Manifestul societăţii automatiste
1.5. Abuzul asupra proprietatii prin amenintarile directe
Acest articol este continuarea celui precedent
Atat sistemul sclavagist clasic cat si sistemul social salarial contemporan abuzeaza constant proprietati fundamentale si moralmente nenegociabile ale victimelor sale transformate in servitori. Disconfortul creat celui abuzat nu este scop in sine ci doar mijloc menit spre a-l convinge sa urmeze anumite ordine in schimbul suspendarii lui temporare. Aceste ordine erau date de cei ce in trecut se numeau stapani si care in prezent se numesc patroni, manageri sau lideri. Daca servitorul urmeaza aceste ordine, atunci proprietatea sa fundamentala si moralmente nenegociabila este recunoscuta. Dar daca el refuza sa le urmeze, atunci ii este incalcata, abuzata. Remarcam aici decriminalizarea terminologica a noului sclavagism: ideea stapanului atotputernic, copie (pamanteasca) a lui Dumnezeu (sau altor zei) a fost inlocuita cu cea a antreprenorului caruia i se iarta crimele sclavagiste in schimbul impartirii cu ceilalti a profitului scos de pe urma exploatarii muncii servitorului.
In sclavia clasica se incalcau doar doua astfel de proprietati fundamentale si moralmente nenegociabile. Prima era dreptul la viata si integritate corporala iar cealalta era dreptul la orice fel de proprietate privata a sclavului. Cea de-a doua nu era niciodata recunoscuta. Prima era recunoscuta doar daca sclavul executa ordinele. In sistemul salarial contemporan aceste drepturi sunt recunoscute oarecum formal si partial pentru servitorii moderni. Insa, la fel ca si in cazul societatii clasice, ele au ramas recunoscute total pentru cei ce dau aceste ordine.
In ciuda multitudinii de obiecte cu care omul contemporan se inconjoara, exista 3 mari proprietati fundamentale si nenegociabile din punct de vedere moral care se incalca. Prima este insasi sanatatea, a doua este adapostul si a treia este hrana. O sa le analizez pe fiecare in parte. Sanatatea este constant atacata de poluarea contemporana, atat psihica cat si chimica. Poluarea psihica este rezultatul influentei negative a stresului asupra mintii omenesti. Stresul este o camuflare a amenintarilor specifice sclaviei clasice in relatii de aparent liber schimb. Amenintarile directe asupra vietii si integritatii corporale specifice sclaviei clasice au fost inlocuite cu stresul modern. Observam aici o scamatorie de ascundere a abuzurilor sclaviei clasice in forma stresului modern si nu o renuntare la ele. Rolul acestei camuflari este protectia originii acestor amenintari. Iar la originea acestor abuzuri s-au aflat si inca se afla, desigur, stapani, profitorii de pe urma lor. Ele il „conving” atat pe sclavul clasic cat si pe executantul modern de ordine sa le urmeze ordinele, adica sa se supuna si sa serveasca. Diferenta dintre amenintarile sclaviei clasice si stresul modern consta in interpunerea de factori secundari in relatia dintre cel ce da ordine si cel ce le executa. Acesti factori indeplinesc rolul de scut pentru o eventuala revolta a celor abuzati asupra profitorilor.
Dupa cum amenintarile specifice sclaviei clasice implicau pedeapsa cu moartea, in acelasi fel si stresul conduce la moarte. Diferenta dintre cele doua tipuri de amenintari consta in timpul survenirii mortii. Amenintarea clasica o pune in practica imediat in timp ce moartea datorata stresului survine pe termen lung. Camuflarea a functionat perfect: nimeni nu mai stie ce stresuri a avut decedatul de o boala sau alta. Familia sa nu poate identifica pe cel responsabil de stresarea defunctului in trecut pentru a-l trage la raspundere pentru boala lui letala. Iar stapanul a ramas cu profitul. Dimpotriva, in sclavia clasica, urmasii sau prietenii celui ucis (pentru ca a fugit de la locul de munca sau pentru ca nu muncea suficient de bine) pot pastra in minte aceasta crima si se pot razbuna mai devreme sau mai tarziu. Medicina psihosomatica a apucat sa faca legatura intre stres si boli precum cancerul, diabetul, sau infarctul. Din pacate, in ultimii 50 de ani ea a fost sugrumata de la dezvoltare, odata ce a fost banuita ca incurca interesele noilor stapani. Din fericire ea a apucat totusi sa precizeze aceste lucruri prin pionierii sai. Aceste informatii nu-au putut fi totusi eliminate insa noii stapani au avut grija sa impiedice cat mai multi potentiali servitori sa ajunga le ea, camufland-o cu ajutorul culturii consumiste care afirma exact opusul celor spuse de ea.
Apoi, poluarea chimica este produsa pe de o parte involuntar de diferitele substante care se pun in alimente pentru a le face mai rezistente la invechire, mai apetisante si mai dorite. Unele dintre ele au fost interzise atunci cand efectele lor maladive au ajuns foarte vizibile, devenind subiecte de presa. Din pacate sunt inca multe altele cu efecte similare pe termen lung, care inca nu si-au facut prezenta. Din acest motiv ele sunt insuficient cercetate. Desigur ele sunt aproape imposibil de identificat in acest moment.
