4.11. Riscul interzicerii comunicarii dragostei spirituale de catre teoria initierii exclusiv feminine a curtarii

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii.

4.11. Riscul interzicerii comunicarii dragostei spirituale de catre teoria initierii exclusiv feminine a curtarii

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

Dragostea spirituala si manierele elegante

Refuzul femeii de a accepta orice fel de dragoste, indiferent de cat de spirituala ar fi, este justificat atat biologic cat si cultural. In primul rand, conform cu principiul selectiv al instinctului sexual feminin, oricarei femei trebuie sa ii fie protejat dreptul de a refuza activitatea sexuala sau apropierea emotionala la solicitarea unei alte persoane. Apoi, conform brumei de libertate pe care societatea civilizata o promite cetatenilor, oricarui om trebuie sa ii protejat dreptul de a nu-si oferi trupul pentru interesele cuiva anume. Orice fel de institutie sau instanta sociala organica ce incearca sa forteze consimtamantul unei persoane, fie prin mijloace deschise, fie prin manevre de inginerie sociala avansata, comite un abuz.

Dragostea aratata unei femei este o posibila cale de intemeiere a unei relatii amoroase cu ea. Insa doar ea, si traita mai mult sau mai putin intens, nu e suficienta pentru a forma un cuplu cu persoana iubita. Celebrul aforism lansat de filosoful, Augustin a „Iubeste si fa ce vrei!” nu mai are acoperire in epoca zilelor noastre. Numeroase exemple din zilele noastre au aratat ca trecerea de la afectiune la abuz se poate face foarte usor. Casanova si Don Juan sunt niste trubaduri mereu indragostiti, dar care lasa in urma lor ruine emotionale. Iar femeile au dreptul normal de a nu consimti la productiile lor mai mult sau mai putin sincere. Casanova mimeaza dragostea prin cateva versuri luate de prin autori necunoscuti, din care reiese ridicarea femeii pe piedestalul curtarii, si apoi o invita in pat. Asa ceva nu este o dragoste spirituala, ci una cat se poate de brutala, instinctuala ornamentata cu ambalaj spiritual. Insa dragostea spirituala se datoreaza tocmai inhibarii acestei laturi brute a instinctului sexual masculin.

Existenta unui astfel de sentiment de dragoste spirituala fata de o femeie nu poate conduce la formarea automata a unui cuplu cu ea. Dar, in acelasi fel, nici interzicerea comunicarii ei, asa cum sustine propunerea initierii exclusive feminina a curtarii, nu se sustine. Exceptie de aici face, evident, comunicarea unor astfel de sentimente catre o persoana casatorita. Asa ceva incalca regula universala a izolarii afective data de semnul inelului/verighetei. Comunicarea explicita a sentimentelor de dragoste spirituala fata de o persoana izolata de institutia casatoriei este o incalcare grava a normelor sociale. Doar in acest caz initierea exclusive feminina a curtarii este pe deplin indreptatita. Stim foarte bine ca adulterul s-a intamplat in trecut si se intampla constant si in zilele noastre. Consecintele unor asemenea fapte pot fi tragice, desi, din punctul meu de vedere adulterul este normal in anumite cazuri. Sunt unele casatorii care se rutineaza pana dincolo de punctul de a fi revigorate cu flirturi sporadice. Pentru acest gen de relatii de cuplu cea mai buna revigorare este chiar divortul. Insa parerea mea e ca decizia divortului trebuie sa vina direct de la membrii cuplului casatorit, fara influenta unor terte persoane. Regulile precurtarii trebuie modificate in acest caz catre o minima actiune a barbatului.

Insa, daca femeia nu e angajata intr-o relatie stabila, atunci comunicarea dragostei spirituale catre ea nu trebuie interzisa. Dupa cum am spus in articolul anterior, comunicarea ei pe de o parte incalca etapa a 3-a a precurtarii deductibila din codul bunelor maniere. Intr-adevar, comunicarea acestor sentimente contrazice principiul discretiei, exprimat in articolul acesta. Dar, pe de alta parte astfel de comportament intareste principiile sale, ridicand femeia iubita deasupra propriei persoane. Asa ca, la nivel principial, codul bunelor maniere nu este incalcat, ci intarit in spiritul sau. Nici daca dragostea nu e suficient de spirituala, comunicarea ei nu trebuie interzisa. Am aratat in acest articol  de ce nu exista suficiente argumente juridice pentru asa ceva. Incalcarea regulii a 3-a premergatoare curtarii este un gest de lipsa de maniere elegante, insa asa ceva nu poate fi incriminabil.

