5.8. Feminismul poate exista si fara erorile marxismului

5. Feminismul ca reactie la crimele şi abuzurile emotionale împotriva femeilor

5.8. Feminismul poate exista si fara marxism

Acest articol este continuarea celui precedent

 English version here

Dupa cum au observat mai multi critici, si dupa cum am mentionat si eu in unele articole anterioare, feminismul radical a cam „imprumutat” cateva prejudecati de la marxism. Am analizat in articolul precedent prejudecata organizarii matriarhale a triburilor primitive, explicabila doar prin evitarea incestului si nu prin presupusa putere politica superioara a femeii primitive fata de barbat. Pe langa aceasta, feminismul in general a fost sedus si de alte prejudecati marxiste si le-a adaptat ideologiei sale. De exemplu „lupta de clasa” a marxismului a devenit sub feminism „lupta sexista”; in locul patronilor exploatatori ai marxismului, el a pus acolo barbatii in general. Rezultatul a fost un marxism al sexismului inversat, dupa care 99% dintre femei ar fi „bune” si 99% dintre barbati ar fi „rai”… Astfel s-a nascut ideea feminst-radicala (preluata ceva mai discret si de unele feministe moderate) conform careia 99% dintre barbati ar fi abuzatori si violatori (sau chiar toti, dupa unele). Aceasta idee vine direct de la teoria marxista conform careia toti patronii ar face ilegalitati sau imoralitati.

Schimband patronatul din marxism cu „patriarhatul”, feministele radicale au scos astfel acelasi curent politic, cu aceleasi apucaturi resentimentare. Ei bine, dupa cum se intampla si cu „raiul primitiv” care isi pierde din magie dupa ce este experimentat direct, la fel se intampla si cu comunismul cunoscut de aproape. Comunistii au inlaturat oamenii cu experienta din functiile pe care le detineau, inlocuindu-i cu amatori, scoliti insuficient si fara experienta. Incercarea de extirpare a initiativei particulare de catre politicile marxiste a condus la stagnare economica si teroare. Apoi, in revolutionarismul lor orb, ei au continuat „vanatoarea de capitalisti” in randurile propriilor camarazi, dupa cum s-a intamplat cu Stalin care si-a eliminat astfel rivalii pentru sefia partidului comunist pe baza acestor suspiciuni de tradare a idealurilor comuniste. Acesta este tabloul pe care si-l reclama astazi „dictatura matriarhatului”, specifica feminismului radical, prin blamarea tuturor barbatilor ca violatori si abuzatori emotionali. Feminismul radical risca sa repete la nivel sexist erorile politice ale marxismului. In loc sa ii identifice pe profitorii sociali sau criminalii sexuali majori, ele poarta un microscop ideologic cu care observa o falsa hartuire sexuala sau un fals misoginism in glume sau gesturi nevinovate ale barbatilor.

Feminismul moderat este influentat de cel radical in reluarea acestor probleme politice ale marxismului (dictatura comunista). Desigur, feminismul radical e minoritar; adeptele lui sunt putine insa merita aici aratat ce riscuri isi asuma feminismul moderat daca se lasa sedus de aceasta retorica. Feminismul moderat insa poate exista si fara aceasta „dictatura a matriarhatului”, ca forma sexista a marxismului ce propunea „dictatura proletariatului”. Din aceasta cauza tin sa le atrag atentia feministelor moderate, cu care empatizez si la a caror ideologie subscriu, despre riscurile la care se supun fara o analiza ceva mai critica a anumitor idei radicale care par seducatoare.

Confundarea patriarhatului cu sclavia

Principala problema teoretica a feministelor radicale e ca ele interpreteaza neosclavia sociala a civilizatiei actuale ca opresiune masculina. Nu patriarhatul este marea problema societatii, asa cum considera feminismul in general. Si nici Patriarhia, in sens de biserica. Problema societatii umane este razboiul si sclavia practicata de razboinicii clasici, care este inca institutia de baza a functionarii societatii asazis civilizate. Chiar daca in manuirea armelor sunt implicati direct mai putin cetateni, totusi amenintarile razboiului ne afecteaza pe toti zi de zi, si ceas de ceas. In epoca moderna sclaviei i s-a dat un fals aspect de liber schimb intre cel ce ordona si cel ce executa ordinele, dupa cum am aratat aici  . In locul amenintarilor sclaviei cu bataia sau moartea, avem sclavia prin hartuirea simturilor pentru extraconsum, fapt ce a adus la explozia moderna a tulburarilor psihice in randul populatiei.

Am spus constant in textele mele faptul ca cultura traditionala este o cultura a abuzului sau a obtinerii artificiale a consimtamantului de la semeni. Acest fals consimtamant a fost smuls artificial atat de la barbati, prin includerea intr-o ierarhie, cat si de la femei, prin presiunile pentru acceptarea relatiilor amoroase. Dar societatea traditionala a insemnat si o evolutie a culturii violentei sau a jafului catre cea a consimtamantului natural, iar regulile de curtare arata exact acest lucru. Feminismul in general a descris acest tip de societate prin sintagma de „cultura a violului”.


 

Teoria „culturii violului” cu care feminismul in general caracterizata societatea traditionala e expresia directa a sexismului inversat. Ea exclude barbatii din acest malaxor al traumelor, deoarece barbatii au fost mult mai putin violati decat femeile. Dupa cum li s-a mai replicat, barbatii abuzatori sau onesti au fost si ei victime ale acestor abuzuri initiale in scopul crearii predispozitiei spre a servi. Dar abuzurile puternicilor impotriva celor slabi nu sunt doar de natura sexuala, ci si de subordonare ierarhica sau hartuire pulsionala, prin intermediul mesajelor publicitariste. Victimele acestui gen de abuzuri pot fi si femei si barbati deopotriva.

Suferinta produsa de barbatii mai puternici celor mai slabi este mult mai mare decat crimele sexuale si abuzurile emotionale asupra femeilor; violarea femeilor are corespondenta in insasi moartea, la barbati. Numarul femeilor arse pe rug sub acuzatia de vrajitorie este mult mai mic decat cel al barbatilor morti prin razboaie. Abuzurile sclaviei salariale moderne s-au regasit mai mult la barbati decat la femei. Sadicii ucigasi produc mai putine victime decat accidentele moderne de munca, in care cei care isi pierd viata sunt majoritari barbati. Numarul femeilor disparute, probabil ucise de sadici, sunt mult mai mici decat decesele barbatilor. Exista o intreaga dezbatere pe aceasta tema in Occident, privind gradul de suferinta pe care violul il are fata de femei in raport cu cel produs barbatilor de stapanii sau cuceritorii de noi teritorii.

Pentru o critica obiectiva, nesexista asupra societatii

Desigur, dupa cum am mentionat si eu in acest text si alti teoreticieni, femeile nu s-au preocupat de aceasta problema, datorita pactului dintre razboinici de a proteja femeile si copiii, sau a mentalitatii moderne cum ca femeia trebuie sa aiba un job mai usor decat cel al barbatului. Toate acestea sunt masuri feministe pe care societatea traditionala, „patriarhala” le-a adoptat la nivel cultural, pe parcursul evolutiei civilizatiei. Din punctul de vedere feminin violul este singurul aspect negativ al acestei culturi razboinice, in conditiile in care razboinicii au facut acest pact timpuriu al protectiei femeilor si copiilor. Chiar si astazi, principalele traume suferite de femei sunt cele sexuale. In rest viata lor e scutita de traumele la care se expun majoritatea barbatilor, conform cu specializarea lor traditionala. Pentru a evita sexismul inversat, societatile razboinice din trecut sau cele orientate exclusiv spre profit din epoca moderna, ar trebui caracterizare de feminism simplu si cuprinzator prin formula de „cultura a abuzului” si nu doar prin cea a „culturii violului”. O astfel de atitudine sexist-inversata tinde sa nu dea doi bani pe suferinta masculina.

In aceeasi masura nu trebuie trecut cu vederea profitul pe care unele femei il au de pe urma acestei culturi a abuzului. Razboiul s-a practicat si in societatea primitiva, presupus matriarhala, chiar daca fara folosirea sistemului sclavagist. Cei mai multi dintre noii stapani de sclavi sunt barbati, intr-adevar. Dar sunt si femei care beneficiaza de pe urma acestei comoditati criminale a sistemului care convinge o parte a societatii sa execute ordinele celorlalti. A crede ca apartenenta la sexul femeiesc* le absolva pe ele de la vina sustinerii sistemului actual, este o naivitate convenabila. Ea vine de la proiectia vinovatiei participarii la acest sistem opresiv in care traim, exclusiv in carca barbatilor. A exclude femeile din aceasta stare de fapt, asa cum face feminismul in general, este o manifestare tipica de sexism inversat. Ea are la baza perceptia psihicului profund, despre care am amintit in articolul anterior, cum ca tatal (patriarhul) ar fi rau si mama ar fi buna. Aceasta tema a parintilor buni si rai a fost descrisa in detaliu de psihanaliza.

