Loading...

27 februarie 2011

Mergand mai departe, uitandu-ne inapoi...





27 feb 2011

„Moving forward” se anunta un final de trilogie. Dupa rezervele mele fata de primul („The movie”) si dupa incantarea fata de „Addendum” ma asteptam ca aceasta a 3-a parte sa bubuie mai ales ca stim ca tine peste 150 minute. Din pacate n-am mai gasit vitalitatea lui „Addendum” desi analiza sistemului monetar merge mai departe in anumite privinte. Poate ca eram deja familiarizat cu toate temele din film, poate ca eram obisnuit cu o comunitate care accepta ideile specifice documentarului si nu mai sunt atat de entuziasmat sa gasesc colegi de ideologie in alta parte. Oricum, am fost de acord cu peste 90 % din ideile expuse in film insa am gasit cam putine lucruri noi care sa ma intereseze in special. Am sa detaliez aceste propozitii in sectiunile urmatoare si am sa incep prin lucrurile pozitive ale documentarului.


Zeitgeist - Moving Forward Romana




Ce mi-a placut cel mai mult in „Zeitgeist 3: moving forward”

Subliniez mai intai realizarea tehnica si artistica a filmului care s-a tinut de cuvant si este intr-adevar un pas inainte fata de celelalte doua. Peter Joseph stie meserie. Stie sa lucreze cu imaginea stie cand sa dozeze diferitele elemente de pe ecran, stie sa le dea amplitudine. E un profesionist, se vede ca a lucrat in domeniu iar succesul celorlalte doua l-a motivat si mai mult sa mearga mai departe pe aceasta latura.

Cat despre ideile expuse cel mai mult m-a bucurat corelatia intre boala fiziologica sau tulburare psihica si statutul social in care acestea apar. La aceasta idee subscriu inca de acum 13 ani de cand am scris „Dinamica Psihologiei Abisale”. De la minutul 1,25 Peter Joseph face o analiza destul de coerenta si profunda a acestei stari de lucru facand ca teoriile psihanalizei clasice si ale geneticii sa para un neocartezianism. A insista pe teoria "stadiilor de evolutie libidinala" sau pe disfunctii hormonale sau genetice in explicatia bolilor si tulburarilor psihice asa cum fac aceste teorii la inceput de secol al XXI nu mai e o chestiune de nepricepere sau insuficienta stiintifica ci este o complacere in ipocrizie.

Un alt lucru care merita subliniat este atentia catre criminalitate si catre faptul ca criminalul este o victima el insusi ce transmite mai departe frustrarile si abuzurile primite din afara. In loc sa protejeze copiii de abuzuri pentru a nu-i face criminali societatea actuala se intareste cu forte de ordine menite sa descurajeze reflectarea lor inapoi in societate. Fortele de ordine se desfasoara direct proportional cu scaderea nivelului de trai al cetatenilor. Pe masura ce costurile vietii si cantitatea de munca depusa devin din ce in ce mai mari agresivitatea muncitorului sclav devine si ea mai mare. Bariera dintre om respectabil si criminal este foarte neclara in situatia in care viata muncitorului se inrautateste. Astfel ca criminalul este acea marja de eroare ce trece aceasta granita. Luxul si bogatia sunt facute de sclavi si de furarea mai subtila sau mai vizibila a muncii lor; pe masura ce ei creeaza acest lux pentru clasele privilegiate acumuleaza frustrari si manifestari criminale iar inhibarea lor se face cu forte de ordine care le accentueaza frustrarile. Asemenea cercului vicios al nevrozei societatea contemporana se dovedeste ea insasi o nevroza la nivel institutional unde Inconstientul reprezentat de criminali se lupta pe viata si pe moarte cu Constientul reprimant reprezentat de fortele de ordine. Intarirea fortelor de ordine inseamna cheltuieli in plus fata de societate suportate in final tot de catre sclavul muncitor ceea ce implica accentuarea frustrarilor personale si a predispozitiilor catre criminalitate. Justitia este cea mai organizata dintre crime dupa cum au observat si altii inainte (Michel Foucault, Nietzsche, unii sofisti antici etc.) Fortele de ordine previn intr-adevar abuzurile pe care criminalul fost sclav le poate face societatii. Insa ele protejeaza in principal pe puternicii societatii crescand astfel posibilitatea ca ele sa se descarce tocmai asupra celor neajutorati: copiii, femeile ce fac parte din familia criminalului-victima. Asemenea spiralei terorismului restrans al bandelor si organizatiilor antiguvernamentale societatea actuala se comporta fata de criminali in aceeasi maniera dupa principiile statului terorist contemporan enuntate in acest articol .

In loc sa investeasca in psihoterapeuti pentru e descoperi eventualele abuzuri in familiile potentialilor criminali societatea investeste in forte de ordine si armata care au principalul rol de a ameninta sclavul sa fie productiv inventand diferite pretexte si conflicte intre natiuni pentru a-si justifica existenta si a-si spala discret aceasta imagine mizerabila. Cred ca a venit timpul sa vedem ce greseste societatea fata de criminali dincolo de a-i diaboliza si a-i face singuri raspunzatori pentru actele lor odioase. Din pacate in acest moment e mai profitabil intr-adevar sa investesti in forte de ordine si armata care te apara de furia multimii. Un copil educat deschis si umanist nu mai accepta o munca de sclav si atunci in lipsa de sclavi sistemul sclavagist sau neosclavgist contemporan colapseaza. Justitia este acel „rau necesar” sau „rau cel mai mic” despre care se tot spune frecvent. Evident aceasta formula este data de punctul de vedere al observatorului: pentru privilegiatii social evident ca justitia e raul cel mai mic deoarece tocmai aceste institutii le fac lor viata mai usoara. Prin parghiile statului ei arunca gunoiul in ograda prostimii. Insa pentru criminal raul cel mai mic este insasi crima sa in fata careia nu a avut de ales iar raul cel mai mare este insusi statul care l-a adus in situatia de a savarsi crima. De aceea bine spune Fresco spre sfarsitul documentarului ca cel ce cauta dreptatea si justitia ajunge de cele mai multe ori infrant de acestea.


Ce nu mi-a placut in „Zeitgeist 3: moving forward”


Sunt destule idei adevarate si productive in acest documentar, nu insist pe toate deoarece cititorul le poate observa si singur vazandu-l. As vrea acum sa insist pe lucrurile care nu mi-au placut. Mai intai de toate documentarul mi se pare prea lung si prea labartat. Pare o conferinta de presa unde Peter Joseph raspunde pe rand diferitelor teme propuse de audienta. Din acest punct de vedere documentarul e cumva lipsit de o consistenta metodica, de o linie melodica. Se trece de la un subiect la altul fara ca in final sa se traga o concluzie care sa explice o astfel de evolutie zigzagata a discursului. In loc de 160 de minute mai bine se faceau 3 documentare diferite a cate o ora sau mai putin pentru fiecare. Se putea face unul despre eficienta proiectului Venus, altul despre criminalitate si conditionarea sa de mediul social, altul despre tehnologia robotica si sfarsitul erei sclavagismului. Peter Joseph a intrat prea putin in fiecare din aceste teme si mi-a lasat impresia ca le-a lasat suspendate in aer.

Exista si cateva inexactitatati care nu-si au locul intr-un astfel de documentar si care nu contribuie cu nimic la dinamica argumentarii. De exemplu la inceputul filmului se spune ca schizofrenia nu e conditionata genetic si se sugereaza ca ar fi indusa in mare de mediul social. Este laudabila si sustin intentia filmului de a deconspira folosirea geneticii pentru a explica anumite comportamente dubioase in special datorita faptului de a le proteja si justifica si pentru a nu le schimba. Intr-adevar folosirea argumentului genetic este o forma mascata a vechiului argument al „destinului” unora de a-i exploata si jefui pe ceilalti. Teoria „dreptului divin”* care a dainuit pana in vecinatatea modernitatii este un bun exemplu. Genetica absoluta care cauta gene pentru un comportament sau altul a devenit un astfel de izvor mituri contemporane cu alura de precizie stiintifica. Dar cu toata spectaculozitatea ei deocamdata ea nu e o stiinta in sensul stiintelor observatiei ci un amalgam de experimente pe sobolani sau alte animale. La fel ca si neurologia si genetica e inca o joaca, o stiinta aflata la varsta primei copilarii chiar daca ambele au avut rezultate remarcabile. Spectaculozitatea ei este data de faptul ca se suprapune peste ambivalenta omului contemporan fata de religie. Pe de o parte genetica confirma faptul ca oamenii sunt descendenti unii din altii promitand ca la un moment dat se va afla cine a fost Adam. Pe de alta parte genetica a permis manipularea unor fapte care erau atribuite pana acum lui Dumnezeu. Incet dar sigur umanitatea se convinge ca copiii nu mai vin de la Dumnezeu ci sunt expresie a naturii, natura in acest caz… genetica.

In ciuda spectaculozitatii, ca stiinta ea e plina de ipoteze si nu exista instrumente tipice de verificare care sa le sustina sau sa infime. A cauta cate o gena pentru fiecare comportament si a-l explica prin aceasta nebuloasa genetica refuzand intelegerea ambientalista macar in paralel cu paradigma genetica mi se pare un alt tip de dualism clasic vopsit in culorile inselatoare ale laboratoarelor contemporane. Nu ma impresioneaza pipetele si eprubetele geneticienilor si nici alura lor de savanti obositi si demodati! Cand o sa (re)creeze primul dinozaur atunci se vor putea lauda ca sunt o stiinta si ca au o teorie consistenta despre gene. Pana atunci geneticienii se pare ca folosesc mai mult la propaganda capitalista!

Cu toate astea nu trebuie sa cadem in cealalta extrema si sa consideram ca totul este numai ambientalism asa cum a facut Pavlov si urmasii sai behavioristii fara sa intelegem factorul predispozitional, genetic. Dupa DSM IV procentul schizofreniei este de la 0,5 la 1,5 % in randul populatiei (pag 308). Insa riscul de a dezvolta schizofrenie la descendentii de gradul I celor care au aceasta boala este de 10 ori mai mare decat acest procent specific normalitatii (pag. 309). Eu sunt de acord cu faptul ca factorii sociali si educatia primita pot influenta diferit forma simptomelor schizofrenice dar predispozitia dezvoltarii este decisiv influentata de factorul genetic. Nu poti sa bagi astfel de erori intr-un astfel de documentar ! Iti pierzi credibilitatea! Plus de asta, o astfel de tema este si ea in plus. Nu foloseste la nimic in evolutia temei documentarului.

Situatia se repeta la minutul 1.15 unde un Max Keiser vorbeste despre diferenta dintre cei ce au functii cinice in economie si in sistem fata de oamenii normali. Aceasta diferenta ar consta in "dereglarea cerebrala" (brain damage) dupa spusele celui intervievat. Cred ca una dintre problemele teoretice ale lui Peter Joseph este tocmai lipsa de instruire in domeniul psihologiei si psihopatologiei. Tema disfunctiilor cerebrale in psihopatologie a iscat foarte multe controverse in ultimele decenii. Nici macar schizofrenia unde este cel mai probabil sa existe astfel de disfunctionalitati neurofiziologice nu are un verdict clar. Cu atat mai putin o psihopatie usoara (dar din pacate cu consecinte foarte grave asupra lumii) asa cum este descrisa de personajul intervievat este putin probabil sa se datoreze unei disfunctii organice (hard) cat mai curand uneia psihice (soft). Tocmai de aceea DSM a inlocuit termenul vechi de "boala psihica" ce avea in el conceptul de disfunctie fiziologica, organica cu cel de "tulburare psihica" ce pare mai aproape de realitatea soft, informational-pulsionala a aparatului cerebral decat de cea hard, organica. Desi se astepta de la neurofiziologie gasirea unor solutii terapeutice totusi cu cat s-a dezvoltat mai mult in a doua jumatate a secolului al XX-lea cu atat ea insasi a ajuns la concluzia ca nu substratul fiziologic este elementul decisiv pentru psihopatologie. Creierul majoritatii tulburarilor psihice functioneaza normal. Impulsurile nervoase, controlul hormonal al organelor, reflexele, reactiile la stimuli etc. functioneaza la fel si cazurile oamenilor normali si in cazul psihoticilor si psihopatilor. Diferenta consta in gradul de intensitate a acestor reactii.

Fireste ca atunci cand vedem un astfel de cyborg avem tendinta sa spunem ca are o "doaga sarita" insa asta e mai mult un blestem, o reactie la cald decat o afirmatie stiintifica precisa si profunda. Creierul uman nu e un butoi. Un traumatism sau o extirpare poate produce efecte total diferite in comportamentul cuiva in functie de locul, timpul si intensitatea in care s-a produs. O astfel de dereglare organica a creierului poate conduce in acelasi timp si la hiperafectivitate si hiperempatie. Pare el asa un organ inert insa creierul uman e un univers intreg. Nu poti sa reduci explicatia pentru un comportamentul inuman al unor angajati de pe Wall-street prin "dereglare cerebrala". In acest caz nu numai ca schimbarea de macaz a psihiatriei occidentale nu este cunoscuta de Peter Joseph dar el si altii par sa se intoarca la viziuni de secol 18 si 19 despre tulburarea psihica. O astfel de atitudine teoretica seamana extrem de mult cu cea a omului neinstruit care isi acuza dusmanii de "nebunie". Chiar daca nu e opinia lui exprimata direct totusi Peter Joseph a tolerat-o si a pus-o in acest documentar ceea ce atesta faptul ca ii lipsesc niste lecturi din acest domeniu, lecturi ce sunt capitale pentru munca inceputa.

La min. 1.40 se face o afirmatie cu care iarasi nu sunt de acord. Se spune ca daca nu luam in calcul schimbarile necesare este posibil sa disparem ca specie pentru ca ne-am risipi resursele si ne-am polua pana la otravire planeta. Nu cred ca pe linia asta trebuie insistat pentru a justifica necesitatea acestor schimbari. Dealtfel s-a vazut cum un ipocrit ca Al Gore sau numeroase corporatii sustin campanii de protejare a mediului. E foarte usor de combatut o astfel de idee. Pamantul e in cea mai mare parte curat. Incalzirea globala e o mistificare. Noxele polueaza sensibil in general civilizatia gotica a oraselor. Daca stai mai mult timp in natura si iesi din aglomeratia urbana poluarea nu ti se va mai parea o problema si odata cu ea de fapt vor in mod ipocrit sa induca si ideea cum ca nu trebuie sa reformam societatea pentru ca de fapt nu avem nici o problema sau probleme minore cu poluarea. Nu aceasta este miza! Trebuie sa schimbam societatea pentru a o corecta si a o face echitabila. Trebuie sa o schimbam pentru a ni se da drepturile promise in constitutii. Trebuie sa o schimbam pentru ca atunci cand eram mici ni s-a cerut la scoala sa facem ce ni se spune in schimbul unor promisiuni fata de care sistemul nu isi sustine promisiunea. Multi au uitat de acest veritabil contract incheiat intre noi ca si copii si sistem dar unii n-am uitat si acum ii cere sistemului sa isi respecte obligatiile in virtutea principiului contractului. Din pacate astea sunt doar vorbe pe hartie pentru cei mai multi iar civilizatia este un set gol si multicolor de minciuni. Traim intr-o lume de minciuni, escrocherii si razboaie. Asta nu e civilizatie ci manelimsm. Fatada. Ipocrizie. Iarasi din pacate multi dintre noi nu am avut nici parinti si nici profesori suficient de rasariti sa ne protejeze de abuzurile unui astfel de contract inuman si am cazut in plasa educatiei salbatice.


Concluzii, bilanturi, evaluari


Se poate vedea o evolutie interesanta in gandirea lui Peter Joseph evolutie care s-a regasit in propria mea gandire. In primul Zeitgeist (The movie) raul din lume era pus pe seama unui soi de societate secreta, elitista si imbatabila si implacabila care creeaza religiile in diferite parti ale lumii pentru a controla masele. Intr-al doilea (Addendum) acest rau se muta cumva pe sistemul monetar. In acest al treilea Zeitgeist spiritul s-a fixat pe altceva ca in discursul lui Hegel :) . Peter Joseph a ajuns sa spuna ca nu politicienii, nici bancile, nici militarii nu au fost la originea raului din lume si altceva, introducand astfel un nou concept in tematica sa dar cumva si banal vechi in psihologie: „stresul psihosocial” (min. 1 28). Deschiderea spre psihoterapie si psihologie se vede mult mai clar si cred ca acesta este drumul pe care Peter trebuie sa il urmeze pentru a-si intari discursul.

Eu insumi vreau sa fac acest lucru in discursul meu teoretic si artistic. Dupa o perioada de cativa ani de stil de viata stresant in care am dat la o parte orice posibilitate de rezolvare a problemelor societatii actuale in acest moment ma intorc la vechiul meu hobby psihologic. Dar asta nu inseamna ca renunt total la ideea revizuirii valorilor sociale atata timp cat exista mediul social stresant, toxico-informational din societatea de astazi. Psihoterapia nu poate schimba de una singura lucrurile atata timp cat mediul social este mai mult sau mai putin terorist. Sunt prieten si cu comunitatea Zeitgeist si cu comunitatea psihanalistilor si mi-ar placea pe primii sa ii atrag in intelegerea propriului fond psihic dincolo de idealizarea unui viitor edenic al proiectului Venus iar pe ceilalti mi-ar placea sa ii fac sa iasa din exlcusivismul maternalist al unicauzalitatii microsocietatii familiei pentru intelegerea psihicului. Atat psihologia abisala lacaniana cat si cea freudiana sunt ambele diferite forme de structuralism si ambele isi asuma astfel toate neajunsurile structuralismului.

Pe de alta parte in materie de psihologie membrii comunitatii Zeitgeist ignora cvasitotal interioritatea personala si arunca totul inspre exterioritatea societatii. Mi se pare o exclusiva investire emotionala si faptica in proiectul Venus si prea putina pregatire in domeniul psihologiei. Peter Joseph are destule nelecturi chiar daca are intuitii valoroase (destule insa descoperite de altii in trecut...) Sunt multe alte dedesubturi psihologice de vazut dupa aceasta constatare pe care Peter Joseph nu le-a vazut clar chiar daca totusi le-a intuit. Multe sunt de spus dupa acest „stres psihosocial” insa el a pus punct si s-a oprit aici.

Un exemplu este faptul ca mediul informational si emotional toxic promovat in societatea civilizata actuala are un sens foarte concret caruia Peter Joseph pare sa nu il inteleaga. Complexele de inferioritate care imbolnavesc mintile oamenilor in fiecare secunda sunt raspandite in societate de catre mijloace specializate la fel cum undele radio se raspandesc in eter. Rolul lor este acela de a mutila sufletul sclavilor si de a-i convinge „de buna voie” sa munceasca prin achizitionarea de obiecte si falsa tehnologie (obiecte de design nou) care acopera acest complex de inferioritate si il satisfac. Desi pe moment aceste complexe de inferioritate sunt satisfacute pe termen lung shoppingul orb incorseteaza si mai tare sclavul in capcanele sclaviei deoarece el trebuie sa presteze munca in plus pentru a acoperi costul achizitionarii lor. Dincolo de latura microfamiliala descrisa de Freud eu sunt convins ca narcisismul are o latura macrosociala mult mai importanta dupa cum bine spunea in urma cu vreo 80 de ani al treilea fondator al miscarii psihanalitice Alfred Adler. In locul amenintarii cu moartea asa cum se facea in epoca clasica sistemul contemporan foloseste momirea cu narcisismul pentru recrutarea sclavilor. Mai intai sistemul ii umileste incepand cu sistemul de invatamant si apoi cu numeroasele reclame care le hartuiesc sistematic fondul psihodinamic. Narcisismul este „vindecarea” partiala a acestui complex de inferioritate introdus de cultura clasica si speculat abil catre cultura contemporana.

Rezultatul este un om care vrea din ce in ce mai mult, un om dependent dupa cum se si spune si in acest al treilea documentar. Vorbim despre un om lacom pus pe consum care, daca ar continua in acest ritm ar distruge incet dar sigur relatiile sociale cu semenii si risca sa isi distruga inclusiv planeta. Dar, dupa cum am spus mai sus natura prin natura umana are putere de a se regenera si de a se autoregla asa ca in ciuda previziunilor pesimiste eu sunt convins ca lucrurile se vor schimba in bine. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa uitam trecutul si sa ramanem pasivi in speranta unei schimbari care ar veni fara un efort din partea noastra ci doar din efortul naturii. Lucrurile trebuie spuse pe nume foarte transant. Societatea occidentala a fost si ramane un camp imens de batalie marcata de cateva insule de calm. Fie batalie in sens propriu, fie batalie psihologica civilizatia contemporana se dovedeste a fi mai mult salbatica decat cu adevarat ceea ce se prezinta a fi prin constitutiile statelor, si numeroasele alte hartii pline de texte fie neoscolastice fie propagandistice.

„Moving forward” imi pare a fi un documentar al crizei miscarii Zeitgeist in sine pe langa a fi un documentar al crizei societatii actuale. Miscarea Zeitgeist a pornit in forta initial. Primul Zeitgeist a fost sistematic sters de catre Youtube fara sa isi dea seama ca de fapt contribuie la popularizarea lui. Dupa ce Zeitgeist Addendum a devenit celebru si dupa ce Youtube si-a dat seama ca se compromite daca continua sa stearga aceste filme Zeitgeist s-a constituit intr-un adevarat fenomen de masa. Peter Joseph a fost invitat in diferite locuri sa sustina conferinte si are chiar o emisiune radio. Zeitgeist s-a constituit intr-o miscare internationala si eu insumi am participat la intalnirile de pe Team-speak (Port: 9987 Password = tzm) . Dupa cateva luni de vorbarie si planuri de creare a Proiectului Venus lumea pleaca dezamagita si asa mereu si mereu. Oamenii vin, se implica, organizeaza diferite lucruri, apoi se plictisesc si pleaca. Adevarul este ca e prea putin de facut. Cyborgii sociali au totul, au arme, au credibilitate, au mass-media si actori care sa le ia apararea in fata multimilor. Tu care vrei sa iesi din sistem nu poti. Asta e de fapt neosclavagismul contemporan. In secolul „libertatii” poti constata ca daca e sa parasesti civilizatia actuala nu poti pleca cu bunuri din ea; poti pleca pe moment insa in scurt timp impozitele te vor deposeda de proprietatea careia, paradoxal, sistemul ii face statuie. Pentru ca de fapt sistemul capitalist nu apara proprietatea ta, ci proprietatile lor. Alea mari. Ele sunt sfinte la fel ca si ei insisi. Tu daca nu ramai sclav in continuare in sistem atunci nu vei mai avea nici o proprietate indiferent cat de mica e in comparatie cu a lor. Proprietatea ta nu (mai) e sfanta (sic!) si nu a fost niciodata! Povestea cu apararea proprietatii prin care democratia actuala se deosebeste de sistemele totalitariste e propaganda goala. Cat tupeu sa aiba exponentii capitalismului (salbatic) sa il acuze pe Peter Joseph de marxism atata timp cat elementele marxiste (acelea care privesc dictatura) si fasciste pot fi vazute atat de clar in insusi sistemul capitalist carora ei ii fac lobby si ii ascund crimele!


Intrevederi de proiecte viitoare


Pe undeva prin primavara 2010 miscarea Zeitgeist a organizat un pic cam pompos un Z-day. Zic pompos pentru ca foarte multi membri ai miscarii au fost tentati sa identifice acest Z-day cu Z-day-ul celui de-al doilea razboi mondial care a insemnat debarcarea aliatilor in Franta si o cotitura pentru desfasurarea ulterioara a razboiului. Multi au crezut ca la fel se va intampla si in societate si au plecat dezamagiti de la conferinte. Multi dintre membrii de baza au miscarii s-au retras ei insisi dezamagiti. In aceste conditii mi se pare bizara atitudinea triumfalista de final acestui documentar tinand cont de aceste probleme. Peter Joseph inca e cultural dominat de aceasta atitudine imperialista de a strange oamenii in numar mare si a porni o cruciada postrobotica impotriva traditiei. Cate iluzii din acestea s-au consumat de-a lungul istoriei! Si ingrijorarea mare este ca in acest spirit Proiectul Venus risca sa devina un nou capitalism vopsit in vorbe frumoase asa cum a fost insusi comunismul fata de burghezie. Fara puterea psihologica interioara de a ne intelege propriile noastre frustrari si sublimari, fara un insight psihanalitic proiectul Venus nu va ramane decat o iluzie. Daca dintr-o data societatea actuala ar deveni umanista, daca ar disparea amenintarile armatelor si a celorlalte institutii oamenii tot ar continua sa se streseze unul pe altul in virtutea unui pattern social intiparit timp de mii de ani in sufletul otravit al spiritului occidental. E ceva in interior ce trebuie schimbat inainte sau in acelasi timp cu schimbarea exteriorului nostru social.

Situatia nu e deloc roza iar tehnologia viitorului apropiat care pare sa inlocuiasca muncitorul in constructii asa cum e prezentata in film si chiar o viitoare omnitehnologie care sa inlocuiasca total munca sclavului asa cum o visa Aristotel acum mai bine de 2000 de ani tot nu va rezolva problema umanitatii sclavagiste. Odata cu disparitia manipularii omul se va vedea concret cat e de distrus! Abia atunci cand n-o sa ii mai spuna nimeni cat e de frumos si cat succes are in dragoste va vedea cat e de nenorocit si cata mizerie au putut lasa in sufletul umanitatii ultimele doua milenii. Atunci sa vedeti o explozie fara precedent a depresiilor si sinuciderilor! Nu pot sa fiu triumfalist la o astfel de perspectiva! Imi doresc ca toxicitatea culturala sa dispara, imi doresc ca politicienii, armata si politistii sa dispara insa istoria nu se va termina (nici) dupa acest episod. Omenirea nu va deveni o familie dupa acesti pasi in civilizatie! A ma lua de mana cu ceilalti intr-un fel de spirala yoga ce se da sfarsit de istorie mi se pare fortat. Nu-i nimic de sarbatorit! Nici la propriu nici la figurat.

Poate ai sansa sa ai o inteligenta peste media si sa primesti un job mai elevat din partea sistemului in urma unor diferite teste in asa fel incat sa scapi cat de cat de sclavagism. Oricum iti mai trebuie si cinismul de a nu-i observa pe ceilalti prinsi in aceste navoade de manipulare si control ale sistemului. Fara acest cinism nu poti promova pe scara sociala, m-am convins de asta si m-am si obisnuit cu situatia. Inghiti in sec si taci pentru ca daca protestezi vei primi sanctiuni si persecutii la locul de munca in capitalism la fel cum se intampla si in comunism. Ia spuneti dragi tovarasi capitalisti cum e cu stalinismul si cu libertatea de expresie?! In urma unei astfel de experiente iti ramane doar sa te impaci cu ideea ca sistemul e salbatic si ca trebuie sa fii circumspect la numeroasele oferte care oricand pot fi niste cai troieni. Te poti multumi macar cu gandul ca ai facut mai multe decat parintii sau bunicii tai si ca traiesti mai bine ca ei. Nu esti atat de inteligent sa treci barierele sociale si sa ajungi mai sus si nici atat de rabdator ca sa astepti „luminarea” maturitatii.



Cred ca adevarata solutie la criza sociala actuala este incetarea divinizarii metaescrocilor sociali. Dispretul majoritatii fata de minoritatea pretins elitista le poate provoca fie retragerea in turnurile lor de fildes fie acceptarea unor masuri de umanizare sociala. Nu e nevoie sa ne gandim noi la asta pentru ca se vor gandi ei mai bine. Atata timp insa cat noi insine le toleram luxul, risipa si poluarea sociala suntem si noi responsabili pentru faptele lor. Solutia este simpla: boicotarea escrocilor politici, refuzul de a da girul prin votul tau acestor cyborgi lipsiti de inima care te fura cu zambetul pe buze. Revolta de strada si violenta nu rezolva nimic. Dupa experienta Revolutiei Franceze si dupa numeroasele proteste ale muncitorilor din secolul al XX-lea acesti ucigasi ai spiritului au invatat sa le contracareze prin tehnici de dezinformare si manipulare. Proiectul Venus e mai curand o etapa spirituala decat realizarea unui oras exterior. Obsesia asta a materializarii inaintea unei abreactii spirituale chiar ca are o latura obsesionala. Forma proiectului Venus ma trimite cu gandul la celebrele mandale ale lui Jung in care umanitatea a vazut de-a lungul istoriei intruchiparea perfectiunii. Solutia e alta: Munceste mai putin – traieste mai mult! Chiar daca sistemul actual inca te obliga la a pupa in fund pe unul si pe altul ai totusi cateva atuuri pentru a te apara. Desfiinteaza-ti televizorul, radio-ul, fa-ti un prieten sau ia-ti un animal daca nu gasesti un om demn de prietenia ta!









Se poate vedea mai curand jumatatea plina decat pe cea goala. In ciuda capcanelor culturale care mi se intind (mie si tuturor) pot totusi sa ma apar; pot sa consum si sa muncesc mai putin si asta este deja o eliberare interioara inainte de orice punere in act a orasului Venus. Manipularea lor nu mai are nici un efect daca eu aleg sa nu mai fiu sclav si sa nu mai muncesc. De asemenea pot sa cumpar produse fabricate automat si sa am constiinta ca nu contribui la inrobirea vreunui sclav. Pot sa nu cumpar produse fabricate in China sau alte tari in care s-au mutat corporatiile tot din acelasi motiv. Sunt mai multe alegeri pe care le putem face pentru a ne elibera de tirania vopsit in umanism a statului contemporan.



* „Dreptul divin” era vazut ca fiind dreptul claselor superioare de a stapani pe cele inferioare.





Post Comment

3 comentarii:

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook