Loading...

14 august 2008

6. Concluziile?


Dincolo de astea la Zeitgeist ma deranjeaza atitudinea politica uşor ambigua, concluziile practice ce trebuie luate in urma vizionarii sale. In lipsa unei astfel de indrumari, de propuneri politice omul de rand pune exact ceea ce ştie el, adica marxismul şi revoluţia comunista care şi-au aratat totuşi falimentul practic. Uneori pare ca aceasta este singura soluţie insa sistemul a invaţat sa ia pulsul cetaţenilor şi sa evite baia de sange datorata revoltei lor. Trebuie mizat pe asta şi trebuie luata o poziţie impotriva violenţei.
Intr-adevar cand vezi ca pentru unii omul de rand este tratat doar un depozit de organe iţi vine realmente sa iţi iei lume in cap şi sa te revolţi. O astfel de revolta vine din frustrarile ereditare moştenite de la parinţii şi de la bunicii noştri de la viaţa lor de sclavi. Depresiile lor ne cuprind şi pe noi şi ne trezim platnicii unor credite pe care nu le-am contractat.
Unii dintre noi strigam in gura mare ca nu mai dorim o viaţa ca a lor, ca o astfel de viaţa nu merita traita. Practic un astfel de stadiu existenţial este punctul critic intre toleranţa şi revolta violenta pe care sistemul vad ca il risca.
O munca stresanta facuta de muncitorul contemporan urmand nişte obiective SF luate de patroni aflaţi in nu ştiu ce nave de la NASA are consecinţe in boli psihice şi psihosomatice asupra unei parţi importante din umanitate. Aşa ceva este de neacceptat. Una este ca fiecare sa primeasca de la societate/natura (sau orice ar fi) valoarea muncii sale in funcţie de merit şi alta e ca unii sa nu mai ştie ce sa faca cu bogaţia. Uni işi distrug sanatatea in lagarele corporatiste incercand sa atinga un minim de subzistenţa pentru a le produce altora o bogaţie cu care efectiv nu au ce face şi pe care o arunca pe apa sambetei din plictiseala. Sistemul trebuie sa intervina pentru a echilibra balanţa. Nu ştiu care este soluţia, nu activez in sistem. Vreau doar sa vad ca viaţa omului de rand devine mai uşoara pe masura tehnologiei care il ajuta ci nu ca ea devine din ce in ce mai grea.
Politica neocolonialismului corporatist de astazi trebuie sa inceteze. Ea imbogaţeşte corporaţiile dar atrage duşmania popoarelor colonizate şi iata ca se soldeaza ulterior cu acte teroriste suportate de intreaga comunitate. Ce le mai trebuie celor de teapa lui G. Bush sa inţeleaga ca nu mai merge, ca pana şi „necivilizaţii” s-au cam prins de minciunile gogonate ale capitalismului salbatic? Se plange acum la final de mandat ca lumea nu il mai respecta şi ca il evita. Uite ca unii dintre noi nu putem accepta ca teroriştii sunt diavoli şi ca cerem ca societatea sa aiba grija şi de cei care nu mai vor sa traiasca şi vor sa se razbune pe ea. Aceşti oameni nu sunt diavoli ci sunt nişte victime ale sistemului.
Practic omul de rand trebuie sa susţina pe umerii sai o armata care se duce sa rezolve o problema ce nu e a lui ci a celor care se imbogaţesc in disperare de pe urma afacerilor neocolonialiste. Jumatate din fondurile SUA sunt aruncate pe securitate. Iata ca aici e o şmecherie facuta de corporaţii prin care sug energia spirituala şi financiara din oameni. Normal ar fi sa plateasca cei care au profitat de pe urma acţiunilor lor şi nu cetaţeanul de rand care munceşte onest pentru un trai decent. Prin externalizarea catre intregul corp al comunitaţii a unor probleme savarşite doar de ei inşişi şi de lacomia lor ei astfel reuşesc sa arunce pisica moarta in ograda cetaţeanului de rand care suporta fara sa fie vinovat stresul atacurilor teroriste care vin sa se razbune pe lacomia lor inumana. Asta nu va putea continua prea mult timp.
Astazi se ştie ca tot raul vine de la lacomia unora, de la nevoia lor de imbogaţire fara limite care se regaseşte in saracia şi marginalizarea celorlalţi. Politicienii, Hollywodul şi agenţiile de publicitate vin şi le cosmetizeaza acţiunile pentru a le da aspect uman şi pentru a convinge omul de rand sa le voteze, sa le dea suportul. Un intreg spectru de instituţii sunt puse in scopul acesta iar cetaţeanul de rand le suporta cu munca sa din ce in ce mai stresanta şi epuizanta.
E foarte greu sa iţi controlezi furia impotriva celor care extrag bani din sufletul omenesc cu ajutorul instrumentelor sociale de manipulare şi lasa acolo depresia şi dorinţa de a muri. Şi totuşi o revolta, o „revoluţie” sangeroasa nu face decat sa conduca la regresia societaţii la stadii anterioare de dezvoltare. Violenţa conduce societatea şi spiritul omenesc la nivel medieval, cu trairi şi atitudini medievale. Şi totuşi trebuie gandit strategic, trebuie oferite soluţii şi nu lasat lucrurile la voia intamplarii. Şi omul de rand a inţeles ca violenţa nu este una dintre ele şi de asta ambiguitatea (daca nu chiar absenţa) concluziilor practice a filmului Zeitgeist il decredibilizeaza in intregime.
Eu personal sunt atat de satul de „revoluţii” care nu schimba nimic dar care duc la victime nevinovate incat nu vreau sa mai aud de o alta. M-am saturat de asasinate politice in scopul „indreptarii situaţiei” in scopul eliminarii raului care doar schimba piesele sistemului fara sa schimbe concret sistemul. Ele inlocuiesc un rau cu altul şi sistemul ramane la fel. Furia revoluţionara a ajuns sa cuprinda inclusiv pe cei total inocenţi şi chiar pe membrii propriului corp politic facand revoluţii perpetue aşa cum s-a intamplat in China sau la Revoluţia Franceza. Rezultatul este o supravieţuire a sistemului cu schimbarea pieselor, politicienii.
Viitorul este tot al capitalismului insa al capitalismului umanizat, al celui care poate şi trebuie sa funcţioneze şi fara manipulare intr-o epoca a roboţilor in care am intrat de ceva vreme. Sistemul poate fi imbunataţit din interior, fireşte cu presiunea strazii.
Se poate face apel la buna-credinţa, la imperativul categoric pe care ma incapaţanez sa cred ca orice om il are in el inclusiv mai marii lumii. Actele lor care pot fi diabolice din neştiinţa pot fi indreptate de ei inşişi in momentul in care vor inţelege ca lumea s-a schimbat şi ca vechile obiceiuri nu mai pot funcţiona. Dar ei trebuie traşi de maneca şi responsabilizaţi. Ei singuri vor inţelege consecinţele teribile ale extravaganţelor lor facute din ignoranţa şi vor schimba lucrurile tocmai pentru ca işi doresc ca lucrurile sa se imbunataţeasca. Intr-o lume a roboţilor nu mai ai nevoie de manipulari şi indobitociri ale cetaţeanului pentru a-l menţine in stare de anestezie. Munca, activitatea cotidiana facuta raţional poate fi o adevarata implinire a sinelui; fiecare ştie ce a fost plictiseala in adolescenţa şi cum poate fi de uracioasa. Insa extrema opusa a stresului acumulat de muncitorul actual şi a mutilarii mentalitaţii sale care se suprapune peste aceasta nevoie naturala de a munci se datoreaza tocmai unora care sunt inca prizonierii trecutului şi care controleaza sistemul. Nu ai timpului in general ci ai trecutului (inapoiat).







Post Comment

0 comentarii:

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook