Loading...

16 iulie 2015

Situatia din Grecia- o ironica reactualizare moderna a dilemei stoicism - hedonism



Exista doua pareri diametral opuse despre situatia din Grecia. Una este cea conspirationist-economica si cealalta este cea neoliberala. Prima are alura umanista si sustine ca Grecia e supusa unui asalt colonialist, de anihilare a independentei si cucerire economica. Cealalta e vizibil corporatista si sustine ca grecii nu muncesc si se imprumuta de la occidentali pentru o viata de huzur.

Desi, conform formatiunii mele teoretice, sint mai aproape de viziunea umanista, din start sustin ca adevarul e pe undeva intre cele doua puncte de vedere. Cred ca fiecare dintre cele doua viziuni au puncte slabe. Am sa le analizez pe fiecare in parte, mai intai pe cea corporatist-neoliberalista de care ma simt mai strain.

Remarc mai intai ca mass-media bombardeaza naivii cu aceasta idee care a ajuns sa fie sustinuta inclusiv prin reclame, asa cum se vede aici:



Numai faptul ca acestei idei i se face reclama o face din start dubioasa in ochii mei. Resping aceasta viziune din start pentru ca stiu ce inseamna reclamele. Am aratat aici (http://baldovinconcept.blogspot.ro/2011/01/exemple-de-manipulare-si-obedienta.html) ce inseamna publicitatea, asa ca lucrurile sint clare pentru mine. Vorbim aici despre un fel de picatura chinezeasca a manipularii.

In aceasta reclama se spune foarte malitios ca „Grecii au inventat democratia si statul… degeaba” . Dupa cum voi argumenta mai jos, o astfel de idee contine ceva adevar, insa, asa cum o prezinta reclama in cauza, ea este o exagerare grotesca. Daca ne uitam la statisticile orelor lucrate de greci vedem ca sint destui europeni care lucreaza mult mai putin decat grecii:

https://stats.oecd.org/Index.aspx?DataSetCode=ANHRS

Iata ca acest grafic, si multe altele de acest gen, arata faptul ca ei, de fapt, lucreaza destul de mult. Sunt putine tari din lume care lucreaza mai mult ca ei. De exemplu, belgienii lucreaza putin peste 1500 de ore pe an. Inclusiv „harnicii” nemti lucrau putin peste 1400 de ore pe an pana in 2008. De atunci incoace lucreaza chiar sub 1400 de ore.

Desigur, faptul ca Grecia este presata atat de agresiv de Occident nu este un lucru chiar intamplator. Protestele de acum cativa ani din Atena, cand cetatenii au sfidat autoritatile in bloc, de la mic la mare, au legatura cu aceste presiuni. Ca o dictatura cosmetizata, democratia occidentala nu priveste cu ochi buni acest tip de punere in discutie a autoritatii pe care grecii au exersat-o atunci. UE a adus Greciei acelasi argument cu care fermierul isi docilizeaza animalele: ori faceti ce vrem noi, ori va inchidem conducta.

Folosirea mass- media ca varf de lance al acestei presiuni se explica prin interesul de a-i convinge pe europeni de falsa idee ca scaderea nivelului lor de trai se datoreaza grecilor care, chipurile, ar primi fonduri pentru a-si mentine un stil de viata risipitor. Desigur, in aceste conditii, profitul angajatorilor va creste, angajatii acceptand conditii mai defavorabile de lucru. In fond, „scaderea cheltuielilor” propuse de multtrambitata austeritate, fata de care s-a si facut celebrul referendum, este tot o strategie pentru convingerea „subordonatilor” sa presteze munca mai multa pentru o retributie mai mica. Acest fapt inseamna un profit mai mare pentru corporatisti. Desigur, de fiecare data cand exista o adancire a prapastiei dintre clasele sociale implicate in aceasta relatie, este vorba de un anumit tip de colonialism, adica de un ansamblu de abuzuri mai mult sau mai putin vizibile asupra subordonabililor pentru a fi transformati in subordonati.


Si totusi, personal nu pot fi de acord nici cu atitudinea conspirationista prezentata in acest documentar:


Asadar lenevia si huzurul care li se imputa grecilor, sint manipulari media. Problema economiei Greciei este insa a eficientei acestei munci, adica de raportul dintre salariul platit de angajator si valoarea acestei munci. Cu alte cuvinte, salariile lor erau cam mari pentru ceea ce produceau ei si vindeau celorlalti. Cum e posibil asa ceva? Foarte simplu: daca ari o anumita suprafata de pamant cu sapa atunci muncesti mai mult decat cel care o face cu tractorul. Cam asa ceva a fost si cu economia Greciei timp de peste o jumatate de secol. Occidentul a cam pompat bani in spatiul grecesc pentru a se crea iluzia unui capitalism functional spre a nu cadea prada comunismului precum celelalte tari balcanice. Grecia a fost moneda de schimb pentru care Occidentul a lasat Rusia sovietica sa influenteze viata politica in Europa de est. Principalul motiv pentru asta a fost faptul ca acolo s-a nascut insasi Europa si insasi societatea civilizata, acum mai bine de 2500 de ani. Nu se putea face un experiment social in aceasta zona. De asemenea, pericolul islamic venit din partea Turciei cu care Grecia a avut un conflict secular, a necesitat un astfel de transfer discret de capital.

