Loading...

22 iunie 2015

Educatia sexuala intre ipocrizie conservatoare si lacomie corporatista

English version here!

Ne confruntam de cateva zile cu dezbaterea privind educatia sexuala pentru copii. Ca peste tot in lume, si la noi exista doua tabere principale. Prima este cea a conservatorilor, care merg pe vechiul mit al berzei ca explicatie oferita copiilor pentru nastere. Cealalta este cea a emancipatilor, care insista pe spunerea detaliata si directa a adevarului catre copii. Dezavantajul primei variante este acela ca provoaca sentimente de anxietate si nesiguranta copiilor care, intr-un fel sau altul, simt ca povestea cu barza e cam trasa de par. Dezavantajul celei de-a doua variante este acela ca provoaca sentimente de anxietate si nesiguranta copiilor care nu vad nereguli in povestea cu barza. Asadar, exista doua tipuri de copii, unii cu preocupari mai mari fata de sexualitate, iar altii cu preocupari mai mici*.

Cele doua categorii de copii reflecta, de fapt, doua mentalitati opuse ale societatii de astazi, una conservatoare, alta progresista. Mult timp am fost adeptul mentalitatii progresiste, denuntand aspectele negative ale celei conservatoare, cum ar fi subnutritia, mortalitatea infantila, varsta redusa de viata, epurarea populatiei prin razboaie si, nu in ultimul rand, sclavagismul clasic. Acestea raman in continuare, pentru mine, pete negre pe obrazul civilizatiei. Abstinenta sexuala este o caracteristica a acestui stil de viata. In situatia in care cetatile deveneau neincapatoare si spatiile intime erau din ce in ce mai reduse, abstinenta era o solutie pentru reglarea acestor neajunsuri.

Din pacate, odata cu experienta directa a capitalismului, am vazut ca si mentalitatea progresista are cam aceleasi probleme, chiar mai multe, nerezolvand pe deplin pe cele ale celei conservatoare. De exemplu, problema hranei nu s-a rezolvat deloc odata cu abundenta, excesul si risipa specifice vietii contemporane. Organismele modificate genetic si o multime de substante adaugate alimentelor atenteaza la viata omului la fel cum o facea in trecut si subnutritia. De asemenea, obezitatea este o problema la fel de mare ca subnutritia. Asa ca, asa cum, in trecut, puteai muri de subnutritie, astazi poti muri din cancer ce se poate face, printre altele, de la alimentele pline de substante dubioase. Moartea copiilor de diferite boli in trecut e la fel de tragica precum este si cea provenita de la avort astazi. Razboaiele cu alte state, sau din interiorul statului, fata de anumite categorii sociale provoaca un astfel de tip de epurare a populatiei. De exemplu, politia din SUA pur si simplu vaneaza „exemplarele neperformante” ale „populatiei”, la fel cum face padurarul cu fondul de vanatoare. Esti homeless si ai facut o neregula minora oarecare, atunci esti impuscat de politie si eliminat intr-un mod dizgratios. Un muncitor mai eficient va primi viza de intrare in SUA in locul tau. In acelasi fel, sclavagismul s-a modificat un pic la suprafata, dar in esenta el a ramas la fel. Sclavului platit i s-au oferit timp liber, vacante si posibilitatea sa isi aleaga stapanul. Insa, prin diferite inginerii sociale, el este fortat sa presteze o oarecare munca.

Sexualitatea moderna deriva din aceleste repere. Ea este motorul principal al mitului corporatist al „visului american”. Dupa cum am aratat aici http://baldovinconcept.blogspot.ro/2010/01/exemple-de-mutilare-spirituala-facuta.html , sexualitatea este folosita ca momeala emotionala pentru publicitate. Libertatea sexuala e maxima, dar viata sexuala a ajuns la fel de banala ca bautul apei, multi necunoscandu-i pe deplin satisfactia si cautand-o cu neincetare. Nostalgici/nostalgice fata de experienta astrala a sexualitatii din epocile trecute, unii/unele o refuza total, parca boicotand insasi libertatea ei. Un stil de viata corporatist, cu nevoia exacerbata de a intra in competitie in fiecare secunda cu cineva si o a castiga, implica si o astfel de exacerbare a comportamentului sexual, adica o supraexcitare libidinala. Puritanismul abstract al mentalitatii burgheze, ce a derivat in cultura nevroticista, a fost abandonat in favoarea unui erotism brut, simplu. Hiperstenia este reperul principal al acestuia. Preluarea energetica a energiei libidinale de catre retelele mnezice periferice ale libidoului este minora. Singurele revarsari libidinale in afara neutralizarii brute, cea a actului sexual repetat, sunt nevoia masculina de mai multe partenere si cea feminina de adoratie isterioforma din partea partenerului acceptat si/sau a partenerilor respinsi. 

Indiferent daca se decide sau nu o educatie sexuala pentru copii in forurile decizionale inalte ale societatii, ei au oricum destule resurse pentru a cunoaste destul de detaliat fenomenul. Internetul e la degetul mic al copiilor de astazi, iar sursele tiparite se pot vedea la fiecare colt de strada. Televiziunile au si ele destule teme de gen prin filme sau diferite emisiuni. Educatia sexuala se face, mai nou la… locul de munca, asa cum invatarea se facea odata. Aceasta realitate nu e doar a Romaniei, ci a intregii lumi civilizate. Desi nici n-au intrat bine in adolescenta, foarte multi dintre copiii de astazi deja au experimentat toate optiunile, pozitiile si alternativele acuplarii sexuale. In loc sa viseze la iubirea clasica, sau la taina descoperirii celuilalt, la 18 ani multe dintre adolescentele de astazi revarsa acreala femeii de 35 de ani, care deja au familie si copii. La aceasta varsta nimic nu le mai motiveaza decat a-si vedea proprii copii cum sunt recunoscuti drept genii. Dar, din fericire, acestea si-au implinit cumva menirea. Divele adolescente de 18 ani de astazi vor face copii probabil pe la 50 de ani. Ambitiile corporatiste sunt mult mai importante in acest moment pentru ele. Vor sa demonstreze cu tot dinadinsul si inutil ca au penis, si multe chiar reusesc. Altele se inconjoara de barbati fatalai, si tot demonstreaza ceva. Pierzandu-si incet si sigur feminitatea, nu se gandesc prea curand la copii.

N-am sa trec cu vederea nici barbatul sexual-corporatist, cel care isi creeaza iluzia ca e mascul alfa cu cat are mai multe amante reale sau imaginare. Nici el nu e multumit de viata lui nonsexuala, fapt ce se regaseste in cea sexuala, in sensul ca fie vrea sex prea frecvent, fie vrea altceva. Simtindu-se amenintat de superiori, acest om s-ar acupla cu orice misca, dupa cum plastic il descriu cu dispret chiar partenerele sale. Hiperactivitatea sa sexuala este direct influentata de stilul sau de viata. Simtindu-se amenintat, barbatul corporatist vrea sa-si depuna icrele pe undeva, conform principiului originar natural al sexualitatii, mutilat insa in mod aberant de catre stilul de viata corporatist. Cu cat partenera este mai „extraterestra” si ii poate duce mai departe genele, cu atat barbatul corporatist moare sa se impreuneze cu ea. Femeile din viata lui pot confirma optiunea lui pentru… lunatice ! Neconcordanta dintre sexualitatea lui, centrata pe ejaculare si cea a partenerei, centrata pe preludiu, face ca intre ei sa apara probleme grave de cuplu, care, de cele mai multe ori se finalizeaza cu dezmembrare.

Sistemul neosclavagist are mult de castigat de pe urma culturii pornografice sau hiperlibidinale dupa cum are de castigat de pe urma oricarei dorinte pe care e gata sa o satisfaca sau sa-i promita satisfactia in schimbul unui serviciu. Cu cat mai multe, mai diverse si mai nesatisfacute dorinte, cu atat o dependenta mai mare de sistemul capitalist de gratificari. Un barbat cu un apetit sexual foarte crescut este un om hiperactiv, vrea statut social de unde sa-si aleaga cat mai multe amante. Pentru astfel de statut social el e in stare sa faca compromisuri si sa se inscrie in ierarhia corporatista. Stresul sarcinilor dificile si umilinta subordonarii isi gasesc compensatie in iluzia masculului alfa, posesor de cat mai multe femele. Si femeia corporatista se apropie de acest profil. Diferenta e ca interesul ei nu este sa posede cat mai multi barbati, ci sa se cupleze cu o vedeta sau cineva cu prestigiu. Ambitia ei hiperlibidinala se concretizeaza prin relatii profesionale diverse si activitatile ce le faciliteaza. Asadar, capitalismul, ca sclavagism al relatiilor de schimb, functioneaza si cultiva acest hedonism in care sexualitatea este varful de lance.

Daca in secolul 19 inhibitia prea artificiala a pulsiunii sexuale provoca suferinta psihica, dimpotriva, in secolul 20 si inceputul celui de-al 21-lea, aceasta suferinta vine de la a scoate o cat mai mare si multa satisfactie din bietele organe genitale, acestea fiind pur si simplu abuzate. Nevroza clasica se afla parca la antipodul culturii hiperlibidinale contemporane. Am scapat de nevroze dar ne-am pricopsit cu temperamente ciclotimice sau chiar bipolare. Libidoul si-a pierdut fluiditatea naturala devenit din ce in ce mai sinuos. Ruleta combinatiilor genetice intre diferite tipuri diferite de libidouri ale parintilor poate crea predispozitii pentru comportamente sexuale bizare, dupa cum am aratat aici: http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/libidinale.htm . Multe din „povetele” despre virtutile abstinentei sunt predicate astazi de un fond emotional tenebros. Din pacate, 70% din astfel de optiuni vin pe fond de frigiditate, vaginism sau apetit sexual atrofiat, specifice, in general, femeilor. Datorita acestor probleme unii barbati au ajuns efeminati iar multe din femei au ajuns sa posede o sexualitate virila la nivel psihic, fireste fara corespondenta la nivel fizic. Majoritatea femeilor casatorite nu au avut de la inceputul relatiei o compatibilitate cu sotul in privinta frecventei impulsurilor sexuale ce necesita satisfactie prin act sexual. Aceasta problema se datoreaza si naturii diferite a sexualitatii feminine, dar este si adancita de aceste tulburari enumerate mai sus. Majoritatea se prostitueaza legal prin casatorie, adica accepta o viata sexuala cu sotul, strangand din dinti si inchizand ochii, imaginandu-se un fel de Fecioara Maria care au facut compromisul casatoriei doar pentru a salva specia umana de la disparitie. Atat de incurcate sunt laturile acestei capcane incat nici separarea si nici divortul, la care unele dintre aceste femei recurg, nu sunt solutii nici pentru ele si nici pentru copiii lor in privinta optimizarii libidoului.


Ei bine, cam asta primesc copiii de la parintii lor, acesti stalpi ai societatii civilizate contemporane. Atata timp cat au un stil de viata dereglat, ei nici ca le-ar putea trimite altceva. Mostenirea psihica nu e o chestiune de vointa. „Invataturile crestine” despre cumpatare nu au nici un sens in acest cosmar al tentatiilor specifice vietii corporatiste. Povestea cu barza este si ea la fel de inutila pentru „polimorf perversitatea” sexuala a copilului nascut de un cuplu corporatist. Acei copii ai caror parinti s-au putut tine departe de valtoarea corporatista a civilizatiei sunt foarte rari. Pentru ei inca merge povestea cu barza. Ceilalti insa au nevoie de educatie sexuala dirijata si protectiva in fata unor eventuale abuzuri sexuale venite pe fondul curiozitatii lor evidente pentru acest subiect. Mai mult decat atat, acesti copii au nevoie de psihoterapie, la fel ca si parintii lor.

Din pacate, sub pretextul eliberarii de prejudecati sta de multe ori interesul parsiv de instituire a unei culturi pornografice inca de la varste fragede. In jurul acestei insule oneste de educatie sexuala, se afla un ocean de hartuire mentala a copiilor pentru a li se deforma de mici libidoul si a li-l stimula conform cu obiectivele de stapanire prin dependenta ale capitalismului. Site-urile, revistele si posturile tv pornografice ajung cu usurinta in mana copiilor amplificandu-le deja o predispozitie libidinala distorsionata mostenita de la compromisurile facute de parinti. Asa ca o educatie victoriana se dovedeste a fi la fel de nociva pentru viitorul adult ca si cea hedonista. Fiind speriat de perspectiva unei evolutii psihopatologice de tip nevroticist ce reiese din educatia victoriana se poate spune ca sistemul capitalist subventioneaza pur si simplu cultura pornografica, momind astfel viitorii sclavi cu dependenta unei dorinte erotice constante si nedefinite.



* Majoritatea psihologilor recomanda sa se incerce mai intai varianta berzei, iar apoi, daca copilul da semne de nemultumire, sa i se spuna adevarul pe niveluri ale detaliilor, in functie de reactia sa fata de informatia primita. Desigur, atunci cand copilul cere detalii, e bine sa fie trimis in psihoterapie.




Post Comment

0 comentarii:

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook