Loading...

6 noiembrie 2007

Despre problemele actuale ale psihanalizei artei


Psihanaliza aplicata contemporana nu mai pare la fel de vie ca aceea de pe timpul lui Freud. Poate ca si arta s-a schimbat poate ca ea insasi se aplica doar pe arta clasica. Insa in arta moderna si contemporana a dat-o rau in bara. Nici in ceea ce priveste arta clasica nu a dat rezultate satisfacatoare (asa cum da in explicarea simptomelor nevrotice de exemplu) insa parca era mai rezonabila. Psihanaliza basmelor si legendelor este destul de bine argumentata in forma actuala insa arta noua pare inaccesibila ei ceea ce ii cere reforma.

Psihanaliza aplicata pe arta e o opertie foarte spinoasa. Eu zic ca literatura nu difera prea tare de artele vizuale in acest caz. Daca vorbim de literatura si nu de jurnalism. Prima creaza a doua reproduce. E adevarat ca in ultima vreme cu OTV-izarea presei s-a mai atenuat bariera asta. E adevarat ca cei mai multi scriitori sunt si jurnalisti iar multi dintre scriitori sunt de fapt doar jurnalisti.

Un personaj pe care un scriitor se apuca sa-l descrie e deja selectat de "inconstientul colectiv", e mitizat. Practic comunitatea face acelasi lucru cu legenda si in cazul selectarii stilurilor si artistilor. Fiecare generatie preia legenda personajului, adauga ceva la ea, ii da alt sens uneori. Evident ca, asemenea basmelor, acolo ramane fondul psihic comun al omenirii si de aceea in acest caz ea functioneaza foarte bine, este foarte clara si este acceptata. Arta moderna si contemporana a renuntat la subiectele legendare in favoarea unui anumit tip de periferizare a atentiei artistului si temei. Ea se apropie mai mult de jurnalism in acest caz. Nu am citit eu prea multa literatura insa pot vedea ca descrierile contemporane sunt colaje de situatii traite de scriitorii insisi.

De aceea aici trebuie vazut in ce mod INDIVIDUALITATEA artistului se regaseste in continutul lucrarii. Arta moderna si contemporana foloseste by default hazardul si intamplarile traite de artist pe care apoi le amesteca intr-un colaj. Chiar si atunci cand preia personaje si teme legendare arta moderna si contemporana adauga elemente mercantile, cotidiene specifice. Poate aceste povesti le-a luatde prin ziare, poate le-a luat de pe la altii. Poate s-a intalnit intamplator cu astfel de situatii. Iata ca in arta moderna si contemporana factorul HAZARD (exterior) ia locul celui de determinat (interior) psihic. Factorul uman, mercantil, cotidian pe care acest gen de arta il foloseste ar fi o jignire pentru aura legendara a artei clasice, traditionale. Aici factorul abisal, profund al psihicului e inlocuit cu cel periferic. Si prin el transpare cel abisal insa forma sa este data de realitatea careia sistemul cognitiv i se adapreaza perceptiv. Iata trei izvoare de analiza pentru psihanaliza artei fara care nu poate exista:

  1. Datele mitologice ale comunitatii;
  2. Adaosul personal, abisal al artistului;
  3. Hazardul vietii sale cotidiene care ii pot aduce continutului final al lucrarii forme speciale.


Iata prin catre filtre individuale trece geneza unei lucrari de acest gen si de asta tot zic eu ca analiza unei lucrari trebuie sa se extinda in afara "continutului ei manifest". In acest caz psihanaliza artei trebuie sa iasa din nucleul profund si sa dea mana cu estetica stilurilor si curentelor. Eu am incercat ceva si in "Cubismul lui Picasso" si in in "Contradictiile, iluziile si virtutiile postmodernismului". Dar mai e mult pana a fi ceea ce trebuie.







Post Comment

2 comentarii:

Postati un comentariu

Nume

E-mail *

Mesaj *

If you want to receive the entries that I write

insert your e-mail address here and then push the button bellow:

Delivered by FeedBurner

Facebook