Exemple de mutilare spirituala făcuta de sistem cu ajutorul educatiei

English version here:

Oficial se spune ca principalul rol al scolii ar fi acela de a oferi informatii pe care elevul le va folosi spre binele lui cand va fi adult. Insa scoala nu ofera informatii utile decat unora care ulterior vor primi functii privilegiate. Cel mai important lucru pe care sistemul de invatamant al statului contemporan il face este selectia si repartizarea pe functii a viitorilor stapani sau sclavi.

Atata timp cat scoala se face sistematic dupa interesul statului (semitotalitar) ea imprumuta toate defectele acestuia. Ideea despre scoala care ia omul neinstruit si imperfect si il face fericit, civilizat si perfect este o mizerie comparabila cu multele alte asemenea mizerii ale statului contemporan. Ipocrizia sistemului se regaseste pe deplin in sistemul de invatamant.

Doua lucruri principale urmareste scoala. Primul este cel al identificarii timpurii ai potentialilor lideri si atragerea lor de partea sistemului sclavagist pentru a evita fenomene de tip Spartacus si Isus care au daramat cultural Imperiul Roman. Astfel ca sistemul creeaza birocratia in care acest gen de oameni sa fie plasati si astfel sa ii impiedice de a porni revolte. Birocratia presupune joburi de taiat frunze la caini pentru a fi sigur ca potentialii lideri nu vor desfasura activitati subversive la adresa ordinii stabilite. Sistemul creeaza anumite mecanisme de selectie pentru identificarea celor cu adevarat carismatici si perseverenti in a-si obtine interesul pentru a-i plasa in aceste functii comode si caldute si a nu produce agitatie in mintea sclavului.



Cel de-al doilea este impiedicarea discreta a omului de rand in a cunoaste legislatia cu care de multe ori se poate apara impotriva abuzurilor autoritatilor. Pe hartie, la nivel de legislatie totul pare asa diafan, omul are libertate, omul are drepturi si societatea este una dreapta. Aplicarea acestor prevederi ipocrite ale legislatiei insa este una imposibila pentru toti si asta nu pentru ca „oamenii legii” sunt nepriceputi ci pentru ca legile insele sunt ipocrite si false. Scoala va face tot ce ii sta in putere pentru a impiedica omul de rand sa ajunga la aceste prevederi legislative pentru a nu apela la ele in extrem de multele situatii in care adevarata relatie dintre el si autoritati arata o cu totul alta natura decat cea cosmetizata de pe hartie. Complicarea artificiala a limbajului, folosirea unor neologisme inutile si a frazelor cat mai intortocheate dupa modelul filosofiei ermetiste a lui Hegel este parte din forma in care se prezinta legislatia peste tot in lume. Dar acesta este doar un obstacol pe care omul de rand il poate trece. Pentru ca omul de rand sa nu ajunga in a folosi legislatia in relatia cu stapanii scoala intervine in modul ei specific.

Asta pentru ca legislatia chiar si la nivel abstract si neaplicabil la care se afla ii ofera sclavului oaresce drepturi care se simt ulterior in buzunarele stapanului. Daca sclavul ajunge sa cunoasca legislatia atunci el poate deveni mai greu de inrobit iar mercenarii justitiari trebuie sa munceasca in plus pentru a o face si mai stufoasa si mai inaccesibila. Iar daca sclavul nu stie sa isi ceara drepturile si accepta sa fie servitor atunci viata sa este una mai placuta.

Obosirea mintilor viitorilor sclavi si abaterea atentiei de la cunoasterea legislatiei sunt doua proceduri macrosociale specifice invatamantului lumii civilizate. Ambele merg mana in mana si folosirea uneia o implica si pe cealalta. Discriminarea negativa la care e supus sclavul in cele doua sisteme sociale din lume presupune combinatii ale acestora in diferite doze. Gradul de folosire uneia dintre aceste proceduri in defavoarea celuilalt ofera diferentierea sistemului totalitarist comunist de invatamant fata de cel semitotalitarist occidental. Sistemul totalitarist comunist incarca materia predata copiilor astfel incat ei sa colapseze intelectual si astfel ii face sa renunte in a mai invata pentru joburi mai bune. Sistemul semitotalitarist din tarile civilizate occidentale pur si simplu creeaza scoli speciale pentru cei ce vor ocupa aceste functii caldute. In continuare le voi analiza pe rand pe ambele.

