4.10. Propunerea initierii exclusiv feminine a curtarii în raport cu natura psio-afectiva umana

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii. 

4.10. Propunerea initierii exclusiv feminine a curtarii în raport cu natura psio-afectiva umana

Acest articol este continuarea celui precedent

English version here

a. Conflictul dintre forma ancestrala si cea civilizata a instinctului sexual

La nivelul bazic al instinctului sexual din lumea animala etapa a 3-a a curtarii in perioada de rut nu inseamna refuz absolut al imperecherii. Refuzul categoric al femelei spre imperechere in lumea animala se intampla doar cand maternitatea se suprapune peste perioada de rut a masculului, conform cu ciclurile anotimpurilor. Acesta este cazul ursului, unde maternitatea dureaza cam 18 luni. Femela nu poate accepta imperecherea atunci cand se afla deja in stare maternala, pentru ca gestatia i-ar afecta dezvoltarea puiului deja existent. Desi este mai mica decat masculul, totusi devine foarte violenta atunci cand un mascul incearca sa se apropie de ea si puiul ei. Asa se intampla si la lei. Atata timp cat alapteaza, femela nu intra in calduri si nu e interesata de imperechere. Insa daca grupul e preluat de alti masculi, ei ucid mai intai puii pentru ca femelele sa reintre in calduri, si abia apoi se pot imperechea cu ele.

In perioada de rut refuzul femelei este doar provizoriu. El este doar intarziere pana in momentul propice ovulatiei femelei sau incalzirea masculului pentru atingerea apogeului formei fizice. Masculul dominant este cel ce decide refuzul categoric al imperecherii in perioada de rut pentru masculii inferiori. Femela se poate imperechea si cu un mascul inferior daca masculul dominant permite asta sau e suficient de abil sa scape de represaliile acestuia. Asa ceva se intampla la caracatita, unde cate un mascul inferior fizic il inseala pe cel dominant, luand aparenta unei femele aproape de a intra in calduri. Cel dominant il tolereaza in preajma femelelor, crezand ca e femela; insa intr-o clipa de neatentie al celui dominant, cel inferior isi schimba repede pigmentatia si se imperecheaza cu una dintre ele. De asemenea unii masculi din specia Garter de serpi secreta feromoni feminini pentru a fura caldura celorlalti masculi, care chiar il iau drept femela si incearca sa se imperecheze cu el. Desi la aceasta specie nu exista mascul dominant, totusi competitia e mare si se imperecheaza doar cel cu abilitati fizice mai mari. Acest truc de preluare a caldurii de la ceilalti ii ofera sanse mai mari acestor masculi inselatori de a se imperechea cu femelele, aflate in inferioritate numerica.

La om lucrurile sunt mai complicate. In primul rand nu exista o perioada de rut, asa ca omul se poate imperechea pe toata perioada anului. Apoi, omul poseda arme letale, ceea ce a exclus lupta dintre masculi pentru dominatie asupra femelelor, conform ierarhiilor luptelor libere din lumea animala. Cel mai puternic mascul uman poate fi invins de cel mai slab, prin siretlic sau ambuscada. Prin urmare, nu exista un barbat dominant, care sa impiedice imperecherea unei femei cu unul inferior, daca ea doreste asta. Exista competitie intre barbati in diferite domenii, care aduc popularitate celui mai abil si accesul la cea mai dorita/atractiva femeie. Insa superioritatea unuia nu implica excluderea celorlalti din spectrul femeilor disponibile spre imperechere. Cu unele exceptii, barbatii dominanti se limiteaza la o singura partenera asa ca raman femei si pentru cei inferiori pe scara ierarhica. Astfel ca in civilizatia umana rareori au existat razboaie pentru cuceriri de femei. De obicei razboaiele s-au creat si inca se creeaza pentru resurse si alte interese de acest fel. (Mi-am schimbat aceasta idee odata cu documentarul "The international politics sadism", in care am aratat ca cele mai multe razboaie au fost create din interese sadic-ucigase si sociale)

