20 iulie 2018

4.4. Perceptia eronata a initierii curtarii ca viol sau hartuire sexuala din motive de distorsionare psihopatologica

4. Propunerea feministă de iniţiere exclusiv feminină a curtării.


4.4. Perceptia eronata a initierii a curtarii ca viol sau hartuire sexuala din motive de distorsionare psihopatologica


Acest articol este continuarea celui precedent


Exista un feminism egalitarist justificabil, care sustine egalitatea in drepturi intre femei si barbati, dupa ce femeile nu au avut drept de vot, de intrunire, de salarizare egala cu cea a barbatilor pentru aceeasi munca, etc. El mai sustine discriminare pozitiva pe care femeile o merita in anumite contexte, datorita defavorizarii de gen, tinand cont de discriminarile negative din cultura traditionala. De asemenea mai sustine masuri mai clare pe care societatea trebuie sa le ia in privinta stoparii abuzurilor sexuale asupra femeilor. Doar ca peste acest militantism politic natural, in acord cu emanciparea individuala specifica secolelor 20 si 21, s-a adaugat un discurs psihopatologic, in special de forma isteroida. Dupa cum voi arata in urmatoarele articole, acest tip de feminism tinde sa fie mai putin interesat de solutii concrete pentru stoparea sau reducerea violentei si abuzurile asupra femeilor. Un astfel de feminism e mai mult interesat de deschiderea de orizonturi noi pentru protejarea punerii in act a propriilor simptome psihopatologice. El se manifesta prin interpretarea foarte deformata a statisticilor, sustinerea unor idei radicale, vehementa in comportament si inflexibilitate teoretica la contra-argumente. Din cauza lisei experientei in dezbatere, exista adepti ai feminismului justificabil care au adoptat aceste idei radicale, pentru ca li s-au parut eficiente. Aceste persoane nu au fondul psihopatologic aferent unor astfel de idei radicale, insa le pot sustine din ratiuni de cultura comunitara, din empatie cu vocile cele mai vehemente.

Chiar daca vin de la un fond psihopatologic tulburat, totusi unele dintre aceste idei radicale au o anumita coerenta si justificare. Cu aceste trei articole nu intentionez sa sustin invaliditatea argumentelor in sine doar pentru ca sunt conditionate de factorul psihopatologic. Una dintre cele mai mari erori pe care le putem comite in demersul argumentarii este sa credem ca predispozitia psihopatologica din spatele unui argument ii reduce acestuia valabilitatea. De fapt psihologia stiintei atesta ca un argument este cu atat mai genial cu cat este mai psihopatologic. Factorul psihopatologic a adus revolutii remarcabile in istoria stiintei. Marile descoperiri stiintifice au venit in urma unor predispozitii negativist-isterice, dupa cum a fost cazul lui Galileo Galilei „Eppur si muove” sau al lui Copernic, care au sustinut idei ce contraziceau experienta avuta de fiecare, cum ca Pamantul se invarteste in jurul soarelui. La o jumatate de mileniu de atunci inca spunem ca soarele apune si rasare, desi el sta pe loc fata de celelalte corpuri din sistemul solar care graviteaza in jurul lui, precum planeta noastra. Semnele pentru revolutia copernicana au fost foarte clare cu mult inainte de Copernic, odata cu analizarea datelor observate in timp privind miscarile planetelor. Dar a fost nevoie de predispozitia isteroid-negativista a personalitatii sale pentru a spune ceea ce se deducea foarte simplu din aceste date.

In acelasi fel, teoria initierii exclusiv feminine a curtarii nu este falsa doar pentru ca o sustine o minoritate psihopatologica din interiorul miscarii feministe. Exista argumente statistice si politice puternice pentru ca aceasta teorie sa fie judecata dincolo de tulburarile psihice pe care le voi descrie mai jos.

Desigur, cele mai multe cazuri de negativism isteric manifestate in stiinta sau in viata de zi cu zi implica erori grosolane de judecare. In aceste cazuri consider ca trebuie aratata latura psihopatologica a argumentului, in raport cu latura sa stiintifica. Prin aceasta analiza a originii lor ma intereseaza doar sa arat ca o anumita idee, sau opacitatea la un anumit argument, poate fi o manifestare psihopatologica a mintii mai curand decat una logic-cognitiva.

