5.2. Psihopatologia si etiologia feminismului radical

5. Feminismul ca reactie la crimele si abuzurile emotionale impotriva femeilor

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

5.2. Psihopatologia si etiologia feminismului radical

Sunt convins ca majoritatea cititorilor si-au manifestat dezacordul fata de unele manifestari ale feminismului radical expuse anterior in acest studiu. O sa descriu mai jos si alte cazuri. As vrea insa sa intelegem etiologic aceste excese si sa nu ne repezim spre o judecata pripita, de damnare a feministelor radicale. De fapt, orice forma de psihopatologie are in cauzalitatea sa anumite abuzuri suferite individual sau transgenerational. Tulburarile psihice in general vin de la traume anterioare. Iar, de obicei la capatul acestui lant cauzal se afla razboiul, sclavia si alte traume de acest gen. Societatea traditionala are la baza cultura razboiului, pe care feminismul in general o numeste deformat „cultura a violului”. Nici cea industriala moderna si cea digitala contemporana nu s-a desprins total de amenintarile si punerea in act a crimelor produse de superioritatea armelor.

Dupa ce facem asta o sa avem mai multa empatie fata de excesele lor sau orice fel de forma de manifestare psihopatologica. Am aratat in articolul anterior faptul ca feminismul moderat este justificabil, si ca diferenta dintre ele si cel radical consta doar in faptul ca solutiile propuse de feministele radicale sunt fie prea discrimantorii fata de barbati, uneori din nestiinta sau din resentiment psihopatologic. Chiar daca sunt un adversar politic al feministelor radicale, personal nu ma consider anti feminist-radical, doar ca vad solutie psihoterapeutica si de evolutie si organizare a vietii personale pentru problemele lor mai curand o chestiune politica in care sa fie implicata intreaga comunitate sau societate.

Asadar, trebuie sa fim foarte atenti cu antifeminismul care este o mentalitate in general razboinica si misogina. O societate razboinica devine anti-pacifista in mod automat. Si, prin asta ea devine si anti-feminina. Amenintarile pe care razboinicii si le adreseaza unii altora conduc la distorsionari libidinale fie prin hiperlibido fie prin predispozitia pentru sexualitate excentrica. Libidoul hiperactiv este cea mai usoara dintre aceste forme de pervertire masculina a sexualitatii, dupa cum am aratat aici . El aduce discrepanta libidinala cu partenerele, creandu-le sentimentul de a fi folosite ca niste obiecte neinsufletite. Apoi, excentricitatea ajunge la atractia maladiva pentru sex anal mai curand decat pentru sex normal, in special de cei ce activeaza in institutii represive, dupa cum am aratat aici  si despre care am facut un vlog aici.

Si, in sfarsit, apogeul psihopatologizarii libidoului masculin este cel al satisfactiei maladive in a produce suferinta fizica , pana la moarte partenerei. In toate aceste situatii femeile trebuie sa suporte o viata sexuala prea intensa sau prea excentrica, ceea ce e lipsita de satisfactii pentru ele.

Karen Straughan sustine intr-unul din video-urile sale ca femeile ar trebui sa suporte o viata sexuala mai intensa a sotilor pentru ca si ei le aduc mai mult confort material, fiind creatori de civilizatie. Ea vede casatoria ca un contract intre disponibilitatea masculina de a produce mijloacele de trai pentru familie si cea feminina de a aduce pe lume copii. Un astfel de contract insa seamana foarte bine cu cel social al lui J.J. Rousseau; toata lumea vorbeste de el dar nimeni nu l-a vazut sau semnat. Intr-adevar exista un contract la primarie de acord de casatorie, dupa cum un acord de iubire vesnica la biserica/moschee sau ce templu o fi. Dar pe nicaieri nu se specifica un astfel de schimb economic, desi el se subintelege intrucatva. Cu toate astea, acest mod traditional de a vedea casatoria practic transforma femeia in prostituata, daca ea nu consimte la o viata sexuala mai intensa, in acord cu libidoul sotului. Iar daca acceptam asa ceva atunci orice femeie ar putea fi violata si compensata apoi printr-o suma de bani, echivalentul a acestor servicii pe piata libera a sexului.

Si lipsa de concordanta a intensitatii libidoului e cel mai mic dezavantaj al unui astfel de contract. Un libido psihopatologic precum predispozitia spre sexualitate excentrica precum cea sadica nu poate fi satisfacut de vreun contract dupa cum nu putem accepta ideea de abuz fizic compensat prin privilegii, desi el mai este practicat. Din alt punct de vedere, o acceptare absenta a unui astfel de libido este una dintre cauzele distrugerii atractiei si dragostei din interiorul casatoriei. Fiecare poate vedea pe pielea lui valoarea unui astfel de „contract”, cand partenera decide sa divorteze. Si nimeni n-o poate impiedica, pentru ca contractul poate fi oricand reziliat, in ciuda „acordului” si senzatiei de cinstit targ initiale.

Apoi, conform aceleiasi logici al concordantei libidinale sau autoinhibarii celei masculine spre a se concorda cu cea feminina, dar intoarsa invers, se poate justifica si cautarea unui partener potrivit propriului libido. Feminismul isi reclama in mod justificat dreptul de a-si alege o viata sexuala conform cu propria constitutie libidinala, fara a suferi vreun prejudiciu pentru asta. O astfel de cerinta este perfect justificabila. Din aceasta cauza am fost si voi fi mereu in favoarea experimentarii sexuale a partenerilor inainte de casatorie. Libidoul feminin foarte rar produce crime sexuale precum viol sau pedofilie. Exista un drept fundamental al omului de a-si alege partenerul si de a exclude comunitatea din viata personala a individului, atata timp cat nu se comit crime*.

Istericele si persoanele cu orientare sexuala excentrica au suferit grav in secolele trecute si inca sufera si astazi mai mult sau mai putin de damnarea societatii. Cu unele exceptii, acest gen de femei au fost persecutate sau inferiorizate constant de-a lungul istoriei. In Evul Mediu istericele erau frecvent arse pe rug sub acuzatia de vrajitorie. Despre riscurile la care se expun prostituatele am scris mai pe larg aici  . O buna parte din injuraturi folosite si astazi pe larg in societate tind sa demonizeze preferintele sexuale excentrice, in special daca ele sunt practicate de femei. Ca manifestari psihice, injuraturile sunt ritualuri primitive manifestate in timpurile moderne prin care se intrevede modelul social salbatic de eliminare a marginalilor pe criterii de demonizare a sexualitatii lor excentrice.

In secolul al XX-lea au existat marsuri de condamnare a orientarilor sexuale diferite, incalcand acest drept normal pentru societatea democratica de a alege persoana sau persoanele potrivite cu propriul libido pentru viata intima. Din pacate comunitatile LGTB sunt inca persecutate inclusiv in tarile cu mare libertate individuala. Ca membre ale comunitatii LGTB, lesbienele au fost si inca sunt persecutate de grosul societatii, precum toti membrii acestei comunitati. Astfel de practici sunt bazate pe o viziune medievala despre psihologie si psihopatologie. Predispozitia majoritarilor spre inginerie sociala si eliminare a marginalilor este o incitare la crima. Desi se considera „normali”, ei totusi isi aroga acest titlu doar pentru ca sunt majoritari.

Putem vedea in excesele feminismului radical de astazi o reactie seculara la persecutiile la adresa femeilor necasatorite din trecut, considerate vrajitoare. Chiar si femeile normale au fost eliminate pentru astfel de acuzatii. Durerea lor de atunci se regaseste astazi in psihicul acelor militante vehemente care cer lucruri imposibile sau absurde de la societate astazi. Iata ca exista un spectru de abuzuri si crime la adresa femeilor care le face sa fie feministe. Militantismul lor nu se datoreaza unei predispozitii genetice spre vaicareala, asa cum crede Karen Straughan la inceputul acestui video . De aceea ii invit pe antifeministii onesti la un moment de reflectie fata de acest aspect care se regaseste in comportamentul celor mai vehemente si radicale feministe. Poate ca acele crime savarsite in trecut in numele unei justitii absurde ne va da de gandit astazi cand societatea contemporana foloseste aceeasi justitie pentru a elimina din patrimoniul speciei umane pe marginalii economici.

„Identificarea cu agresorul” si discriminarea inversa dezvoltata de feminismul radical

Persecutia practicata de normalitatea culturala asupra acestor comportamente sexuale excentrice nu a putut fi dusa pana la capat. Sunt multi care au scapat acelei prigoane, dar carora le-a ramas trauma in fondul psihopatologic. Aceste experiente persecutorii seculare s-au sedimentat in propria lor constiinta autoacuzatoare. Asa ca aceste femei au dezvoltat sau au primit pe cale culturala un puternic sentiment de autoinvinovatire, ceea ce implica o discordanta mai mare sau mai mica intre stima de sine si particularitatile libidoului lor. Orice fel de predispozitie spre excentricitate face obiectul confruntarii cu acest supraeu acuzator, dupa cum si viceversa e la fel de valabila.

Prin urmare se poate deduce de aici pe de o parte o predispozitie spre conflict cu normalitatea sociala, care tinde sa le condamne in virtutea obisnuintei. Ca orice victime care gasesc puterea sa riposteze, si femeile pot cadea in excese. In general supraavantajele cerute de feminismul radical pentru femei sunt mai mult benefice pentru factiunea dura a feminismului constituita din unele lesbiene, prostituate ascunse si isteroide, decat pentru femeile normale. Exemplu sta aici teoria consimtamantului pentru salut sau cu cea a initierii exclusiv feminine a curtarii, pe care le-am analizat in detaliu sub aspectul exterior, socio-functional in capitolul anterior .

Militantismul vehement al incriminarii initierii curtarii de catre un barbat si sustinerea initierii exclusiv feminina a ei este si o contracarare a acestui sentiment de vinovatie incorporat in sine dinspre oprobriul social traditional venit din exterior. De asemenea, predispozitia conflictuala cu majoritatea se poate manifesta prin aplicarea sau conceperea unor pedepse prea aspre pentru anumite fapte. Rezultatul acelor abuzuri se regaseste astazi in acest feminism radical, care se raporteaza la majoritate in mod conflictual, fie pasiv, fie activ. Dar, odata cu libertatile si drepturile venite cu societatea contemporana, aceste persoane au ajuns sa practice o discriminare inversa, dupa cum voi arata intr-unul din articolele urmatoare. Psihanaliza a descris „identificarea cu agresorul” ca fiind acel mecanism psihic prin care cel abuzat anterior capata premisele pentru a deveni el insusi un tiran abuzator cu cei mai slabi decat el.

Exemple de agresivitate inceputa de feministe radicale

O sa dau in continuare cateva exemple din care se vede cum femeile cu comportament sexual excentric tind sa devina abuzive. Dupa ce au fost discriminate in trecut, o parte din aceste categorii sociale au inceput sa dezvolte recent atitudini de inferiorizare a heterosexualilor si traditionalilor. Din ele se poate deduce cum Complexul lor de Inferioritate s-a convertit la unul de Superioritate.

Repostez acest video pe care l-am dat ca exemplu anterior:



Indiferent daca acest video e autentic sau nu, el descrie un lucru ingrijorator care se intampla frecvent in excesele unor feministe radicale. Fie ca mimeaza feminismul radical sau chiar e feminista radicala genuina, femeia din acest video devine ea insasi o hartuitoare stradala asupra acelui barbat, folosind un limbaj injurios tipic si sarind direct la bataie.

Alunecarea spre agresivitate a feministelor se poate vedea si in video-ul de mai jos, realizat in 2017, la Catedrala Metropolitana din Buenos Aires, Argentina, cu ocazia zilei internationale a femeii.



Nu subscriu la ideile anti-avort al Bisericii. Femeile au fost intr-adevar victime ale culturii discriminatoare practicate timp de milenii inclusiv de religii. De obicei militantii antiavort sunt primii violenti in aceasta dezbatere, deoarece majoritatea lor sunt adeptii unei mentalitati traditionale, conservatoare. Insa in acest video se vede cum, feministele insele au fost primele care au devenit violente fata de cei care aveau idei diferite. In ciuda ideilor sale care limiteaza drepturilor femeilor, un astfel de militant e totusi pasnic, fiind coplesit de lovituri venite din partea feministelor radicale, si fara dezaprobarea gesturilor lor din partea celor moderate.

E posibil ca intre feministe sa fie infiltrate agente care se comporta violent si escaladeaza situatia spre violenta. Autoritatile unor state cu tendinte dictatoriale recurg constant la asa ceva pentru a-si justifica propria violenta asupra protestatarilor si a suprima dreptul democratic la protest si intrunire. Dar nu vedem feministe care sa le opreasca pe cele agresive in a-l lovi pe acel barbat. Cele mai multe feministe nu sunt violente, iar marsurile LGTB sunt pasnice. Insa exista intre ele acea minoritate feminist-sexista care le seduce pe multe prin combativitate, si care se manifesta uneori exact asa fata de cei mai slabi. Desigur, aceste situatii sunt rare, precum si cazurile de viol al femeilor asupra barbatilor. Dar totusi ele exista, si trebuie recunoscute ca exemple negative de distorsionare radicala a feminismului

Feminismul poate deveni ultraradical atunci cand propune masuri de pedepsire drastica a barbatilor pentru ca ar fi in totalitate violatori. Repostez aici propunerea feministei ultraradicale Jenny McDermott ca femeile sa ucida pruncii de sex masculin pentru ca femeile viitorului sa scape de opresiune.



De asemenea, sa ne reamintim de declaratia lesbianei Julie Bindel, cum ca ar pune pe toti barbatii intr-un lagar de concentrare  . Astfel de propuneri vin de la ideea cum ca toti barbatii ar fi violatori sau ucigasi de femei, deci se incadreaza in feminismul radical. Dar pentru ca a propus si o masura represiva fata de toti barbatii, ea a devenit chiar ultraradicala. Voi continua descrierea psihopatologiei feminismului radical si in urmatorul articol.

* Celebra deja idee cum ca paradele gay ar „seduce” copiii spre a deveni gay si ca i-ar indoctrina se bazeaza mai intai pe o supradimensionare a rolului informatiei in determinarea orientarii sexuale. O astfel de idee e absurda deoarece, daca ar fi adevarata, atunci toata lumea ar fi heterosexuala. Exista doar cateva informatii despre sexualitatea homosexuala si o multime de informatii despre cea heterosexuala. Filmele, reclamele , revistele abunda de sexualitate heterosexuala. Apoi aceasta idee vine de la predispozitia ceva mai avansata a multora dintre cei ce o sustin spre atractie fata de acelasi sex. Conflictul din ei cu privire la aceasta alegere este apoi proiectat in exterior si se manifesta prin furie si greata fata de homosexuali si miscarea LGTB.

Gabriel Baldovin