Civilizatia i-a adus instinctului sexual feminin acest rol nou de a respinge categoric avansurile unui barbat pe care femeia il considera inferior. Societatea umana in toate formele ei de organizare a venit in sprijinul acestui nou rol al femeii, condamnand violul. Dar, o astfel de supraornamentare a instinctului a intrat in conflict atat cu forma sa ancestrala, cat si cu normele precurtarii existente in diferite comunitati si descrise aici  si aici . Apoi, instinctul masculin sexual ancestral nu raspunde la simplul refuz (cultural) feminin. Desigur, societatea niciodata nu va accepta ca el sa se manifeste liber, fara restrictii. Urmand aceasta regula, binecunoscutul slogan feminist „nu inseamna nu”, este total indreptatit si justificat. Nici un barbat nu trebuie sa continue curtarea sau avansurile fata de o femeie care nu arata interes clar spre asa ceva.

b. Refuzul categoric instinctului sexual feminin spre imperechere in cultura umana

Pedepsele aplicate de societate pentru incalcarea acestor norme inhiba pulsiunea sexuala (instinctuala) a barbatilor care ar trece peste consimtamantul femeii si ar recurge la viol. Dar asta nu inseamna ca daca este inhibata in actiunea exterioara, ea ar fi cumva prohibita si la nivelul radacinii pulsionale. Realitatea psihologica a aratat ca inhibitia exterioara a unei pulsiuni nu conduce la eradicarea ei din campul vectorilor de dorinta. Datorita faptului ca pulsiunea sexuala (instinctuala) este mai veche si mai puternica decat aceste norme ale civilizatiei, ea ramane activa. Chiar daca este controlata de aceste norme, ea astepta in latenta un moment de relaxare a acestor gardieni psihici pentru a iesi la suprafata. Si, pe masura ce pulsiunile sunt reprimate, ele acumuleaza energie si lovesc mai puternic in aceste garzi ale civilizatiei incastrate in mintea umana.

Instinctul sexual masculin, atat uman cat si animal, raspunde prin contractare pulsionala doar la conflictul cu complexul traumatic antrenat de bataia adversarului. Insa bataia dintre masculi poate tempera pulsiunea sexuala doar provizoriu. De aceea inhibitia instinctuala este doar temporara. Daca nu este ucis sau lasat cu invaliditati in urma luptelor, pana la urma masculul invins isi va lua revansa in fata rivalului. Insa asa ceva nu poate fi acceptat in civilizatia umana. Incercarea de apropiere a unui barbat de o femeie nu mai poate fi stopata conform modelului salbatic din lumea animala, adica prin violenta inainte de savarsirea propriuzisa a unei fapte criminale. Tipul acesta primitiv de rezolvare a unor astfel de conflicte nu mai poate fi folosit in societatea umana a statului de drept *. Un raspuns violent al unei autoritati oarecare fata de o initiere discreta sau explicita a curtarii este nejustificabil, dupa cum am aratat aici . De aceea, inhibat prin norme sociale, instinctul sexual va presa constant pentru exprimari camuflate sau modificate formal, dupa modelul descris de psihanaliza.

Peste acest model de confuzie psiho-instinctuala s-a suprapus si fenomenul mobilitatii omului modern. Perspectiva relocarii a dus fie la separarea cuplurilor fie la refuzul suplimentar al femeilor de a se implica intr-o relatie cu barbati din mediile sociale pe care vor sa le paraseasca. Asa ceva a adus o problema in plus. In trecut oamenii rareori isi paraseau comunitatile. Asa ca partenerul de viata era ales dintr-un spectru limitat de potentiali parteneri. Stilul de viata contemporan, cu mobilitatea si idealurile sale sadite in sufletul omului de rand, a facut ca potentialii parteneri sa isi doreasca mai mult decat o relatie tipica in respectiva comunitate. Daca cineva isi doreste sa urce pe scara sociala si sa ajunga intr-un loc diferit decat cel in care se afla, atunci acea persoana e mai putin disponibila sa intre intr-o relatie specifica acelei comunitati. Atat femeia cat si barbatul aflati in aceasta situatie comunica intr-un fel sau altul disponibilitatea naturala de a intra intr-o relatie. Insa idealurile lor sunt mai inalte decat cele intrevazute de relatia cu pretendentii din mediul proxim, asa ca nu accepta construirea de relatii cu ei. Asa ca discrepanta originara de interese ale instinctului sexual masculin si cel feminin a fost dublata de aceste idealuri mult prea mari pe care individul le are dinspre ideea de cuplu.

c. Logica binara Da/Nu pusa in fata logicii complexe a instinctului sexual

Am aratat in articolele anterioare ca reintoarcerea la principiile de baza ale bunelor maniere  , regasite in regulile si etapele premergatoare curtarii, poate rezolva multe din problemele contemporane ale abuzurilor emotionale. Insa ele au un punct slab, care le face sa esueze in scopul lor. Conform cu dinamica ancestrala a instinctului (consolidata in lumea animala), aceasta inhibitie exterioara poate fi ocolita de pulsiunea devenita din ce in ce mai puternica. Aceasta supraexcitatie instinctuala poate gasi o fisura in baricada normelor sociale care o inhiba. Acest punct slab este etapa a 3-a premergatoare curtarii, privind cumpanirea femeii . Aceasta regula incurajeaza exprimarea pulsiunii sexuale in mod sublimat, prin dragoste spirituala. Asa ca, tinand cont de presiunea atinsa, ea isi gaseste pe aici o portita de manifestare.

Pentru instinctul sexual feminin uman etapa a 3-a premergatoare curtarii este decisiva si poate face diferenta intre imperechere sau nu. Dar, in lipsa unor pretendenti superiori fizic, moral sau social, etapa aceasta tinde sa ofere in paralel semnale opuse celui de refuz. Ambivalenta aceasta in semnal este specifica dinamicii instinctului sexual feminin. Ea nu este originata in factorul psihopatologic isteroid, desi acesta el o poate amplifica, conform cu reperele sale afectiv-comportamentale. Insa semnalul contradictoriu fata de persoanele de sex opus este parte din instinctul sexual feminin, asa cum s-a consolidat el de-a lungul milioanelor de ani de evolutie. La animalele de prada observam comportament agresiv al femelei in calduri fata de masculul atras de feromonii secretati de ea. Instinctul sexual feminin uman nu e departe de emiterea unor astfel de mesaje contradictorii.

De aceea, tot ce declara o femeie in materie de dragoste sau partener sexual trebuie luat si in sens negativ. Cei structurati cu o minte analitica, logica (de cele mai multe ori barbati, dar si femei) nu pot intelege asta. De aici si celebrele glume cu incapacitatea barbatului de a intelege dorinta femeii. Femeile, la randul lor glumesc pe seama unilateralitatii masculine in interpretarea semnalelor feminine, si o pun pe seama obtuzitatii sexuale masculine. Ignorarea semnalelor negative din mesajele ambivalente feminine este specifica logicii binare Da/Nu, specifice mentalitatii practice masculine. Insa si instinctul dar si psihicul masculin emit semnale contradictorii, autoreglative. Presiunea unui libido deja reprimat, (dar nu anihilat, si tocmai de aceea ajuns astfel foarte puternic) isi gaseste exprimarea prin aceasta etapa a 3-a a precurtarii. Pe fondul emiterii feminine de semnele ambivalente, instinctul sexual si psihicul masculin le preia doar pe cele pozitive, chiar daca ele sunt mai slabe. Refuzul categoric al femeii de a accepta curtarea este interpretat de instinctul sexual masculin ca pe o invitatie de plusare spre a scoate cea mai buna versiune a sa.

El isi creeaza astfel o realitate proprie pozitiva, percepand doar aceasta latura permisiva a mesajelor ambivalente emise de instinctul sexual feminin. Aici atat instinctul cat si psihicul preiau carmele judecatii precum o psihoza, creandu-si propriile fantasme. In ciuda semnalelor de refuz ale femeii, indiferent daca concomitent cu ele se manifesta si semnale de acceptare, judecata masculina presata de un libido puternic va percepe doar pe cele pozitive. Cu cat refuzul ei de a intra intr-o astfel de relatie este mai categoric, cu atat el este interpretat de pretendenti in mod natural ca facand parte din cochetaria specifica etapei a 3-a . De aceea feminismul a si tinut sa afirme cu tarie ca „nu inseamna nu”, contracarand propriile semnale pozitive manifestate concomitent. Aceasta autoreglare accelerata a semnalelor contradictorii face ca tautologia „Nu inseamna nu” sa se transforme in „nu inseamna nu, adica nu”, pe masura ce vehementa refuzului este dublata de semnale pozitive ambivalente si mai evidente.

Pentru logica binara (matematica) aceste semnale se exclud unele pe altele fara sens. Insa pentru interesul principial al instinctului sexual feminin, logica acestui semnal contradictoriu este perfect justificabila. Ea se manifesta conform cu etapa a 3-a premergatoare curtarii si are rolul de a selecta cele mai bune gene ale masculului aflat in cea mai optima forma. Scopul ei este acela de a da cat mai mari sanse de supravietuire puilor si dezvoltarii speciei. Instinctul pare primitiv dar e mult mai evoluat decat dispozitivele logicii binare. El nu se poate reduce la o masina de calcul care functioneaza cu valori de genul „adevarat” sau „fals” ** .

Atat barbatii cat si femeile considera ciudatenia afectiv-comportamentala specifica fiecaruia ca fiind naturala pentru ca fiecare o simt asa in natura lor. Fiecare ignora propria perceptie deformata a propriilor dorinte si le judeca pe cele ale sexului opus dupa criteriile reductioniste ale acestei logici binare. Acuzate din exterior sau de propria perceptie logic-binarista de ambivalenta, femeile isi scot la lumina semnalele negative date barbatului refuzat. Conform acelorasi prejudecati ale logicii binare si barbatii ignora semnalele negative datorita presiunii orbitoare a instinctului care cauta portite de satisfactie. Aceasta presiune instinctuala se manifesta si la femeile insele prin semnale scapate de controlul vehementei refuzului. Si unii si altele insa pierd din vedere dinamica foarte complexa a psihicului, mult mai complexa decat cea a masinilor contemporane.

Nu putem accepta manifestarea libera a instinctului sexual care ar duce la violuri, dar acesta nici nu poate fi stopat subit cu un „nu” repetat obsesiv. Iar teoria initierii exclusiv feminine a curtarii exact asta face. In acelasi fel, nici „da”-ul feminin nu inseamna tot timpul „da”. Pentru intelegerea umana din acest moment al civilizatiei instinctul sexual pare o entitate psihopatologica ambivalenta in comunicare si comportament. Numai faptul ca ne-a adus pana aici trebuie sa ne convinga ca el nu este lipsit de strategie. Instinctul sexual determina un comportament foarte sofisticat menit sa atinga scopul sau primordial, respectiv selectarea spre reproducere ale color mai performante gene si sansele maxime de supravietuire a puiului si speciei.

d. Dinamica psiho-afectiva a dragostei spirituale

Acest conflict intre normele sociale si instinct, sau intre pulsiunilor contradictorii ale instinctului insusi, este generator de cultura si de psihic in general, conform cu fenomenul psihic al sublimarii descris de psihanaliza. Asemenea unui animal de prada starnit de fuga prazii sa o urmareasca, si barbatul refuzat de o femeie este starnit sa dea si mai mult si sa o impresioneze spre a forma un cuplu cu ea. Pasiunea starnita pentru persoane nepotrivite, iubirile imposibile, se intampla si astazi, dupa ce regulile acestea s-au mai elasticizat. Barbatii slabi incalca in mod brut aceste norme si recurg la viol, atunci cand pot. Insa cei mai dotati intelectual si spiritual recurg la o incalcare diferita, fantasmatica a acestor norme, in mod cultural.

Regulile curtarii sau cele premergatoare ei sunt menite sa protejeze cuplurile sudate, sau sa interzica barbatilor de tip omega sa aiba acces la femei situate peste statutul lor social, conform cu insusi principiul selectivitatii instinctului sexual. De fapt aceasta caracteristica este specifica instinctului sexual al celor bine plasati pe scara sociala. Pentru cei aflati la baza piramidei sociale, instinctul le comanda exact invers, respectiv sa incerce sa curteze o persoana aflata pe o treapta sociala superioara. Un astfel de comportament apare conform etapelor apropierii dintre sexe in sensul imperecherii, asa cum s-au consolidat inca din lumea animala. Dar cei din clasele superioare nu au fost total feriti de experienta incalcarii acestor norme pe care tocmai clasa lor a instaurat-o. In epocile trecute in aceasta situatie putea ajunge oricine avea ghinionul sa isi piarda partenerul. Numeroasele boli si razboaie au dus la asa ceva. Regulile sociale exterioare privind curtarea au functionat o perioada insa instinctul sexual a fost mai puternic uneori si le-a spart.

Un astfel de sentiment de dragoste intensa are dezavantajul general ca incalca intr-adevar principiile etapizarii traditionale premergatoare curtarii, fiind prea explicit in etapa a doua . Am descris in acel articol care sunt riscurile ignorarii acestor etape. El poate sa incalce inclusiv regulile clar afirmate in comunitate, precum cea a inelului/verighetei. Aceasta este o regula mult mai clar afirmata pentru toti membrii societatii decat codul bunelor maniere. Aceasta institutie reuseste sa comunice faptul ca respectiva persoana se afla intr-o relatie stabila si ca aceasta relatie este protejata de regulile si restul institutiilor societatii insasi. Insa, in anumite cazuri, inelul/verigheta de pe degetul persoanei fata de care s-a aprins o pasiune mai mult intretine acest foc, decat sa-l stinga. Incercarea de curtare contrar acestor reguli va aduce probleme deoarece aceste institutii sociale sunt atacate. Si prin ele este atacat insusi fundamentul societatii.

Insa, pe de alta parte el ridica in mod sincer persoana iubita mult deasupra oricarei alte persoane. Cu cat pasiunea pentru persoana iubita e mai puternica, cu atat in instinctul sexual sublimat se uneste cu cel matern (anaclisis) si cu complexele sale adiacente. Si, cu cat absoarbe mai multe astfel de pulsiuni din proximitatea sexualitatii, cu atat dragostea devine o religie personala a celui ce trece prin aceasta experienta. In mod ciudat, prin astfel de stari trec tocmai persoanele care nu consimt la institutiile religioase traditionale recunoscute de stat. Dimpotriva, cu cat o persoana e mai credincioasa conform principiilor acestor institutii, cu atat sublimarea catre un potential partener sexual este mai redusa. Se poate spune ca imaginea parentala este mai coerent proiectata in persoana unei entitati imuabile (Dumnezeu) decat in cea a unei persoane concrete, cu defectele si viciile sale. Mircea Eliade a descris foarte fidel acest „ateism”, care isi creeaza propria religie in lucrurile mercantile. Dar tocmai din acest motiv el e mai curand un nihilism traditionalist decat un ateism in adevaratul sens al cuvantului.

Din acest punct de vedere acest sentiment nu numai ca nu incalca unul dintre principiile codului bunelor maniere (punerea interlocutorului mai presus), dar si devine model pentru acest mod de a relationa cu cineva. Ei bine, societatea nu doar ca accepta asa ceva, dar il si cauta cu obstinatie. Oricine isi doreste o astfel de evaluare din partea cuiva. Intensitatea acestui sentiment il face de dorit de femeile care n-au trait o astfel de experienta. Dragostea precum in povesti aduce si anumite riscuri precum cele descrise de mine aici . Dar majoritatea femeilor sunt dispuse sa-si asume riscurile incalcarii regulilor si etapelor premergatoare curtarii, precum adolescentii care sar si ei peste ele graba de a trai asa ceva cat mai repede.

Majoritatea feministelor (inclusiv unele radicale ) nu vor sa interzica exprimarea unor astfel de sentimente explicite, atunci cand ele sunt autentice. Problema consta in criteriile de autenticitate dupa care ele decid care sunt autentice si care nu. La aceasta nesiguranta contribuie si nestatornicia acestui sentiment pe termen lung, chiar daca e sincer si trait cu intensitate maxima. Fie ca se deriva in relatie amoroasa sau nu, dragostea spirituala se termina dupa o anumita perioada, fie de durere fie de satisfactie. In primul caz ea devine „invatatura de minte”, deoarece o dragoste netraita provoaca mai multa suferinta decat fericire. In celalalt caz devine obisnuinta si ulterior poate chiar plictiseala. Incetarea comunicarii din primul caz si scaderea intensitatii ei provoaca suferinta si femeii, nu doar barbatului refuzat. De aceea unele femei se indoiesc de autenticitatea ei originara.

Pe aceasta tema am gasit putine dezbateri intre feministe deoarece e foarte greu de ajuns la un punct comun intre ele. Sunt unele feministe care vor interzisa comunicarea si a sentimentelor de dragoste spirituala, pe motiv ca ar provoca disconfort conform acestei lipse de discretie in exprimare care incalca regula a 2-a a precurtarii. In acest punct feminismul ia o alura ultraradicala, ce intra in conflict nu doar cu feminismul moderat dar si cu cel radical. Acele prostituatele ascunse, acele femei isteroide si acele lesbiene care se ocupa cu astfel de militantism (repet, nu toate aceste categorii sociale sunt feministe) relationeaza diferit la semnalele de dragoste spirituala.

Pentru prostituatele ascunse un barbat care se indragosteste in acest mod de ele este de dorit, pentru ca le creste „valoarea” pe piata amorului in ochii potentialilor clienti. Daca e si bogat atunci el divine insusi „sensul vietii”. Pentru femeile isteroide, un astfel de barbat indragostit spiritul e de dorit, pentru ca le alimenteaza narcisismul. Insa povestea tine doar pana in momentul in care el da semne ceva mai clare ca ar dori o relatie. Si atunci, de obicei, lucrurile devin ceva mai complicate, deoarece isteroida poate arata ostilitate la semnele lui explicite. Unii isi mentin pasiunea, insa altii isi pierd rapid interesul. Iar acest fapt ii creeaza isteroidei un sentiment de abandon care se poate manifesta prin ostilitate maxima fata de el in diferite contexte sociale. In acest moment al evolutiei pasiunii lui, ele sustin teoria ultraradicala a interzicerii comunicarii si sentimentelor de dragoste spirituala. Insa daca apare la orizont un alt barbat indragostit de ele isi schimba iarasi optica, si chiar pozeaza un inceput de relatie special pentru a-l umili pe primul… Pentru lesbiene, un barbat indragostit spiritual de ele le poate oferi un oarecare sentiment de satisfactie. Insa nici ele nu raspund pozitiv unor semnale explicite din partea lui in sensul construirii unei relatii amoroase, din motive de orientare sexuala. Si, si lor le displace cand acesta inceteaza sa mai arate interes pentru ele. Din aceasta cauza nu exista unanimitate in privinta acestei teme. Unele dintre feministe oscileaza intre a accepta si a interzice comunicarea nesolicitata a sentimentelor de dragoste spirituala. Despre cele care isi mentin in mod vehement pozitia in interzicerea comunicarii sale conform cu teoria initierii exclusiv feminine a curtarii voi scrie mai detaliat in articolul urmator.

* Putem aici intrevedea in interesul de interzicere a initierii masculine a curtarii o dorinta a insusi instinctului sexual feminin bazic de a vedea doi masculi stabilind ierarhia, inainte de a-i oferi acceptul celui mai puternic pentru imperechere.

** Pentru niste obiecte care functioneaza singure, aceste dispozitive par niste minuni, iar creatorii ei niste dumnezei. Insa sa nu uitam, tehnologia noastra cea care pare superavansata nu a reusit inca sa creeze o banala aripa de libelula.

Gabriel Baldovin