Feminismul radical propune inlocuirea abuzurile traditionale cu cele moderne, asa cum dictaturile comuniste au ajuns populare pentru ca au promis eliberarea sclavului salarial (muncitorul). Dupa cum am mai spus in aceste articole, stilul de viata contemporan, la fel ca si cel primitiv, este redat in culori mult prea optimiste, in raport cu cel clasic, traditional. Dar, daca ne uitam mai atent vom vedea ca „mizeria” doar a fost ascunsa sub pres, nu rezolvata. Intr-adevar „familia moderna” nu mai are nevoie de un barbat care sa repare lucrurile prin casa sau gospodarie. Astazi exista sobar, zidar, instalator, curatator, s.a.m.d., care vine si face acest lucru in schimbul unei sume de bani. Familia nu mai are nevoie de un tata abuziv, insa abuzurile s-au mutat in noul tip de sclavie, cea salariala. Acei instalatori, sobari, zidari sau curatatori folositi o perioada pentru interesele catorva astfel de „familii moderne”, vor ajunge acasa obositi si frustrati si-si vor descarca naduful pe familie. Iar asa ceva va duce eventual la distrugerea ei, si eventual la insingurare si acte antisociale. Iata ca „repararea” patriarhatului de catre societatea moderna de fapt doar ascunderea problemei si trimiterea ei in viitor.

Acesta este principalul punct de divergenta pe care il am cu majoritatea adeptelor si adeptilor feminismului in general. Unii dintre ei au o viziune marxista despre evolutia umanitatii spre perfectiune morala si politica, considerand istoria ca un proces de „dezrobire” a marginalilor. Si eu sustin libertatea individuala si iesirea din despotism. Si eu blamez sclavia clasica. Numai ca, spre deosebire de ei, eu cred ca societatea clasica nu inseamna doar imperii (sclavagiste), ci si zone libere care puteau trai in libertate in cea mai mare parte a timpului. Burghezia secolului al 19-lea si capitalismul contemporan nu inseamna doar abuzuri, ci si o evolutie a mentalitati prin insasi evolutia tehnologica ce a conditionat-o. Orice initiativa tehnologica nu se putea face in istorie fara specializarea masculina exterioara spatiului de locuit, dupa cum insasi specia nu putea fi promovata fara specializarea feminina din interiorul ei. Patriarhatul traditional nu se poate echivala cu sclavia clasica si imperiile care au practicat-o, ci cu insasi specializarea traditionala de gen. Exceptand problemele enumerate de mai sus, consider ca aceste comunitati au fost etalonul de convietuire pasnica si de consolidare a valorilor civilizatiei insasi. Iar aceste comunitati aveau o organizare patriarhala.

Da, societatea clasica a comis abuzuri asupra semenilor, atat femei cat si barbati. A blama patriarhalismul sau, inseamna de fapt a bama tehnologia si civilizatia pe care au creat-o in special barbatii, prin specializarea de gen. Personal sunt un mare adversar al abuzurilor traditionale care se mai practica si astazi in societatea contemporana in virtutea inertiei. Dar in momentul in care au aparut in istorie ele reprezentau acel nivel tehnologic si cultural. Da, civilizatia contemporana are problemele ei. Da, orasele sunt suprapopulate si ne simtim dezradacinati fata de modul in care am trait pana acum cateva mii de ani, timp de milioane de ani. Da, civilizatia umana e inca eugenica, practicand eliminarea discreta a marginalilor. Da, civilizatia umana otraveste treptat planeta. Da, civilizatia umana in continua expansiune distruge viata salbatica si pune in pericol restul speciilor. Sunt lucruri dureroase de rezolvat pe viitor. Dar aceste orori sunt pentru primitiv lucruri normale. Exceptand eugenia practicata din interior, care se realiza din confruntarea cu speciile rivale, toate acestea sunt idealuri ale oricarei specii. Tocmai civilizatia e cea care ne-a facut sa ne razgandim fata de mentalitatea primitiva. Violurile, uciderile pasionale ale femeilor practicate de sadici si abuzurile emotionale sunt si ele probleme mari ale societatii contemporane de rezolvat pe viitor. Dar nu prin trecut. Alternativa trecutului la aceste probleme e lupta directa cu speciile rivale, care e mult mai traumatica decat violul.

Cam acestea sunt principalele puncte de divergenta pe care le am cu feminismul moderat, si in special cu cel radical. Cu primul am mult mai multe puncte comune. Dar si fata de celalalt pot spune ca simt empatia specifica psihopatologului, in ciuda criticilor venite din convingerile mele morale sociologice, politologice, psihologice sau juridice. Din acest motiv si din predilectia mea pentru obiectivitate stiintifica, am sa scot in evidenta in urmatorul articol si partile bune pe care feminismul radical le are inclusiv in erorile pe care le-a criticat pâna acum.

* Unele feministe au ele insele o mentalitate prepsihologica pe care o proiecteaza si apoi critica la traditionalisti, conform careia genul este dictat de organele genitale. Din aceasta prejudecata ele deduc ca intre femei si barbati ar exista diferente la fel de radicale cum par cele doua organe. Psihologia a demontat demult acest mit. Asa ca, fiind posesoare de organele genitale femeiesti ele considera ca ar fi automat scutite de masculinitate. Insa, dupa cum se vede ele sunt foarte masculine in vehementa, revarsandu-si masculinitatea in acest gen de militantism.

Gabriel Baldovin

5.7. Probleme ideologice in aspectul pejorativ al termenilor „patriarhat”, „patriarhie”

5. Feminismul ca reacţie la crimele şi abuzurile emoţionale împotriva femeilor

5.7. Probleme ideologice in aspectul pejorativ al termenilor „patriarhat”, „patriarhie”

Acest articol este continuarea celui precedent 

English version here

Principala tema a feminismului in general, fie moderat, fie radical, este patriarhatul. Acesta este descris printr-o imagine unilateral-demonica, de subjugare a femeii de catre barbatul abuziv si chiar violator. Ce-i drept, dupa cum am aratat in articolul precedent , fenomenul medieval al arderii vrajitoarelor arata ca exista o oarecare indreptatire pentru asa ceva. La fel ca si in cazul acuzatiilor feministelor radicale asupra tuturor barbatilor ca violatori, si cea asupra intregii societati clasice ca fiind persecutorie la adresa femeilor este exagerata. In articolul precedent am aratat cum marxismul si feminismul tind sa idealizeze societatea primitiva si sa demonizeze pe cea clasica. In primul caz aceste curente politice i-au trecut cu vederea partile oribile, in celalalt i-au ignorat aspectele pozitive.

In acest context ideologic termenul „patriarhat” a primit cumva un alt sens sub folosirea feminista. Dupa cum vedem in dictionarul Oxford , patriarhatul (patriarchy) se referea initial la tipul comun de sistem social bazat pe familia in care barbatul este „capul familiei”, adica insusi modelul familiei traditionale. Copiii poarta numele tatalui si rareori femeia isi poate pastra numele initial dupa casatorie. In viziunea feminista patriarhatul, ca organizare sociala, a devenit un fel de sexism traditional. Daca judecam cu valorile de astazi societatea traditionala, atunci vom gasi invariabil acolo sexism. Insa in acele timpuri s-a consolidat diferenta intre activitatile masculine si feminine,conform cu rolul fiecaruia in familia clasica. In acest tip de societate s-a creat o specializare traditionala si multimilenara de gen: barbatul lucra in afara spatiului de locuit, si aducea in interiorul sau cele necesare unui trai comod; femeia prelucra ce aducea barbatul in interiorul spatiului de locuit.

Intr-adevar patriarhatul traditional excludea femeile de la deciziile politice, dupa cum au remarcat feministele. Insa aceste decizii erau parte din specializarea masculina. Dupa cum s-a mai spus si de altii, sexismul traditional a fost in principal unul pozitiv, favorabil femeilor, adica un feminism incipient, traditional. Femeile erau incantate sa nu mearga la razboi si sa nu se implice in constructia de cladiri sau in alte activitati periculoase, tipic masculine. Singurele traume la care se expuneau femeile in acest stil de viata erau cele ale catorva nasteri, sau cele ale violului. Un astfel de eveniment le putea afecta viitorul in urma unui copil cu tata necunoscut si in general nedorite de barbatii conform statutului lor social. In primul caz nu puteau sa faca nimic. In cel de-al doilea caz puteau folosi protectia capului familiei, tatal, fratele sau unchiul pentru a o apara impotriva unor astfel de agresori sexuali. Singura conditie era sa ramana in interiorul spatiului de locuit. Feminismul spune ca un astfel de stil de viata e un fel de inchisoare. Insa daca ne gandim la zidurile cetatilor de atunci, cam intregul stilul de viata clasic dar si cel primitiv era o inchisoare. In perioada clasica omul trebuia sa se protejeze de atacurile semenilor iar in cea primitiva de cele ale animalelor din speciile concurente pentru resurse.

Ramanand in spatiul de locuit, femeile s-au specializat in bucatarie, curatenie, parfumuri, cumparaturi, decorarea casei si confectionarea de produse vestimentare, pe langa ingrijirea copiilor. Nici femeia moderna nu e departe de asa ceva, desi e o jignire sa ii recomanzi cuiva sa-i schimbe interesul catre asa ceva daca ea e interesata de activitati masculine. Pentru femeia masculina, o astfel de perspectiva pare un iad, dupa cum si pentru barbati e mai greu cu acele activitati. Dar pentru cea care are atractie spre a naste si creste copii, un astfel de stil de viata nu-i deloc rau. El aduce cu sine numeroase avantaje. In cazul asediilor de cetati din perioada clasica, atunci cand femeile au trebuit sa suporte violurile cuceritorilor, barbatii erau ucisi de acestia sau marginalizati, in timp ce femeile si-au pastrat statutul social daca nu se implicau politic. „Supunerea” femeii era de fapt un fel de neutralitate in luptele barbatilor. Dupa cum au subliniat mai multi critici ai feminismului, specializarea femeilor pe activitatile de interior e mult mai lipsita de riscuri decat cea a barbatilor. Puterea politica mai mare a barbatului clasic era in acord cu aceste riscuri si cu competentele sale administrativ-economice ce derivau din ele.

Specializarea sexuala traditionala a fost inevitabila pentru societatile traditionale

O specializare prea radicala a genurilor nu a fost de bun augur pentru specia umana, dupa cum o constanta stare de alerta si teama pentru razboi cu comunitati ostile. Tratatele de pace contemporane precum si estomparea specializarii de gen au mai temperat din aceasta scindare masculin feminina. Astazi noi judecam aceste lucruri cu valorile societatile contemporane. Dar schimbarile in societatea moderna sunt majore fata de cea traditionala; am cucerit natura, am eliminat orice fel de rival din alte specii si exista tratate de pace intre majoritatea popoarelor. Un viol asupra unei femei occidentale este pedepsit si in Iran si in Coreea de Nord, chiar daca aceste tari nu au semnat tratate de colaborare cu Occidentul. Toate astea nu erau posibile in trecut si asta tocmai datorita pornirilor primitive neimblanzite inca de civilizatie. Si aceste porniri inca nu au fost estompate total. Din aceasta cauza femeile trebuie sa ia masuri superioare de precautie fata de aceste riscuri. Mare parte din ceea ce feministele contemporane interpreteaza ca oprimare patriarhala traditionala a femeilor era de fapt discriminare pozitiva a lor. Asa ca, la origine de fapt sexismul a fost un protectionism traditional, un feminism clasic, atat cat putea sa fie el la acel nivel de evolutie al civilizatiei.

Desigur, au existat si exceptii cu barbati care si-au tratat rau sotiile, folosind puterea pentru a abuza. Dar ei au fost dati ca exemplu negativ in comunitate inca de atunci. Impotriva lor au existat sentinte in justitie consemnate istoric. Asta arata ca practicile abuzive nu erau totusi atat de dese precum le descriu feministele in general si cele radicale in special. „Cultura violului”, prin care ele descriu societatea clasica, nu e tocmai fidela realitatii atata timp cat violul a fost condamnat constant. Pe langa articolul anterior, eu am aratat si in acest articol partile negative ale societatii traditionale https://baldovinconcept.blogspot.com/2019/01/52-psihopatologia-si-etiologia.html , care sunt in general abuzuri ale drepturilor omului, fie el femeie fie barbat. Insa, dupa cum am mentionat in ambele, feministele vad in culori prea optimiste societatea primitiva, la fel cum vad in culori pre sumbre societatea traditionala, patriarhala.

E usor astazi sa blamam de la volanul unui automobil faptul ca barbatul traditional ii interzicea femeii sa iasa din casa si o tinea la coada tigaii. Dar pe atunci se circula pe cal sau in sareta sau caruta. Dar sa mearga o astfel de feminista radicala o zi in sa sau in zdruncinaturile unui astfel de mijloc de transport si apoi sa aleaga unde era mai comod pentru femeie! In casa sau afara? Si asta doar in cazul in care era membru al clasei nobiliare. Altfel se mergea pe jos, prin drumuri neasfaltate (nu era atunci asfalt), prin noroi sau praf, frig sau canicula, fara vestimentatie sau incaltaminte corespunzatoare. Pentru ca, da, marile firme de haine si incaltaminte inca nu se nascusera, iar totul se facea manual. Din cauza asta articolele vestimentare erau foarte scumpe.

A blama o organizare sociala specifica unui anumit nivel istoric si tehnologic e absurd. Paradigma porumbelului lui Kant, care se crede incurcat de aer in ambitia lui de a zbura mai sus si mai repede, se potriveste si aici: fara aer porumbelul nu poate nici zbura si nici respira; in acelasi fel fara societatea clasica nu putem avea comoditatile societatii moderne. Da, putem blama atitudinile invechite de reprimare a marginalilor, ramase din societatea traditionala in cea contemporana, care are alt nivel tehnologic. Dar e absurd in a blama aceste comportamente in acele momente de evolutie a civilizatiei. Asta inseamna a blama animalele de prada pentru ca ucid pe cele pradate cu care se hranesc. Ce era normal atunci este perceput de societatea moderna ca abuziv, in virtutea evolutiei mentalitatilor catre o societate mai putin opresiva si mai permisiva. Femeia supusa sau chiar barbatul supus, asa cum erau normal sa fie in acele vremuri, nu mai exista decat rar astazi, ca ruine ale acelei societati in cea contemporana. Libertatea zilelor noastre dezavueaza aceste nuclee de putere. E firesc sa militam pentru reducerea puterii politice pentru fiecare dintre noi, spre a intampina astfel riscul abuzarii celor mai slabi, nu sa intoarcem abuzurile cu sensul schimbat, de la femeie la barbat, mizand pe presupusa sanctitate a femeii care nu ar cadea in acest abuz al excesului de putere.

Rolul sexismului inversat in diabolizarea societatii traditional-clasice

Marxismul, cu blamarea societatii traditionale, poate fi seducator, in conditiile in care libertatile aduse de evolutia sociala au fost constant mai mari. Apoi, blamarea prea excesiva a societatii traditionale, patriarhale asa cum face feminismul in general, are o explicatie psihopatolgista. O astfel de idee vine de la blamarea tatalui in general specifica feminismului radical si raspandita apoi in corpul majoritatii adeptelor si adeptilor celui moderat. Experientele personale ale unora dintre ele din postura de fiice sau iubite ale unor astfel de barbati traditionali abuzivi le-au creat aceasta fobie fata de mentalitatea traditionala. Altele au o problema cu propria constiinta discordanta fata orientarea lor sexuala excentrica, ce se proiecteaza apoi identificatoriu (in sens psihanalitic) in exterior. Daca ne gandim la supraeul acuzator al acelor femei cu preferinte sexuale excentrice care compun feminismul radical (nu toate feministele radicale au preferinte sexuale excentrice), o astfel de acceptiune terminologica pejorativa are sens de identificare cu agresorul. Blamarea principiala a tatalui acuzator fata de preferintele sexuale excentrice in general (ale fiului/fiicei in particular) se dovedeste a fi o prelungire a aceleiasi prejudecati specifice feminismului radical dupa care toti barbatii/tatii ar fi violatori. Asadar, putem intelege aceasta prejudecata foarte adanc incastrata in mentalitatea feminista in aceasta lumina a acuzarii supraeului: „ma acuzi ca sunt diferita; te acuz ca esti violator”.

Insa sunt destule femei care au experimentat si partea buna a societatii traditionale sau nu au impulsuri sexuale excentrice care sa aduca sentimente de vinovatie. Tocmai din aceasta cauza femeile de mentalitate traditional-conservatoare sunt adversare ale feminismului , inclusiv al celui moderat. Din aceasta adversitate s-a si nascut ideea blamarii societatii traditionale si a patriarhatului ca model de specializare masculina de exterior. Propunerea organizarii sociale matriarhale a gasit insa mai multa simpatie in randul femeilor cu mentalitate traditional-conservatoare, dar seduse cumva de perspectiva puterii.

Patriarhatul versus matriarhat in relatiile amoroase

Am aratat aici , nu sustin androcratia absoluta in constructia cuplurilor. Rolul prea mare al barbatului in relatia de cuplu; excluderea generala a femeii din deciziile privind cuplul si familia este specifica societatilor razboinice. Insa, in aceeasi masura, nici extrema opusa nu este viabila. Supradimensionarea aportului femeii in relatiile amoroase, asa cum este propusa de feminismul radical, este o expresie a acelorasi tendinte abuzive pe care dominatorii sociali le exercita. Unele femei le mostenesc in zilele noastre si le practica, dupa cum se vede. Daca in societatile abuzive sau violente femeia era exclusa din deciziile privind cuplul, dimpotriva, feminismul radical vrea sa excluda barbatul mai mult sau mai putin din aceasta ecuatie.

Odata cu automatizarea moderna, aceste roluri traditionale de gen, cu specializarea masculina pe activitatile de exterior si cea feminina pe interior, s-au mai estompat. Barbatul modern face o parte din treburile traditionale ale femeii si invers. Dar asta nu inseamna in nici un caz ca femeia moderna trebuie sa ajunga un barbat „traditional contemporan”, sau invers, ca barbatul modern trebuie sa ajunga supus precum o femeie traditionala. Feministele radicale acuza barbatii cu mentalitate traditional-conservatoare de neadaptare la societatea contemporana si comportament medieval. Insa ele insele sunt dominate de aceleasi apucaturi invechite. Predispozitia traditionala originar masculina de diminuare a rolului partenerei in relatia de cuplu este mostenita direct de catre aceste feministe radicale. Lasarea constructiei cuplului exclusiv in sarcina femeii este un exces al polului opus exceselor traditionale. La constructia unui cuplu este firesc sa participe ambii parteneri, cu o oarecare contributie mai mare din partea barbatului, conform, cu statutul sau biologic. Libidoul masculin mostenit de ele pe linie patriliniara, cu tendinte (mai mult sau mai putin) sadice , le face sa se comporte (grandoman) satrapic fata de potentialii parteneri, la fel cum ascendenta patriliniara s-a comportat cu partenerele lor.

Teoria initierii exclusiv feminine a curtarii este o manifestare tipica a acestui feminism radical, sexist, la care adera si unele adepte sau unii adepti ai celui moderat. Acesta repeta practic abuzurile seducatorilor Casanova sau neindemanaticilor care jignesc femeia prin incercarea prea rapida de apropiere afectiva de ea. Am aratat ca initierea prea directa, prea explicita a curtarii unei femei de catre un barbat necunoscut incalca regula a 4-a premergatoare curtarii , si etapa a 5-a a (a acceptului)  . Dar, in aceeasi masura, si propunerea initierii exclusiv feminine incalca etapa a 2-a (a semnului discret) si a 4-a (a productiei culturale amoroase). Asa ceva afecteaza libidoul normal atat al femeilor normale cat si al barbatilor normali pentru ca exclude etapa a doua a raspunsului barbatului si a 4-a a submisivitatii sale la nehotararea femeii. La fel ca si in cazul masculinitatii abuzive, feminismul radical tinde sa abuzeze comportamentul biologic si traditional cultural consolidat al sexelor.

Asa ceva este de inteles pentru femeile cu preferinte sexuale excentrice. Am aratat in articolele linkate mai sus ca acele lesbiene sau prostituate ascunse care fac parte din nucleul feminismului radical (nu toate) au in primul rand un interes pur sexual sau financiar in a initia ele curtarea sau a nu fi deranjate de propuneri neinteresante. Ele vor sa intoarca la 180 de grade biologia si psihoafectivitatea sexualitatii, conform cu propriul lor libido. Feministele radicale isi doresc ca rolul masculului sa devina la fel de pasiv, precum este insinuat rolul femeii de catre barbatii Casanova. Ele vor un barbat papusa, robot, care sa raspunda la comenzile lor. Cam la fel cum isi doresc si barbatii Casanova de la femei. Ele vor sa intoarca cu semnul schimbat si proasta traditie sexista, inlocuind barbatul abuziv traditional cu femeia abuziva moderna. Dupa cum barbatul abuziv traditional isi impunea vointa in fata sotiei supuse fara sa accepte raspunsul ei, in acelasi fel si femeia abuziva vrea sa decida ea totul intr-o relatie. De aceea se poate spune ca feminismul radical este un sexism traditional inversat. Dupa cum am mentionat mai sus, aceasta idee este preluata apoi si de feministele moderate in lipsa unor contraargumente satisfacatoare atat pentru ele cat si pentru societate in general.

Dar, in mod paradoxal, majoritatea barbatilor sunt de acord cu asa ceva la nivel fantasmatic. O femeie care vine ea val vartej si se ocupa de toate, ne agata pe strada pe neasteptate, de duce in locuinta ei si ne sechestreaza acolo e o minune dumnezeiasca pentru majoritatea dintre noi. Haideti sa ne uitam la reveriile lui Tudor Chirila! Cam seducatoare perspectiv asta, nu?


Atunci cand Karen Straughan deplange faptul ca barbatii ar fi si ei violati de femei , incercand sa aplaneze plangerile femeilor fata de trauma perspectivei violului, o face din perspectiva feminina, nu masculina. Daca pentru majoritatea femeilr perspectiva barbatului violator e iad, dimpotriva, pentru majoritatea barbatilor perspectiva femeii violatoare e insusi raiul. Sunt barbati care platesc prostituate sa joace aceste roluri si cauta cu disperare o partenera cu oarecare tendinte sadice. Din pacate pentru ei, feminismul radical care sustine teoria initierii exclusiv feminine a curtarii  exact asa ceva nu doreste sa faca... Sunt unele prostituate nimfomane ce pot face asa ceva din propriul interes libidinal si astfel fac un loc de munca din tulburarea lor libidinala. Insa acele prostituatele ascunse care sustin feminismul radical (nu toate prostituatele ascunse sunt feministe radicale) simuleaza excitatia sexuala si intentia de a controla totul intr-o falsa relatie cu un barbat bogat, care plateste o suma considerabila la un moment dat contra „serviciului” lor. Pana la o astfel de ocazie, feminista radicala cu astfel de preocupari pare mai curand o acritura sexy pentru barbatii de rangul ei social, fara nici un interes de joaca de-a politista…

Cu atat mai putin acele lesbiene din feminismul radical (nu toate lesbienele sunt feministe radicale) nu sunt dispuse sa joace acest rol. Iar despre femeile isteroide, care reprezinta cel de-al treilea grup psihopatologic ce sustine feminismul radical, nu sunt prin natura lor interesate de relatii amoroase. Iata ca exact asta e problema principala a initierii exclusiv feminine a curtarii, si anume ca feminismul radical de fapt nu o face … Ce incearca el sa faca cu aceasta propunere nu e curtare ci prostitutie, razbunare si libido histrionic, pregenital.

Exista imbolduri poetice clasice care le face pe femeile normale sa rezoneze la ideile feminist-radicale. Prejudecata marxista a raiului primitiv s-a metamorfozat in cea feminista a raiului feminin. Exista destui poeti care au descris asa ceva dupa ce s-au indragostit. Am amintit deja in articolul precedent faptul ca unele feministe moderate (care cocheteaza cu cel radical fara sa aiba constitutie psihopatologica lesbiana sau isteroida) se afla in cautarea unei astfel de experiente cu vreun poet nerecunoscut. O sa revin cu argumente in acest sens in celalalt capitol, atunci cand voi descrie cazurile femeilor care s-au implinit familial si si-au gasit un partener pe masura, si care renunta ulterior la militantismul feminist. In asteptarea unei iubiri „ca-n filme” sau ca in literatura clasica, ele incearca sa se suprapuna cat mai fidel peste aceasta imagine descrisa de acei poetii deja consacrati in istoria literaturii. Din acest motiv ele se comporta exact ca in descrierile din poeziile lor, respectiv ca zeite, sau membre ale vreunei specii superioare, poate extraterestre. Dar, trebuie sa retinem ca aceste perioade de pierdere a luciditatii din dragoste, sunt totusi rare. Gradina edenala feminina se mai vestejeste dupa experimentarea sa directa, si inclusiv poetii au vazut asta pe pielea lor…

In urmatorul articol voi continua demersul de separare a feminismului moderat de marxism.

Gabriel Baldovin

5.6. Despre prejudecata feminista a matriarhatului societatii primitive

5. Feminismul ca reactie la crimele si abuzurile emotionale împotriva femeilor

5.6. Despre prejudecata feminista a matriarhatului societatii primitive

Acest articol este continuarea celui precedent 

English version here

Pana acum in acest capitol anterior am descris in mare parte comportamentul feminismului radical influentat de catre interesele psihopatologice comune ale grupurilor care adera la aceasta ideologie. Mai departe o sa continui acest demers de descifrare a lor in special in principalele repere ale ideologiei feminismului radical si mai putin in comportament. Urmeaza doua articole in care voi descrie cele doua idei specifice feminismului in general, dar care deriva din constitutia psihopatologica a feminismului radical. Prima este teoria marxista a societatii primitive ca matriarhat. Cea de-a doua este descrierea in culori prea sumbre a societatii si familiei traditionale, patriarhale. Feminismul moderat le-a adoptat si datorita predispozitiei spre judecata mitologica a omului in general, si mai putin din argumente politice sau stiintifice. Ambele au la baza ura sau dispretul visceral al feminismului fata de societatea clasica, patriarhala. Sunt multe parti negative ale societatii clasice, si eu le voi sublinia imediat in acest prim articol. Insa trebuie aratate si cele pozitive. De asemenea, societatea primitiva are si ea aspecte negative pe care atat marxismul cat si feminismul le-au trecut cu vederea. Pe baza acestei lipse de obiectivitate s-a consolidat si prejudecata mitologica a matriarhatului societatii primitive, si demonizarea absoluta a societatii clasice, patriarhale. Mai departe am sa detaliez aceste idei.

Aspecte negative ale societatii si familiei clasice

Familia traditionala are cateva probleme pe care feminismul le-a descris obiectiv in critica sa asupra societatii. Cea mai spinoasa dintre ele este apetitul periodic al mentalitatilor traditionale spre razboi. Desi civilizatia s-a construit pentru ca omul a descoperit beneficiile pacii, totusi periodic mentalitatea traditionala e scurtcircuitata de puternice impulsuri razboinice. Participarea cativa ani intr-un razboi aduce cu sine riscuri majore de dezvoltare a asanumitei „Tulburare de stress posttraumatic” (PTSD) care are drept consecinta marginalizarea si apetitul spre criminalitate. Descrierile PTSD din tratatele de psihopatologie arata doar forma sa depresiva. Ea este extrema psihopatologica a formei depresive a formei depresive a Complexului Traumatic , care este o unitate pulsionala (comportamentala si emotionala) a psihicului uman. Dar, Complexul Traumatic are si forma agresiva, care conduce la tulburari precum insusi sadismul. Iar acest fapt duce la o mentalitate antisociala, dupa cum se poate vedea de zeci de ani la veteranii razboaielor purtate de SUA. Subiectul are impresia ca e normal, si uneori chiar e perfect sanatos din punct de vedere fizic. Dar pasiunea sa pentru ucideri de tot felul si, mai ales, tendintele libidinale excentrice, ar trebui sa-i dea de gandit.

Pe langa pierderile de vieti omenesti si distrugerea numeroaselor familii, cultura razboiului s-a regasit in cresterea apetitului sexual al barbatilor. . O astfel de distorsionare a apetitului sexual vine peste o diferenta masculin-feminina care exista inca la nivel biologic, primitiv. Civilizatia s-a creat cu aceste orori traumatice pe care oamenii si le-au produs unii altora. Rezultatul a constat in lipsa de concordanta si mai mare intre apetitul sexual al femeii cu barbatul,dupa cum am aratat aici  . In razboi nu exista invingatori; toti au de pierdut de pe urma traumatismelor la care se expun.

Rezultatul acestei specializari traumatice masculine specifice civilizatiei este mai dramatic decat discrepanta apetitului sexual fata de partenera, si deteriorarea astfel a relatiei de cuplu. Fortarea prin diferite mijloace a femeilor sa aiba o viata sexuala mai intensa decat simteau, conform cu apetitul sotilor, nu este nici macar cea mai grava problema a familiei traditionale. Cea mai grava distorsionare a libidoului din partea factorilor traumatici la care se supun barbatii este tendinta spre sexualitate excentrica  , care foarte rar concorda cu ceea ce doreste partenera. Vanatoarea medievala de vrajitoare este un fenomen ce deriva direct din aceasta discrepanta de apetit sexual. Femeile care refuzau casatoria riscau sa fie ucise sub acuzatia de vrajitorie, dupa cum deja am mentionat in articolul anterior. Cele mai multe „vrajitoare” erau femei singure, niciodata maritate sau vaduve, care nu se mai casatoreau dupa moartea sotului. Impotriva lor s-au creat rechizitorii pur si simplu la limita delirului psihotic, sub influenta sadicilor ucigasi care isi obiectivau astfel crimele prin demonizarea victimei. Tin de fiecare data sa precizez ca reactiile si ideile absurde ale feminismului radical care ne provoaca indignare sunt de fapt urmari ale acestor persecutii traditionale fata de excentrici in general. Asa ca se impune o mai mare empatie fata de aceste femei, chiar daca ele pot fi foarte agresive in limbaj si comportament.

Aspecte pozitive ale societatii si familiei traditionale

Iata ca razboiul si tendintele de educatie sadica sunt principalele probleme ale familiei traditionale. Pe langa acestea mai sunt si altele care tin de gradul de dezvoltare al civilizatiei traditionale, precum bolile si mortalitatea infantila, sau ororile sacrificarii animalelor in mediul rural. Sunt lucruri urate care ne urmaresc din adancurile istoriei precum fantomele. Evaluarea societatii si familiei traditionale intr-o nota prea optimista, si evaluarea celei moderne doar din perspectiva negativa, dupa cum fac antifeministii si antipacifistii in general, denota o viziune unilaterala, lipsita de obiectivitate. Biserica si alte organisme sociale ce graviteaza in jurul ei, sunt primele vizate aici, cu atat mai mult cu cat ea insasi prezinta numeroase erori in naratiunile sale. Cei care deplang astazi „efeminarea barbatului” si ofera exemple de barbati traditionali, figuri de piatra, lipsiti de emotivitate si empatie, ar trebui sa ia in calcul si aceste orori ce se ascund in spatele acestor „statui”.

Dar evaluarea familiei traditionale doar in perspectiva exclusiv-sumbra, asa cum face feminismul in general, este iarasi o exagerare in apreciere, aflata insa la polul opus*. De fapt ambele caracteristici se intrepatrund; familia traditionala are acele minusuri dar are si plusuri. Cu toate neajunsurile sale, ea este modelul la care cei mai multi oameni se raporteaza in ceea ce priveste echilibrul personal. Perioadele de tihna specifice familiei traditionale lipsesc in cazul stilului de viata contemporan in ciuda bunastarii sau chiar risipei specifice ei. Omul modern nu mai stie sa se odihneasca. Pentru el odihna inseamna distractie, cautarea unor satisfactii si placeri cu rol de recompensa pentru ca si-a vandut libertatea si a acceptat sclavia subordonarii fata de ordinele superiorilor ierarhici https://baldovinconcept.blogspot.com/2017/05/9-redefinirea-sclaviei-conform.html .

Aspecte negative ale societatii si familiei primitive

Aceeasi viziune unilaterala, dar in sens pozitiv de data asta, au feministele atunci cand supraapreciaza stilul de viata primitiv. Feminismul i-a scos vietii primitive la iveala doar partile idilice, frumoase. Aceeasi greseala a facut insusi marxismul, cu mult timp inainte de asanumitul feminism de al doilea val (din anii 1970). Acestuia i s-a reprosat de catre critici mai mult sau mai putin justificat aceasta filiatie marxista. Desigur, esecul politic al marxismului nu inseamna ca intreg curentul a fost gresit in tot ce a sustinut. In acelasi fel nu trebuie considerat nici feminismul gresit in bloc, fie el si cel radical, chiar daca nu-si poate justifica obiectiv ideile.

Insa teoria marxista despre perfectiunea societatii primitive, este una dintre cele mai mari erori ale sale. Dovezile aduse de antropologi au adus multe semne de intrebare fata de obiectivitatea descrierii marxiste a societatii primitive. Canalele TV cu specific documentar din zilele noastre arata numeroase experiente extreme ale profesionistilor in supravietuire in mediul salbatic, care aduc o perspectiva mai obiectiva asupra societatii primitive. Antropologia culturala a aratat ca stilul de viata primitiv nu e foarte diferit de cel clasic. Razboaiele intre triburile primitive existau si atunci, chiar daca mai rar. Discrepanta intre apetitul sexual masculin si cel feminin nu este atat de mare in societatea primitiva precum in cea clasica sau moderna dar ea totusi exista si atunci din cauza specificului biologic. Cel mai descurajant e faptul ca ororile produse de om animalelor erau considerate normale, atunci. Asta arata ca omul primitiv era „bun si intelept” datorita lipsei de mijloace pentru a fi rau si egoist. Performanta mica a armelor primitive le aducea primitivilor traume in plus fata de animalele care puteau riposta. Multi antropologi au marturisit despre incantarea primitivilor pe care ii studiau la contactul cu armele moderne. Prima idee pe care ei o aveau observand performantele acestor arme era sa atace tribul rival …

Problemele traditionale ale relatiei de cuplu reflectate de feminismul radical

Teoria mitologica despre puritatea absoluta a omului primitiv a influentat decisiv insasi arta. Incepand din 1907, cand Picasso a introdus figuri preluate din arta africana in pictura sa „Domnisoarele din Avignon”, artistii s-au tot perindat prin modul primitiv si infantil de realizare a imaginii. Insa arta nu urmareste realizarea binelui comun precum politica ci stimularea emotiilor. In acelasi fel si feminismul a fost sedus de aceasta perspectiva idilica asupra vietii primitive. Daca ar fi fost doar aceasta eroare, ar fi fost bine. Insa feminismul radical, precum si o buna parte a feminismului moderat, a preluat si alte idei dubioase ale marxismului si le-a adaptat la ideologia sexist-inversata. Una dintre acestea este prelungirea teoriei imaginii idilice a primitivului, respectiv teoria matriarhala asupra epocii primitive si stilului de viata primitiv in general.

Marx a sustinut ca epoca primitiva ar fi fost bazata pe puterea politica a femeii, si a anumit „matriarhat” aceasta organizare. Dupa cum am precizat deja aici  , aceasta idee este mai curand mitologica decat stiintifica. Antropologia culturala a aratat ca imaginea materna in totemismul matriliniar primitiv nu are o functie administrativ-politica ci una menita sa interzica in principal relatiile amoroase atat intre parinti si copii dar si intre frati si surori. Credinta cum ca femeia ar fi avut un rol politic mai activ decat barbatul in aceasta etapa a evolutiei umane este o eroare. Nu exista niciun trib primitiv astazi in care femeile sa aiba un rol politic mai mare decat barbatii. S-a vorbit despre comunitate chineza Mosuo, care este vazuta ca un matriarhat, insa de fapt este organizata dupa acelasi model primitiv relatat de Claude Levi Strauss si alti antropologi.

La minutul 12. 43 din urmatorul video ni se spune ca barbatii se ocupa cu razboiul, vanatoarea sau sacrificarea animalelor domestice, adica tot ce inseamna ucidere.



La minutul 16. 50 ni se spune ca de fapt cele mai importante decizii le iau totusi barbatii, respectiv unchii si fratii mai in varsta, exact ca in sistemul primitiv relatat de Claude Levi Strauss. Asadar nu exista diferenta in aceasta comunitate fata de patriarhatul clasic occidental , cu specializarea masculina de exterior si cea feminina de interior.

Am aratat in acest articol  faptul ca la mamifere (si nu numai), masculul are un rol ceva mai activ in initierea imperecherii dar si in negocierea teritoriului cu alte specii sau cu colegii de specie. Conform statutului biologic al sexualitatii masculine la mamifere, masculii au rolul de a promova specia atat genetic cat si etologic in stapanirea naturii sau adaptarea la conditiile ei. La marea majoritate a mamiferelor masculul isi ia riscul selectiei naturale, luptandu-se cu exemplarele mai slabe spre a transmite mai departe urmasilor cele mai performante gene. O singura exceptie este data aici de hiene (si asta datorita conflictului lor brutal si ancestral cu leii). In acelasi fel barbatii au vanat sau au facut razboaie si femeile au asteptat captura.

Predispozitia sexual-dominanta a anumitor lesbiene ce fac parte din feminismul radical (nu toate lesbienele sustin idei feminst-radicale), s-a regasit perfect in aceasta prejudecata marxista, respectiv teoria matriarhala despre societatea primitiva. Asa ca ele s-au grabit sa sustina sexismul inversat specific feminismului radical. Tinand cont de atractia puterii pe care mentalitatea contemporana o are, alte femei au fost seduse de aceasta perspectiva de a controla tot si de a face lumea compatibila cu propriile interese. Asa ceva isi doreste oricine. Numai ca lumea trebuie impartita iar regulile trebuie facute conform cu interesele tuturor. Si eu sunt convins ca femeile pot guverna o societate mai buna decat cele guvernate de misogini, cu conditia sa nu sustina feminismul radical, resentimantar. Dar asa ceva pot face si barbatii, nu doar femeile. Despre blamarea excesiva a barbatilor sub teoria ca toti am fi violatori, precum si a patriarhatului clasic voi detalia in urmatorul articol.

*Ca artist eu insumi am avut astfel de momente in care am vazut civilizatia doar ca pe un lant de suferinte . Dar arta uneori exagereaza. Ea vine din adancul sufletului care e influentat de traumele individuale sau transgerationale prin care s-a format. O analiza rationala, „la rece”, arata ca exista si numeroase parti bune pe care le-am pierdut odata cu modernitatea dar si alte parti bune pe care le-am descoperit numai datorita modernitatii.

Gabriel Baldovin

5.5. Predispozitia feminismului radical de razbunare pe normalitate

5. Feminismul ca reactie la crimele si abuzurile emotionale impotriva femeilor

5.5. Predispozitia feminismului radical de razbunare pe normalitate

Acest articol este continuarea celui precedent 

English version here

Daca coboram in profunzimea acestor idei radicale gasim acolo acel factor razbunator asupra normalitatii, explicabil prin identificarea cu agresorul, despre care am analizat anterior  . Orice fel de tendinte spre lesbianism, prostitutie sau personalitate histrionica in general implica ideatia autoacuzatoare care se transfigureaza in ideatie acuzatoare, razbunatoare la adresa normalitatii. Am aratat de-a lungul acestui text ca normalitatea are problemele ei cu tendinta de eradicare a marginalilor. Insa aceeasi prejudecata este folosita si de feminismul radical. El vrea razbunare si pentru normalitatea… normala, buna. Nu vreau sa sustin prin asta ca orice idee sau comportament al majoritatii este bun doar pentru ca e practicat/a de cei mai multi. Dar exista inca o normalitate fundamentata biologic a majoritatii. Spun „inca” pentru ca e din ce in ce mai clar ca, prin ingineriile sociale pe care le concepe, sistemul capitalist perverteste fiinta umana in a deveni excentrica. Feminismul radical nu detesta doar caracterul puternic al barbatului normal, pe care il considera abuziv, criminal, neempatic. El detesta si spiritul bland al femeii normale pe care o considera proasta, moale, lasa. Toate acestea se explica prin libidoul lor excentric caruia ii repugna normalitatea si care prefera comportamente sexuale de neinteles pentru normali.

Am aratat ca initierea explicita a curtarii din postura de strain incalca regula a 4-a premergatoare curtarii  si etapa a 2-a , (a semnului discret) si a 4-a (a productiei culturale amoroase) . In articolul acesta am aratat ca disconfortul fata de un initiator strain de curtare este mult exagerat de catre feministele radicale. Irascibilitatea femeilor ce fac parte din minoritatile sexuale fata de abordarile discrete sau mai explicite venite din partea barbatilor nu se datoreaza disconfortului natural pe care il simte o femeie normala cand se confrunta cu asa ceva.

Faptul ca feministele radicale si chiar unele moderate teatralizeaza victimizarea (professional victim) a fost observat de mai multe voci critice la adresa feminismului. Exagerarea disconfortului este o strategie folosita in mod comun deoarece in general aduce „beneficiu secundar”, asa cum a fost descris de psihanaliza. Am descris anterior aici , aici  si aici  care sunt beneficiile primare si secundare generale pentru grupuri diferite de femei care tind sa echivaleze initierea curtarii din postura de necunoscut cu hartuirea sexuala. In acest moment o sa aduc in prim plan inca trei imbolduri de beneficiu primar spre incriminarea curtarii din partea unui necunoscut si exagerarea disconfortului produs de el spre a fi echivalat cu hartuire sexuala sau tentativa de viol. Acestea pot exista separat dar si impreuna la aceeasi persoana. O „supradeterminare” a sensului psihologic al acestui simptom nu contrazice explicatia de baza, ci o completeaza; fenomenele psihice au sensuri multiple dupa cum am aratat aici . Fiecare dintre ele difera in functie de configuratia psihopatologica implicata in acest simptom de exagerare. O configuratie psihopatologica isteroida tinde spre falsitate in timp ce una libidinal-excentrica tinde spre sadism, asa cum l-am descris in articolul anterior.

Aceste trei imbolduri psihopatologice au rol de supraincriminare si diabolizare a normalitatii, in special in ceea ce priveste initierea discreta a curtarii, asa cum a fost ea construita cultural traditional. Primul dintre ele este vedetismul victimizarii. Cel de-al doilea este invidia fata de usurinta crearii relatiilor heterosexuale. Cel de-al treilea este incercarea de justificare a propriului sadism (obiectivare) prin presupusa pre-agresiune din partea victimei. O sa le analizez in continuare pe fiecare.

Exagerarea disconfortului feminin al initierii masculine a curtarii datorita vedetismului victimizarii

Lucrurile valoroase si frumoase pot face obiectul abuzurilor si trebuie protejate in lumea actuala. La fel este si cu frumusetea feminina. Unele dintre feministe au in inconstient exact acest vedetism atunci cand cauta cu lupa semne de hartuire sexuala din partea barbatilor. Plangerea fata de abordari prea dese din partea necunoscutilor sunt intemeiate fata de femeile foarte atractive, starurile de film, muzica, TV, etc. Dar cele mai multe dintre ele s-au obisnuit cu aceasta problema. Ea vine ca revers al medaliei odata cu privilegiile vietii de vedeta. Dar sunt unele feministe care traiesc ambivalent aceasta dorinta de a fi si nu fi abordate de hoardele de fani… Nu vreau acum sa postez astfel de video-uri in care feministe foarte neatractive se plang de abordari prea dese din partea barbatilor. Acestea pot fi gasite in mediul online. Aceste femei sunt nemultumite de modul in care arata si se refugiaza in acest teatralism feminist prin care barbatii se lupta sa ajunga la ele precum masculii in documentarele despre animale. Exagerarea acestor frustrari vrea sa scoata in evidenta acest fals vedetism cu care aceste femei mai putin inzestrate de natura se imbata, crezandu-se un fel de vedete media foarte populare.

Exagerarea disconfortului feminin al initierii masculine a curtarii datorita invidiei fata de usurinta crearii relatiilor heterosexuale

Al doilea imbold psihopatologic este invidia fata de usurinta cu care heterosexualii isi creeaza relatii, in timp ce marginalii sexuali trebuie sa caute mult pana sa gaseasca un partener potrivit. Dupa cum am mentionat aici  , persoanele LGTB au fost si inca mai sunt persecutate. Din aceasta cauza, multe persoane cu astfel de orientari sexuale isi ascund preferintele de teama unor consecinte neplacute. Si aici,intr-adevar societatea trebuie sa isi schimbe atitudinea fata de ei pentru ca astfel creeaza sau intretin conflicte artificiale, intr-o lume si asa conflictuala. In mod natural acest grup de marginali vor dezvolta resentimente fata de normalitatea heterosexuala. Asadar pentru astfel de oameni, un initiator necunoscut al curtarii, care da semne de comportament heterosexual, este vazut supradimensionat ca un criminal sexual chiar daca abordarea lui este discreta si politicoasa. El poate fi un abuzator emotional  daca abordarea este prea explicita, pentru ca nu ii da femeii rol in construirea cuplului si doar el ii decide el construirea. Dar totusi nu este un criminal sexual, precum un hartuitor stradal propriuzis sau un violator, doar pentru faptul ca a initiat curtarea din postura de necunoscut.

Ei bine, aceasta predispozitie resentimentara fata de normali ii poate face pe membrii comunitatilor LGTB sa exagereze frustrarea produsa de acest initiator de curtare Observam aici aceeasi atitudine precum a carcotasilor fata de cuplurile excentrice insele. Dupa cum homofobii ii acuza pe LGTB-isti de raspandirea unui fantasmagoric virus ce converteste lumea la homosexualitate, in acelasi fel si acestia tind la randul lor sa incrimineze particularitatile sexualitatii heterosexuale normale. Un caz special il reprezinta acele feministele radicale in special cele ce practica prostitutia mascata (nu toate feministele radicale o practica). Ele sunt dispuse sa-si asume aceste riscuri ale abuzurilor emotionale urmate saririi etapelor traditionale ale curtarii atunci cand urmeaza o recompensa financiara sau de alta natura. Insa se dau agresate sexual atunci cand un barbat incearca un semn discret de curtare specific etapei a doua, precum complimentul sau salutul.

Asa ceva nu este ceva neobisnuit pentru isteroizi in general; si cu asta trec la un alt tip de invidie pe heterosexuali din postura de heterosexual. Tulburarea de personalitate de tip histrionic se poate asocia si cu o orientare sexuala de atractie spre acelasi sex. Insa de cele mai multe ori se suprapune peste o atractie normala, heterosexuala, daca poate fi numita astfel in cazul lor. In ambele cazuri exista un comportament histrionic de forma explicit oedipiana. Am descris pe scurt psihopatologia isteroida aici  , sau aici  , dar recomand lecturarea unor descrieri si mai detaliate din tratatele de psihopatologie. Exista o dorinta inconstienta a fondului psihopatologic isteric, de a patrunde ambivalent in alte cupluri. Apetitul isteroidelor de a sta in pragul usii cuplurilor sudate este varianta „de cuplu” a comportamentului seducator pe care ele il practica fata de persoanele ce nu au viata de cuplu. Ele nu doresc neaparat o relatie cu barbatul din acest cuplu cat mai curand interpunerea intre cei 2, precum copilul cu parintii. Putem vorbi aici despre un adevarat voaiorism cenestopat (sintagma este poetica, nu stintifica). Daca voaiorimul ad litteram specific sexualitatii masculine are satisfactia privirii de la distanta al cuplului, dimpotriva, voaiorismul isteric intra deja in cuplu precum creaturile din halucinatiile cenestopate ale psihoticilor care sunt resimtite in interiorul corpului. In acelasi fel isterica se instaleaza ca o capusa afectiva in relatia celor doi, sugand seva fericirii lor si lasand in urma o senzatie de mancarime in cuplu ce se poate transforma in buba, daca e scarpinata. In acest caz, isterica poate interpreta in mod disproportionat cel mai mic semn de afectiune al barbatului sau chiar femeii din acest cuplu ca fiind o incercare de hartuire sexuala a sa…

Exagerarea disconfortului feminin al initierii masculine a curtarii datorita justificarii propriului sadism

In sfarsit, cel de-al treilea imbold psihopatologic de exagerare a disconfortului initierii curtarii consta in justificarea propriului sadism, asa cum l-am descris in articolul anterior. Acest mecanism social de manipulare s-a practicat la nivel inalt in Evul Mediu si chiar mai aproape de zilele noastre prin pedepsele publice chinuitoare (suplicii) sau prin acuzatiile delirant-colective la adresa femeilor necasatorite sau indezirabile, carora li s-a pus eticheta de vrajitoare. Observam aici un mecanism psihic interesant de justificare a propriilor tendinte abuzive si chiar criminale prin implantarea de probe acuzatoare tintei. Acestea demonstreaza o falsa agresiune anterioara a victimei si justifica apoi un raspuns de pedeapsa (obiectivare) a acestor predispozitii maladive. (Vezi documentarul meu ulterior "Sadismul in politica internationala" ! ).

In acelasi fel, orice feminista radicala cu tendinte psihopatologice sadice (si nu numai) tinde sa isi justifice agresiunea asupra cuiva prin crimele facute de altii pentru care el este facut responsabil. Feminismul in general respinge pe buna dreptate argumentul blamarii victimelor la care recurg abuzatorii emotionali si criminalii sexuali. Insa feministele radicale recurg la acelasi mecanism de manipulare in ceea ce priveste barbatii normali asupra carora isi exercita sadismul. Orice agresiune a feministelor radicale asupra vreunui barbat plapand si inofensiv este apoi justificata prin crimele pe care ceilalti le-au comis in trecut sau in alte locuri asupra altor femei. Observam aici mai intai o razbunare personala in numele acelor femei agresate pe niste barbati carora li s-au pus in carca crime ce nu le-au comis. Adica exact argumentul blamarii victimelor folosit de criminali sexuali impotriva femeilor. Acest mecanism de manipulare prin diabolizare si atac s-a folosit in scop politic la nivel de grup social in presupusa democratie moderna, pentru a convinge masele sa accepte planuri profund „nedemocratice”* impotriva lor.

Vedetismul ideologic si narcisismul

Acest conflict intre marginalii LGTB si grosul normalilor a plecat de la ultimii in istorie. Dar iata ca si primii dau semne de apetit pentru abuzuri. Eu tind sa le iau apararea mai mult acestora, pentru ca in general marginalii sunt mai putin aparati. Plus ca greselile comise din postura de victima sunt mai scuzabile. Din acest punct de vedere voi milita mereu pentru stoparea presiunii la care marginalii in general sunt supusi.

Dar asta nu ma face sa tolerez nici abuzurile la care pot recurge victimele. Prejudecatile traditionale la adresa comportamentelor sexuale excentrice care nu afecteaza pe ceilalti (asadar exceptand sadismul si pedofilia) nu trebuie inlocuite cu persecutii la adresa heterosexualilor in general si traditionalilor. De exemplu, propunerea initierii exclusiv feminine a curtarii vrea mai mult sau mai putin declarat sa extirpeze comportamentul traditional al precurtarii din cultura umana, asa cum l-am descris eu aici si aici . Si asta dezavantajeaza si femeile deopotriva. Ea creeaza un dezavantaj socio-politic pentru cei care isi doresc sa fie intr-o relatie insa nu au una, dupa cum am aratat aici in detaliu. In loc sa-si plieze discursul politic si pe aceste grupuri si sa le ia in considerare, feministele radicale recurg mai curand la atitudini dictatoriale in dezbateri, de excludere a oponentilor prin discurs unilateral.

Pentru ele nu exista dezbatere publica pe baza acestui subiect ci doar razboi ideologic. Oponentii ideologici sunt vazuti ca niste dusmani ce trebuie nimiciti. Oricine are idei contrare este intampinat cu injurii si scandal. Ele declara despotic ca initierea de curtare din partea unui barbat este viol sau hartuire sexuala iar cine se impotriveste decretului lor trebuie excomunicat sau desfiintat ca purtator de opinii. Aceste femei nu fac dovada ca accepta mentalitatea de protectie a drepturilor dezavantajatilor social. Ele iau astfel locul celor ce persecutau in trecut pe cei din categoria din care fac parte ele insele. O astfel de atitudine poate fi folosita in mod paradoxal impotriva comunitatii LGTB, care a fost acuzata pe nedrept ca fiind corupatoare sau agresiva.

Doar pentru faptul ca impun despotic aceasta ilegitima revolutie a initierii curtarii, feministele radicale si chiar unele feministe moderate s-au imbatat cu ideea narcisista de a se crede niste supraoameni care creeaza noi legi pentru muritori. De aici si atitudinea lor aroganta fata de traditionalisti, care seamana cu cea a cercetatorului fata de subiectii sai pe care ii observa de la inaltimea impartiala a lui Dumnezeu. Militantismul lor vehement ia pe alocuri forma de elitism revolutionar prin care se intrevede axest puternic narcisism specific constitutiei psihopatologice de tip histrionic. Aceasta doza consistenta de narcisism (isteric) in personalitatea femeilor ultraliberale le face sa sparga regulile traditionale premergatoare curtarii si sa impuna de la sine reguli noi precum un legiuitor atotputernic.

Am detaliat aici fenomenul „regretului de dimineata”, aflat in continua crestere in societatea occidentala. Am precizat in acel articol ca exista o situatie de viol asupra femeilor, atunci cand la petreceri li se pun in bautura substante psihoactive pentru a-si pierde cunostinta. Dar, pe langa aceasta crima, prostituatele mascate au gasit o bresa spre a scoate niste „despagubiri” in urma unui astfel de artificial „regret de dimineata”; dupa ce in prealabil se duc in locuinta unui barbat sau la petreceri deoscheate cu anturajul si accepta asumat si constient consumul de substante psihoactive cu el sau in grup, ce duce la euforie si apoi la sex, ele depun apoi plangeri de viol a doua zi. In urma acestor plangeri multi barbati se aleg cu condamnari in urma carora platesc despagubiri. Asa ceva este deja o afacere facuta premeditat de aceste femei. Cum pot ele sa pretinda ca lupta pentru siguranta femeilor, victime ale violului facut prin alterarea bauturilor femeilor, cand ele scot beneficii materiale tocmai prin exploatarea fianciara a acestei drame? Desigur ca interesul lor este ca aceste violuri sa se intample cat mai des pentru ca plangerile lor sa fie cat mai credibile.

Pe langa acest interes de foloase materiale necuvenite specifice prostituatelor mascate, in lumea occidentala a aparut sa devina din ce in ce mai activa predispozitia sadica razbunatoare a feministelor radicale pe normalitatea biologica. Ele nu sunt interesate neaparat de despagubiri financiare, desi nu le-ar refuza. Principalul lor scop este pescuirea de barbati care accepta sa aiba relatii sexuale cu femei toropite sau euforice in urma consumului de substante psihoactive. Astfel de iesiri la sfarsit de saptamana urmate de relatii sexuale pasagere e practicat de multe femei heterosexuale occidentale. Ele au renuntat la viata sexuala monogama de familie in favoarea unor astfel de experimentari. Situatia e convenabila si pentru femei si pentru barbati si exista un cod de semne si gesturi pentru consumarea acestor relatii de weekend. Ei bine, feministele radicale cu tendinte sadice s-au infiltrat inclusiv in aceste relatii oneste de acord reciproc. Ele simuleaza starea de euforie si seduc pe barbatul victima pentru a-l pedepsi apoi prin false acuzatii de viol doar pentru ca a facut ce face un mascul normal atunci cand o femela i se ofera. Plangerile lor penale asupra barbatului ce accepta avansurile unei femei euforice pretind ca astfel de relatii pasagere sa nu se mai intample. Asa ceva este parte din ideologia lor eronata.

In acest caz trebuie analizat activismul ei pe retelele de socializare si anturajul. De obicei aceste femei nu au avut relatii de cuplu de lunga durata cu barbatii, si fac scandaluri precum cele descrise de mine aici . E foarte dubios ca o astfel de femeie, care face scandaluri publice cand un barbat ii deschide usa sau cand ii ofera locul in mijloacele de transport in comun, ajunge la un moment dat sa petreaca cu barbati necunoscuti si apoi in patul lor. Nu se poate ca o femeie sa faca cate o acuzatia de viol de „regret de dimineata” odata la cateva luni. Nu se poate ca ea sa nu invete nimic despre cum sa se protejeze pe viitor in fata acestor abuzuri, in totala contradictie cu violurile reale, care le fac pe femei foarte precaute.

Militantismul lor vehement face ca miscarea feminista sa devina mai vizibila, ceea ce este benefic. Eu insumi pot spune ca am scris acest text in urma unor astfel de dezbateri. Si o sa arat in ultimul articol al acestui capitol in detaliu care sunt principalele idei pe care le datorez feminismului radical. Insa consider ca principial aceste excese de sexism inversat fac rau atat feminismului cat si comunitatii LGTB. Faptul ca unii barbati nevinovati de aceste crime sau abuzuri cad prada acuzelor lor, arunca o lumina negativa asupra intregii miscari feministe. Modul in care pun ele problema o arunca intr-o zona dubioasa. O astfel de vehementa lipsita de strategie ii face pe unii sa creada ca problemele reale ale femeilor n-ar exista deloc, in raport cu acuzele acestor femei lipsite de fundament moral sau juridic. Iar acest lucru ii fac pe adevaratii criminali sa-si frece mainile de satisfactie si sa continue.

Nu mi-am propus prin acest text sa pun sub lupa intreaga ideologie feminista, ci doar pe cea pe care o consider derivata direct sau indirect din factorul psihopatologic. In urmatorul articol voi analiza alte cateva astfel de repere ale feminismului in general (moderat) influentate de psihopatologia feminismului radical.

*Cele mai concludente exemple in epoca moderna mi se pare atitudinea ostila a Statelor Unite fata de Japonia, fara nici un fel de justificare faptica, al carui scop a fost inceperea celebrului razboi. In urma unei lungi campanii de presa ostila, japonezii au raspuns si ei prin atacul de pa Pearl Harbor, urmat de bombele atomice americane de la Hiroshima si Nagasachi care au ingenuncheat in cele din urma Japonia. Celalalt caz este cel al miscarii religioase Rajneesh, care a cumparat un teren departe de civilizatia si a construit acolo un oras. Pentru ca risca sa atraga multi adepti si sa afecteze economia prin lipsa lor de „libertate de a-si sluji stapanii”, oficialitatile au inceput o campanie de defaimare in presa a acestor oameni, desi nimeni nu-i intalnise si nu-i vazuse. La fel ca si in cazul Japoiniei, dupa o astfel de presiune mediatica greselile au aparut, bun prilej pentru autoritati de a anihila miscarea si a-l expulza pe guru Osho din SUA.

Gabriel Baldovin