Am aratat in primul articol din acest capitol faptul ca initierea de curtare in spatiul public din postura de necunoscut are cele mai putine sanse de reusita, datorita regulilor traditionale puternic incastrate in mentalul colectiv. Dar, pe de alta parte, am aratat in penultimul articol ca salutul sau complimentul venite de la un barbat necunoscut pentru o femeie nu pot fi catalogate ca viol sau hartuire sexuala. In ultimul artico am aratat ca procentul de initiatori pasnici ai curtarii intr-un spatiu public populat care devin apoi hartuitori sau violatori este aproape de 0. Nici hartuitorii stradali si nici violatorii nu-si aleg victimele in spatiul public populat dintr-un mediu social decent din simplul motiv ca ceilalti cetateni sau fortele de ordine intervin spre a stopa crima. Adevarata hartuire sexuala stradala se intampla insa frecvent in zone rau famate ale oraselor, acolo unde criminalitatea este oricum o problema cotidiana. Dar, in acest caz, un astfel de initiator de conversatie in aceste zone nu este din start pasnic. El incepe abordarea direct prin asalt fizic si nu prin initiere pasnica de curtare.

Povestile feministe despre astfel de initiatori pasnici de curtare care devin abuzatori fizici odata cu refuzul femeii nu au legatura cu statistica. In video-ul de mai jos, la care am tot facut referinta in aceasta serie, se sugereaza la min. 03: 31 ca o abordare pasnica de genul „Hey, esti frumoasa!” ar conduce la „Du-te dracu’ de tarfa!” in doua secunde.



Dar, daca ne intoarcem la secunda 30 nu vedem nici un fel de cuvinte urate spuse de cei ce au initiat curtarea catre respectiva femeie. Daca ne uitam pe filmul original, nu vedem altceva, desi se spune la un moment dat ca femeia in cauza ar fi fost acompaniata pe trotuar timp de 4 minute de un astfel de pretendent.



Si totusi, in ciuda faptului clar vizibil ca nu urmeaza nicio violenta fizica sau verbala in urma refuzului respectivei femei de a da curs invitatiei de curtare a pretendentilor, cecitatea teoretica le face pe unele dintre feministe sa il dea drept dovada de violenta. Conform DEX:

„"VIOLÉNTA, violente, s. f. 1. Insusirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tarie. 2. Lipsa de stapanire in vorbe sau in fapte; vehemența, furie. 3. Faptul de a intrebuința forța brutala; constrangere, violentare; siluire; incalcare a ordinii legale. ♦ Fapta violenta, impulsiva. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza."

Dupa dictionarul Cambridge violenta este:

"Acțiuni extrem de puternice care au scopul de a rani oamenii sau sunt susceptibile de a provoca pagube"

Exemplul cu acompaniatorul care ar fi mers alaturi de ea timp de 4 minute s-ar putea inscrie partial in infractiunea de hartuire (generala) conform cu ART. 208 din Codul Penal ( LEGEA nr.286 din 17.07.2009), care este formulat astfel :

„(1) Fapta celui care, in mod repetat, urmareste, fara drept sau fara un interes legitim, o persoana ori ii supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzandu-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta, care, prin frecventa sau continut, ii cauzeaza o temere unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.”

Si totusi nu asta a cautat acest urmaritor prin respectiva actiune, ci probabil un semn de interes din partea respectivei femei. Comportamentul lui produce un disconfort femeii urmarite datorat incalcarii regulilor a 2-a si potential a 4-a premergatoare curtarii  si a etapelor de raspuns feminin premergatoare curtarii  despre care o sa detaliez intr-un articol ulterior. Dar acesta nu este totusi violenta conform cu intelesul acestui cuvant din dictionar. Factorul psihopatologic este cel care forteaza perceperea unui abuz care produce disconfort psihic usor spre moderat ca violenta, care inseamna in primul rand suferinta fizica. Ei bine sunt unele feministe care cer incriminarea acestor comportamente efectiv ca hartuire sexuala.

