Loading...

30 iunie 2015

Cuplurile de acelasi sex si reactiile adverse impotriva lor

english version here

Odata cu decizia SUA de legalizare a relatiilor sexuale dintre persoanele de acelasi sex s-a reaprins o dezbatere mai veche pe aceasta tema. Exista argumente absurde si de o parte si de alta a baricadei, insa mai mari mi se par cele impotriva legalizarii acestor relatii, sau chiar impotriva celor care sunt implicati in asa ceva. Am scris articolul de fata pentru a le da o replica. Desigur, am selectat principalele obiectii pentru ca, daca le-as fi analizat pe toate, atunci un astfel de text s-ar fi transformat intr-un studiu pe mai multe zeci de pagini, ceea ce nu e cazul.

Inainte sa isi faca o parere, cei implicati in aceasta disputa ar trebui sa studieze ceva psihopatologie, desi domeniul este un pic distorsionat pe acest subiect*. Un studiu chiar si sumar al problemei in cauza precizeaza cateva lucruri despre care opozantii drepturilor homosexualilor nu au destul informatii clare. Aceste prejudecati pot fi corectate in linii mari daca se stiu urmatoarele:

  • - homosexualitatea nu e contagioasa. Atractia pentru acelasi sex nu se datoreaza vreunui virus sau altceva luat din atingerea vreunei persoane cu astfel de comportament sexual.

  • - homosexualitatea nu se transmite prin educatie. Nu exista nicio relatie de cauzalitate intre modul in care copilul este tratat de parinti si orientarea sa sexuala ulterioara, ca adult. Existenta unei comunitati de persoane cu atractie pentru acelasi sex nu se face si nu se intareste prin „propaganda” sau „recrutare”, asa cum crede omul simplu.  
  • - homosexualitatea nu este pedofilie sau alte tulburari libidinale. Cine are atractie pentru acelasi sex nu poate fi si pedofil si voayor si altceva in acelasi timp. Nu se pot combina mai multe tulburari libidinale intr-o singura persoana. Asadar legalizarea unor drepturi nu inseamna legalizarea unor comportamente periculoase pentru societate, cum ar fi pedofilia sau sadismul. 

  • - homosexualitatea nu se datoreaza unei supranevoi de activitate sexuala. Acesti oameni sunt in mod gresit perceputi ca ultraperversi, adica avand o sexualitate ultrapotenta careia persoanele de sex opus nu i-ar fi putut face fata. Desi in general homosexualii sunt mai activi decat normalii, totusi libidoul lor nu este atat de puternic incat sa simta nevoia trecerii la relatii cu acelasi sex dupa ce, chipurile, ar fi epuizat partenerii de sex opus. Pur si simplu acesti oameni nu se simt atrasi de sexul opus la fel cum cei (chiar) normali nu se simt atrasi de persoanele de acelasi sex.

  • - homosexualii nu ameninta cu violul persoanele de acelasi sex. Cazurile de viol sunt statistic mai putine decat la „normali”.

Principala acuzatie impotriva acestor oameni este anormalitatea. Desigur, se poate vedea de la o posta ca relatiile sexuale intre 2 oameni de acelasi sex nu sunt normale. Organele cu care ei improvizeaza acuplarea nu au biologic un rol specific sexului. Si totusi o astfel de imputare mi se pare absurda. Daca nu aceste relatii nu sunt normale asta nu inseamna ca ar fi benigne sau daunatoare. Apoi, recursul la normalitate nu trebuie sa fie un criteriu pentru „corectare” daca aceasta anormalitate nu afecteaza negativ si vizibil libertatile altor oameni sau mediul. Fiecare om trebuie sa aiba dreptul sa isi traiasca viata asa cum isi doreste. Dupa 3000 de ani de mutilare spirituala in civilizatia occidentala, a invoca normalitatea este pueril. Anormala este insasi viata sexuala a cuplurilor „normale”, asa cum o stie fiecare. Pentru ca, daca rolul sexului este reproducerea, atunci cea mai mare parte a activitatii sexuale umane este anormala din moment ce nu se finalizeaza cu reproducere. Cei mai multi practica viata sexuala exclusiv pentru placere, si chiar nu doresc ca activitatea lor sa se termine cu asa ceva. Apoi, insusi comportamentul sexual excentric este practicat de foarte multi „normali” pentru nevoia de diversitate si improspatare a relatiei de cuplu. Nu poti sa ii blamezi pe cei care practica asemenea comportamente sau sa le iei vreun drept. Cu atat mai ingrijorator este ca majoritatea decide ce e normal, conform cu propriile preferinte, si nu in urma unor criterii riguroase de moralitate sau de biologie. Iata ca „normalitatea” e cam greu de dibuit. Acest lucru nu e imputabil in sine; e bine ca omul sa isi traiasca viata cat mai liber, cu conditia sa nu afecteze libertatea celorlalti sau a mediului inconjurator. Absurd este insa sa ai pretentia ca toata lumea sa se conformeze preferintelor tale personale in materie de arta, stil de viata sau viata sexuala.

O a doua acuzatie importanta ce este indreptata la adresa cuplurilor de acelasi sex este excentricitatea comportamentului si imbracamintei, in special la paradele anuale pe care ei le organizeaza in marile orase. Totusi trebuie precizat ca, intr-o lume inhibitiva, persoanele cu orientari sexuale pe acelasi sex se simt persecutate si, astfel, isi cenzureaza in viata de zi cu zi gesturile. Acestea explodeaza in interiorul unei astfel de multimi. Situatia se intampla si in cazul „normalilor” in conditii de inhibitie sexuala prelungita. Asta este, de fapt, conditia oricarei pulsiuni; daca este inhibata atunci ea va deveni mai puternica. Nu sunt adeptul hedonismului, sunt convins ca unele pulsiuni trebuie inhibate. Insa in cazul de fata inhibitia sociala propusa pentru minoritatile sexuale este de nesustinut. Sunt convins ca exista si cazuri extreme, prin care unii isi doresc drepturi in plus de la sistem, doar pentru ca au o preferinta sexuala minoritara. Nu as fi de acord cu asa ceva, dar, oricum, aceste cazuri sunt rare.



Reactiile de opozitie moderata se explica prin extensia libidoului personal in afara relatiei de cuplu in care suntem implicati, in ciuda faptului ca legaturile de cuplu sunt foarte puternice. Altfel spus, fiecare se proiecteaza pe sine mai mult sau mai putin perceptibil, in cupluri diferite din filme sau din cercurile sociale de contact direct sau mediatizate. Am analizat in detaliu aceasta dinamica a libidoului aici: http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/tabu.htm#varianta , asa ca nu insist acum. Ma rezum doar a spune ca opozitia moderata a „normalilor” fata de cuplurile de acelasi sex se datoreaza si reactiei in fata unei proiectari personale intr-o relatie cu un acest om, conform cu acest mecanism libidinal natural.

Din alt punct de vedere, majoritarii societatii isi manifesta dezaprobarea fata de un comportament sexual in care nu sunt implicati, doar pentru a largi in mod absurd orizontul lor de alegere a unui partener potrivit. Influentati si de prejudecata primitiva a falsului caracter contagios al atractiei fata de persoanele de acelaşi sex, multi prefera sa ia o astfel de atitudine de rejectare sau chiar ostila fata de aceste persoane.

O problema acuta este data insa de vehementa opozitiei fata de aceasta decizie, ajungandu-se pana la cazuri extreme, cu acel preot care si-a dat foc in semn de protest, sau cu agresarea sau uciderea unor homosexuali. Astfel de manifestari extreme puse in slujba „normalitatii” intregesc peisajul absurditatii unor prea multe lucruri din societatea actuala. Datul foc in semn de protest si altele de acest gen sunt cazuri psihopatologice care atesta forte psihice speciale. Repulsia agresiva pentru cuplurile de acelasi sex se datoreaza in mare parte unui conflict psihic intre propriile pulsiuni sexuale intre propriile pulsiuni sexuale si forul sau etic interior, pe care Freud l-a numit initial „Constient”, iar apoi, „Supraeu”. Freud a vazut foarte bine faptul ca reactiile vehemente de respingere din partea unora, atata timp cat nu vin pe o mentalitate extremista (cum este cazul ultrareligiosilor islamici), se datoreaza propriilor tendinte reprimate si apoi proiectate in exterior. Ca artist, am facut si un graffiti stencil cu ceva timp in urma pe aceasta tema.



Fenomenul proiectiei, cu care Freud explica aceste reactii vehemente ale unora, este destul de general. Cred ca aici sunt implicati factori personali specifici ce trebuie exemplificati. Fiecare om are libidoul format dintr-o sfera libidinala concordanta cu sexul (fizic al) sau, si o sfera libidinala opusa, mostenita in special de la parintele de sex opus. Am analizat acest fenomen detaliat aici: http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/meta.htm#Libidoului . Sfera libidinala concordanta de obicei e mai puternica deoarece primeste energie de la aparatul genital. Dar, se poate intampla ca parintele de sex opus sa posede un libido foarte puternic si sa-l trimita copiilor drept mostenire psihogenetica. In functie de puterea acestui libido, comportamentul sexual variaza pe urmatoarea scara: metatropism, travestitism, transexulism, bisexualism si homosexualitate exclusiva (parafilie) dupa cum am detaliat aici: http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/libidinale.htm .

Asadar, predispozitia pentru comportament sexual orientat catre persoanele de acelasi sex se afla in majoritatea dintre noi, in stare de latenta mai mare sau mai mica. Cei mai multi dintre noi nu le simtim. Insa, daca ne analizam comportamentul sexual, le putem vedea cu usurinta. De exemplu, putem gasi momente cand suntem incantati de pozitia femeii deasupra barbatului sau de comportamentul femeii de initiere si dominare a actului sexual. Chiar daca aceste momente pot fi rare, totusi incantarea noastra se explica tocmai prin aceasta predispozitie data de sfera libidinala opusa care, in acest caz, gaseste puncte comune cu cea concordanta.

Atunci insa cand cele discordante devin ceva mai puternice si intra in conflict cu cele concordante, pot aparea probleme personale. Disconfortul psihic produs de acestea se datoreaza faptului ca punerea lor in practica se asociaza cu o perioada fragila din viata fiecaruia, respectiv inceputul adolescentei si a pierderii copilariei. Acest moment coincide cu dezvoltarea organelor genitale si cu inceputul trimiterii de energie libidinala a instinctului catre aparatul psihic. In acel moment sferele libidinale au cam aceeasi pondere energetica, in general sfera libidinala concordanta fiind ceva mai puternica datorita educatiei. Dar, la acel moment, sfera libidinala opusa primeste si ea energie, asa ca pot aparea comportamente homosexuale evidente. Pentru cei cu sfera libidinala opusa puternica viata nu se schimba prea mult de la adolescenta in materie de afectivitate. Ei raman niste adolescenti toata viata. Pentru ceilalti, aparitia familiei le schimba total afectivitatea, iar amintirea acestei perioade a adolescentei ramane una nu tocmai placuta. De aceea, vazand aceste cupluri, multi au aceasta reactie de sila.

Apoi, exista si aceia care se afla intre cele doua repere, nuantele. Unii au familii si o viata sexuala normala, insa pulsiunile travestitiste, transexuliste si bisexuale pot aparea compulsiv in mintea lor. Ei sunt acei vehementi de care aminteam mai sus. Unii dintre ei folosesc meditatia religioasa pentru calmarea intregului sistem energetic psihodinamic. Si, din aceasta cauza, a existat acel caz extrem al autoincendierii. Altii le practica pe ambele in acelasi timp, gasindu-si astfel echilibrul emotional, dupa cum e cazul cu calugarii homosexuali.

Dintre alte argumente, care mai de care mai nastrusnice pro sau contra care circula de un timp pe internet, am selectat pe cele expuse in 2013 de Cristian Tudor Popescu. Dumnealui incearca sa ajunga la o concluzie logica in argumentarea lui, foloseste argumentul in locul „emotiei”, si asta e de laudat.


Exista insa cateva erori pe care CTP le exprima in video-ul de mai sus, carora am decis sa le raspund. Mai intai, remarc o idee cu reverberatii comuniste dupa care „in epoca de piatra nu exista familie” (min. 01) . Nu exista nici un mamifer evoluat care sa nu aiba familie. Fie ca e familie cu mama singura, fie ca e cu ambii parinti, fie ca e grup, ea tot familie este. La fel ca si comunistii, si dumnealui vede familia doar intre limitele traditionale clasice. Dar, cine este interesat poate studia antropologia culturala si poate vedea ca, la omul primitiv, unchiul poate avea acelasi rol al tatalui pentru copil. Deci, a existat familie primitiva chiar si conform acestor criterii ale familiei clasice.

Dincolo de asta, lingvistic vorbind, un copil crescut doar de mama nu poate fi numit un copil fara familie. Tot aici CTP afirma ca familia ar fi fost „inventata” de parca, statul sau vreo autoritate a zis la un moment dat „hai sa facem si copii prin sexualitate si nastere!” Familia nu a fost inventata. Inventia este o operatiune artificiala si se refera la tehnologie. Sexualitatea, nasterea si familia sunt elemente definitorii ale evolutiei vietii pe pamant. Nu exista nici un „obiectiv fundamental” oferit pompos de catre stat pentru familie, asa cum se exprima dumnealui, desi, intr-adevar, copiii (reproducerea) sunt (este) sensul principial al sexualitatii. Familia este insasi natura umana si chiar animala. Nu are nevoie de definitii si obiective artificiale oferite de legislatie. Ea si le afirma inaintea de a-i fi trasate de catre o autoritate represiva. Noroc ca, in acest caz, autoritatile nu-i reprima dezvoltarea naturala.

La min 05 14, CTP mai spune ca „daca s-ar generaliza relatiile homosexuale (…) in maxim un secol nu ar mai exista nici un om pe Pamant.” E greu de inteles cum oameni lucizi ca dumnealui poate sa spuna o asemenea prostie, de parca n-ar fi auzit de bisexualitate. Tocmai aceasta nevoie materna pe care o au si barbatii i-ar face pe homosexuali sa faca copii, in urma unor relatii sexuale normale. Eu sunt ferm convins ca complexul matern pe care il au barbatii ar fi de ajuns pentru ca omenirea sa continue sa existe atata timp cat vor exista conditii de trai in mediul inconjurator.

Per ansamblu, cred ca aceasta reactie a grosului societatii impotriva unei minoritati explica foarte simplu situatia noastra actuala, manipularea, opresiunea autoritatilor si, in cele din urma, sclavagismul, fie el clasic, fie salarial. Chiar daca nu e violent cu minoritatile sexuale, ca parte din multime, omul simplu nu se gandeste la faptul ca acesti oameni sunt persecutati medieval, adancind astfel persecutiile transgenerationale care, in cele din urma, le-au mutilat psihicul. El se gandeste la ce are de castigat pe termen scurt de pe urma unei astfel de legalizari si prefera sa tolereze aceste abuzuri. Lipsa de empatie fata de o minoritate se va intoarce insa impotriva lui, la un moment dat, cand drepturile i se vor limita sau incalca. Iata ca, pe termen lung are de pierdut datorita mentalitatii lui retrograde.

Cred insa ca decizia politica de a oferi copii spre adoptie cuplurilor formate din persoane de acelasi sex trebuie ceva mai nuantata. In decizia plasarii sau refuzului de plasament a copiilor in familiile de acelasi sex trebuie sa primeze interesul copilului. Exista tari in care copiii institutionalizati primesc o educatie chiar mai buna decat cea oferita de parintii naturali. In acest caz, interesul copilului nu este de a creste intr-un cuplu de parinti adoptivi de acelasi sex, desi, dupa cum am mentionat, o astfel de crestere nu ar influenta orientarea sexuala a sa dupa ce ajunge adult. Din pacate statistica arata ca cuplurile de homosexuali sunt mai putin stabile decat cele normale. Iata un alt motiv pentru care adoptia nu e tocmai o solutie viabila in tarile dezvoltate. Alta situatie e in tarile sarace, cu servicii sociale slabe pentru copii, cu coruptie, mizerie si alte probleme. In acest caz, sunt convins ca un cuplu de parinti adoptivi de acelasi sex, daca au o situatie materiala buna, ar oferi un viitor mai bun unui astfel de copil infiat decat ii ofera institutia specializata. De asemenea, sunt convins ca un astfel de cuplu intr-o astfel de tara e mai bun decat multe din cuplurile „normale”.

Din pacate, aceasta agitatie a homosexualilor pentru acordarea de drepturi civile ca adoptia de copii si recunoasterea casatoriei nu se refera la lucrurile astea in sine. Daca si-ar dori cu adevarat copii, un cuplu de homosexuali l-ar obtine. O astfel de persoana poate gasi un partener de sex opus cu care sa aiba un fel de contract ce sa stipuleze ca un eventual copil sa fie crescut de ea, dupa despartire. Sunt destui oameni pe lumea asta care pot face astfel de compromisuri.

Dar problema e alta. Dupa cum am precizat in nota de subsol de mai jos, foarte multi homosexuali au ei insisi o oarecare problema in a-si accepta propriile impulsuri sexuale homosexuale. Astfel ca, ei proiecteaza asupra lumii/societatii aceasta proprie rejectare. La nivel subliminal, ei vad finalitatea acestei lupte politice concretizandu-se printr-un fel de incurajare sau chiar premiere pe care societatea le-ar acorda-o pentru alegerea lor. Acest ideal are o functie psihica personala: el este menit sa contracareze acest sentiment de jena pe care ei insisi il au. Desigur, fiecare ar trebui sa inteleaga ca lumea va ramane la fel de indiferenta la asa ceva, in cazul in care casatoriile de acest gen ar fi acceptate. Disconfortul lor psihic si nelinistea afectiva nu se va termina odata cu legalizarea acestor casatorii sau cu primirea drepturilor de adoptie.

Consider ca aceasta goana dupa oficializare e vanare de vant. Desi am respect profund pentru institutia familiei, eu dispretuiesc casatoria legalizata pe care o consider o intruziune abuziva a statului in interiorul acesteia. Semnarea asta de contracte intre soti doar prelungeste agonia unei eventuale despartiri, dar nu o si impiedica. Sunt atatia soti care traiesc impreuna dar despartiti… acest lucru se datoreaza tocmai acestei artificiale intruziuni a statului in viata privata a persoanei, impiedicandu-i sa isi gaseasca jumatatea altundeva. Mi se pare nefiresc sa ceri tu insuti asa ceva, in situatia in care ar trebui sa te protejezi de un astfel de potential abuz al institutiei recunoasterii juridice a casatoriei.

* De exemplu, cel mai utilizat tratat de psihopatologie , DSM, a scos de mult homosexualitatea din randul tulburarilor comportamentului sexual. Asta se datoreaza in principal ramasitelor prejudecatilor medicaliste fata de tulburarea psihica. Aceste prejudecati considera tulburarea psihica drept boala. In unele parti ale lumii se mentine inca echivalenta intre tulburare psihica si boala (psihica). Atitudinea DSM s-a schimbat inca de acum 50 de ani, insa, dupa cum am mentionat, unele prejudecati inca exista. Iar nevoia de a trata si „corecta” o tulburare psihica anume descinde din aceasta prejudecata. Exista homosexualitate discordanta, cand subiectului ii este rusine cu impulsurile sale sexuale, si una concordanta, cand subiectul si le accepta fara remuscari. Ei bine, homosexualitate discordanta ar putea fi tratata intr-o psihoterapie. Insa cea concordanta, nu. Dar, chair daca nu exista o recomandare terapeutica pentru acest tip de comportament asta nu inseamna ca homosexualitatea nu ar trebui sa faca parte din spectrul tulburarilor comportamentului sexual, asa cum a decis DSM. Nici transexualismul nu necesita interventie psihoterapeutica; asta nu ar justifica niciodata scoaterea acestei tulburari din categoria tulburarilor comportamentului sexual.





Post Comment

0 comentarii:

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook