” e cumva metaforic folosita. Si am putut vedea in ce mod extinderea manipulatoare acestei notiuni catre militantii ecologisti de catre propaganda oficiala a creat confuzii. Autoritatile au tot interesul sa ii numeasca teroristi pe cei care se opun planurilor lor de organizare sociala pentru a-i putea apoi suprima, insa noi trebuie sa fim exacti in folosirea notiunilor. Exista similaritati intre cele doua insa exista si diferente majore. (PS. Dupa 10 ani am ajuns totusi la concluzia ca asemanarile dintre sclavul clasic si executantul modern de ordine, sunt mai mari decat diferentele, dar totusi trebuie mentionate si acestea). Un astfel de sentiment al terorii reiese din anxietatea sclavului evadat. Sunt absolut convins de faptul ca terorismul resimtit de cei ce refuza alinierea la manipulare se datoreaza tocmai proiectiei acestei anxietati in exterior, dupa modelul cunoscut din psihologia abisala.
Pasismul primitiv: o falsa solutie
Impartirea bunurilor intre toate natiunile, asa cum se propune la un moment dat in acest documentar este aproape imposibil de facut cu aceasta infrastructura sociala. E cert ca nu a fost posibila in trecut. Insa ea ar fi totusi posibila acum daca s-ar face presiuni pe politicieni nu pentru impartirea bunurilor, ci pentru construirea infrastructurii pentru producerea lor. Exista suficiente terenuri agricole pe acest pamant care sunt abandonate doar pentru a nu se produce supraproductie si a conduce la scaderea preturilor, conform legii cererii si ofertei. Dar, chiar si asa, nu toate bunurile din lumea asta ar putea fi impartite la toti, ci doar unele, cele de baza. Tehnologia, cea blamata de unii, nu a ajuns pana acolo incat sa produca suficient pentru toti. O astfel de "egalitate" nu a fost posibila nici la inceputurile comunismului. Nici o epoca din istorie n-a intalnit-o. Nu e drept ca un om care munceste cinstit si din greu pentru a face avere atat cat sa ii confere un trai decent, sa ajunga sa fie ulterior pus in situatia de a o imparti cu altii care s-au odihnit si nu au contribuit cu nimic pentru a o spori. Desigur, au existat si inca exista averi nemasurate, precum cele feudale, din timpul Evului Mediu si chiar din zilele noastre, care nu pot fi acceptate. Ele sunt acumulate fara un schimb de produse cu societatea cu beneficii de ambele parti, ci doar cu manipularea parghiilor sociale. Rolul lor este tocmai acela de a produce saracie celorlalti, si de a-i manipula si inrobi, dupa cum voi arata ulterior. Putem insa spera ca la un moment dat se va ajunge la o tehnologie avansata care sa produca orice pentru oricine. Dar sa nu se astepte nimeni ca sclavul occidental mutilat si asa de atatia paraziti, care profita de pe urma mutilarii sale, va trebui sa fie parazitat acum si de lumea a treia si sa ii sustina si pe primitivi. Nu mi se pare in regula.
Intoarcerea la "stone ege" propovaduita mai nou de catre John Zerzan a mai facut senzatie si inainte. Cel mai cunoscut caz este cel al lui J.J. Rousseau filosoful admirat de toata cultura umanista pentru utopismul sau. Insa adeptii paseismului primitiv sunt plini de contradictii absolut bizare. In cazul de fata, desi isi doresc intoarcerea la primitivism, totusi, in momentul in care politia ii agreseaza, ei fac repede apel la civilizatia moderna si ii numesc asasini pe politisti tocmai pentru a le arata inumanismul, primitivismul in sens peiorativ. Cum pot astfel de oameni sa traiasca in societatea primitiva daca la prima confruntare cu esenta societatii primitive, respectiv cu violenta si agresiunea, deja le e dor de "mamica"? Nici ei nu inteleg ce e societatea primitiva. Foarte putini dintre ei stiu ce inseamna cu adevarat civilizatie primitiva. Si chiar nu o cunosc pentru ca cea mai mare parte din timp si-o petrec gandindu-se la bogatia minoritatii financiare si la uzurparea ei, in loc sa se gandeasca la modul de a nu se lasa sedusi de o astfel de bogatie. Acesta este sensul .
Un NU ferm violentei. Schimbarea trebuie facuta democratic si pasnic
Solutia nu este violenta asa cum lasa sa se inteleaga John Zerzan la sfarsitul documentarului (min: 45). Dimpotriva, violenta ne intoarce cu cateva secole in urma involuntar, in epoca razboaielor de cucerire. Cred ca societatea tehnologica are inscris in ea mecanismele dezvoltarii si autocorectarii. Cred ca parazitii de astazi au invatat cate ceva din experientele trecute incat sa evite o alta "Revolutie Franceza". Din pacate insa "majoritatea" crede inca in minciunile politicienilor/serviciilor secrete/presei. Aici trebuie lucrat. Oamenii din fata televizorului trebuie convinsi ca presa minte si ca cei care au alte viziuni politice decat oficialii G8 nu fac parte din "axa raului". Asta e democratia! Atata timp cat "majoritatea" inca crede in sistem nu se poate face nimic.
Pe de alta parte, recursul la violenta nu va fi niciodata favorabil omului de rand. E inca din start o cauza pierduta. In sangele parazitilor sociali care guverneaza lumea exista apetitul supunerii celuilalt. in gesturile lor elegante se simte vocatia razboinicului. Violenta e de partea lor si omul de rand niciodata nu va putea sa ii infranga. Revolutia Franceza e o picatura in ocean. La un rege decapitat au murit miliarde de sclavi. Omul de rand nu va putea castiga.
Sclavul contemporan este incapabil de eliberare
Din pacate pentru ei, multi dintre sclavii contemporani nu se pot desprinde de starea de sclavi ca in cazul Mitului Pesterii. Libertatea le-ar produce depressie profunda lucru care chiar se va intampla in viitor. Majoritatea nu vrea o astfel de schimbare. Munca e un refugiu al constiintei incarcate... Acesti oameni nu sunt convinsi inca de schimbare. Pe de alta parte multi dintre "razvratiti" sunt ei insisi niste sclavi evadati si vor inconstient doar sa se razbune pe cei bogati/puternici pentru destinul predecesorilor lor. Ei nu pot trece peste trauma genealogica. Ulterior am detaliat acest subiect aici.
Daca parazitii sociali nu s-ar conforma majoritatii atunci s-ar putea lua in calcul o noua "Revolutie Franceza". Pana atunci hai mai bine sa aratam ca vrem dezvoltarea societatii si bunastarea ei si nu razbunarea pe unii din cauza unor frici genealogice personale!
Atentie la manipularea imaginii miscarii antipoliticianiste!
Dincolo de asta, violenta este specifica societatii clasice si primitive iar recursul la ea inseamna intoarcerea pe scara evolutiei civilizatiei. Cei mai multi dintre protestatarii impotriva politicienilor si sistemului isi tempereaza discursul in contactul cu radicalii razbunatori paseisti si tind ulterior sa ia partea autoritatilor. Eu insumi nu sunt de acord cu distrugerile de bunuri, si as evita sa iau parte la o astfel de manifestatie. insa presa comandata de (de)serviciile secrete de obicei arunca si asupra pasnicilor distrugerile facute de cativa rebeli. Nu am cum sa stiu care este procentul, insa sunt convins ca intre acestia s-au aflat si agitatori sub acoperire, care lucrau pentru aceste servicii secrete. Rolul lor este acela de a crea imagine de violenti protestatarilor pentru a putea apoi fi justificata in perceptia opiniei publice eventuala reprimare a lor. Este o miscare de manipulare extrem de abila, menita sa destabilizeze curentul antipoliticianist in general. Protestatarii paseisti de strada sunt minoritari in comparatie cu restul protestatarilor. Cei mai multi dintre ei nu propun astfel de solutii ci doar isi manifesta dezaprobarea fata de sistem, fata de statutul politicienilor si a altor istitutii secrete din interiorul statului.
Autoritatilor le e foarte greu sa raspunda unor astfel de oameni. Argumentele politicienilor se vad de la o posta ca sunt afectate de interese personale. Si atunci singura solutie a sistemului este aceea de a le crea acestor protestatari artificial o imagine de diavoli in societate. Este absolut sigur ca fortele de ordine exagereaza cu reactia, si ca isi infiltreaza agenti intre protestatari pentru ca actiunile lor sa degenereze si astfel sa se creeze o imagine negativa intregii miscari antipoliticianiste. Presa cea impanzita de agenti ai serviciilor secrete va transmite de la fata locului imagini cu "anarhistii" care distrug totul in cale. Cand va vedea distrugerile de bunuri, omul din fata televizorului va uita de mesajul majoritatii protestatarilor, de faptul ca e parazitat sistematic, de faptul ca plateste obligatoriu servicii pe care nu le doreste etc. In mintea lui va aparea conturata o societate primitiva cu legea celui mai puternic, cu golanii care nu muncesc si care vin sa distruga si sa fure bunurile comunitatii. Pentru a mia oara perspectiva razboiului domoleste mania poporului. Iata un mod foarte ingenios prin care autoritatile (represive) cu ajutorul presei inabusesc si camufleaza spre a ajunge la urechile opiniei publice o problema sensibila. De aceea refuzul si dezavuarea violentei este singura posibilitate prin care omul de rand va castiga mai multe drepturi de la politicienii care tin cu disperare de pozitiile lor privilegiate.
Postări
15 comentarii:
Write comments