25 iunie 2018

4.2. Imposibilitatea juridica de a echivala initiativa pasnica a unui barbat de curtare a unei femei cu violul sau hartuirea sexuala

4. Propunerea feminista de initiere exclusiv feminina a curtarii.


4.2. Imposibilitatea juridica de a echivala initiativa pasnica a unui barbat de curtare a unei femei cu violul sau hartuirea sexuala


Acest articol este continuarea celui precedent

1. Abordarea pasnica din postura de necunoscut a unei femei in spatiul public in scopul initierii curtarii nu este viol, pentru ca nu se intrunesc criteriile violului. Acest gen de abordare a femeilor necunoscute este nepotrivit si frustrant pentru femeie, dupa cum am aratat ulterior aici . Exista insa o percepere distorsionata a faptelor conform careia acest gen de abordare pasnica ar putea conduce la viol. Conform statisticilor, 90% dintre violatori sunt persoane cunoscute victimelor, si abia 10 % sunt necunoscuti. Locurile unde se intampla violurile sunt in interiorul cladirilor, in special acasa sau in locuinta unui prieten, la serviciu, in toalete publice sau in scarile de bloc. In toata societatea occidentala statisticile sunt asemanatoare. Majoritatea violatorilor cunoscuti victimelor incep initial prin a propune acestora relatii sexuale, si recurg la viol dupa ce sunt refuzati. Cei 10 % dintre violatorii necunoscuti victimelor nu abordeaza o femeie in spatii publice populate pentru a o viola. Ei stiu ca nu se poate viola in public, pe strada, intr-un spatiu urban populat, din simplul motiv ca ceilalti anunta politia. Dimpotriva, cei care violeaza necunoscute o fac la ore tarzii in noapte si in spatii nepopulate, fara sa propuna ceva victimelor. Ei nu vorbesc si incearca sa-si ascunda cat mai mult semnalmentele pentru a nu fi ulterior recunoscuti de victima. Unii dintre ei violeaza pentru ca se afla prea jos pe scara sociala si nu isi gasesc o partenera. Altii violeaza din cauza unei conformatii psihopatologice sadice. In ambele cazuri violatorul nu cere acceptul victimei. In primul caz acest lucru este inutil, deoarece un astfel de ins este tratat constant cu refuz si renunta in a-l mai cere. In cel de-al doilea caz sadicul nu are nevoie de acceptul victimei; ba dimpotriva, el are satisfactie mai mare atunci cand victima isi manifesta dezacordul.

Exista aici si cateva situatii exceptionale. Prima este cea a abordarii unei femei de catre un necunoscut in spatiul rural, nepopulat. La fel ca si in cazul violatorilor cunoscuti din spatiul urban, si in cazul de fata violatorul incepe initial printr-o propunere pasnica, dupa care, de cele mai ori trece la viol in cazul refuzului. Statisticile variaza in functie de gradul de dezvoltare a tarii in care se intampla asa ceva. In tarile sarace o astfel de intalnire devine instantaneu viol daca barbatul e potent sexual si femeia nu are arme cu care sa se apere. In tarile dezvoltate acest lucru se intampla mai rar tocmai pentru ca femeia are mai multe instrumente de aparare.

Cea de-a doua situatie este un fenomen social alarmant in tarile subdezvoltate si consta in rapirea femeilor de pe strada cu scopul traficului lor ca sclave sexuale. Scopul initierii conversatiei acestor rapitori nu este initierea unei relatii, ci testarea psihologica a eventualei victime. Acesti proxeneti vor sa afle din conversatia cu victima daca e dispusa sa isi accepte ulterior statutul de prostituata rapita sau daca va apela la politie. Abordarea are de fapt rol de selectie. Daca o astfel de femeie ar cere ajutorul politiei, asa ceva le poate ruina „cariera”.

Dar, paradoxul este ca in aceste tari subdezvoltate, multe femei sunt dispuse sa-si asume acest risc in schimbul unui procent oarecare de reusita in cuplarea cu un barbat mai instarit care le-ar putea scoate din saracie. Altele chiar prefera statutul de sclave sexuale. Din nefericire, acesta este insusi scopul tinerii in saracie a unor astfel de tari. In aceste spatii miscarea feminista si propunerea de revolutionare a initierii curtarii nu exista decat in cercurile restranse ale femeilor educate.

Al doilea paradox al acestei propuneri de initiere exclusiv feminina a curtarii consta in faptul ca ea a venit din zona tarilor occidentale dezvoltate, in special SUA, unde rapirile femeilor pentru a fi obligate sa se prostitueze sunt mult mai rare. Intr-adevar, pe langa incalcarea regulilor traditionale de curtare, exista un oarecare risc ca inclusiv in aceste tari ca un astfel de „macho” sa fie un proxenet mascat sau violator. E normal ca femeile sa nu fie dispuse sa riste statistica, chiar daca e ceva mai favorabila, si sa prefere raspunsul negativ la astfel de abordari. De asmenea fortarea deschiderii intimitatii in fata unui astfel de strain initiator de conversatie ii provoaca femeii abordate frustrare. Dar este gresita echivalarea automata a acesteia cu rapirea sau initierea unui viol. Repet, acesta este valabil exclusiv pentru cazul initierii unei conversatii cu o femeie de catre un barbat necunoscut ei intr-un spatiu urban populat. O astfel de eroare se face si in cazul echivalarii homosexualitatii si a altor tulburari libidinale cu pedofilia. Studierea statisticilor si acestor tulburari conduce la corectarea acestor prejudecati. In acelasi fel studierea sociologiei violului convinge persoanele normale ca initiatorul stradal de curtare a unei femei in scopul formarii unui cuplu nu este un rapitor sau violator. Desigur, asta nu inseamna ca ea ar trebui sa-i si accepte invariabil avansurile.



2. Abordarea unei femei in spatiul public in scopul initierii curtarii poate deveni hartuire stradala in sensul juridic al termenului daca barbatul continua cu avansurile dupa ce a fost refuzat. Urmarirea femeii in spatiul public in scopul luarii numarului ei de telefon sau a altor date de contact se inscrie in criteriile juridice ale hartuirii. Sloganul feminist „nu=nu”, este perfect justificat. De asemenea, barbatul care jigneste, sau trece la asalt fizic asupra femeii, dupa ce a fost refuzat, se face vinovat conform prevederilor legale. Dar initierea stradala pasnica de curtare a unei femei fara violenta verbala sau fizica, si fara urmarire dupa ce femeia refuza curtarea, nu este hartuire sexuala. Legislatia internationala defineste clar „hartuirea sexuala” printr-un ansamblu de actiuni precum claxonarea, fluierarea, gesturile obscene, urmarirea, asaltul fizic, dupa cum se poate vedea aici , aici , sau aici ,

Dar, dupa cum am amintit in articolul anterior, in acest video, la minutul 01. 45,



observam ca notiunea de „hartuire sexuala” este extinsa si la comentarii verbale, complimentare sau privire insistenta, citand si promovand viziunea din site-ul stopstreetharassment.org. Practic orice barbat care ar initia apropierea emotionala de o femeie necunoscuta prin privire insistenta, salut sau complimentare ar putea fi incriminat ca hartuitor.

Intr-adevar o astfel de abordare in grup precum se intampla la secunda 34 este abuziva. Indiferent de simpatii, trebuie sa recunoastem ca o comunitate in care barbatii stau la colt de strada si propun relatii amoroase femeilor in trecere, precum ursii in rauri la prins somoni, este un peisaj jenant. Nimeni dintre noi nu ar dori asta femeilor din viata noastra, pe care le iubim si respectam. Cu toate astea, un astfel de comportament nu poate fi incriminat juridic pentru ca nu s-a produs vreo ofensa. Argumentul cum ca femeia se simte ofensata nu are valoare juridica deoarece gestul de initiere a curtarii, atata timp cat nu se repeta dupa refuz, nu se suprapune peste reperele ofensei asa cum este descris in corpul de lege. Dupa cum voi arata in articolele ulterioare, o astfel de echivalare se datoreaza dicrodantei de apetit sexual cu partenerul sau unor simptome psihopatologice care accentueaza perceptia eronata . Un astfel de comportament poate doar fi catalogat eventual ca proasta educatie si lipsa de maniere elegante, fapt care nu poate fi pedepsit prin legislatie. Oricum, asa ceva nu este ceva iesit din comun in suburbiile metropolelor, acolo unde s-au asezat marginalii inca de la inceputurile lor. A blama pe marginali pentru lipsa de maniere elegante este la fel de pueril precum blamarea femeilor care accepta sa iasa cu un barbat instarit si il refuza pe cel sarac.

Putem fi de acord ca in anumite conditii, momente si situatii astfel de abordari sunt nepotrivite. De exemplu, un compliment sau salut pe care un barbat necunoscut il face pe o strada nepopulata, intunecata si la o ora tarzie are sanse sa fie perceput de o femeie ca o agresiune. Indiferent de cat de bine plasat ar fi pe scara sociala un barbat, sau cat de potrivit ar fi pentru ea, o astfel de initiere de amicitie trebuie evitata de o femeie. In astfel de locuri se intampla violurile si rapirile de sadicii ucigasi, dupa cum voi detalia in acest articol . Asa ca femeia in cauza e orbita de trauma unei astfel de experiente. De asemenea, un compliment venit de la un sef toxic, care isi streseaza subordonatii, nu e cea mai inspirata metoda de apropiere de acestia. Oscilatia rapida intre o evaluare de diminuare si alta de ridicare a statutului celui evaluat, nu poate invoca vreo pretentie ca si persoana respectiva sa faca la fel si sa raspunda politicos la compliment.

Dar o abordare pasnica a unei femei necunoscute, urmata de neurmarirea ei in cazul refuzului, nu poate fi incriminata ca hartuire sexuala. In acelasi fel nu pot fi interzise joburi de „animatoare” sau „dansatoare” la unele cluburi sau spatii dubioase care nu castiga din spectacole de gen sau nu sunt finantate pentru ele din alte surse. Se poate intrevedea de aici ca in spatele acestor joburi se ascunde de fapt prostitutia mascata practicata de unele femei. Dar e aproape imposibil ca textul de lege sa distinga intre abuz si comportament normal. Asa ca legislatia nu va putea niciodata sa interzica complimentul sau salutul din partea unui necunoscut, fara sa incalce in acelasi timp principiile dreptului in general si a drepturilor omului in special. Conform principiilor dreptului acesti oameni nu vor putea vreodata fi pedepsiti pentru ca se uita la o femeie.

Daca legislatia nu va face o diferentiere clara intre cele doua situatii, atunci exista riscul sa devina o noua inchizitie, gata sa pedepseasca intentii inconstiente sau vini inchipuite. Din pacate legislatia si sistemul penitenciar are hibe mult mai mari pentru a putea face o astfel de diferentiere fina. Aceste institutii nu au instrumentele unei astfel de diferentieri intre cele doua intentii ale barbatilor abuzatori si cei admiratori. Punerea in practica a respectivei extinderi a notiunii de „hartuire sexuala” in campul legislatiei ar crea tensiuni sociale si abuzuri asupra barbatilor admiratori neabuzivi.

Suficienta cunoastere a statisticilor violului si a textului de lege privind hartuirea sexuala ii face pe normali sa-si revizuiasca tendinta de incriminare a initierii curtarii unei femei necunoscute. Exista totusi trei categorii de femei care sustin aceasta initiativa. Prima este cea a femeilor normale, deja casatorite, care vor sa o aplice in special in propria casatorie in ceea ce priveste initierea actului sexual conjugal. Desigur, pe langa asta ele nu vor sa fie deranjate in spatiul public cu o intentie de curtare venita de la un alt barbat. Cea de-a doua categorie este cea a femeilor abuzate emotional sau fizic, care au ramas cu sechele in urma acestor experiente, si a femeilor de constitutie psihopatologica nevrotiforma, care sufera de androfobie fara sa fi trecut printr-o experienta traumatica cu un barbat. In fine, cea de-a treia este cea a femeilor cu comportament sexual sau moral excentric, in special exhibitionistele isteroide sau prostituatele mascate pe care le-am analizat detaliat articolul acesta si acesta . Ele vor sa fie protejate in a-si pune in practica abuzurile specifice conformatiei lor psihopatologice, fie sa fie ajutate in a-si gasi un partener care sa practice doar un anumit comportament sexual. In general ele sunt si cele mai vehemente in sustinerea masurii de incriminare a initiatorului stradal pasnic de curtare ca violator sau hartuitor sexual. Impotriva ei si pentru pastrarea regulilor traditionaliste exista doua categorii de femei: prima este a femeilor tinere care nu se afla intr-o relatie serioasa si sunt gata sa experimenteze pana la intalnirea partenerului optim; cealalta este cea a femeilor conservatoare ceva mai in varsta care nu accepta initierea curtarii in spatiul public nici pentru barbati si nici pentru femei, dar in niciun caz nu o accepta exclusiv de catre femei. Mai departe am sa le descriu pe fiecare, incepand cu cazurile femeilor care sustin initiativa exclusiv feminina in curtare. .




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile agresive si injurioase vor fi sterse