ART. 208 din Codul Penal trebuie net diferentiat de ART. 223 despre care am mai discutat in aceasta serie de articole, care se refera strict la hartuirea sexuala, si care este formulat astfel:

„(1) Pretinderea in mod repetat de favoruri de natura sexuala in cadrul unei relatii de munca sau al unei relatii similare, daca prin aceasta victima a fost intimidata sau pusa intr-o situatie umilitoare, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.”

In legislatia americana hartuirea sexuala este descrisa ca:

„avansuri fizice nedorite si nesolicitate si comportament de natura sexuala, cum ar fi atingerea, frecarea si pipaire, precum si comentariile sexuale, umilitoare, degradante si ofensatoare activitate care pot contine sau nu sugestii ca persoana care este supusa acestor avansuri ar putea suferi neplaceri la locul de munca sau la scoala daca le refuza.”

Observam ca ART. 208 se refera la un comportament de intimidare si nu la obtinerea de favoruri sexuale. Apoi, cele 4 minute de urmarire al acelui barbat din video-ul de mai sus sunt insuficiente pentru incadrarea acestui comportament ca hartuire generala, deoarece urmarirea trebuie sa fie repetata. In Codul Penal american este prevazuta in mod expres urmarirea, care este foarte asemanatoare cu ceea ce se cheama hartuire in cel romanesc.

Un astfel de comportament precum al barbatilor din filmul de mai sus este dubios, nefiresc si anormal. Dar totusi el nu poate fi incriminat nici ca hartuire generala sau sexuala si nici nu deriva in asalt fizic sau verbal asupra femeii in cauza, asa cum se spune in video-ul postat mai sus. Pusa pentru prima data in fata acestor exagerari, o persoana impartiala poate ajunge sa sustina o astfel de echivalare absurda. Insa, odata cu informarea asupra statisticilor violului sau a criteriilor juridice de definire a hartuirii sexuale, ea nu le mai sustine. Am mai aratat in ultimul articol ca exista femei normale care totusi sunt dispuse sa sustina initierea exclusiv feminina a curtarii si incriminarea celei masculine. Ele sunt femeile casatorite care traiesc o discordanta de apetit sexual cu sotul, si se simt violate. O astfel de regula le-ar avantaja intr-o viitoare negociere cu partenerul, privind scaderea frecventei vietii sexuale conform propriului apetit sexual. Desi exista un astfel de interes, totusi inclusiv ele renunta la incriminarea juridica a unui barbat necunoscut pentru ca o complimenteaza sau o saluta, in urma argumentelor de specialitate.

Mai departe voi descrie 7 cazuri de femei care nu raspund la argumentele juridice si statistice privind violul sau hartuirea sexuala din cauza structurarii psihopatologice specifice a mintii lor. In aceste cazuri echivalarea eronata a initierii pasnice si unice (nerepetata in caz de refuz) a curtarii cu hartuirea sexuala sau tentativa de viol, chiar si dupa contactul cu datele stiintifice, se datoreaza unui blocaj teoretic pe care fondul psihopatologic il implica.

1. Prima categorie este cea a intereselor psihopatologice de aparare ale victimelor abuzurilor sexuale, care ulterior dezvolta o teama excesiva de viol, dar justificata in raport cu experienta traumatica avuta. Aici sunt incluse atat victimele abuzurilor sexuale cat si apropiatii lor, care vor in mod natural reguli mai restrictive pentru apropierea dintre sexe si pedepse mai aspre pentru criminalii sexuali.

2. Cea de-a doua categorie este cea a intereselor psihopatologice de atac ale femeilor cu predispozitie spre comportament abuziv. Ele sunt in primul rand, prostituatele mascate, istericele seducatoare clasice si exhibitionistele, pe care le-am descris in general aici si aici  . Pe langa ele se adauga si unele femei cu comportament sexual excentric, anumite lesbiene, si, mai mult din inertie, femeile foarte masculine (din cuplurile de tip metatropist). Ele nu vor sa-si extinda libertati abuzive asupra barbatilor prin incriminarea initiatorilor pasnici de curtare, precum cele din a doua categorie, dar nu au nici fobii traumatice sau nevrotice.

3. In sfarsit, cea de-a treia categorie este a femeilor paranoice de persecutie si paranoide care se situeaza intre cele doua de mai sus. Ele pur si simplu se simt nesigure intr-o lume intr-adevar amenintatoare, si sustin incriminarea initiatorului pasnic de curtare pentru ca riscul de a intalni un criminal e mai mic astfel. In continuare am sa detaliez descrierea lor psihopatologica si diferentiala in special in ceea ce priveste militantismul de incriminare juridica a initierii masculine a curtarii. Si am sa incep cu prima categorie.

a) Interesul pentru incriminarea juridica a initierii masculine pasnice a curtarii in scopul diminuarii angoasei fobice

Victimele abuzurilor fizice dezvolta o frica supradimensionata in general fata de barbati (fobie traumatica). Obiectul acestui gen de frici, respectiv barbatul, este potential periculos, adica are posibilitatea de a produce o trauma fizica vizibila femeilor, fiind in general mai puternic. Aceasta frica e justificata intr-un mediu social cu criminalitate, insa este exagerata intr-un mediu social echitabil. Spre deosebire de fobiile traumatice, care apar in urma unei experiente traumatice cu obiectul fobic, fobiile nevrotice sunt acele frici de obiecte, animale, persoane, situatii, evenimente care au un potential traumatic foarte redus, sau chiar inexistent. Majoritatea fobicilor nevrotici inteleg faptul ca frica lor tine de propria persoana si nu de obiectul fobic. Ei inteleg ca aceasta frica pe care o simt fata de un obiect, persoana, animal sau situatie este mult prea disproportionata fata de riscul ca acesta sa aiba o actiune traumatica. Cu toate acestea, frica lor ramane foarte activa, fiind imuna la datele teoretice. Aceasta frica nu trebuie confundata cu teama instinctiva a unei femei de un barbat intr-un spatiu public nepopulat. O astfel de teama e una prevazatoare. Insa fobia traumatica sau nevrotica de barbati a unor astfel de femei se manifesta si in cazul spatiilor populate, fata de orice barbat strain. Dupa cum o sa arat la punctul c), acest lucru este justificat in comunitatile cu criminalitate. Insa tocmai asta le conditioneaza sau chiar le creeaza tulburari psihice acestor femei. Si, dupa cum am vazut in aceasta serie de articole, ele pot sustine incriminarea abordarii pasnice in spatiul public populat ca hartuire sexuala sau tentativa de viol.

Chestiunea cea mai spinoasa pentru fricile de barbati pe care unele femei o au este ca obiectul fobic, respectiv barbatul, poate fi si obiectul unei fobii traumatice dar si al unei fobii nevrotice. Incadrarea intr-una sau cealalta grupa depinde exclusiv de experienta traumatica a femeii cu un anume barbat. Daca femeia a avut o experienta de abuz sexual, atunci fobia ei e una traumatica. O astfel de teama excesiva de viol, este indreptatita sub raportul pragmatic, chiar daca ii inchide multe orizonturi de dezvoltare sociala. O femeie violata sau abuzata fizic va simti frica fata de orice barbat, indiferent cat de pasnic ar fi. Ea va interpreta automat ca tentativa de viol sau hartuire sexuala orice incercare pasnica a unui barbat necunoscut de abordare in spatiul public populat, si nerepetata in cazul refuzului sau.

