Loading...

13 noiembrie 2008

Secretele manipularii – noile arme ale sclaviei

english version here

Petru Marx nucleul principal al exploatarii sociale este plusvaloarea.
Plusvaloarea insa este principiul economiei. Nimeni nu face o afacere doar pentru a se afla in treaba. Afacerile se fac pentru profit. Nu asta este problema corporatismului (salbatic) ci manipularea. Omul de rand este presat cu scoala, cu mass-media si cu toate instrumentele posibile de manipulare sa se simta inferior sa vrea mai mult. Acest sentiment de inferioritate este echivalent in plan moral cu amenintarea cu moartea prin care sclavul antic era definit: „un individ care trebuia ucis dar nu s-a gasit timpul necesar pentru asta”. Atunci cand seniorul vine cu armata sa fure o parte din recolta taranului pe post de bir practic il transforma pe acesta in acelasi sclav care trebuia sa fie ucis. E clar ca si sclavul si taranul isi pierd in secunda a doua viata in momentul in care nu mai sunt productivi si refuza sa munceasca sau sa isi cedeze seniorului bunurile.

Astazi intr-adevar nu se mai vine cu arma sa ti se fure bunurile. Seniorii au evoluat si s-au umanizat. Astazi le dai tu de buna voie daca vrei sa ai unde sa muncesti. Acum seniorii nu mai vin cu armele direct ci mai intai vin mercenarii cu hartiile care te iau la intrebari. Ai acte pe pamantul asta? Ai acte pe proprietatea asta? In acel moment sclavul contemporan vede in obrazul lipsit de expresie a executorilor pe vechiul senior care vine cu astea pentru a ridica birul. Nu da birul primeste un pumnal in inima. Astazi nu se ajunge aici insa prezenta discreta a unui politist inarmat poate intensifica retrairea angoasei birului secolelor trecute. In plan concret asta se traduce prin imbogatirea si mai mare a corporatiilor si acumularea de tulburari psihice pentru muncitor si urmasii acestuia. Se face o trista conversiune intre sanatatea psihica a sclavilor si bogatia stapanilor.




Amenintarea cu moartea este o suprastimulare a Complexului Traumatic si, prin urmare, a tulburarilor psihice in care acesta intra ca parte constitutiva. Cu cat esti mai stresat si mai amenintat cu atat adrenalina iti este mai ridicata, cu atat ai nevoie de consum cat mai mare. Vrei mereu mai mult, iti parasesti familia pentru o alta, pentru a incepe o viata noua. Puterea ta de munca este din ce in ce mai mare, esti din ce in ce mai profitabil pentru corporatisti dar viata ta devine una a unui animal haituit asa cum nu s-a mai vazut pe pamant. Angoasa este atat de mare incat civilizatia si tehnologia le pare multora un pacat si o pierdere a naturii intime a umanitatii. Astazi amenintarea concreta cu armele a cedat locul manipularii, adica unei uriase propagande. Un imens aparat de propaganda este tesut sistematic in jurul convingerii omului de rand sa intre in fabrici.


Problema este ca manipularea si amenintarea concreta nu sunt atat de diferite intre ele. Pentru mine nu incape in nici un fel de indoiala ca marii corporatisti si-ar face armate si ar lasa-o balta cu povestile despre statul de drept si drepturile omului in momentul in care muncitorii ar refuza in bloc sa mai intre in fabrici. Mutilarea spirituala a omului de rand prin manipulare este diferita doar formal fata de cea a amenintarii cu armele. In loc de suprasolicitarea complexului traumatic se suprasolicita complexul Dyonisos si cel Sisif. Adica omul nu mai e speriat ci doar deprimat. Asta da schimbare!

Adevarul este ca tinand cont de experientele occidentale ale secolelor trecute nu e chiar mare greutate sa provoci o astfel de manipulare. Sclavului i-a intrat in sange intunericul, e dominat de mitul pesterii, si cauta el insusi cu disperare un stapan care sa il comande si caruia sa i se abandoneze anestezic. E masochist social. Perversii care profita de pe urma mutilarii istorice a castei sclavilor au impresia ca pot face acelasi lucru si cu restul lumii si raman surprinsi atunci cand vad ca unii dintre nonoccidentali raspund in limbajul lor acestei agresiuni economice si politice neocolonialiste. Adevarul este ca occidentul s-a cam obisnuit cu pasivitatea bastinasilor in a se lasa insclaviti. Autoritatile SUA raman perplexe atunci cand lumea araba refuza schimbul intre petecele de hartie tiparita cu portretele diferitilor oligarhi pe ele in schimbul bogatiilor lor naturale.

Aici este marea ipocrizie; nu numai ca „societatea deschisa” de astazi nu face nimic pentru a atenua aceasta anomalie istorica dar chiar o accentueaza prin manipulare. Numai sintagma „egalitatii de sanse” contine in sine conceptul de societate anacronica, salbatica. Ce inseamna „sansa”? Sansa, norocul sau oportunitatea sunt stari ale crizei, ale starii limita. Un adversar redutabil nu iti da nici o sansa in timpul jocului. Adica iti este mult superior. Inca din start societatea se dovedeste a fi civilizata doar pentru unii. Restul stau la dispozitia „sansei”. Cu cat pradatorul e mai satul cu atat sansele de supravietuire ale prazii sunt mai mari. Sansa este libertatea oferita de cel puternic si numai simpla existenta a unuia “mai puternic” care permite existenta sansei contrazice insasi posibilitatea existentei egalitatii de sanse. Fireste, sistemul poate oferi exemplul unui castigator la loto care a devenit din cersetor print sau al unui reprezentant (de obicei unic) al unui procent infim de eliberare sociala si spargere a ermetismului dar asta e departe de a fi egalitate de sanse. E doar campanie electorala, e o situatie nereprezentativa care pare a fi reprezentativa odata ce este mediata excesiv de presa. Egalitatea de sanse este de fapt un ansamblu minim de masuri care sa justifice o minciuna venita din adancul sistemului; anume ca unii sunt nascuti cu drept divin de a fi slujiti de restul omenirii.

Ce „egalitate de sanse”? De unde? Obiectul sansei il face omul de pe strada care chiar poate ajunge de tot pe strada daca nu isi plateste taxele. Se poate rata. Daca are „sansa” poate scapa de un astfel de deznodamant. Doar cei suspusi, sclavii au astfel de viata lasata la indemana sansei. Ceilalti nu au nevoie de nici o sansa. Ei nu au nevoie de nici o sansa pentru ca ei nu ajung in astfel de situatie indiferent cate faradelegi ar face. Pe ei ii protejeaza sistemul si atunci cand ajung sa faca crime odioase. Daca omul de rand ajunge imediat la inchisoare pentru ca nu si-a platit taxele sau face niste erori de administratie a proprietatii sale in schimb marii conducatori de banci falimentare pleaca imediat la vanatoare ca sa se relaxeze dupa ce statul pompeaza sutele de miliarde de dolari in erorile lor administrative pentru a nu produce o criza financiara. Asta zic si eu egalitate de sanse…!

Tehnologia la care au ajuns tarile avansate permite robotizarea vechilor munci in asa fel incat viata omului simplu ar trebui sa fie una mai libera. Mentalitatea clasica supravietuitoare in cei ce s-au izolat in turnul de fildes al sistemului politic face insa din omul de rand contemporan un dezechilibrat psihic. Pana si animalul pradat (din viata salbatica) este cuprins de anestezie psihica in momentul in care pradatorul il ucide in asa fel incat nu mai simte disperarea mortii. Chiar si asa, cea mai mare parte a vietii animalului pradat este traita in liniste si relaxare. Memoria lui scurta il face sa uite ca in urma cu cateva ore un semen le-a fost rapus de atacul pradatorilor. Dimpotriva, omul contemporan prins in masinaria corporatista a exploatarii se afla intr-o teribila cursa permanenta de supravietuire. Pentru un astfel de om tehnologia si civilizatia este un blestem. Nu numai ca acestea nu i-au adus confortul promis odata cu acceptarea civilizatiei dar i-au adus ceva ce viata pe pamant n-a mai intalnit in materie angoasa. Unii ridica inocent din umeri si se intreaba cum e posibil cand un scelerat intra cu o arma intr-o institutie si trage in tot ce misca. Insa un astfel de om, din ce in ce mai prezent in zilele noastre este rezultatul unui sistem diabolic al civilizatiei contemporane. Razbunarea la intamplare a unor astfel de oameni disperati a inceput sa fie vazut de sociologi inca de la inceputul secolului XX. Din pacate lucrurile s-au complicat in loc sa se rezolve de atunci.

Ceea ce trebuie sa faca sistemul in acest moment este desfiintarea de urgenta a institutiilor preventiei care se regasesc in povara ce trebuie dusa de omul simplu. In loc sa il indobitocesti ai putea sa il ajuti cumva, sa trimiti birocratii de la ghisee la el acasa in loc sa se duca el si sa piarda timpul. Ai putea sa pui pe strada agenti de informare care imediat sa te ajute cu o informatie atunci cand pari nedumerit. In scoala ai putea sa il inveti pe copil ca nu e cel mai important sa ridici piramide si imperii financiare ci sa iti traiesti linistit viata. Statul trebuie sa impiedice in mod expres manipularea muncitorului in scopul imbogatirii necontrolate si aberante a unei minoritati care nu are ce face cu astfel de bogatie si a carei unica satisfactie pentru detinerea ei pare sa fie tocmai mizeria celorlalti. Cred ca civilizatia actuala isi permite sa foloseasca munca facuta din placere si nu munca manipulata, munca ce reiese in urma disperarilor amenintarilor diverse venite asupra sclavului contemporan. Din cei care fac exces de munca astazi se vor alege maine viitorii depresivi ai comunitatii iar pretul platit va fi mult mai mare. Copiii nostri vor plati un astfel de pret. Exista destule institutii populate cu mici despoti facute pentru a mentine si a cultiva dualismul social si nu societatea deschisa. Institutiile statului contemporan occidental pe care il supranumim civilizat sunt facute pentru a promova vechiul despotism intr-o forma mai voalata. E timpul sa il eradicam total.

Pur si simplu ele se manifesta inconstient si actioneaza efectiv diabolic. Tipul acesta de comportament inconstient este cu totul altul decat cel al nevroticului care isi pune siesi bete in roate si astfel se impiedica spre dezvoltare. Acesta e inconstientul sclavului. Vorbim aici de inconstientul stapanului format pe puterea armelor si amenintarilor. Vorbim de un comportament de tradator si mercenar. Vorbim de un comportament al intereselor meschine, de lipsa de empatie, de egoism si, mai ales de lipsa oricarui sentiment de remuscare. Inconstientul stapanului nu este unul al psihoterapiei. E in stare sa faca risipa cu orice pret, e in stare sa se implice in actiuni fara sens doar pentru a sti ca prostimea ramane proasta. Nu poate concepe un alt tip de existenta decat aceea satrapica de a ofensa, insulta si comanda.
Diferenta acestui inconstient fata de regretele si angoasele nevroticului si depresivului este ca de la cer la pamant, ca de la stapan la sclav. Cand ii aud pe psihanalistii traditionali cum discuta de psihanaliza aplicata claselor superioare (cu traditie) ma apuca rasul. Astfel de oameni nu sunt victimele omenirii, nu (mai) au nevoie de ajutor. Ei deja au epuizat societatea de atata ajutor pe care nu il cer si si-l iau cu nesimtire din proprie initiativa. Acesti oameni nu sufera decat din pricina faptului ca le-a mai ramas un pic de umanitate in ei si din cand in cand au mici pusee de vinovatie pentru starea lor parazitara. Nu iti mai poti pastra nici regula de abstinenta si nici neutralitatea binevoitoare. Aici se cere o actiune comunitara, una empatica fata de ceea ce inseamna fiinta umana. Nici macar psihanalistii clasici nu trateaza un sadic care ucide cate o femeie pe saptamana. Eu sper ca nu! Asa cum un alcoolic nu e primit beat in terapie ar trebui ca si un sadic sa fie primit doar daca isi intrerupe seria de crime. In caz ca cineva ar avea tupeul sa il trateze. In aceeasi masura renuntarea la aceste principii terapeutice trebuie sa se faca si in cazul unui astfel de „pacient”.





Post Comment

4 comentarii:

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook