6.3. Solutii practice pentru prevenirea conformatiei psihopatologice histrionice si a erorilor ideologiei feminismului radical

6. Solutii pe termen lung pentru stoparea crimelor sexuale şi a abuzurilor emoţionale

6.3. Solutii practice pentru prevenirea conformatiei psihopatologice histrionice si a erorilor ideologiei feminismului radical

Acest articol este continuarea celui precedent 

English version here

Rasfatarea in educatia timpurie: o greseala care aduce conformatie psihopatologica histrionica

Principalele probleme de educatie ale societatii moderne sunt aflate la polul opus fata de cele ale societatii traditionale. Daca in ultimul caz educatia era mult prea severa, dimpotriva societatea moderna poate a cazut deseori in eroarea oferirii unei educatii mult prea permisiva pentru mentalitatea de nivel social mediu. Prima e traumatica si conduce la tulburari paranoide, asemenea oricarei traume moderate. Cealalta e prea libera, si conduce la tulburari isteroide; copilul crescut intr-un mediu prea permisiv fata de cel in care se dezvolta familia va ave tendinta sa regreseze constant la un stadiu infantil de evolutie, atunci cand se confrunta cu problemele lumii reale. Daca la acest mecanism psihic natural de regresie se adauga si un fond psihopatologic de orientare libidinal excentrica, mostenita genetic (de la parinti, bunici, strabunici), atunci rezultatul va fi o constitutie psihopatologica isterica. Ea se poate manifesta ca personalitate histrionica, fie ca nevroza isterica, cu tulburari de conversiune somatica specifice.

Dar chiar si fara aceasta predispozitie libidinala, o educatie prea permisiva conduce la dezvoltarea anumitor idei ce se aseamana destul de mult cu cele isterice. Exista parinti aflati sub nivelul mediu al societatii care isi supraevalueaza copiii, crezand astfel ca ii educa in spiritul succesului social. Ei sunt acei „investitori” in proprii copii, punand astfel o presiune in plus pe ei pentru a realiza ceea ce ei n-au putut realiza. Acesti parinti lucreaza mai mult sau renunta la satisfactii proprii, precum concedii sau diferite produse necesare, pentru a le cumpara copiilor lucrurile pe care le vor. Un astfel de model de educatie este ca o loterie. Ce-i drept, daca copilul are destule capacitati intelectuale spre a trece de barierele sociale, si reuseste sa acceada la un nivel social superior, o astfel de educatie va fi fost una propice. Practic, adultul educat astfel nu si-a schimbat stilul de viata din copilarie. Dar, daca el nu are aceste capacitati si nu este selectat spre o cariera de succes, atunci copilul educat astfel nu se mai poate adapta la mediul sau social.

Nu exista barbat neinfricat in razboaie si psihoterapeut in acelasi timp

O astfel de expectatie prea inalta de la mediul social se poate reflecta si in relatia de cuplu. Cerintele prea mari pentru partener pot ruina cuplul. Nevoia naturala de atentie din partea partenerului poate lua uneori forma de nevoie de a fi ascultata si inteleasa psihoterapeutic, sub aceasta expectatie prea mare de la celalalt. Multa femei adopta o mentalitate feminist-radicala din nevoia psihoterapeutica de a se exprima. Ele blameaza masculinitatea din simpla nevoie de a se plange de oprimarea sociala pe care o simt. Exista o evidenta justificare pentru asa ceva. Am aratat aici in ce mod autoritatile ascund si acopera crimele impotriva femeilor comise de perversi sexuali sau de cei aflate in relatie oarecare cu ele. Apoi, omul in general este indreptatit in a se plange de societate sau de anturajul care reflecta neajunsurile ei. Iar femeile sunt in aceeasi situatie.

Un prieten mi-a trimis un articol cu o astfel de pretentie a femeilor cum ca barbatii ar trebui sa fie un soi de psihoterapeuti pentru ele  . Unii reusesc sa fie. Insa altii nu au asemenea talent. Nu li se poate cere asa ceva daca luam in calcul specializarea tehnologica tipic masculina. Nu este in regula ca un anumit barbat de pe strada sa fie facut responsabil pentru crimele impotriva femeilor facute de varful societatii noastre psihopatocratice. Asa ca, pana cand societatea va veni in intampinarea acestor persoane cu psihoterapeuti, ele insele ar trebui sa-si limiteze audienta discursului lor terapeutic la anturaj, si sa nu le faca publice. Aceasta este o regula a psihoterapiei.

Cumva societatea insasi ar trebui sa formeze o categorie de psihoterapeuti mai curand decat sa investeasca in sistemul militar care dezumanizeaza indivizii. Si le invit astfel pe feministele radicale sa devina militante pentru formarea de psihoterapeuti care sa se ingrijeasca de sufletul marginalilor, mai curand decat formarea de razboinici care sa-i elimine eugenic! Astfel de psihoterapeuti nu se formeaza peste noapte, ci printr-o pregatire temeinica. Restul societatii, sau chiar barbatii in general nu pot sustine o astfel de povara psihoterapeutica. Nu sunt toti psihoterapeuti. Si, prin urmare aceste acuzatii sunt luate ad litteram. Iar acuzatiile nefondate sunt ele insele un abuz, dupa cum aminteam in articolul precedent si alele din aceasta serie. Si nu toti suntem criminali sexuali sau hartuitori, asa cum tinde constant feminismul radical sa arate. Aici se afla marea eroare pe care feminismul radical tinde sa o faca, care seduce uneori si pe unele feministe moderate.

Ambivalenta eroic-plangacioasa

Vreau sa le vad la mitinguri antirazboi pe acele feministe care sustin o mentalitate psihoterapeutica! Unele dintre ele ies. Dar nu toate o fac. Mai mult decat atat, unele chiar adopta o mentalitate razboinica, concurand cu razboinicii „cu armele lor” spre a demonstra in fel si chip sexismul inversat, respectiv ca femeia ar fi mai performanta decat barbatul pe criterii de organ sexual, la fel ca in toate domeniile. Observam aici ca, pe langa idealurile prea inalte carora le cad prada ideologica, o alta mare eroare a lor este subestimarea lumii. Dar, dupa ce intra in aceasta zona de tip concurential, pe de alta parte, se dau hipersensibile la o frustrare minima precum initierea pasnica de curtare. E ca si cum ai intra intr-un razboi cu motivatia invingatorului dar strigi dupa mamica la prima zgarietura.

Da, lumea concurentiala, care trage economia dupa ea, e una sadica. In viitor ea trebuie curatita, psihoterapeutizata. Dar deocamdata nu se poate face o astfel de terapie la comanda si cu efecte imediate, doar pentru ca feministele radicale vor sa fie si masculine dar si neabuzive. E ca si cum ai cere unui animal de prada sa nu te manance cand e infometat, pentru ca tu ai intrat in spatiul lui pasnic(a). Cel mai bine e sa stai departe de teritoriul lui. In cazul feministelor radicale recomand o mai mica atitudine razboinica, chiar daca razboiul lor e unul de jucarie.

Feministele militante in incriminarea initierii masculine a curtarii se afla exact in aceasta pozitie. Ele judeca cu dublu standard doua realitati asemanatoare. Pe de o parte ele se dau femei moderne, lipsite de prejudecati, gata sa concureze cu barbatii in orice domeniu. Si, pe buna dreptate, ele reclama egalitarismul in atributii si recompense fata de accesul la factorii de decizie. Dar, pe de o parte, cand intalnesc un barbat care le ignora calitatile feminin-seducatoare, il catalogheaza drept misogin. Iar, pe de alta parte, cand intalnesc pe altul care tinde sa aprecieze aceste calitati si initiaza chiar si discret curtarea, il declara hartuitor sexual, si eventual fac scandal. Acesta este cazul unui raspuns prea agresiv la initierea ceva mai explicita a curtarii din partea unui necunoscut asa cum l-am vazut in acest caz  , precum si in altele.

In acest caz recomand si mai multa politete si mai putina agresivitate (razboinica). Da, oricine poate avea o zi grea sau poate trece printr-o perioada dificila. Dar regulile politetii comunitare sunt valabile pentru toti. Salutul intre acei cunoscuti sau necunoscuti are o functie amicala bine incastrata in mentalitatea comunitara. El a aparut pentru a comunica semenilor intentii pasnice si buna dispozitie, in conditiile societatii clasice, cand oamenii isi puteau crea prejudicii unii altora mai usor. Astazi nu mai e nevoie de comunicarea unor astfel de intentii pasnice, pentru ca criminalitatea este reprimata de institutiile abilitate. Dar salutul inca se mentine ca o forma de politete incipienta intre cunoscuti. Dar daca apare intre necunoscuti asta nu inseamna ca ar fi vreo indecenta. Cand un initiator discret de curtare saluta o femeie din postura de necunoscut, nu a comis vreo crima. Eventual el poate fi ignorat. Insa sa urli in gura mare ca el ar face nu-situ-ce crima, asa cum a facut acea feminista din linkul de mai sus, este o degenerare periculoasa a mentalitatii feministe.

Poate ca nu ai chef sa spui „buna ziua!” sau „salut” atunci cand ai o zi proasta, dar totusi e politicos sa o faci. In acelasi fel sa refuzi politicos un astfel de initiator stradal necunoscut de curtare. Doar daca el continua curtarea si dupa refuz, abia atunci se incadreaza in hartuire si se poate chema politia. Toate cazurile de perceptii supradimensionate a frustrarii initierii curtarii din partea strainilor pot fi contracarate de institutiile traditionale ale regulilor sale premergatoare. Daca esti atat de sensibila incat sa reactionezi vehement la o abordare pasnica din partea unui necunoscut, fara urmarire in cazul refuzului, atunci poate ca nu esti suficient de „moderna” pe cat crezi. Ai nevoie sa te intorci la reglementarile traditionale precum verigheta, care sunt foarte protective, dupa cum am vazut aici  .

Exista numeroase alte solutii pentru impiedicarea initierii curtarii. Afisarea la vedere a unui mesaj clar de genul "Nu ma stresa!", este una dintre ele. Inelul negru, ajuns simbol al miscarii asexuale, poate fi un accesoriu care tine barbatii la distanta. De asemenea o insigna cu mesajul „feminista radicala” e suficient pentru ca o femeie sa fie ocolita atat pe strada cat si in institutii. De fapt, acest lucru se si intampla. Numai ca, da, nevoia de scandal pe tema hartuirii sexuale e uneori mai mare decat comunicarea propriilor idei radicale, cu pretentia de a fi luate ca regula pentru majoritate. Militantismul gresit pe care feministele radicale il sustin le poate adanci in marginalizare sociala, printr-o dezvoltare dubioasa.

Frustrarile minore de acest gen nu pot fi eliminate total din viata noastra. Nu putem face reguli pentru inlocuirea totala a lor. Am scris in capitolul anterior despre paradigma porumbelului lui Kant. Traiul in comunitate creeaza o oarecare frustrare el insusi, pe langa numeroasele avantaje. Sunt multe lucruri care ne deranjeaza si poate acesta este sensul istoriei insasi: sa le rezolvam in viitor cu instrumente tehnologice si de mentalitate mai performante. Cele mai frumoase si mai dorite lucruri au si o latura neplacuta. Aceasta pretentie de eliminare totala a frustrarilor e o urma a rasfatarii isterice din copilarie pe care toti o avem mai mult sau mai putin in noi. E frumoasa amintirea mamei care ne rezolva cand eram copii toate problemele la cel mai simplu tipat al nostru. Si ar fi ideal ca societatea sa faca la fel. Dar societatea inseamna o alta persoana care trebuie sa ne serveasca, ceea ce nu este tocmai echitabil, pentru ca asta inseamna sclavie  . Cand suntem copii neputinciosi e justificabil ca parintii sa ne sprijine in cele mai simple lucruri. Atunci insa cand am ajuns adulti nu e firesc sa mai asteptam ajutorul cuiva pentru cea mai mica problema. Sa ne amintim totusi ca nici mama nu putea inlatura chiar toate frustrarile de atunci! La fel nu poate nici societatea.

Riscurile la care se supun isteroizii

Atat barbatul Casanova (artistul de agatare) si femeia isteroida sau prostituata ascunsa sar peste aceste reguli si etape premergatoare curtarii. Ei raspandesc in jurul lor suferinta emotionala despre care am discutat aici  si aici  . Dar, pe langa victimele lor regulate, din acest joc al seductiei si confuziilor emotionale pot iesi cocolositi si ei insisi. Barbatii Casanova pot intalni o isteroida care sa le puna capac, dupa cum se arata in acest film:


E un film artistic , insa e inspirat din realitate. De multe ori nasul isi gaseste nasul si asa se intampla cu toti abuzatorii. Si atunci barbatii Casanova intra in buclucuri afective si momente de angoasa. Femeile isteroide se inchid din ce in ce mai mult in narcisismul lor. Desi sunt foarte atente in fata carei audiente se expun, femeile seducatoare isteroide pot si ele deveni tinta violentei unui barbat refuzat prea radical. In urmatorul articol voi descrie si riscurile la care se supun femeile care practica prostitutia mascata.

Gabriel Baldovin

6.2. Solutii ideologice individuale si de grup pentru consolidarea cuplului heterosexual normal

6. Solutii pe termen lung pentru stoparea crimelor sexuale si a abuzurilor emotionale

6.2. Solutii ideologice individuale si de grup pentru consolidarea cuplului heterosexual normal

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

In articolul anterior am descris care sunt solutiile sociale generale ale stoparii sau diminuarii maxime a criminalitatii in societate. In articolele de acum incolo voi propune solutii individuale, si de grup pentru femei spre a se apara in fata crimelor sexuale si a abuzurilor emotionale asa cum exista in societatea de astazi. Cei ce pun oamenii in situatia de a face compromisuri au responsabilitatea majora pentru ca le forteaza liberul arbitru si consimtamantul. Ei practic le incalca libertatea, ce cu care societatea contemporana democratica se bate in piept. Insa e si datoria celui santajat astfel sa iasa din starea de santajabil si sa-si organizeze sanatos, ecologic viata. Renuntarea la ideologia profitului maxim a „Visului American”, foarte profitabila pentru bogati si foarte paguboasa pentru saraci sau cei din clasa mijlocie, este cheia acestor solutii. In acest prim articol voi descrie erorile ideologice care atenteaza la consolidarea cuplului heterosexual normal, adica acel cuplu care nu practica deloc comportamente sexuale excentrice, sau le practica foarte rar. In urmatoarele articole voi descrie si problemele ideologice ale acelor membri ai minoritatilor sexuale care ii indreapta spre feminism radical (nu toti minoritarii sexual sustin feminismul radical). Am alta viziune despre ceea ce este feminismul radical decat este in mod obisnuit recunoscut.

Idealurile prea inalte si erodarea relatiilor amoroase heterosexuale normale

Exista imbolduri psihopatologice pentru incriminarea initierii masculine a curtarii, dupa cum am aratat aici  . Spuneam in acel articol ca anumite femei isteroide, lesbiene sau prostituate ascunse au interes emotional, libidinal sau financiar, (in ordinea corespondenta fiecareia) spre asa ceva. Dar, am aratat aici de ce o abordare stradala pasnica, compliment sau salut, ce nu se incadreaza in criteriile hartuirii sexuale, nu poate fi incriminata ca hartuire sexuala sau viol. De asemenea, am aratat anterior in acest text faptul ca, in acest caz exista o frustrare naturala, dar minora sau moderata, a incalcarii semnului discret specifice etapei a 3-a a curtarii  . Dar aceasta frustrare este supradimensionat perceputa ca incalcare a celei de-a 4 regula , care este mult mai grava. De aici si agresivitatea unor femei care nu subscriu la ideologia feminismului radical, fata de astfel de initiatori , chiar discreti de curtare din postura de necunoscut.

Desi minoritare fata de restul feministelor, ele reprezinta nucleul feminismului radical (nu toate femeile din aceste categorii sustin feminismul radical) si uneori le influenteaza si pe cele moderate, fara o astfel de conditionare psihopatologica spre asa ceva. In acest moment am sa descriu un model psihologic diferit de acelea descrise de mai sus. El poate aparea in cazul femeilor cu libido heterosexual normal, adica la acela care nu au predispozitie psihopatologica asemenea celei descrise acolo. Insa si ele pot fi infestate de mentalitatea „Visului American” care, ia forma de reverie indelungata la partenerul ideal, cu privire la relatiile amoroase. Din aceasta cauza reactii vehemente in fata unui initiator necunoscut de curtare, specifice feminismului radical apar si la femeile fara o astfel de constitutie psihopatologica precum cea descrisa mai sus. Ele pot ajunge sa sustina incriminarea initierii curtarii de catre un barbat ca hartuire sexuala sau viol. Ele cad in capcana visarii indelungate la un cavaler pe cal alb, care sa fie si neinfricat si intelegator, luptator in razboaie si bland, si frumos dar si salbatic, si bogat dar si inocent, etc., etc. ...