Obiectul fobic tinde sa devina epidemio-mnezic, adica sa se extinda catre obiectele de asociatie mnezica. „Dupa ce te-ai ars cu ciorba sufli si in iaurt”, spune proverbul. Epidemiologia simptomului psihopatologic de asociatie mnezica face ca obiectul fobic sa se reverse catre obiecte proxime sau asemanatoare. De exemplu frica de paianjeni poate deriva in frica fata de insecte, sau creaturi asemanatoare cu paianjenii in ceea ce priveste miscarea sau structura picioarelor, precum racii si crabii. In acelasi fel victima unui viol cu autor necunoscut va interpreta orice barbat strain care ar contacta-o dintr-un motiv sau altul ca pe un potential violator, tocmai pentru ca seamana cu cauza traumei sale. Teama ei excesiva de viol ii poate bloca femeii anumite dezvoltari ale relatiilor sociale, insa ii asigura securitatea in acelasi timp pe viitor. O astfel de teama o face mai putin predispusa statistic spre un alt abuz. Daca femeia continua sa traiasca in acelasi mediu potential abuziv, atunci frica ei e unul din factorii care o pot ajuta sa nu mai treaca prin aceleasi experiente traumatice. Daca insa ea schimba mediul social si ajunge intr-unul mai degajat, fara criminalitate, atunci frica ei nu mai e atat de justificata in raport cu mediul social. In acest caz o psihoterapie ar fi indicata pentru ajustarea ei psihica la noul mediu. Dar, dupa cum vom vedea in articolul privind sadismul , exista un oarecare risc de intalnire cu un barbat sadic in orice mediu, indiferent de cat de echitabil ar fi. Asa ca, dincolo de psihoterapie, care e binevenita in orice context, se justifica o frica de abuz fizic sau chiar omor din partea unui astfel de tulburat psihic.

Daca femeia nu a avut o astfel de experienta traumatica cu un barbat, si nici nu traieste intr-un mediu social potential abuzator sexual la adresa femeilor, dar totusi are frica de barbati, atunci ea sufera de o fobie nevrotica (androfobie). Persoana cu aceasta tulburare psihica poate ajunge sa considere la nivel constient in urma studiului statisticilor ca un barbat necunoscut nu este un violator, insa teama lor persista. Spre deosebire de abuzatele sexual, multe dintre femeile androfobe inteleg faptul ca frica lor tine de ele insele si nu de barbatii care intra in contact cu ele. Si unele si altele sunt deschise teoretic la intelegerea datelor statistice si le accepta ca atare. Insa, la nivel profund teama lor e mai puternica decat nivelul cognitiv al psihicului. Aceste persoane nu pot tine cont de statistica sau de orice fel de realitati factice in fricile lor, asa ca mereu vor vedea un violator in persoana unui barbat strain. Androfobele mai trebuie deosebite de femeile paranoice de persecutie si paranoide din subsectiunea urmatoare care au ideatie persecutorie explicita, interpretand lumea ca ostila si periculoasa la adresa sa. Elementele paranoide din simptomatologia nevrotica sunt inconstiente, neexplicite, in care de fapt persoana nu crede activ. Frica paranoicelor de persecutie si paranoidelor de agresiunea persecutorului este dublata de comportament agresiv de atac, prin actiuni in justitie sau alte cai.

Existenta unor simptome traumatice sau nevrotice (androfobie) face ca datele statistice expuse sa nu aiba efect asupra diferentierii intre profilul psihologic al initiatorului de curtare si cel al criminalilor sexuali. Datele stiintifice despre inofensivitatea obiectului fobic nu au efect asupra simptomului. Aceste persoane nu pot accepta ingestia emotionala a datelor stiintifice din motive psihopatologice. Din aceasta cauza ele nu vorbesc despre fobia lor decat la psihoterapeut sau cu anturajul foarte apropiat. Ele prefera sa se izoleze sau sa iasa in oras doar in compania altor femei. Desi rar ajung militante, totusi pentru ele interzicerea abordarii din partea unui barbat strain este o usurare. Din aceasta cauza cateva dintre ele se implica in usor militantism feminist pentru aplicarea de reglementari legislative care sa-i tina pe barbati departe. Confruntate cu perspectiva blocarii masive a orizonturilor de dezvoltare sociala din cauza anxietatii fata de barbati, si pentru ele psihoterapia este cea mai indicata pentru ameliorarea acestei stari.

In urmatorul articol voi descrie o alta categorie de tulburari psihice, respectiv una care se raporteaza ofensiv la barbati. Spre deosebire de cele care sunt intepenite in angoasa fobica unele femeile care apartin acestei catgorii devin militante feministe vehemente.



In urmatorul articol voi descrie o alta categorie de tulburari psihice, respectiv una care se raporteaza ofensiv la barbati, unele devin militante feministe vehemente, spre deosebire de acestea care sunt intepenite in angoasa fobica.






4 iulie 2018

4.3. Perceptia eronata a initierii curtarii ca viol sau hartuire sexuala datorita discordantei de apetit sexual

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii.


4.3. Perceptia eronata a initierii curtarii ca viol sau hartuire sexuala datorita discordantei de apetit sexual

Acest articol este continuarea celui precedent

Am aratat aici ca abordarea femeilor in general in spatiul public de catre un barbat necunoscut este un mod nepotrivit de a initia curtarea. O astfel de strategie functioneaza in cazul unor persoane dezinhibate, in general lipsite de prejudecati. Insa pentru cele cu mentalitate conservatoare asa ceva incalca primele doua reguli traditionale premergatoare curtarii , respectiv acomodarea temperamental-caracteriala si facerea de cunostinta prin intermediul unei a treia persoane. Daca femeia abordata astfel este si casatorita atunci este incalcata si cea de-a treia regula, iar gestul respectivului barbat atenteaza la relatia ei maritala. Sunt femei care mai trec peste primele doua reguli traditionale, dupa cum insisi barbatii o fac. Dar aceasta a treia regula este mai bine consolidata, iar semnul distinctiv al casatoriei, inelul si verigheta, este suficient pentru a impiedica abordarea.

Dar, am aratat in articolul precedent ca o astfel de abordare pasnica de catre un necunoscut intr-un spatiu urban populat este echivalata eronat cu violul sau hartuirea sexuala. O astfel de eroare in apreciere se face din doua motive: 1) insuficienta cunoastere a statisticilor violului; 2) distorsionarile psihopatologice ale celei/celui ce le identifica astfel, si care ii modifica perceptia in ciuda detinerii unor date statistice corecte. In primul caz studiul corecteaza de la sine aceasta prejudecata. Pentru cel de-al doilea caz cunoasterea detaliata a fenomenului violului, cu statistici si studii de caz este insuficienta. Persoanele specifice acestei categorii vor practica ceea ce in psihopatologie se numeste „atentie tubulara”, adica o focusare pe anumite cazuri care nu reflecta statistica. Pe de alta parte o temere de straini in spatiile nepopulate e benefica femeilor, pentru a preveni violurile si chiar rapirile sadicilor ucigasi. Insa teama excesiva de viol in spatii sigure are nevoie si de psihoterapie, desi nici ea nu da roade de fiecare data.

Exista insa un numar important de femei care se afla intre cele doua categorii. Ele inteleg ca un initiator pasnic de converstie (curtare) in spatiul public nu este un violator sau hartuitor sexual, insa sustin incriminarea sa pentru ca vor mai multe drepturi in relatia cu sotul. Majoritatea femeilor fac compromisuri dureroase in ceea ce priveste casatoria. Atat societatea contemporana cat si cele traditionale ascund o realitate ingrijoratoare in cupluri: neconcordanta apetitului sexual intre soti. Statistic vorbind apetitul sexual al barbatului e mai mare decat cel al femeii, iar asta are 3 cauze. Prima este statutul biologico-sociologic al masculului. La mamifere din care face parte si omul, s-a consolidat fenomenul ultrauzitat al haremului, cu masculii dominanti care trebuie sa fecundeze mai multe femele. Teoria haremului preistoric a ajuns desueta, in special pentru ca le este servita femeilor de catre sotii infideli care-si justifica astfel infidelitatea. Multe femei tind sa o respinga, amintindu-si cu regret de acest context. Dar ea este totusi un fapt biologic. Barbatul a mostenit aceste caracteristici ale vietii salbatice care se regasesc direct in aceste fapte.

Cea de-a doua cauza pentru aceasta neconcordanta de apetit sexual este distribuirea diferentiata pe sexe a violentei societatii umane din ultimi 50 000 de ani, cu precadere in ultimii 5 000 de ani. Am mai amintit in acest spatiu despre experimentele facute de psihologul experimental Neal Elgar Miller pe sobolani, si de Robert A. Hinde pe maimute aici . Ei au observat ca administrarea de socuri fizice dureroase precum cele electrice sau mecanice pe aceste animale a condus la cresterea nevoilor lor de consum precum cele de hrana sau cele sexuale. In aceleasi conditii asa ceva se intampla si la om. Femeile au fost in mare parte ocolite de razboaie si traumele lor au fost mai mici. Putem de aici deduce ca conversia violentei in apetit sexual a accentuat discordanta de gen a apetitului sexual. Asadar, dupa razboaiele din istorie, unii au ajuns sa cucereasca cetati cu bunuri si femei. Prin asta ei s-au imprumutat fericire din viitor, pentru ca au trimis acolo frustrarile urmasilor lor.

In fine, cel de-al treilea factor este dat de alegerile facute de femei in alegerea viitorilor soti dupa criterii mult prea materiale decat cele de compatibilitate psihico-morala, conform cu prima regula premergatoare curtarii descrisa in articolul linkat mai sus. Regula a patra a aratat ca este normal ca o femeie sa aleaga un barbat instarit, in detrimentul altuia mai putin instarit. Dar unele femei ignora prima regula ce vizeaza restul de calitati sau defecte si o supapotenteaza pe cea a patra dupa criteriile averii specifice acestei reguli. In acest caz pe termen lung aceasta predispozitie spre discordanta a apetitului sexual intre membrii cuplului se va accentua. Alegand cu mintea si nu cu inima, femeia va fi urmarita apoi de regretul prostitutiei mascate si se va simti din ce in ce mai neimplinita in respectiva casatorie.

Dar chiar si acolo unde a existat initial o oarecare concordanta si atractie mutuala intre membrii cuplului, riscul unor evolutii psihice, politice, culturale sau profesionale diferite ii poate aduce pe membrii ei in impas la un moment dat. Datorita acestor factori cumulati discrepanta de apetit sexual intre membrii cuplului a atins cote maxime atat in societatea traditionala, dar mai ales in cea moderna. Diferenta de constitutie psihica a facut ca femeia si barbatul sa para din specii diferite, dupa cum s-a mai spus mai in gluma mai in serios. La aceeasi factori de stres un barbat poate raspunde prin supraapetit sexual iar o femeie prin aplatizare libidinala. Lipsa de dorinta mutuala dintre parteneri a condus la lipsa de comunicare in viata conjugala, iar sexualitatea multor cupluri casatorite s-a redus la o simpla nevoie fiziologica pentru barbat si o corvoada pentru femeie. Viata sexuala prea frecventa sau lipsita de variatii in preludiu e o problema pentru multe femei. Ei bine, o astfel de discordanta face ca femeile sa se simta constant violate in interiorul casniciei.



Din pacate, in conditiile societatii actuale nu exista solutie multumitoare pentru ambele parti pentru aceasta problema. Epoca clasica a jafului la produs un dezastru emotional in acest cel mai intim si mai pretios loc al omului, care este familia. Iata ca noi, contemporanii, platim pentru compromisurile societatii clasice a jafului cu discordanta de apetit sexual in viata intima! Uitandu-ne inapoi in istorie, daca suntem onesti, nu prea ne raman motive de mandrie. Familia contemporana se destrama din ce in ce mai tare, si asta nu din cauza vreunei epidemii de homosexualitate raspandite de cei ce prefera acelasi sex, asa cum am sustin unii . Homosexualii insisi sunt efecte ale acestor factori de distorsiune puternica a psihicului omenesc pe care o produce civilizatia. Multe casatorii sfarsesc prin divort, fara ca sotii sa isi schimbe orientarea sexuala. Distrugerea armoniei in familie este un factor important pentru dezechilibrul emotional pentru toti membrii ei, inclusiv pentru cei mai expusi la tulburari emotionale, respectiv copiii. Rata divorturilor in tarile Occidentale si Rusia variaza intre 30 si 60 % (Spania, Portugalia, Luxemburg, Republica Ceha si Ungaria). In Statele Unite rata divorturilor este de 41 %. Riscul unui al doilea divort este de 60% iar celui de-al treilea ajunge la 73 %.

Cei ce nu recurg la divort nu sunt neaparat persoane multumite de casatoria lor. Conservatorii nu recurg de obicei la divort, desi casatoria lor poate fi ruinata. Motivele ramanerii in casatorie sunt diverse, precum copiii, teama de singuratate, razbunarea partenerului parasit, etc. De aici si sumedeniile de bancuri macabre cu sotii necomunicativi si chiar ostili, dar legati unul de altul precum o pedeapsa. Deseori sotii renunta la regula foarte importanta a verighetei de care am amintit mai sus, oferind informatii eronate despre statutul lor marital.

Situatia este aproape fara iesire. Sotii ajung nesatisfacuti sexual si isi gasesc amante. Desi prin astfel de refacere a haremului salbatic se ajunge la un compromis pentru toti membrii sai, totusi asa ceva determina o problema exterioara de natura sociologica. Chiar daca in general numarul femeilor e mai mare decat cel al barbatilor, totusi barbatii cu mai multe partenere aduc probleme pentru ceilalti barbati. Acestia fie nu vor gasi o partenera suficient de atractiva pentru compatibilitate in cuplu, fie nu vor avea partenera deloc si vor suferi de inhibitie sexuala. Asa ceva este sursa de dezechilibru social; libertatile sporite ale unora abuzeaza libertatile normale ale altora. Pe de alta parte, compromisul fidelitatii in cuplu, asa cum s-a consolidat in familia traditionala este o falsa solutie. Fortarea consimtamantului unei femei pentru a avea raporturi sexuale fara ca libidoul ei sa reflecte aceasta nevoie, chiar in cazul in care e partenera oficiala de viata, este tot un abuz.

Ei bine, daca se intampla ca o astfel de femeie care deja se simte folosita in mariaj sa fie abordata si de un necunoscut pe strada, atunci acest gest o poate supara, indiferent cat de pasnic ar fi acel barbat. Fie ca a trecut prin cateva casatorii ratate, fie ca exista in ea o lupta intre tendinta de a divorta si cea de a salva casatoria, femeia abordata astfel este repusa in aceasta mare dilema psihica. In mintea ei se creeaza in acel moment o imbinare atat a acceptarii variantei propuse de initiatorul necunoscut cat si a refuzului, cu ramanerea in casatorie, si cu pastrarea beneficiilor materiale aferente ei. Numai ca o astfel de imbinare a acestor variante de cuplu implica perspectiva unei si mai frecvente vieti sexuale, pe fondul unui apetit sexual oricum mai scazut decat al sotului. Ceea ce accentueaza acest sentiment de viol. De aceea reactia unei astfel de femei poate fi uneori agresiva fata de abordarea din partea unui necunoscut.

Din aceasta cauza initiativa exclusiv feminina pentru raporturi sexuale in interiorul casatoriei ar prinde bine acestor femei. Fiind incapabile sa isi impuna punctul de vedere in fata sotului care detine controlul economic al familiei, ele sustin atat teoria initierii exclusiv feminine a curtarii precum si a consimtamantului pentru salut sau compliment in speranta ca reusesc sa il influenteze in acest fel pe cale indirecta. Iata ca exista motive emotionale pentru care perceptia initiatorului stradal de curtare sa fie deformata. Compromisul acestui gen de femeie pentru satisfacerea sotului supralibidinal ii afecteaza direct perceptia acestui initiator pasnic de relatie. Cele doua tipuri de barbati trebuie clar diferentiate. Daca primul caz reflecta un abuz emotional, celalalt nu se termina automat intr-o relatie amoroasa. Refuzul curtarii este o optiune personala a femeii ce nu trebuie justificata nimanui. Dar reactia agresiva a femeii normale in fata unei astfel de propuneri pasnice este exagerata si se datoreaza acestui sentiment de viol pe care ea il resimte in interiorul casatoriei. Se poate deduce de aici ca cu cat acest sentiment este mai mare, cu atat reactia femeii este mai agresiva si mai vehementa. In urmatorul articol o sa descriu cazurile femeilor al caror orizont perceptiv este deformat de filtrul distorsionarilor psihopatologice.