Daca ne uitam la statisticile castigurilor medii pe cap de locuitor in 2012, vedem ca venitul mediu in 2012 era de 2300 $, cu mult peste tarile balcanice.

http://www.statista.com/statistics/226956/average-world-wages-in-purchasing-power-parity-dollars/

Dintre acestea doar Ciprul (tot un fel de Grecia) o depaseste. Si nu turismul cel vestit al grecilor este cel care ducea fraul economiei grecesti, conform Wikipedia:

https://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Greece

Dealtfel, in acest clasament Grecia (si Ciprul) este prima tara turistica la venit pe cap de locuitor. Or fi frumoase locurile lor dar nu cred ca ar fi cele mai frumoase.

Cu alte cuvinte, economia greceasca a fost impinsa din spate. Ea s-a dezvoltat intr-o relatie de dependenta fata de Occident. Stilul occidental de viata al grecilor nu avea acoperire in economia lor, la fel cum cineva face cumparaturi peste bugetul sau. Dar iata ca, acum cand Rusia „s-a dat pe brazda”, devenind ea insasi capitalista, nu mai e nevoie de un astfel de punct. Dar, intre timp, grecii au ajuns deja momiti cu iluziile vietii inaltului standard. Capitalismul vrea sa treaca mai departe si sa investeasca in alte tari „lenese”, cum este cazul tarilor arabe recent convertite la democratie pentru a le aduce cetatenii sa traiasca o viata trepidanta ce ii imbogatesc pe corporatistii de pretutindeni. E timpul ca Grecia sa presteze profit.

Situatia asta se foloseste si la nivel microeconomic. Aceasta este si pacaleala cu care tinerii sint atrasi in corporatii cu salarii mari initiale (momire). Dupa aceea, devenind dependenti de fite si (fals) statut social in fata cunoscutilor conform acestei momiri, corporatiile ii exploateaza nemilos, ei neputand sa se desprinda de acest stil de viata supraevaluat. Cei care nu fac fata „strangerii surubului”, dupa momirea initiala, sint pur si simplu concediati, cazand prada depresiei odata cu scaderea standardului de viata. Afara asteapta alti naivi cu atitudine de invingator sa fie transformati in legume dupa ani de sclavagism prin corporatii. Am trecut personal prin aceasta experienta cu corporatiile asa ca pot sa inteleg perfect acest mecanism diabolic, responsabil cu explozia tulburarilor psihice in secolul al XX-lea.

Si totusi situatia aceasta imorala este practic imposibil de transat conform principiilor moralei clasice. Corporatistii invoca faptul ca, prin astfel de mecanisme, economia si tehnologia evolueaza si nivelul de trai creste. Cei care ies desfigurati emotional dupa ani sau poate zeci de ani dintr-o astfel de experienta corporatista, sint sacrificatii in numele evolutiei speciei. Cei drept, aici au dreptate, viata in general ofera numeroase exemple ale individului sacrificat in numele speciei. Acelasi argument este reluat , la nivel macrosocial, in cazul situatiei din Grecia: pe de o parte occidentalii sint de blamat pentru ca au destabilizat o societate dupa cel de-al doilea razboi mondial, momind-o precum corporatiile pe tineri si obisnuind-o cu un stil de viata peste puterea economica, subminandu-i practic independenta economica. Dar, pe de alta parte, occidentalii nu sint de blamat pentru ca nu vor sa mai transfere capital in acest spatiu. Nimeni nu poate fi blamat pentru ca nu ofera ceva cuiva fie pe gratis fie la schimb.

Dar lipsa de scrupule a Occidentului in relatia cu Grecia e evidenta. In documentarul de mai sus se vorbeste constant in el despre presiunile facute de Occident pentru unele privatizari frauduloase. Coruptia din jurul acestor privatizari se vede de la o posta. Bunurile statului, au ajuns astazi sa fie vandute pe nimic la licitatii trucate. Insa, in aceeasi masura, multe dintre aceste bunuri au fost facute de banii occidentalilor pompati dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cumva situatia se echilibreaza.

De asemenea, asanumitele ajutoare financiare, chipurile, menite sa ajute economia Greciei, de fapt, cu concursul unor politicieni corupti, au intrat in depozitele sucursalelor bancilor occidentale, dupa cum multi au observat. Iar povestea transformarii si multiplicarii banilor si datoriei cu care ei vin se poate vedea in documentarul de mai jos pe care il repostez si pentru cei care inca nu-l stiu, sau l-au uitat, ca o lectie ce trebuie mereu si mereu reluata.


