Manifestul societăţii automatiste
2.5.4.7.1.2. Alterarea probelor în produsele spionajului civil
Acest articol este continuarea celui precedent
English version soon
În secţiunea anterioară am descris situaţia alterării probelor, prin distrugerea lor, de către poliţiştii corupţi care avea acces la dosarele corupătorilor lor. Însă alterarea probelor se face de cele mai multe ori chiar la faţa locului, imediat după ce se săvârşeşte crima. Practica judiciară şi criminologia confirmă tehnica ascunderii urmelor crimei de către cei mai minori criminali. Remarcăm aici două subdiviziuni ale tehnicii alterării probelor, respectiv:
- a naturii, când probele sînt alterate la faţa locului, înainte de investigaţia organelor de anchetă;
- a sistemului judiciar, când probele sînt alterate în cursul cercetării organelor de anchetă
Alterarea probelor se referă la sustragerea din natură sau documente a unor elemente, spre deosebire de plantare, care presupune adăugarea acestora într-o realitate naturală sau documentată. Prin tehnica alterării probelor, realitatea obiectual-faptică este pur şi simplu selectată discriminatoriu spre a fi prezentă ţintei dezinformate, în sensul sustragerii unor detalii semnificative din ansamblul său. Acestea nu sînt contrafăcute ca în cazul plantării şi manufacturării de probe, ele există undeva ascunse marelui public, doar că acesta nu ştie de existenţa lor.
Spre deosebire de plantare, care presupune un aparat dezinformator specializat, folosit de criminalii de lux şi spionajul civil, alterarea este o tehnică oarecum rudimentară de ascundere a adevărului ce incriminează, fiind folosită în special de infractorii/criminalii mărunţi. Spionajul civil a dus-o însă la un nivel la care pur şi simplu nu mai poate fi deosebită de adevăr, iar orice fel de investigaţie presupune o folosire preponderentă a indiciilor coerenţei adevărului despre care am detaliat în secţiunea anterioară. Indiciul adevărului corespondenţă este pur şi simplu paralizat în acest context.
Deosebirea dintre alterarea probelor naturii practicată de criminalii mărunţi şi cea practicată de spionajul civil este aceea că în ultimul caz există o mega-crimă cu aspect de inginerie socială. Spre deosebire de alterarea probelor din crimele criminalilor mărunţi, cea a ingineriilor sociale se realizează după o plănuire atentă şi cu bătaie lungă. Alterarea probelor nu se reduce doar la ascunderea post-factum a propriilor urme ale înfăptuirii crimei, ci la influenţarea însăşi a naturii în însuşi timpul întâmplării evenimentelor.
Alterarea probelor în natură operată de spionajul civil
Ca în majoritatea tehnicilor de dezinformare, alterarea probelor se poate face pentru evenimentele trecute sau pentru cele prezente şi viitoare. Atunci când este făcută post-factum, alterarea probelor se face în general în documente, fiind un fel de cenzura post-factum. Ea implică retipărirea unor cărţi sau a presei unei anumite perioade, urmată de înlocuirea acestor materiale în spaţiul public, în special în biblioteci, pentru a şterge din percepţia publică prezentă referinţele la un subiect sensibil. O astfel de tehnică seamănă foarte mult cu cenzura, cu diferenţa că nu se referă la bruiajul adversarului politic ci la protejarea propriei imagini de care de cele mai multe ori nici inamicul nu ştie.
Poate că cel mai clar exemplu de alterare a probelor în documente este scoaterea pasajelor laudative despre Henry Ford din cartea „Mein Kampf” a lui Adolf Hitler. Acestea se găsesc în primele ediţii (de exemplu, la paginile 929 şi 930 din varianta originală editată de REYNAL A HITCHCOCK 1941 NEW YORK ), dar nu şi în anumite ediţii de după Cel De-al Doilea Război Mondial sau chiar ceva mai recent, după cum poate fi văzut în ediţia Colchester Collection.
Scopul acestei decizii este acela de a rupe orice conexiune între Hitler şi unul dintre cei mai proeminenţi americani, exponentul aşanumitului „American Dream”. Dacă grosul populaţiei află despre asta, atunci poate că unii îşi pun problema dacă Hitler şi Germania nazistă ar fi fost ajutată de anumiţi americani, aşa cum s-a întâmplat cu Chase Manhattan Bank, Union Banking Corporation sau General Motors. Aceste adevăruri slăbesc narativa oficială cum că războiul II în Europa ar fi pornit exclusiv de la Hitler, arătând că el a fost doar o marionetă manipulată.
În perioada contemporană am văzut alterare de probe în curtea DIICOT, în dosarul Alexandra Măceşanu; avocatul familiei a declarat că anumite probe şi declaraţii au dispărut din acest dosar.
Alterarea probelor în natură poate fi făcută şi pentru evenimente prezente şi viitoare. Am descris în această secţiune interceptarea prin radarul de la Opana a avioanelor japoneze apropiindu-se, cu aproximativ 50 de minute înainte de atac. De asemenea, am descris în detaliu minciuna cu avioanele B-17 care ar fi trebuit să ajungă în Hawaii dinspre continent , menită spre a justifica nealertarea bazei în urma acestei interceptări. Mai mult decât atât, am văzut că, pe lângă radar, a existat şi un mini-submarin atacat şi scufundat cu 90 de minute înainte de atac, care de asemenea nu a dus la alertarea bazei faţă de un potenţial atac.
Acestea sînt indicii solide despre cunoaşterea în prealabil de către pilonii administrativi americani a iminenţei atacului de la Pearl Harbor . Acţiunile lor se pot înscrie în tehnica alterării probelor deoarece au paralizat a sistemul defensiv cu scopul de a produce o tragedie cât mai mare la Pearl Harbor. La rândul său , acest eveniment era menit să producă revoltă cât mai mare în rândul cetăţenilor americani, şi, implicit, de a instiga un război cât mai mare în Pacific. Scopul unei asemenea orori este acela al accelerării economiei mondiale, cu profit pentru pilonii săi, marii industriaşi şi bancheri internaţionali.
Mutarea în mai 1940 la Pearl Harbor a flotei americane a fost o momeală pusă la cale de spionajul bancherilor Rockefeller & Morgan, la care a contribuit şi Zaibatsu din Japonia. Această acțiune a fost menită să prindă în ea ultranaţionalismul japonez; războiul din pacific a fost un experiment social de eliminare a sa din istorie, precum şi a ţăranilor japonezi, în scopul de a transforma Japonia într-o ţară eminamente industrială. Acest experiment a reuşit.
Partea proastă a fost aceea că momeala era menită să nu supravieţuiască, şi asta a simţit însuşi comandantul bazei amiralul James O. Richardson. De aceea el a protestat vehement faţă de concentrarea ei în Hawaii, atrăgând în mod natural atenţia că acolo e cel mai probabil ca japonezii să atace în contextul dat. Pe fondul tensiunilor în creştere dintre SUA şi Japonia, aşa ceva era un exerciţiu de deducţie simplă. Americanii care au trăit acele vremuri au declarat că războiul plutea în aer şi că singura necunoscută era data la care el urma să înceapă. Deşi Richardson nu făcuse cine ştie ce exerciţiu de imaginaţie, totuşi el ar fi trebuit decorat pentru anticiparea evenimentelor şi alarmarea factorilor de decizie. Însă la nivel înalt s-a decis demiterea lui din funcţie. Un astfel de gest pare o aberaţie totală în contextul în care locotenentul Kermit Tyler, dimpotrivă, a fost avansat rapid, în ciuda faptului că ar fi „confundat” grosolan avioanele japoneze cu avioane americane.
Amiralul Richardson era un om circumspect şi s-ar fi organizat mult mai bine decât succesorul său, amiralul de 4 stele Husband Edward Kimmel. Dacă ar fi rămas la comandă, atunci tragedia de la Pearl Harbor ar fi avut proporţii mult mai mici, iar pierderile japoneze ar fi fost mult mai mari. Demiterea sa este un act de alterare a probelor pentru viitor, în sensul paralizării sistemului defensiv al bazei.
Mai departe o să readuc în prim-plan o altă sursă de alertă a insulei Oahu, respectiv avioanele de patrulare, care şi ea a fost alterată. După cum am spus în această secţiune , la răspunsul de la întrebarea 124 pusă lui Lockard la audierile de la sfârşitul războiului el confirmă că în zonă zburau avioane de patrulare pe care le interceptase înainte prin semnalul radar, şi că în ziua atacului n-au mai fost de găsit. De aici putem deduce că într-un mod ciudat şi această patrulă a fost suspendată tocmai în acea zi de 7 decembrie 1941, exact cu acelaşi scop concertat de a nu alerta baza Pearl Harbor şi facilita o tragedie cât mai mare, în scop de stimulare a economiei globale.
Nivelul de alterare a sistemului defensiv poate fi văzut celălalt detaliu semnificativ privind radarul Opana, respectiv ordinul de închidere a staţiei la ora 7 dimineaţa, exact când avioanele japoneze începeau să fie observate prin semnal. Altă coincidenţă! Răspunsul de la întrebarea 104, din aceeaşi declaraţie de mai sus, arată că la radarul Opana erau 3 schimburi care lucrau în ture de 4 cu 8, cu de 2 oameni pe tură. Tura lui pe Elliot şi Lockard se termina la ora 7 în dimineaţa zilei de 7 decembrie 1941. Dar, în mod ciudat, nimeni nu a venit să-i înlocuiască atunci. Lockard a propus să închidă aparatele şi să plece conform cu programul, însă Elliot a mirosit ceva dubios în a lăsa baza nesupravegheată şi a rămas la lucru peste program. În declaraţia dată la sfârşitul războiului el spune că la radar era o regulă ca doi operatori să fie mereu prezenţi, aşa că i s-a părut ciudat că tura de schimb încă nu sosise, şi a aşteptat după cei doi ce trebuiau să-i înlocuiască. De aici decurge întreaga poveste cu radarul care a descoperit ceea ce nu trebuia să fie descoperit, respectiv avioanele japoneze venind. Şi, mai departe, de aici s-a format şi minciuna cu avioanele americane B-17, menită să cârpească această crăpătură în planul iniţial de nealertare a bazei.
Nu ştim exact ce ordine au primit cei doi oameni ai turei de la 7-11, dar cu siguranţă nu au fost la fel de circumspecţi precum Elliot. Suspendarea supravegherii radarului Opana este similară cu suspendarea patrulării cu avioane de la răspunsul întrebării 124 a acestei declaraţii.
Aceste acţiuni sînt exemple de alterare a probelor direct în natură deoarece astfel s-a scurt-circuitat posibilitatea de alertare a bazei Pearl Harbor în cazul unui atac inamic. Ca plan general, această inginerie socială se numeşte manufacturare a probelor, şi despre ea voi detalia într-o secţiune viitoare. Însă ca parte, fiecare dintre aceste două acţiuni este o alterare a probelor, în sensul înfrânării unui organ social, care nu a mai funcţionat conform parametrilor sau statutului său. După cum probele sînt extrase dintr-un dosar şi astfel alterate pentru evenimente trecute, în aceeaşi măsură sistemul defensiv al bazei a fost paralizat prin acţiuni specifice pentru prezent şi viitor. Aceste manevre de paralizare a sistemului defensiv ne comunică dezinformaţional faptul că acțiunile defensive de la acel moment nu ar fi existat deloc, la fel cum face şi sustragerea de probe dintr-un dosar.
Dacă patrula sau Kermit Tyler ar fi alertat baza, atunci personalul militar american ar fi fost pregătit iar pagubele ar fi fost mult mai mici. Acest eveniment major în cursul evoluţiei Războiului din Pacific e foarte probabil să fi rămas un incident minor, dacă ar fi produs mai puţine victime. În acest context el nu ar fi dus la puternica emoţie publică ce a adus la un număr uriaş de înrolări de americani, iar războiul ar fi avut o anvergură mai redusă. 60 de ani mai târziu acelaşi lucru se întâmpla cu avioanele de vânătoare, trimise „la plimbare” în Atlantic, în timp ce avioanele/dronele atacau turnurile gemene de la WTC. De asemenea, ordinul ca niciun avion american să nu se mai ridice de la sol a avut loc de alterare faptică a posibilităţii de stingere a incendiilor de la cele două turnuri cu avioane specializate în stingerea incendiilor din aer.
Alterarea probelor în sistemul judiciar operată de spionajul civil
Pe de altă parte, forma dosarului judiciar ia în general aspect de dezinformare generalizată în societate. Spionajul civil este deasupra justiţiei şi nu ajunge să fie investigat autentic în instanţa de judecată aşa cum criminalul de rând este investigat. Ca în toate instituţiile, şi în sistemul judiciar există agenţi infiltraţi care fie iau decizii la comandă, fie pun în poziţii cheie profesionişti sugestionabili sau şantajabili. Cei din urmă au diferite vulnerabilităţi personale, precum preferinţe sexuale excentrice, comiterea în trecut de ilegalităţi sau altceva de acest gen. Din aceste poziţii ei execută ordinele venite prin ierarhia de comandă propulsată de spionajul civil prin ameninţări cu dezvăluiri în presă despre vulnerabilitatea lor. Acest model nu este specific doar sistemului judiciar ci a tuturor instituţiilor, exceptând desigur însuşi spionajul civil, care are o ierarhie militară tipică.
De aceea, atunci când sistemul judiciar nu urmăreşte sau nu condamnă criminalii de război sau pe cei care, din poziţii cheie, fie au instigat la anumite crize umanitare majore, fie nu au făcut nimic pentru a le evita, aşa ceva este un semn de alterare de probe în dosar judiciar. Crimele acelor protejaţi sînt publice şi verificabile în documente, însă, dintr-un motiv sau altul aceşti criminali de lux ne sînt condamnaţi sau nu ajung la închisoare.
Dar uneori se întâmplă ca spionii civili să fie cercetaţi penal, însă sub stricta supraveghere și protecție a ierarhiei de comandă. Probabil că el mai clar exemplu pentru aşa ceva este cel al spionilor sârbi Jovica Stanišić sau Franko Simatović, care au jucat un rol crucial în instigarea sângeroaselor războaie iugoslave din anii 1990. Ei au fost condamnaţi de Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie de la Haga, dar scăpaţi ulterior prin intervenţia directa a CIA.
Desigur, cel mai clar exemplu de alterare de probe în dosar judiciar în cazul Pearl Harbor este „amicul nostru”, Kermit Tyler, cel care a împiedicat alarmarea bazei la insistenţele celor doi operatori radar de la Opana, în special George Elliot. Zaua dezinformaţională a avioanelor B-17 a alterat probele despre lanţul de comandă care foarte probabil că i-a transmis locotenentului Tyler să oprească alertarea bazei. Nu ştim cine i-a cerut aşa ceva, însă ştim că nu s-a cercetat judiciar această pistă. Dacă nu ar fi avut un sprijin puternic dinspre cele mai puternice resorturi administrative, Tyler ar fi trebuit să fie condamnat pentru uriaşa şi tragica neglijenţă în serviciu de a obtura alertarea bazei. Un astfel de om poate fi chiar bănuit de complicitate cu inamicul şi condamnat ca trădător. Dar Tyler nu doar că a fost „iertat”, dar a fost şi recompensat pentru asta cu gradul de locotenent colonel la care a ajuns în mai puţin de un an. Spionajul civil operează cu acest tip de recompense şi pedepse pentru a interfera în organismele sociale şi a implementa acolo ingineriile sociale catastrofale cu care stăpânii lor îşi sporesc averea.
Un alt caz tipic de alterare a probelor judiciare din subiectul Pearl Harbor este explozia magaziei de muniţie aflată la al 4-lea nivel în interiorul navei USS Arizona. Am arătat în această secţiune faptul că acolo nu putea ajunge o bombă lansată dintr-un avion japonez. Falsificatorii istoriei au „teleportat” bombele de penetraţie din anii 1960, când au fost fabricate, către 1940. Şi astfel, sistemul dezinformaţional global ne-a păcălit să credem că o astfel de bombă ar fi trecut prin 4 nivele în interiorul navei USS Arizona, ucigând peste 1000 de puşcaşi marini ce se adăposteau în interiorul său.
Cel mai probabil acolo spionajul civil a introdus o bombă, programată să explodeze după o anumită perioadă de timp. Dar nu există nicio dovadă oficială pentru această variantă, sau o altă explicaţie raţional-ştiinţifică, decât simpla noastră deducţie într-un sistem de referinţă ce se bazează pe indiciile coerenţei adevărului. Lipsa acestor probe judiciare este foarte probabil să fie efectul unei alterări judiciare. Tema bombelor de penetraţie este o plantare (ulterioară) a probelor, folosită în paralel cu cea de alterare judiciară. O să revin la acest mod de împletire a celor două tehnici într-o secţiune ulterioară. În următoarea secţiune voi descrie plantarea probelor în produsele spionajului civil.
Postări
Niciun comentariu:
Write comments