Daca aceste femei indoctrinate cu propaganda „Visului American” sunt abordate fie discret sau ceva mai explicit de un barbat necunoscut in spatiul public, ele sunt jignite in idealul lor marital pe care cred ca il merita, dupa cum un producator e jignit atunci cand marfa lui e subevaluata. Asta le face sa se creada superioare barbatilor pretendenti cu care vor negocia ulterior un eventual parteneriat de cuplu. Desi nu au predispozitie psihopatologica spre a sustine feminismul radical, totusi ideologia aceasta e adoptata si de ele. Predispozitia lor spre cautare de partener aflat mult deasupra nivelului lor social le face adepte ale feminismului radical. Ele il adopta tocmai pentru ca, cred ele, le supraavantajeaza sexist in acest ideal de partener aflat peste nivelul lor social.

Pentru feministele radicale cu predispozitie psihopatologica spre histrionism, lesbianism sau prostitutie ascunsa asa ceva este natural. Insa, pentru cele care isi doresc o relatie amoroasa heterosexuala normala, asa ceva este un handicap. Ele nu-si dau seama ca aceasta retorica feminist-radicala este o negociere prea dura, si barbatii le ocolesc tocmai pentru aderarea la acestei idei radicale. Acest fapt este dublat de insusi idealul masculin influentat si el de mentalitatea „Visului American” de a avea o partenera peste statutul sau social. Rezultatul, il putem deduce, e exact cel opus celui scontat. Atat crimele sexuale cat si problemele singuratatii occidentale stau in expectatiile mult prea mari de la potentialul partener. Acestea constituie un baraj pentru intelegerea dintre cele doua sexe. Karen Straughan a observat foarte bine aceste asteptari mult prea mari pe care femeile le au de la partener in cuplu. Ele sunt expresia narcisismului personal dar care, prin extensie, se poate aplica si barbatilor.



O cantareata precum Shania Twain poate scoate ceva audienta si popularitate pentru melodia de mai jos. Insa luata prea in serios, duce la mari probleme de consolidare a cuplului.


Aceste fite pot fi vindecate odata cu bucuria momentelor specifice varstei si etapelor familiale, prin maturizare biologica si psihica. O buna parte din militantele feministe renunta treptat la militantism odata cu consolidarea unei relatii heterosexuale de cuplu. De aici putem deduce ca in militantismul lor este sublimata dezamagirea de a nu avea o relatie multumitoare cu un barbat. Iata aici un astfel de caz de ex feminista care ulterior isi critica fosta filosofie, ca in foarte multe alte cazuri:

Desigur, barbatul nu e ferit de aceasta molima ideologica. Majoritatea barbatilor se gandesc la femei aflate mult peste potentialul lor, si acest lucru ii face sa aiba relatii pasagere, fara continuitate pe termen lung. Si astfel se explica predispozitia unora dintre ei spre incalcare a normelor elementare de curtare si de recurgere la crime sexuale, dupa cum am aratat in articolul anterior. Aceasta mentalitate este profitabila pentru noii stapani, insa este dezastruoasa pentru omul simplu, fie barbat fie femeie. Cuplurile raman impreuna pentru o perioada scurta de timp, insuficient pentru consolidarea unei relatii. De aici a aparut si fenomenul parintelui singur. Natalitatea e in constanta scadere in majoritatea tarilor occidentale in care se practica aceasta „libertate” a manipularii prin amenintari difuze si razboaie  . Deficitul se acopera prin orchestrarea din umbra a conflictelor si dezastrelor din statale vecine celor cu natalitate scazuta, in asa fel incat sa aduca cu sine migratia fortei de munca inspre ele  .

Argumentul „Nu toti barbatii sunt violatori si abuzatori” e totusi unul valid

Exista femei foarte rasfatate in copilarie care apoi nu se mai pot adapta la nivelul social specific familiei din care de fapt provin. Ele sunt dominate de aceasta minune pe care societatea sau divinitatea ar trebui sa o faca pentru ele precum mama pe cand erau ele copii. Asa ca, dupa o astfel de educatie timpurie prea permisiva sau facuta prin rasfatare exagerata fetitele ajunse femei cu stil de viata conservator si orientare heterosexuala normala pot subscrie la sustinerea deschisa a unor idei feminist-radicale.

Am aratat aici ca e mai sigur pentru femei sa se comporte conform cu ideologia feminist-radicala conform careia „toti barbatii sunt abuzatori sau criminali” . Argumentul pentru asa ceva este reducerea riscului de a intalni un astfel de barbat ce poate produce suferinta psihica sau fizica. Orice femeie risca de a cadea prada unui abuzator emotional sau sexual in orice mediu social astazi. Dar cred ca ele trebuie folosite cu tact pentru a nu-i jigni pe cei onesti. Pentru ca, da, exista asa ceva. Eu am mai mentionat anterior in acest text faptul ca exista barbati cu libido foarte scazut  , precum schizoizii de exemplu. Pe langa ei mai sunt si altii al caror libido are intensitate mai mica decat a partenerelor. Asa ceva este o realitate obiectiva, nu o perceptie subiectiva a cuiva. Insa atunci cand aceste idei sunt exprimate direct catre un barbat anume, in mod acuzator, fara probe suficiente, acest lucru risca sa devina un abuz invers, de la femeie la barbat. Pare necredibil pentru feministele radicale, insa am descris aici  ca si ele pot deveni abuzive, si purtatoare de „masculinitate toxica” mostenita patriliniar , in ciuda perceptiei foarte idealizate de sine, cum ca femeile ar fi doar ingeri iar barbatii doar diavoli.

Vedem in acest articol o retorica sustinuta de cateva comicuri de banda desenata despre ironizarea acestui argument valabil cum ca nu toti barbatii sunt abuzatori sau criminali  . Vedem aici acea miopie cu fundament psihopatologic in a recunoaste forta argumentului advers, specifica feminismului radical, despre care am analizat in detaliu aici . Refuzul de accepta realitatea clar vizibila are in acest caz are explicatie in manifestarea si justificarea propriului sadism, dupa cum am aratat in articolul linkat mai sus.

Observam aici un dublu standard in judecarea unei situatii: pe de o parte feministele radicale amplifica artificial frustrarea produsa de initierea chiar si foarte discreta a curtarii  din partea unui barbat; insa, pe de alta parte, tot ele tind sa nu recunoasca deloc frustrare la cel care e acuzat nefundat de abuz sau crima sexuala, fara nici un fel de dovezi, doar pe baza acestei prejudecati feminist-radicale cum ca toti barbatii sunt violatori.

Haideti sa deplangem in comun aceasta strategie perversa de diabolizare a victimelor ce urmeaza ulterior sa fie abuzati/cuceriti, asa cum a fost folosita de marile imperii de-a lungul istoriei! Pai cum poti sa fii credibila ca feminist-radicala ca lupti impotriva abuzurilor in general, in situatia in care tu vii cu astfel de argument bazat pe niste comicuri imaginate de cineva, si luate ca o situatie obiectiva?! Despre solutii ideologice si practice pentru temperarea sau contracararea conformatiei psihopatologice histrionice voi detalia in articolul urmator.

Gabriel Baldovin

6.1 Solutii generale pentru stoparea criminalitatii

6. Solutii pe termen lung pentru stoparea crimelor sexuale si a abuzurilor emotionale

6.1 Solutii generale pentru stoparea criminalitatii

Acest articol este continuarea celui precedent 

English version here

Exista doua tipuri de solutii pentru rezolvarea acestor probleme, la fel ca in cazul oricarei probleme sau a evolutiei spirituale a cuiva. Primul este un mediu social ecologic iar celalalt este psihoterapia. In primul caz sistemul social trebuie sa ia masuri mai clare de preventie a crimelor sexuale. In celalalt caz potentialele victime trebuie sa isi schimbe mentalitatea si perceptia de sine sau a societatii conform noului mediu, mai echitabil. Dezbaterile s-au concentrat in mare masura pana acum pe primul caz. Insa masurile sociale de preventie a crimelor sexuale sau abuzurile emotionale si cele psihoterapeutice individuale functioneaza doar impreuna, nu separat; masurile de protectie sociala fara psihoterapie nu rezolva problema crimelor care s-au intamplat in trecut si care mocnesc in sufletul victimelor sau urmasilor lor. Ele pot preveni traumatizarea viitoarelor generatii sau noi traume pentru cei deja traumatizati, desi ei sunt mult mai prevazator. Insa ele singure nu sunt suficiente pentru readucerea victimei in starea anterioara crimei. Aceste masuri de protectie sociala pot aduce o oarecare multumire de sine, dar in plan personal traumele raman inca active.

Si, combinate cu alte tulburari psihopatologice pot rezulta simptome pe care nici un fel de protectie sociala nu le poate contrabalansa. Normele sociale nu trebuiesc schimbate conform simptomelor psihopatologice ale cuiva, fie acea persoana un rege, un obsesional sau o androfobica, daca sunt minoritate din punct de vedere statistic in raport cu restul cetatenilor. Fobiile nevrotice sunt mobile pe elementele de asociatie psihica; de exemplu teama de copii se poate modifica ulterior in teama fata de vocile subtiri. Asa ca daca la un moment dat s-ar institui regula initierii exclusiv feminine a curtarii, si toti barbatii n-ar mai face nici un semn de initiere a ei, totusi asta n-ar insemna disparitie subita a androfobiei. Androfobicele ar simti apoi disconfort fata de alte elemente masculine, precum pielea sau parul si asa mai departe. De aceea regulile sociale nu trebuie facute in functie de predispozitia nevrotica a unei minoritati. Aceasta necesita mai curand psihoterapie decat schimbarea radicala a normelor sociale privind curtarea , asa cum a propus o parte din feminism.

Viceversa e la fel de valabila: o androfobica traumatizata anterior de o crima sexuala are nevoie si de masuri concrete de protectie impotriva unor noi eventuale crime inainte de a folosi beneficiile psihoterapiei pentru a elimina angoasa. Fara astfel de masuri o psihoterapie mai curand ar conduce la riscuri si mai mari de a suferi o alta trauma. Simptomul androfobic este in cazul de fata o „invatatura de minte” pentru evitarea unei astfel de noi situatii traumatice. Masurile de preventie a crimelor sexuale se pot imparti in doua categorii, respectiv masuri de lunga durata, si cele de scurta durata. Am spus aici  ca solutia la hartuirea sexuala intrainstitutionala consta in infiintarea unor institutii de monitorizare a raporturilor dintre sexe din institutii. Apoi, am aratat aici care sunt solutiile concrete pentru stoparea violurilor si actelor sadice asupra femeilor. Dar acestea sunt solutii pe termen scurt privind violenta domestica si sadismul anonim. Toate aceste probleme impreuna cu expectatiile prea mari de la partener si abuzurile emotionale au o rezolvare pe termen lung. Exista si alte propuneri venite de la voci diverse in societate ce necesita, ce-i drept, o mai mare dezbatere publica.

Sistemul judiciar actual nu poate preveni eficient crimele sexuale

In acest moment sistemul social nu are un plan directionat concret pentru stoparea violentei domestice, dupa cum nu are un plan pentru prevenirea criminalitatii in general. Singurul instrument folosit este izolarea sau eradicarea criminalilor dupa ce au comis crima. Fapta comisa este singura imputernicita sa aduca o pedeapsa celui care a incalcat prevederile legale. Insa revenirea la momentul anterior prejudiciului este un deziderat niciodata atins in privinta crimelor cu efect ireversibil, asa ca justitia isi rateaza scopul declarat. Functia ei, precum si a tuturor institutiilor represive este aceea de a emite amenintari fata de cei ce inca nu au comis astfel de crime. Asa ceva arata cat de medievala este inca societatea noastra. Solutia represiva aplicata la preintampinarea crimelor majore este si mai monstruoasa. In Statele Unite se mai practica o justitie preventiva, asemenea celei din filmul „Minority Report”. Politistii americani sunt incurajati sa ucida la cel mai mic semn de nesupunere in fata autoritatii, in intentia de a „curata” natiunea de criminalii minori inainte ca acestia sa comita crima.



Desigur, nu atat rezolvarea problemei criminalitatii este avuta in vedere aici, ci eliminarea inca din fasa a dizidentei politice neoficiale, pornita direct din popor, fara controlul institutiilor politice. Politia americana este asadar o politie politica vopsita in culorile statului de drept. Politistii americani au liber in a elimina persoanele neinscrise in sistemul ierarhic al executarii ordinelor contra unei recompense dar care folosesc tehnologia moderna, cum ar fi de exemplu un autovehicul.

Criminalii de lux fac legile si decid pedepse pentru criminalii moderati

Pe langa aceasta alura medievala a justitiei, incapabila sa preintampine violenta domestica, sistemul social isi arata neputinta in de a preveni pe cele psihopatologice venite de la sadicii necunoscuti. Si aici este punctul sau slab de la care pleaca si pasivitatea sa fata de violenta domestica impotriva femeilor. In realitate exista un joc pervers pe care autoritatile il fac cu sadicii ucigasi, pentru ca acestia sunt criminali de lux si vin chiar din randurile lor, dupa cum am aratat aici  . Aceia care comit aceste crime sunt in buna masura parte din varful sistemului social. In conditiile in care opinia publica americana deplange constant criminalitatea, iar aceasta creste intr-o anumita perioada, politistii primesc ordine tacite sa faca abuz de arma impotriva oricarui suspect, chiar daca se comit numeroase erori, si multi nevinovati, in special negri, sunt ucisi.

De fapt acesti criminali de lux incearca sa elimine competitia facuta de micii gangsteri, astfel ei parand in ochii opiniei publice niste adepti ai dreptatii. Ei decid politica societatii asa ca au tot interesul ca sistemul represiv aflat sub comanda lor sa nu ii gaseasca pe criminalii marunti si sa isi continue crimele. Iar asa ceva se intampla in mod constant. De aceea sistemul social ii protejeaza tacit pe acesti criminali pentru ca insusi statul nostru s-a format printr-o crima generalizata: o armata a invins-o pe cealalta si i-a cucerit teritoriile. Contractul social de care vorbea J.J. Rousseau este mai curand o fantasmare retroactiva pentru a mai indulci din acest pacat al crimei sociale originale la care toti suntem partasi. Nimeni n-a semnat vreodata vreun contract cu societatea ci ea a impus de pe pozitiile de forta regulile sale. „Necunoasterea legilor nu absolva de vina pe cel ce le-a incalcat”. Iata ca predispozitia aceasta original-ancestrala spre crima a sistemului social isi are urmasi demni (!!!) in sadicii sociali si cei sexuali aflati la carma sistemului.

Sistemul social da in mod fals impresia ca ar dori stoparea violentei impotriva femeilor. In SUA si alte tari occidentale un simplu telefon venit de la vecini care denunta un tipat de femeie aduce in cel mai scurt timp politia la usa locuintei in care s-a auzit. Promptitudinea raspunsului politiei atesta disponibilitatea pentru pedepsirea criminalului care a comis deja fapta, conform cu modelul de actiune al institutiilor represive contemporane. Insa masurile de preventie a crimelor domestice sunt aproape nule peste tot in lume, cu unele exceptii. In acest caz se poate imbunatati spectrul de proceduri de protectie a femeii prin masuri concrete de relocare si schimbare a numelui ei in asa fel incat sa fie ferita de razbunarea partenerului parasit.

La fel se intampla in cazul crimelor sexuale cu autor necunoscut in care sistemul social este foarte pasiv desi solutiile concrete pentru impiedicarea lor nu necesita vreo revolutie socio-culturala sau ceva  . Dupa cum am mentionat in acel articol, diminuarea crimelor simple impotriva femeilor inseamna o secare a baltii in care se afla acesti mari rechini ai crimelor sexuale. Daca s-ar ntampla astfel, atunci ei ar fi mult mai vizibili, ceea ce le-ar ingreuna actiunile criminale. Permiterea tacita a crimelor domestice impotriva femeilor are rolul de camuflare a acestor criminali de lux ce practica sadismul ucigas. Iar o masura generala impotriva sadicilor inseamna de fapt o masura impotriva noii sclavii dupa care inca functioneaza societatea, respectiv cea salariala. In mod bizar economia mondial functioneaza cu aceste crime nu doar sexuale, specifice sclaviei in general.

Cercul vicios al sistemului judiciar actual in prevenirea eficienta a crimele sexuale

Sistemul judiciar traditional aflat si astazi in vigoare nu poate iesi din cercul vicios al pedepselor; traumele reprimatorii aplicate criminalilor se bazeaza pe o mentalitate represiv-educativa pentru zona de risc a criminalilor. Dar aceste amenintari cu pedepsele mai curand stimuleaza disponibilitatea aceasta spre criminalitate a grupurilor de risc decat sa o eradicheze. Ca un parinte abuziv care isi traumatizeaza copilul crezand ca il educa, modelul penitenciar de control al criminalitatii produce in mod retroactiv noi criminali, fie reali fie inchipuiti, care traiesc crimele la nivel obsesional-proiectiv. La fel ca si copilul pedepsit caruia i se provoaca o atractie irezistibila de a repeta greseala odata cu pedeapsa, si criminalului sau omului aflat in zona de risc i se induce aceasta atractie de a produce crima si a atinge un fel de perfectiune sociala pe care acestia o vad la privilegiatii sociali.

Readuc in atentie experimentele de administrare de socuri pe sobolani, de catre Neal Elgar Miller si pe maimute de Robert A. Hinde, despre care am analizat aici  . Aceste experimente arata clar ca traumele directe aplicate nu doar ca nu conduc la eradicarea nevoilor, ba chiar conduc la exacerbarea lor. Fiecare individ animal trecut prin aceste experimente a dezvoltat o nevoie mai mare de consum, ci nu o reducere a acestor nevoi. Pedepsele prin tortura publica practicate din perioada medievala pana de curand in istorie mai mult a umplut omul civilizat de tulburari psihice si mentalitate ultrahedonista, predispusa spre criminalitate. La aceasta predispozitie spre consum. obtinuta prin emiterea de mesaje amenintatoare, se adauga influenta toxica a publicitatii , ceea ce creeaza un imbold pentru barbatii inferiori social spre criminalitate sexuala. Voi reveni ulterior la acest subiect.

Cazurile de violenta asupra femeilor ne rup inimile in doua si ne umplu mintea de furie. Cei ale caror rude sau prieteni au suferit crime similare vor razbunare. Insa acesti monstri ce provoaca asemenea suferinta sunt bolnavi ei insisi, la fel ca si societatea care ii produce, adica noi toti. Atata timp cat vom folosi institutiile opresive spre a-i convinge mai mult sau mai putin pasnic sa ne indeplineasca ordinele, vom avea astfel de excrescente sociopatice in comunitatile noastre.

Din pacate femeile sunt atrase in capcane ideologice sau sociale pentru a fi abuzate. Feminismul deplange pe buna dreptate lipsa de protectie politieneasca fata de crimele pe care femeile le risca. Insa solutia nu poate veni de la institutiile represive, pentru ca de acolo vine de fapt problema. Tocmai militarizarea societatii conduce la predispozitia spre criminalitate sexuala, incepand de la aceste comportamente sexuale excentrice pe care le dezvolta cei ce lucreaza in medii traumatice foarte stresante.

Cultura „Visului American” si criminalitatea in general

Observam o evolutiei a sclaviei clasice inspre una mult mai greu de observat si acuzat. In locul sclavului amenintat direct de stapan exista institutii profesioniste de creat razboaie care ameninta indirect sclavul salarial spre a fi mai productiv. Noutatea sclaviei salariale moderne consta in dirijarea sentimentului de evadare prin intermediului consumului. Publicitatea ne serveste cu nonsalanta minciuni grosolane in fata carora aproape toata lumea tace de parca ar fi semnat un pact diabolic. Daca propaganda megafoanelor totalitare provoca apatie, dimpotriva, publicitatea capitalista emisa obsesiv are rolul de provoca irascibilitate, nemultumire de sine, si eterna cautare de satisfactii. Influenta toxica a publicitatii asupra mintii este o propaganda totalitarista spusa pe un ton glumet si creativ. Toate institutiile statului au rol de intoxicare a cetatenilor cu aceasta mentalitate neosclavagista, cu consecinte dramatice pentru tulburarea psihicului. Suntem intoxicati mental de reclame. Omul contemporan este atat de prins in sistemul miselesc neosclavagist al seductiilor si interdictiilor, incat nu-si poate permite renuntarea prin sine insusi la profitul si pozitia sociala in care se afla .

Economia creste vertiginos intr-un astfel de sistem social ultracompetitiv. Accelerarea evolutiei societatii pe care adeptii acestui sistem o invoca este doar partea frumoasa a acestui neospartanism de eliminare a slabilor. Insa cultura „Visului American”, care aduce competitie acerba intre indivizi, incepand din scoala, determina pe termen lung predispozitie psihopatologica. Cultura occidentala a nemultumirii de sine produce profit magnatilor insa lasa in urma un pustiu emotional angajatilor lor cu aceasta neliniste a nevoii de mai mult, mai repede, mai bine, etc. Observand in ce mod acest sistem social aduce libertati superioare celor aflati in varful piramidei sociale, cei de la baza tind sa ocoleasca legile si normele sociale spre comportamente antisociale.

Rolul culturii „Visului American” in explozia tulburarilor psihice

Mentalitatea neosclavagista a muncii pana la epuizare ne face sa vrem mereu mai mult si nu mai stim sa ne oprim. S-a cultivat in fiecare dintre noi hiperstenia. Asta ne face sa consumam mai mult si sa muncim mai mult. Eficienta e un lucru normal. Insa atunci cand „mai mult” are sens de supravietuire, ceva s-a pierdut in acest proces. Am ajuns sclavii eficientei maxime. Supraconsumul nu este o psihoterapie si deja a ajuns cea mai nociva religie. Reversul medaliei este explozia pentru tulburarilor psihice pe care epoca industriala o genereaza continuu. O mentalitate exclusiv pragmatica, neumanista, ce glorifica munca neintrerupta implica mai intai o tulburare psihica usoare spre medie, de tip hiperstenic. Insa, combinata genetic cu altele, ea genereaza intregul spectru de tulburarile psihice mai severe, pana la cele psihotice. Orice fel de crestere economica exploziva conduce la astfel de explozii psihopatologice din epoca moderna. Iar cel mai bun exemplu este cel al „civilizarii” eschimosilor unde rata de alcoolism in randul barbatilor a explodat dupa ce au fost scosi din „saracie” de catre stilul de viata capitalist. Iar acolo unde exista agresivitate si predispozitie spre violenta fizica apare si acest risc al aparitiei comportamentului sadic.

Solutia pentru stoparea crimelor sexuale si a abuzurilor emotionale consta intr-o societate echitabila

Cele mai multe din crimele sexuale se datoreaza tocmai acestor idealuri prea inalte cu care oamenii sunt indoctrinati din frageda varsta. In materie de relatii amoroase visarea prea mult timp la un partener cu mult peste statutul social poate cauza probleme. Fiecare si-a facut standarde prea inalte de la viata care se reflecta si in ceea ce priveste partenerul de viata si asta voi arata in special in articolele urmatoare. Standardele prea inalte de la viata descrise la femei acolo exista si la barbati. Si asta este parte din mutilarea spirituala pe care omul intoxicat de mentalitatea visului american o are in societatea contemporana. Cine e afectat devine ulterior el insusi transmitator socio-epidemiologic al acestor abuzuri, identificandu-se cu agresorul si aplicand celor slabi abuzurile la care el a fost supus anterior.

Aceasta este originea imboldului de a ne aroga libertati superioare care uneori abuzeaza libertatile semenilor nostri. Pentru ca mentalitatea toxica si mincinoasa a implinirii de sine prin bogatie („Visul American”) sa nu mai aiba efectele nocive pe care le are pentru sclavii salariali moderni , este nevoie de temperarea acestor tendinte naturale spre a avea mai mult. Solutia tuturor problemelor dintre sexe in general consta in schimbarea mentalitatii „visului american”. Mai intai trebuie stopata libertatea aceasta toxica a varfului piramidei sociale de a abuza straturile sociale inferioare, inainte de a intoxica pe cei aflati pe o scara mai joasa. Eugenia pe care ei o practica ascuns nu poate fi ascunsa total. Mintea omeneasca o percepe iar rezultatul este o epidemie de ideatie paranoida generalizata in societate.

Desi este in mod tendentios echivalata cu marxismul fiind numita neomarxism, limitarea libertatilor si puterii celor din varful piramidei sociale este un mijloc de profilaxie sociala. Sistemele sociale cele mai echitabile o practica cu rezultate foarte bune, in ciuda imaginii de sisteme retrograde sau falimentare care li se face din partea adeptilor sistemelor neoliberale. Realitatea insa arata ca acolo unde sistemele sociale acorda asistenta sociala cetatenilor, criminalitatea si implicit abuzurile si crimele sexuale se reduc. Aceste abuzuri sunt originar de natura ierarhica si ulterior ele iau forma sexuala. Odata ce aceste abuzuri sunt stopate, relatiile normale de cuplu se consolideaza in timp si respectul pentru femei creste.

Sistemul social este pus in situatia de a alege un mediu social decent si echitabil, fara criminalitate dar si cu putini oameni dispusi sa execute ordine, si un mediu social toxic, cu criminalitate si violenta impotriva marginalilor si femeilor, dar doritori de supunere. Primul model social conduce la evolutie economica modesta, eventual inflatie. Celalalt model social produce eficienta maxima de la sclavii moderni, dispusi sa accepte ordinele venite din partea superiorului ierarhic in schimbul suspendarii amenintarii cu violenta. Asa ceva imbunatateste confortul varfului piramidei sociale, in special in ceea ce priveste apetitul unora dintre ei de a practica criminalitatea de lux, printre care si sadismul ucigas. Desigur, varful piramidei sociale alege ultimul model, pentru ca membrii sai sunt urmasii celor care l-au creat. Ei doar il mostenesc. Acum cand avem instrumentele descoperirii acestei metafraude a civilizatiei, avem posibilitatea de a alege de ce parte ne aflam.

Renuntarea la ideologia hedonista a „Visului American” este solutia pentru stoparea pe termen lung a criminalitatii

Lipsa noastra de decizie asupra unuia dintre cele doua modele sociale ne cam face pe toti partasi la aceasta conspiratie a sistemului de protejare a criminalilor sexuali situati pe o scara sociala superioara. Sigur e ca nu le putem avea pe ambele odata. Apoi, daca ne aflam la mijlocul sau la baza piramidei sociale, primul model al eficientei maxime nu numai ca nu ne avantajeaza, dar chiar ne dezavantajeaza direct; noi suntem de fapt sclavii presati de aceste institutii. Apoi, riscurile ca o femeie din propria noastra familie sa ajunga victima a acestor crime sunt mar intr-o astfel de societate.

Autoritatile si papusarii lor trebuie sa inceteze acest joc josnic pe care il fac si sa ia masuri concrete, foarte usor de imaginat, fata de criminalitatea sexuala. Din pacate, nu cred ca asa ceva se va intampla curand. Subiectul inca e tinut la sertar, la fel cum sunt dosarele crimelor protejatilor sistemului, pana cand aceste fapte se prescriu. In schimb s-a deschis calea pentru popularizarea dezbaterii acestui subiect de nisa al regulii initierii exclusiv feminine a curtarii, care nu rezolva absolut nimic din crimele sexuale pentru ca sadicii sunt neafectati de ea si o pot ocoli foarte simplu.

Mediul social ecologic inseamna si ajustarea ideologiei la valorile actuale sau ale viitorului apropiat. Toti ne dorim siguranta in societate insa asa ceva este un deziderat mult prea indepartat pentru societatea actuala. Ne ramane si noua, cetatenilor, sa incercam sa gandim in afara limitelor impuse de aceasta subtila dictatura capitalista spre subiecte preferate ei. Pana atunci eu voi propune mai departe femeilor, si chiar marginalilor in general, un set de masuri de aparare in fata unei astfel de ofensive ideologice dictatoriale care infesteaza mintea si spiritul. In urmatorul articol voi descrie in ce mod idealurile prea inalte afecteaza relatiile amoroase.

Gabriel Baldovin

5.9. Parti bune ale ideologiei feminismului radical

5. Feminismul ca reactie la crimele si abuzurile emotionale impotriva femeilor

5.9. Parti bune ale ideologiei feminismului radical

Acest articol este continuarea celui precedent 

English version here

Am utilizat metoda psihanalizei generale in limitele dreptului la protectia datelor private

In articolele de pana acum am criticat si respins majoritatea ideilor feminist-radicale (a nu se confunda cu feminismul moderat, justificabil ) cu argumente sociologice, politologice, juridice sau psihopatologice. Dar, dupa cum am mentionat in introducere, nu am scris acest text pentru a demola feminismul ci pentru a-l intari. M-a interesat un demers public de psihoterapie psihanalitica, cu dezvaluirea unor mecanisme psihice interene ale celor implicati in acest fenomen dar fara indicarea concreta a unei persoane. Asadar nu am incalcat dreptul individual al cuiva la secretul vietii private. In afara unor exemple publice individuale deja celebre in mediul online, fata de care am mai facut o oarecare incursiune psihanalitica, nu am facut publice cazuri individuale, necunoscute, care ar provoca frustrare celor implicate/implicati. Datorita celebritatii, acele cazuri vizate de analiza mea au capatat intre timp o oarecare carapace emotionala in fata parerilor negative care au curs cu duiumul despre ele de la diferiti utilizatori de retele sociale online. Asa ca e foarte probabil ca presupusa mea „psihanaliza salbatica” care le-a vizat, nici macar sa nu ajunga la ele. De fapt psihanaliza mea a avut alta destinatie: respectiv acele persoane anonime care se identifica cu aceste cazuri dar a caror intimitate afectiva e pe deplin protejata. In acelasi fel, psihanaliza generala facuta grupurilor diverse ce constituie feminismul in general sau cel radical in special este un ghid individual pentru femeile implicate spre a se regasi in descrierile mele si a se autoanaliza spre o evolutie personala psihoterapeutica.

Psihopatologia feminismului radical nu este o echivalare a sa cu eroarea stiintifica

In nici un caz nu am vrut sa se inteleaga din acest text ca predispozitia psihopatologica spre ideatia feminist-radicala ar fi ceva incriminabil, precum au facut-o clasicii. Am facut o analiza psihopatologista a ideilor feminist-radicale pentru ca in felul acesta putem intelege mai bine indarjirea adeptelor lor in a le sustine, in ciuda unor contraargumente solide, precum cele exprimate aici si aici  . Existenta acestui acompaniament psihopatologist nu infirma calitatea logica sau stiintifica a ideilor pe care le genereaza, desi le influenteaza. Exact acest fenomen m-a facut sa desprind aceste influente si sa le descriu detaliat precum in acest capitol sau in articolele acesta  si acesta  . Nu exista adevar absolut si eroare absoluta; inchistarea in anumite idei, fara fluiditatea naturala a evolutiei ideologice, fara raspuns la contraargumente, arata o influenta psihopatologista negativa asupra mentalitatii cuiva. Descrierea acestuia poate insemna un canal de drenare si comunicare retroactiva a acestei mase ideologice cu exteriorul.

Astfel de fond psihopatologic exista si la antifeministi, adversarii ideologici al feminismului in general. Foarte multi dintre ei sunt cei mai mari dusmani ai umanitatii insasi. Ei sunt sadici ucigasi https://youtu.be/i5-XyozCKFc care nu vor ca femeilor sa le fie acordate mai multe drepturi, tocmai pentru a-si pastra un mod mai simplu de a-si perpetua pe mai departe viciul lor maladiv. Asa ca am descris si psihopatologia antifeminismului, la fel de taios precum Michel Foucault a descris supliciile societatii clasice, nu atat in acest text, cat mai ales in celelalte texte pe care le-am scris si inca le voi scrie. Simptomatologia sa e atat de vasta si de diversa incat nu are loc in acest text. Fata de psihopatologia antifeminismului sadic, cea a feminismului radical descrisa aici pare inofensiva. Asadar nu se sustine un eventual repros cum ca as fi folosit psihopatologia ca instrument pentru constructia unui sofism ad hominem impotriva feminismului.

Exclud de aici pe Karen Straughan si adeptele/adeptii sai care face un antifeminism moderat, bazat in general pe argumente. Dar, in ciuda unei analize ce pare la rece, si acolo exista un fond psihopatologic care risca si el sa devina misoginism in mod paradoxal si nu recunoaste nici un fel de merit feminismului. Fiind o persoana si nu un curent, nu e deontologic sa caut prin biografia ei date psihopatologice si sa le descriu aici. Sunt lucruri personale pe care nu le-am expus nici cand am descris psihopatologia feminismului radical. Am descris doar clase de oameni (in general), si nu indivizi cu nume si prenume. Cred ca puterea contrargumentelor este suficienta in contracararea acestei idei pe care ea o sustine.

Inoportunitatea sau falsitatea logica sau stiintifica a unora dintre ideile feminismului nu inseamna in nici un caz desfiintarea sa, nici macar in varianta sa radicala. Nu sustin mentalitatea clasica a ideilor absolut adevarate, care ar veni de la Dumnezeu, in timp ce cele false ar veni de la diavol sau de la imperfectiunea umana. Ideile eronate fac parte importanta a insasi istoriei stiintei, fiind parte generativa a adevarului. Si exact acesta este rolul acestui ultim articol din acest capitol, respectiv sa arat si partile bune ale feminismului radical. Dupa cum am mentionat in introducere, eroarea are un rol clar recunoscut de epistemologie in geneza adevarului stiintific. Ea este o etapa a adevarului. Ei bine, conform acestui principiu, pe langa opozitia pe care am avut-o in acest text fata de ideile feminist-radicale, acum este momentul sa ii arat si partile lui bune.

Idei inspirate direct din retorica feminismului radical

Faptul ca am ajuns sa fac acest studiu li se datoreaza in mare parte feministelor radicale. Sper ca societatea sa treaca peste prejudecatile mostenite sau preluate de la mediul social la fel cum am facut si eu, si sa ia masuri fata de aceste crime planuite la nivel global. Asa s-a intamplat cu mine insumi. Premisa combaterii exceselor feministelor radicale m-a condus catre analize teoretice mai profunde decat le facusem anterior pe un subiect sau altul. In anumite cazuri, m-au condus spre o mai mare precizie a unor principii la care aderam anterior. Acesta este cazul cu exprimarea mai clara a normelor sociale premergatoare curtarii pe care le-am teoretizat aici  si aici  . In alte cazuri, incercand sa le combat si cautand date obiective, mi-am schimbat eu radical pozitia si am adoptat ideile lor. Asa s-a intamplat cu evaluarea riscului de viol si de experimentare a violentei sexuale a sadicilor pe femeile din clasa mijlocie si de mai jos.

Apoi, in ciuda numeroaselor erori, aripa radicala a feminismului e totusi benefica in primul rand pentru femeile insele. Ideile feminist-radicale exprimate acuzativ, de genul „toti barbatii sunt violatori”, sunt jignitoare pentru aceia dintre noi, barbatii, care n-am facut asa ceva. Dar totusi, aplicate in comportament, le face mult mai prevazatoare si mai putin predispuse la a fi victime. Am criticat constant in acest text sustinerea unor idei feminist-radicale de genul „toti barbatii sunt violatori”. Indreptarea la intamplare acestor idei in mod acuzativ fata un barbat sau altul, in lipsa unor probe solide, este un abuz. Cu toate acestea eu sustin si recomand tuturor femeilor sa adopte tacut aceste idei la nivel comportamental, discret, fara sa acuze nefundat pe nimeni. Multe dintre ele o fac, ceea ce e bine pentru siguranta lor. Femeile se afla in pericole diverse si autoritatile incearca sa le mascheze. Mass-media controlata astazi de o elita bolnava si perversa contribuie la o imagine mult prea cosmetizata a unei parti din societate, care de fapt se afla la originea acestor orori. Din acest motiv, in ciuda erorilor descrise de mine in acest text pana acum, feminismul radical e benefic pentru ca atrage atentia asupra acestui pact pe care sistemul social il face cu criminalii.

Despre cum m-a inspirat feminismul radical spre a descrie sadismul moderat si ucigas

Incercand sa demontez aceste prejudecati prevazatoare ale feminismului radical am ajuns sa le dau dreptate unora. Am descoperit conspiratia pe care sistemul o face pentru a ignora sadismul extrem al ucigasilor in serie despre care am scris aici  . Aceasta conspiratie ajunge sa ne orbeasca pe toti. Desi inca din secolul al XIX-lea se stie de existenta unor ucigasi in serie precum Jack Spintecatorul, autoritatile din toata lumea incearca sa ne prosteasca si sa ne faca sa uitam de acest flagel psihopatologic specific capitalismului salbatic si, mai nou, al neoliberalismului. Cele mai utilizate si cunoscute tratate de psihopatologie, respectiv „Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale” (The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders - DSM) sau „Clasificarea Statistica Internationala a Bolilor” (International Statistical Classification of Diseases – ICD) nu exista absolut nimic despre aceste scapari in presa ale acestor manifestari morbide monstruoase ale sadismului specific claselor superioare. Numai in Statele Unite dispar anual intre 400 000 si 600 000 de oameni, dintre care majoritatea femei, dupa cum spune insasi FBI. Nu vorbim aici despre sistemele semidictatoriale ale tarilor marginale, ci de tarile cu mare „traditie democratica”. Aceste femei nu sunt rapite si ucise pentru talharie, asa cum se intampla cu barbatii. Aceste femei sunt rapite de sadici extremi care le ucid monstruos in acte sexuale pe care nici macar feministele cele mai radicale nu le pot descrie. Ei sunt parte din institutiile represive si stiu sa isi stearga urmele pentru a nu ajunge pe primele pagini ale ziarelor. Si totusi unii dintre ei ies la suprafata din cand in cand.

Un jurnalist trebuie sa faca o adevarata munca de investigatie pentru a gasi aceste statistici oficiale, credibile. Exista cateva site-uri precum acesta  , in care sunt date publicitatii astfel de statistici, insa nu este citata nici un fel de sursa oficiala. Nu ne putem da seama de aici daca exista intr-adevar o sursa oficiala si statisticile nu sunt falsificate, sau daca sursa respectiva este una oficiala.

Sexism evident in descrierile psihopatologice ale principalelor modele de clasificare ale tulburarilor psihice

Studiez psihopatologia de 20 de ani si in acesttimp eu insumi nu am putut face o legatura simpla intre sadismul simplu relatat de aceste tratate si aceste crime monstruoase care odata la cateva decenii apar in presa. Specialistii in psihopatologie care editeaza aceste tratate urmeaza obedient ordine venite de la daltuitorii societatii. Am facut aceasta legatura simpla abia dupa ce m-am confruntat cu ideile feministelor radicale cu intentia de a le combate prin date statistice. Iata ca eu insumi veneam cu prejudecata atent modelata de mass-media oficiala mincinoasa fata de tema temerii presupus excesive de viol; dar de fapt am vazut oripilat ca statisticile arata de fapt ca femeile nu sunt suficient de tematoare fata de asa ceva iar autoritatile prezinta o realitate mult cosmetizata a faptelor.

Pe langa atentia catre conspiratia protectiei ucigasilor in serie, feminismul radical m-a facut sa observ ca psihopatologia nu trateaza uniform abuzurile emotionale comise de barbatii isterici, fata cum sunt tratate cele comise de femeile isterice. Psihopatologia traditionala nu a luat in calcul si abuzurile emotionale ale seducatorilor de tip Casanova pentru care am facut o sinteza aici . Eu stiam despre abuzurile emotionale ale seducatoarelor isteroide fata de barbati, pe care psihopatologii le-au expus in detaliu de-a lungul timpului. Stiam si despre abuzurile emotionale produse de isteroidul barbat printre femei, numai ca acestea nu sunt descrise ca importante si cu aceeasi detaliere in aceste tratate. Am citit despre aceste abuzuri in descrierile lungi, de cateva zeci de pagini, din tratatele foarte voluminoase de psihopatologie. Nu mi-aduc aminte sa fi gasit o descriere a lui macho Casnaova in tratatele de psihopatologie de sinteza pe care le-am studiat, in care sa i se recunoasca drept psihopatologic si abuziv acest comportament. In cultura traditionala asa ceva este incetatenit drept comportament masculin normal. Psihopatologia traditionala nu le-a dat alura de abuzuri, ci au fost evaluate ca gesturi normale ale barbatilor. Acestor comportamente li se dadea o alura de „si altele”, si nu erau retinute atunci cand se facea un rezumat ale simptomatologiei in cauza.

De exemplu, DSM 5 trateaza foarte sexist „Tulburarea de Personalitate Histrionica” (cod 301.50. La criteriul 2 de diagnosticare exista:

„(2) interactiunea cu alte persoane este adesea nepotrivita din cauza comportamentului inadecvat, cu tenta sexuala sau provocatoare.”

Regasim in acest criteriu comportamentul seducator al femeii isteroide dar nu pe cel al barbatului isteroid. Si Casanova se imbraca sexy precum a seducatoarei isterice insa nu se afiseaza provocator in mod constant pentru a nu fi confundat cu homosexualii, de care in general se delimiteaza. De asemenea, orice fel de exhibitionism sexual masculin al singurei sale parti anatomice ascunse cultural aduce cu sine perceptia de a fi un violator, ceea ce el evita. El se poate manifesta mai mult sau mai putin exhibitionist precum o femeie isteroida la piscina, la nudisti sau in locurile de acest gen. De asemenea, poate deveni ceva mai exhibitionist exclusiv in prezenta femeilor. Insa un corp masculin lucrat la sala nu e atat de provocator sexual precum cel al femeilor isteroide. Exhibitionismul lui tine mai curand de posesie, respectiv masini, haine, ceasuri si alte accesorii vestimentare scumpe, de obicei inchiriate. Iata cum DSM nu spune in niciuna din editiile sale despre acest exhibitionism masculin in acest criteriu, si nici in descrierea mai detaliata ce urmeaza. Toate editiile DSM au criterii asemanatoare in privinta acestei tulburari. Acest fapt se regaseste si in criteriul 4:

„(4) Individul se foloseste in mod regulat de aspectul fizic pentru a atrage atentia asupra sa.”

De asemenea, in descrierea ceva mai detaliata a acestor criterii ce urmeaza se poate citi:

„Isi pun in situatii jenante prietenii si cunostintele printr-o manifestare publica a emotiilor (e.g. imbratiseaza cunostintele ocazionale cu o ardoare exagerata, izbucnesc in plans necontrolat la ocazii cu incarcatura sentimentala minora…)”

Putem vedea in acest criteriu o descriere mai curand a femeii isteroide. Barbatul isteroid rareori izbucneste in plans. De asemenea, la criteriul 8 iarasi exista o forma specifica feminina:

„(8) Individul apreciaza gresit relatiile sale cu cei din jur si considera ca aceste relatii sunt mult mai apropiate decat sunt in realitate.”

Intr-adevar, atat barbatul isteroid cat si femeia isteroida se dau prieteni apropiati fata de persoane aflata pe o treapta superioara a scarii sociale. Insa barbatul isteroid e mai curand arogant decat apropiat cu cei din jur, asa cum se intampla cu femeia isteroida. In descrierea ceva mai detaliata a acestor criterii ce urmeaza se poate citi:

„ Indivizii ce aceasta tulburare apreciaza gresit relatiile sale cu cei din jur si considera adesea relatiile pe care le au mai apropiate decat sunt in realitate, adresandu-se aproape fiecarei cunostinte cu „foarte dragul meu prieten” ...”.

Cumva, psihopatologia traditionala tinde chiar sa-i laude comportamentul de macho, ceea ce arata o mentalitatea traditional androcratica, abuzatoare, cuceritoare, care astfel isi justifica propria mentalitate si propriile privilegii, dupa cum reclama feminismul cel mai radical. Atunci cand ii analizeaza aventurile lui Casanova, psihopatologia traditionala mai curand ii scoate la iveala ironic esecurile in seducerea femeilor decat sa ii critice predispozitia sa pentru a le abuza emotional prin seducere si apoi abandonare subita. Iata ca teoria feminista a indreptatirii pe care barbatii uneori si-o aroga prin educatia sau cultura discriminarii isi are pe deplin acoperire in modul in care psihopatologii au reflectat abuzurile comportamentului isteroid. Desi cultura consumista promoveaza aceasta imagine, in realitate sunt foarte putine femei care apreciaza barbatul Casanova cu incercarile lui nesfarsite de a avea relatii intime cu cat mai multe femei. Ei bine, plangerile feminismului atat radical dar si moderat trebuie sa schimbe aceasta perceptie popularizata din intentia mentalitatii neosclavagiste de a-i face pe barbati sa lucreze mai mult spre a avea mai multe femei. Asa ca descrierea pe care eu i-am facut-o ulterior, a fost pur si simplu o reamintire a descrierilor largi din acele tratate voluminoase regasite in acuzatiile feminismului radical. Consider ca descrierea pe care eu am facut-o si barbatului isteroid ar trebui adoptata de tratatele de psihopatologie cu descrieri rezumative precum DSM sau ICD. Iata ca in acest caz acuzatiile lor in general nefondate au si o parte benefica.

Antifeminismul: o strategie a privilegiatilor sociali de a submina miscarea feminista

Principalul scop al perpetuarii principiului sclaviei clasice, astazi modificata in aparenta relatie de liber schimb  , este exact acela pe care il descrie feminismul cel mai radical. El a aratat ca exista o cultura mass-media a educatiei in spiritul prostitutiei mascate favorizata de puternicii zilei. Si, intr-adevar, cei care dirijeaza carmele societatii nu doar ca nu fac lucruri concrete pentru stoparea cauzelor acestor crime, dar le incurajeaza si promoveaza in mod pervers, exact cum spun feministele radicale. Prin aceasta cultura a prostitutiei promovata in randul mentalitatii comune, privilegiatii social vor sa-si puna in act intr-un viitor oarecare pulsiunile sadice (inclusiv ucigase), fara a putea fi apoi prinsi. La nivelul varfului piramidei sociale hartuirea sexuala se practica la un nivel imperceptibil, unde inclusiv feministele cele mai radicale nu reusesc sa o vada. Apoi, o astfel de mentalitate deschide drumul spre relatii pasagere cu femei casatorite sau necasatorite pentru afaceristi si varful piramidei sociale. Iata ca critica feminismului (inclusiv al celui radical) este pe deplin justificata atunci cand se aplica global si nu individual fata de un barbat anume.

Varful piramidei sociale nu vrea sa renunte la aceste privilegii abuzive. Pe baza anumitor erori in special de natura politica, marxismul si feminismul sunt recunoscute in general ca nocive de aceste mentalitati ce au interese sadice. In acelasi fel si sofistii au avut excesele lor, dupa cum prea bine se stie ca le-a avut si marxismul. Insa sofistii au fost niste vizionari autentici  , carora istoria filosofiei si stiintei le-a ignorat contributia decisiva. In acelasi fel, teoria exploatarii sociale cu care marxismul a facut epoca, ramane valabila in timpul noului tip de sclavie practicat de societatea neoliberala, chiar daca ea e preluata tot de la sofistii antici. Respingerea in bloc a teoriilor sofiste, marxiste si feministe, fara analize detaliate a propunerilor lor, se explica exact prin interesul privilegiatilor sociali de a nu-si pierde supraavantajele de abuzatori asupra restului corpului societatii.

Asa ca, pentru faptul ca m-a condus catre aceste indicii, eu consider ca si feminismul radical face o treaba buna, desi suntem in continuare adversari pe temele expuse mai sus. Pentru prietenia pe care o am fata de unele dintre ele, eu sunt dispus sa le sustin pe termen scurt inclusiv ideile radicale pe care le critic la nivel pur teoretic aici. Scopul pentru asa ceva este exclusiv acela de a atrage atentia asupra societatii inechitabile in care traim astazi, care este un pericol la adresa femeilor. Dar, repet, nu sustin aceste solutii propuse de ele pe termen lung datorita argumentelor pe care deja le-am expus in acest studiu si a altora pe care le voi expune mai departe in urmatorul capitol. Multi ar putea ajunge in acelasi fel la constientizarea problemelor si riscurilor la care se expun femeile. Din acest punct de vedere sunt un sustinator si al exceselor feminismului radical. Nu-mi dau seama insa daca e mai benefica atragerea atentiei pe care el o face chiar si involuntar fata de crimele tolerate de sistemul social sadic asupra femeilor sau e mai negativa reactia de respingere a feminismului moderat confundat cu excesele celui radical. Dar asta e o alta tema de dezbatere. Acesta a fost capitolul dedicat feminismului. In continuare am sa descriu solutiile pe termen lung ale criminalitatii in general si ale celei impotriva femeilor in special 

Gabriel Baldovin