Dar, pe de alta parte, in tarile cu grad mare de sclavie infiltrata in relatiile de liber schimb, se adauga cu buna stiinta substante nocive in alimente. Acest program de otravire sistematica a neproductivilor se practica in paralel cu punerea pe butuci a sistemului medical, asa cum au facut oligarhii care au controlat societatea in tarile fostului bloc comunist, dupa anii 1990. Ca toate practicile sclavagiste, nici acest lucru nu se face din rautate diabolica, ci cu detasarea specifica corporatistului cinic originara in nepasarea calmului clasic: „nimic personal, sunt doar afaceri”. Moartea servitorului este de fapt o pierdere pe care, desigur, profitorii stiu sa o evite. Interesul nu este moartea celui imbolnavit ci dependenta lui de sistemul medical. Scopul acestei dependente consta in profitul ulterior. Practica otravirii partiale a alimentelor are rolul de a-l face pe servitorul modern sa devina dependent de sistemul medical. Iar aceasta dependenta implica o recrutare in angrenajul economiei globale.
Sunt putine state care permit spitalizarea unei persoane care nu are asigurare medicala. Ea vine in urma slujirii sistemului si nu a independentei in obtinerea celor necesare traiului. Odata intrat in aceasta capcana, servitorul nu mai poate iesi din ea decat cu pretul imbolnavirii si eventual cu moartea. Amenintat cu moartea de catre boala, practic noul servitor se afla in aceeasi situatie precum sclavul clasic.
E adevarat ca medicina a progresat enorm in ultima suta de ani. Speranta de viata a omului civilizat a crescut fata de perioada epocii industriale a secolului al XIX-lea. Insa ea este inca mica daca o comparam cu un stil de viata traditional. Recordurile de longevitate apartin tocmai celor care au avut norocul sa nu fie atinsi de aceasta influenta malefica a „civilizatiei”. Medicina a putut adauga cateva decenii la batranetea omului contemporan insa acestea se platesc in tinerete cu „stagiul” de servitor. Regret sa constat ca in acest plan murdar al profitorilor contemporani sunt implicati, fara voia si stiinta multora dintre ei, si cei care presteaza cele mai morale servicii catre societate, respectiv medicii.
Tehnologia fracturarii hidraulice care foloseste apa la presiuni imense pentru a sparge roca si a extrage gazul inchis in ea este realmente fascinanta. Aceeasi energie s-ar fi putut obtine mult mai usor prin tehnologie mult mai simpla, respectiv prin captarea energiei nelimitate a valurilor marilor si oceanelor. Insa, pe langa gazul obtinut, fracturarea hidraulica aduce altceva mult mai important: poluarea. Aceasta ii sileste pe localnici sa isi paraseasca stilul de viata traditional pentru a se transforma in angajati in metropole. In felul acesta se obtine un profit mult mai mare decat cel al energiei oarecum ieftine: atacul la adresa locuintei omului liber si fortarea sa spre dezradacinare. Iata ca vedem aici un nou tip de colonialism in adevaratul sens al termenului, discret mascat de interesul pentru energie.
Iata cum amenintarea cu moartea se regaseste si in profitul realizat in urma unei relatii de asazis tip liber schimb. Mediul celui abuzat este initial influentat negativ, fapt ce il face incapabil sa negocieze echitabil acest schimb presupus liber. Ca si in cazul sclavului clasic, si executantul modern de ordine este nevoit sa accepte acele locuri de munca stresante, degradante sau umilitoare despre care am discutat mai sus.
Pe langa incalcarea dreptului la sanatate, sclavia moderna infiltrata in relatiile de liber schimb incalca si dreptul la locuinta si hrana decente. La fel ca si sclavia clasica, si in relatiile de fals liber schimb exista diferente radicale intre oameni. Sanatatea subreda poate fi mai greu depistata la prima vedere. Insa abuzul asupra dreptului la locuinta si hrana decente este poate cel mai important criteriu al infiltrarii sclaviei in relatiile de munca de tip contractual. Amenintarile directe cu lipsa de hrana sau adapost insuficient de confortabil la dresa servitorului modern pentru a-l face mai productiv par total justificate intr-o societate clasica sau primitiva. O sa arat insa ca o astfel de viziune nu mai este actuala unei societati automatice. Aceasta practica este cu atat mai odioasa cu cat se practica cu lacomie asupra oamenilor onesti care isi fac cu sarguinta treaba la locul de munca.
Peste toate acestea patroneaza amenintarea cu concedierea si aruncarea in strada. Din pacate, astazi sa ceva este o practica comuna a corporatiilor pentru a stoarce ultimele picaturi de profit din oameni. Chiar si in tarile occidentale cu servicii sociale dintre cele mai avansate exista destule relatii de munca prelungita fata de diversi angajatori dar care nu asigura hrana si adapost decente. Un lucrator care este amenintat de catre sef cu aruncatul in strada, in conditiile in care nu a strans destula avere pentru a-si permite o retragere temporara mai lunga sau mai scurta de la aceasta activitate, sau o recalificare in alt domeniu, este un adevarat sclav salarial. Din nefericire, o astfel de practica este motorul economiei contemporane. Ea forteaza liberul arbitru al individului spre supunere si robie, la fel cum o facea amenintarea cu moartea in sclavia de sechestrare din perioada clasica despre care am discutat mai sus.
Acest articol se continuă aici:
Postări
Niciun comentariu:
Write comments