Dar, dincolo de aceste realitati economice dure ale unei hartuieli din partea unor adevarati pradatori umani, ramane un adevar: Grecia are o mare problema cu dependenta financiara fata de Occident. In plan concret asta inseamna ca Grecia primeste o gama de obiecte sau servicii, mai mult sau mai putin vitale, pentru ca acestea nu se fac la nivel intern in ograda proprie. Cei care le fac pot sa ceara orice pret pentru aceasta dependenta, printre care si aceasta alambicata austeritate. De fapt austeritatea sociala exact acest lucru inseamna, respectiv un pret mai mare in cadrul acestui schimb. Iar atata timp cat nu poti sa spui „Nu” acestei dependente si esti santajabil intr-un anume fel cu retragerea suportului financiar, inseamna ca economia ta nu functioneaza. Adica te-ai intins mai mult decat iti e plapuma. Daca scoatem Occidentul din aceasta poveste urata, Grecia tot nu isi poate rezolva problemele. Caci in momentul de fata nu se mai pune problema datoriilor de platit catre creditorii occidentali ci colapsul economic. Banii se retrag de la o vreme cu portia de la bancomate. In scurt timp economiile personale ale cetatenilor se vor epuiza. Cinismul partenerilor occidentali e una; dar faptul ca tu nu te poti organiza economic ca stat, fara influenta acestor hiene, e cu totul altceva. Aici grecii sint pe cont propriu in asumarea acestei crize.

Am spus-o si o voi repeta mult timp de acum inainte: trebuie sa ai puterea sa iesi dintr-un contract ale carei conditii nu le doresti. Nu poti si sa beneficiezi de avantajele unui contract fara sa ii si respecti conditiile. Ai tot dreptul sa spui „NU”. Ai tot dreptul, ca sistem social, sa iesi tu insuti din zona euro. Ai tot dreptul ca individ sa iti dai demisia de la job. Ai o scuza pentru situatia ta dificila din prezent prin faptul ca ai fost naiv, ai fost tanar si n-ai stiut in ce capcana intri. Dar, daca ramai in aceste capcane, e si vina ta pentru aceasta dependenta si trebuie sa-ti asumi aceasta slabiciune. In loc sa protestezi impotriva austeritatii impuse, trebuie sa protestezi impotriva lipsei tale de organizare personala. Invata tu sa fii eficient!

Contraexemplul Greciei este revolutia din Islanda din 2010. Aceasta tara mica a reusit atunci sa iasa din aceasta capcana a hedonismului. Ea a refuzat dependenta de fite si destabilizare economica venite in special de la Londra si supravietuieste bine-mersi fara nici un fel de sustinere „mesianica”. Si-a nationalizat bancile si si-a organizat economia pentru a functiona pentru proprii cetateni, nu pentru corporatii. Dar, pentru asta, Islanda a suferit o adevarata izolare pe scena internationala. Mass-media (controlata de corporatii) nu a spus nimic despre aceasta Revolutie Islandeza.

Pe langa intrebarea stiuta daca sint de acord cu masurile de austeritate, grecii trebuiau sa mai raspunda la inca una, anume daca ar fi dispusi sa iasa din aceasta zona de santaj occidental si sa-si reinventeze ei insisi economia de la zero, cam cum a facut Descartes cu filosofia. Dar asta ar insemna si un pic de coborare la munca de jos, la producerea de bunuri pe care toti le-o dedica tuturor. Din pacate, Grecia nu vrea sa faca acest pas inapoi si sa o ia de la zero. Ea vrea sa fie in prim-plan. Ea are impresia ca i se cuvine conducta cu finante pe baza faptului ca grecii ar fi urmasii zeilor, iar restul umanitatii trebuie sa fie sclavii lor in virtutea unui alt tip de drept divin. Si aici e marea problema a Geciei. Protestele din zilele astea din Grecia nu cer iesirea din zona euro sau UE. Ele cer doar suspendarea austeritatii, adica continuarea situatiei in acelasi fel ca si pana acum. Nu cred ca se va mai putea.



Voi fi mereu un anticorporatist pentru ca respect dreptul omului simplu de a trai un stil de viata auster, fara momelile corporatiste care au dat sclavagismului o noua dimensiune. Din acest punct de vedere Grecia chiar are nevoie de acest gen de austeritate, una chiar autoimpusa ci nu impusa din exterior de UE. Solutia pentru aceasta ofensiva corporatista este refuzul falselor idealuri ale „Visului American” si un soi de decenta personala si comunitara care, din pacate, lipseste noilor generatii cam peste tot in lumea civilizata. Copiii de astazi sunt imbatati cu povesti hedoniste pe care le vor plati mai tarziu cu dependenta, cam la fel cum s-a facut cu Grecia. Ironia face ca, in antichitate, o astfel de dilema sa fie reprezentata chiar de doi filosofi greci, Zenon si Epicur. De la ei istoria a dezvoltat o dilema inca nerezolvata nici pana astazi. Unul a predicat cumpatarea, celalalt obtinerea placerii prin orice mijloace. Cred ca urmasii lor l-au cam uitat pe Zenon in favoarea lui Epicur.





Post Comment

0 comentarii:

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook