Am asistat la o sedinta de "terapie" ABA

In incercarea de a-mi umaniza un pic profesia am asistat la o sedinta de terapie ABA (Applied Behavior Analysis sau Analiza Comportamentala Aplicata ) pe un copilul de10 ani care avea un autism moderat cu hiperchinezie. In cea mai mare parte a timpului avea comportament normal insa in momentele lui de agitatie isi ridica mainile undeva la nivelul capului cu palmele la 90 fata de brate si agita in sens de arc de cerc in mod mecanic. In acelasi timp scotea un sunet pe care omul normal il scoate atunci cand iese din baie si ii este frig. Dupa care se calma brusc la fel cum a inceput. Am putut observa faptul ca lucrurile noi pareau sa ii accentueze un astfel de comportament iar prezenta mea acolo pentru prima data era un astfel de factor.

Cand vorbea insa dadea dovada de ceva probleme. In primul rand sunetele pareau sa nu vina din coardele vocale ci parca din respiratie. Unii dintre noi vorbesc astfel atunci cand ragusesc. Vorbirea lui poate fi imitata atunci cand am incerca sa vorbim fara aer in piept. Expirati cat mai mult aer posibil si apoi incercati sa vorbiti! Cam asa vorbea acest baiat in mod curent. Si totusi in momentele de agitatie sunetele scoase de el aratau coarde vocale sanatoase. Exista deci o problema de acordare a respiratiei cu vorbirea.

Trist est ca nu l-am putut atrage cu nimic. Am improvizat un joc de avioane cu avionul bun si avionul rau. Am incercat sa joc volei cu peretele in ideea ca poate va sesiza pozitia de exclus oedipian si va incerca sa ii ia locul peretelui. Am jucat volei cu fotografia lui in ideea ca ii pot trezi ambivalente care sa il faca sa transfere asupra mea pulsiuni. I-am si desenat si nu i-a acordat desenului nici un fel de atentie.

ABA nu este o psihoterapie. Ea nu se adreseaza blocajelor psihice ci celor somatice, motorii. Terapie ca terapie dar ea este un fel de educatie salbatica ceva mai cizelata si mai umanizata. Celebra regula specifica behavioristilor a stimuli si raspunsului, a pedepsei si compensatiei se poate vedea in cele 4 niveluri de pedeapsa pe care le-am sesizat eu cat am asistat la sedinta. Primul era cel al bilelor negre, adica a nor puncte taiate, un fel de note care la sfarsit se numarau si se comparau cu cele albe („faptele bune”). Cel de-al doilea era cel al mustrarii directe:. „foarte rau”, „foarte urat”, „iti place ce-ai facut” etc. Cel de-al treilea, atunci cand celelalte doua nu dadeau rezultate, era astuparea ochilor cu palma pentru cateva minute astfel incat copilul nu mai vedea nimic. Daca nici aceasta metoda nu dadea rezultate atunci pedeapsa trecea in faza a patra, inghesuirea lui la colt. I se provoca o stare neplacuta astfel si, mai de voie mai de nevoie, era obligat sa accepte taskurile date.

Primul gand care mi-a venit in minte a fost : „Doamne uite infernul! Un copil mutilat de educatori”. Cateva zile am fost dominat de gandurile negre fata de behavioristi si prostituarea lor fata de corporatism. Dupa un timp insa m-am gandit ca Aba a avut unele rezultate in sensul ca i-a accelerat dezvoltarea copilului. Pana la urma rolul ei este cel de contracararea unui retard al dezvoltarii motorii. Nu cred ca ar fi mers insa la un om normal. Nu vad ce ar fi putut imbunatati.

Imi aduc aminte perfect de perioada copilariei in ceea ce priveste mustrarea; eu personal as fi preferat sa nu ma laude deloc dupa ce cineva m-a mustrat. Trecerea asta uneori brusca de la dojenire la dragoste si apropiere mi-ar fi provocat disconfort emotional. Lipsa de rezonanta emotionala a cestui copil insa parea sa fie un scut pentru vreo frustrare asa ca un tratament cat mai discordant poate ca i-ar fi produs mai curand niste socuri sociale similare cu cele electrice sau anafilactice mai curand decat cine stie ce traume. Dupa un timp insa m-am impacat cu ideea ca specialistul aba tine locul mediului in care noi insisi am crescut cand eram copii si ca noi am reusit sa ne dezvoltam normal tocmai datorita interactiunii cu el. A condamna ABA ar insemna de fapt sa condamni insusi mediul care ne poate frige la mana, ne poate taia sau ne poate lovi pasiv atunci cand e prag... In trecut autistii si depresivii erau pur si simplu batuti si excesul de adrenalina urmat unei astfel de traume le provoca o iesire din aplatizarea emotionala specifica. Inclusiv astazi se mai folosesc socurile electrice care sunt un substitut pentru vechea bataie. Trebuie sa recunosc ca in aceste cazuri minoritare „bataia e rupta din rai” desi nu chiar la rai ducea cat mai ales la o oarecare abilitare. ABA este si ea o adaptare la timpurile moderne a unor astfel de practici din trecut in asa fel incat cel ce beneficiaza de ea sa nu ramana cu sechele.

Intr-o societate ideala un astfel de copil ar fi lasat sa se dezvolte in ritmul lui natural, chiar daca o tulburare anume i-a incetinit dezvoltarea. Din pacate societatea actuala este salbatica in profunzime si ii cere inclusiv prin vocea parintilor sa devina un supravietuitor. El trebuie sa creasca si sa dea randament. Trebuie sa fie profitabil. Societatea inca nu are resurse sa il sustina …
Cu adevarat trist e faptul ca acel copil parea un animal dresat. Dresat sa se joace sa isi salute colegii, sa se comporte ca un copil normal. Dar oare omul normal nu e si el dresat sa se comporte ca un om fericit? Exista un urias sistem de propaganda pentru asta. Asa ca e de inteles. Insa asa ceva nu e pentru ceea ce vreau sa fac eu …

Gabriel Baldovin

Tweet