Propunerea de initiere exclusive feminina a curtarii e venita fie de la o mentalitate prea emotionala, fie de la una prea mercantila

Principalul argument pentru instituirea initierii exclusiv feminine a curtarii ca noua norma sociala este acela ca ar stopa crimele sexuale si abuzurile emotionale. Daca interzicerea comunicarii ei ar duce la stoparea acestora atunci propunerea aceasta ar fi justificata. Insa am aratat in acest articol  faptul ca o astfel de masura nu rezolva aceste probleme, conform cu rolul sau declarat. Chiar daca nu a fost suficient de clar, totusi codul bunelor maniere le-a interzis deja inainte, dar fara succes. O alta norma precum aceasta n-ar avea mai mult succes decat acest cod sustinut de inaltele clase ale societatii. Pe langa acest esec, interzicerea printr-un fel sau altul a acestui sentiment este un atac la adresa spiritualitatii umane insasi. Interzicerea exprimarii acestor sentimente, prin mijloace mai mult sau mai putin fanteziste, este un gest de rigiditate aflat la extrema opusa.

Dragostea vine in mod invariabil si cu o doza mai mare sau mai mica de suferinta. Amorul este in general un joc dureros, din punct de vedere afectiv. In urma sa raman inevitabil inimi cicatrizate. Si asta nu neaparat datorita libertatilor unui grup social anume de a-si abuza semenii. Dragostea in general este o pacaleala a insasi naturii pentru a ne face sa perpetuam specia. Dupa ce instinctul reproducator este satisfacut, si urmasul s-a maturizat, dispare si dragostea cu care el este ornamentat. Dragostea este un joc de noroc pe care fiecare il accepta sau refuza dupa propriul lui tipar emotional. Aceasta optiune nu trebuie sa faca obiectul interventiei vreunei institutii. Pe de o parte ranile ei au fost mereu mari in intreaga istorie, si unii dintre cei aflati la o varsta inaintata nu vor sa o repete. Dar pe de alta parte si fericirea produsa de ea este de neegalat. Majoritatea, fie barbati sau femei, sunt dispusi/ dispuse sa accepte acest risc pentru castigul unei experiente de neuitat. Pentru toti propunerea initierii exclusiv feminine a curtarii este una restrictiva.

Sunt femei care accepta aceasta propunere tocmai datorita suferintei din dragoste de care au avut parte. Unele feministe radicale insele s-au radicalizat tocmai datorita trecerii consecutive prin aceste stari de fericire maxima urmata de dezamagire crunta. Propunerea initierii exclusiv feminine a curtarii are sens pentru ele conform proverbului „sa te mai vad cand oi zice eu”! Adica niciodata. Aceste temeri de noua suferinta aduc cu sine un adevarat stoicism moral pentru unele femei. De aici si alunecarea lor in extrema opusa, sustinand ca dragostea spirituala ar trebui blamata ca neautentica sau chiar incriminata ca predispozitie pentru abuz. Insa ea nu va putea fi niciodata eliminata de cateva prevederi legislative sau prin schimbarea bunelor moravuri. Desigur, urmand analogia, nici fericirea produsa de dragoste nu va putea fi nici supradimensionata si nici redusa de asemenea prevederi ale normelor sociale.

Dar o buna parte din feministele radicale (si chiar din barbatii care le sustin ideile) nu cunosc asa ceva. Ele nu trait deformat atasamentul matern in familiile lor si nu-l pot aplica armonios in relatiile amoroase la nivel de femei adulte. Interzicerea din principiu a comunicarii acestui sentiment exclude apriori existenta sinceritatii sale, conform cu prejudecatile feminismului radical despre „caracterul dizgratios” al barbatilor. In ciuda unor simulatori de tip Casanova, exista barbati care traiesc asa ceva. Propunerea in cauza are la baza o falsa (uneori ipocrita) premisa cum ca asa ceva n-ar exista. Sunt unele femei care nu cunosc asa ceva si nu vor sa il cunoasca, pentru ca nu sunt interesate de relatii heterosexuale si nu ii ofera unui barbat sansa sa il comunice. Insa atat isteroid-seducatoarele cat si prostituatele ascunse il stiu foarte bine. Ele chiar cauta sa-l pescuiasca si sa-l exploateze istero-afectiv sau financiar. E trist ca ele nu pot trai inestimabilul sentiment pe care asa ceva il presupune si se rezuma la simptomatologie de contracarare psihopatologica si interese mercantile.

Din primul moment de cand am auzit de propunerea lor de m-a frapat caracterul ei mercantil. Intr-adevar, daca ne gandim doar la crimele si abuzurile emotionale asupra femeilor, interzicerea in mod mercantil a oricarei initieri masculine a curtarii, fie ea discreta, fie explicita, ar fi justificata. Insa, pusa in fata unui astfel de sentiment spiritual, ea pare ca intalnirea dintre filosoful sau artistul excentric cu autoritatile in societatile dictatoriale. Fie ca se numeste consimtamant pentru salut sau compliment, sau initiere exclusiv feminina a curtarii, o astfel idee lasa sa se intrevada o seaca mentalitate de schimb: imi dai ceva ca sa-mi faci ceva sau sa-ti fac eu tie altceva. Da, schimbul economic a adus o umanizare a societatii omenesti, spre deosebire de cultura razboinica a jafului. Daca il comparam cu perioada primitiva si clasica, schimbul industrial este mai uman. Dar relatiile dintre sexe si dragostea in general trebuie mai mult decat o negociere intre „iti fac ceva” si „imi faci altceva”.

Mentalitatea schimbului economic este mult prea birocratica si prea impersonala pentru ceea ce ar trebui sa fie o relatie afectiva dintre doi oameni. Si imi pare rau pentru cei/cele nu au experimentat asta inca de mici in familiile lor. Cred ca au pierdut mult mai mult decat le-ar putea da vreodata o astfel de implementare a acestei noi reguli de politete. Psihanaliza a descris detaliat problemele unui prea mare atasament matern. Iata ca acesta este un exemplu de dezechilibru emotional datorat unei prea mari detasari de mama, fie prin neglijenta fie prin contracarare a unui atasament prea puternic. Lumea se plange in general de „complexare” in fata unei astfel de situatie insa in acest caz complexul (matern) in doza normala este bun pentru consolidarea relatiilor afective.

Propunerea initierii exclusiv feminina a curtarii in raport cu cultura

Mai mult decat atat, cultura traditionala a dragostei insasi mai nou este pusa in fata unui nou tip de iconoclasm de aceste norme prea radicale. La nivel de elite culturale au existat sporadic astfel de sentimente de razvratire culturala. Ionoclasmul (propriuzis) din epoca bizantina sau cea moderna de la inceputul secolului al XX-lea, au fost astfel de momente radicale in istoria culturii. Insa acest tip de refuz radical al traditiei au fost doar etape trecatoare. Traditia a fost si va fi o parte importanta a culturii, asa ca nu poate fi stearsa cu buretele in mod radical. Reintoarcerea la formele uitate (s-a numit la un moment dat „postmodernism”) a fost o solutie constanta odata cu intrarea in desuet a unui curent sau unei mentalitati care si-a epuizat formele de exprimare.

Exista intr-adevar situatii in care anumite gesturi din cultura traditionala sunt dubioase relativ la normele sociale ale curtarii. De exemplu scena printului care o readuce la viata pe „Alba ca zapada”, in basmul cu acelasi nume, are un sens pentru cultura traditionala; fiind o figura regala, si personajul feminin una din clasele de jos, gestul printului nu doar ca nu era nepotrivit, ba chiar era de dorit pentru mentalitatea traditionala, conform cu regula a 4-a premergatoare curtarii . In zilele noastre visul de a accede la o clasa sociala superioara prin intermediul casatoriei nu mai este atat de arzator. Desi majoritatea femeilor inca ar considera acest gest ca fiind unul norocos, sunt destule care n-ar accepta sa fie sarutate de un necunoscut, fie el si print.

Insa aceasta situatie de incalcare flagranta a normelor sociale contemporane este rara. Cultura traditionala importanta anticipeaza normalitatea de astazi. De aceea ea este in continuare parte importanta din istoria umanitatii. Mai departe voi expune o scruta lista a unor opere de arta universala cu situatii in care regulile si etapele curtarii sunt flagrant incalcate. Iata cateva exemple din literatura:

William Shakespeare: "Marc Antoniu si Cleopatra"

"Romeo si Julieta"

Johann.W. Goethe: "Suferintele tanarului Werther"

Mihai Eminescu: "Luceafarul"

"Pe langa plopii fara sot"

Melodii celebre in care s-a folosit initierea primului contact de catre barbat sunt urmatoarele:

Elvis Presley: "The lady loves me"

"The Girl of My Best Friend"

"Fort Lauderdale Chamber of Commerce"

Beatles : „Hey Jude” 

"Michelle" 

"Come together!"

The Doors: "Alabama Song"

Guns 'N Roses: " Sweet child of mine"

Queen: "Crazy Little Thing Called Love"

"In Only Seven Days"

"You Take My Breath Away"

Michael Jackson: "Human nature"

"The way you make me feel"

"ABC"

Dan Spataru: "Drumurile noastre toate"

Toate acestea tind sa fie excluse din educatie sau blamate pentru ca contin initiativa curtarii de catre personajele masculine.

Exista argumente ce vin din zona nihilista a filosofiei culturii care critica preferinta civilizatiei pentru dragostea spirituala (fantasmatica) in timp ce ea condamna si violul (concret). Aceste argumente sunt menite sa arate in ce mod civilizatia perverteste natura instinctului spre a deveni fantasmatica, transformand individul intr-o entitate rupta de realitatea vietii. Desi acestea nu sustin clar practica violului, totusi il considera mai coerent decat minciuna supraevaluarii persoanei iubite la rang de zeitate. Probabil ca sunt unele feministe radicale care vin cu acest tip de argumente, desi eu nu le-am gasit pe undeva. Insa cele mai multe dintre ele nu se refera la acest tip de nihilism filosofic, ci la factorul sociologic al dragostei spirituale ca preambul universal la viol. Refuzul acceptarii ei ca norma sociala in afara consimtamantului de exprimare vine de la presupunerea ca deriva universal in crima sexuala. Oricum, argumentul biologic e mai puternic decat cel anarhist: nu societatea „perverteste” instinctul, ci insusi instinctul sexual feminin selectiv este care ia doar un lucru de la cel masculin. Asa ca nu vorbim despre un conflict intre civilizatie si instinct ci de unul intre cele doua forme ale aceluiasi instinct, asa cum se transfigureaza in feminin si masculin.

Occidentul este plin de oameni singuri, unii dintre ei parinti, atat barbati cat si femei. Parerea mea e ca, daca stam sa punem in balanta riscurile unui abuz venit de la un barbat Casanova cu durerea singuratatii, atunci merita riscat. Rigiditatea fata de initierea masculina a curtarii evita abuzurile emotionale la nivelul varstei de 35-40 de ani. In acea perioada a varstei o mare parte dintre femei adopta o viziune feminista in ceea ce priveste initierea relatiilor amoroase, fara a deveni neaparat militante de facto. Dar, in acelasi timp, la aceasta varsta si pe aceasta mentalitate dispar si cuplurile. Rezultatul este o accentuare a distrugerii vietii de cuplu, deja afectata de mentalitatea corporatista. Sansele ca o astfel de mentalitate sa fie ocolita de barbati si de esuare in intemeierea unui cuplu sunt foarte mari. Multe feministe inteleg si accepta acest lucru. Din aceasta cauza a aparut un conflict intre feminismul radical si cel moderat pe aceasta tema despre care voi detalia in articolul urmator .

Gabriel Baldovin