Sistemul gratuit de invatamant occidental a pastrat intentionat la un nivel scazut stacheta cantitatii si calitatilor informatiilor preferand ca in locul unor cunostinte stufoase si foarte diverse sa ofere viitorilor sclavi cunostinte specializate. Partea buna e ca ceea ce copilul va fi invatat in scoala va aplica concret in viata de zi cu zi. Dimpotriva informatiile care scoala comunista le ofera sunt facute mai mult pe post de test de anduranta si clasificare decat pe post de a fi aplicate candva. Dar cunostintele cu adevarat importante pentru statutul omului de rand, pentru emanciparea lui sunt inaccesibile. Datele filosofice si stiintifice care contrazic interesele semisclavagiste sunt fie camuflate fie ignorate. Pe de alta parte informatiile necesare pentru accederea la un loc social caldut se predau in scoli speciale care costa atat cat omul de rand sa nu invete in ele. In acest caz instrumentul educatiei discriminatorii se face cu educatia platita.

In tari ca Anglia sau SUA exista scoli elevate la care sunt admisi doar cei predestinati sa devina elite. Costurile unei asemenea scoli nu pot fi sustinute de veniturile omului de rand. Pus intr-o confruntare directa elevul absolvent de invatamant gratuit nu are nici cea mai mica sansa de a-l intrece pe cel pregatit de o astfel de scoala elitista. Si iata cum discriminarea se realizeaza dupa intentiile si interesele sistemului. Povestile despre egalitatea de sanse dispar sub lacomia sistemului social profund discriminatoriu. Tipul acesta de scoli diferentiate a existat in societatea occidentala inca de timpuriu si, practic, ideea de „egalitate de sanse” pe care propaganda corporatista inca mai bate moneda si astazi este din start compromisa.

Sistemul social occidental s-a relaxat rapid odata cu cooptarea sclavilor asiatici in special in angrenajul economiei mondiale. Educatia occidentala si-a schimbat principiile, a devenit mai umana, si-a descoperit subit valentele psihoterapeutice si de consiliere. Dar, repet, toate astea doar pentru ca s-au gasit sclavi mult mai profitabili altundeva sau au fost acceptati pe teritoriile in cauza emigranti care cer foarte putine drepturi pentru a sustine economia. Acolo unde economia nu a dus-o asa de bine lucrurile au mers rau si cu educatia.

Sistemul totalitarist comunist foloseste propaganda egalitatii pentru a-i defini sistemul de invatamant. El s-a impus pe plan politic cu ideea egalitatii si dreptatii, numai ca aplicarea ei in realitate s-a dovedit o impostura. Astfel ca sub aceasta masca a dreptatii sociale se manifesta una dintre cele mai salbatice discriminari sociale. Cel mai important lucru pe care il ofera scoala sistemelor totalitarist-comuniste este aspectul stiintific, sigur, indubitabil al sistemului social si al justitiei. Sclavul este educat sa iubeasca religios si sa stea drepti in fata unor astfel de „constructii perfecte” ale civilizatiei. Fata de piatra si aroganta celor care ocupa diferitele functii in institutiile statului au in ele intransigenta colonialista.

Cele mai multe din informatii sunt vorbe in vant, tocilarie goala menita sa faca o selectie pe criteriul memoriei intre elevi pe care apoi sa ii distribuie in posturi. Ingreunarea materiei, prin ridicarea nivelului de studiu care a implicat diversificarea, multiplicarea si amanuntirea extrema a datelor oferite spre studiu a fost o caracteristica a scolilor comuniste care isi reclamau astfel „superioritatea” fata de capitalism. Sub umbra acestui elitism se ascundea insa o realitate mult mai cruda care poate fi gasita intr-un grad mai mic si la scolile „tarilor civilizate”: scoala umple mintile copiilor cu informatii nefolositoare. Maculatura inutila servita de „invatamantul gratuit” dar obligatoriu copiilor este menita sa le epuizeze resursele personale in asa fel incat sa cedeze intentiei de a mai studia stufoasa legislatie a statului si de a se putea apara in viata de zi cu zi. In felul acesta se intareste monopolul celor care o folosesc doar pentru uzul propriu. Societatea nu are nevoie de prea multi filosofi si invatati ci pur si simplu de tinichigii auto spunea cu nonsalanta ce frizeaza nesimtirea (sau bunul simt – care e de fapt, paradoxal, acelasi lucru) presedintele Traian Basescu. Asadar scoala se conformeaza acestor tendinte si prin discriminarea de casta va face in asa fel incat copiii sa urasca complicata si stufoasa invatatura la scoala si sa iubeasca mesteritul. Iata principalul rol al scolii!

Dar de fapt asta nu inseamna neaparat o superioritate a scolii romanesti fata de cele occidentale cat faptul de a stopa accederea celor multi in pozitii privilegiate in stat. Sistemul comunist a promis ca fiecare va fi retribuit dupa merit spre deosebire de capitalism pe care il acuza de nedreptate. In felul acesta el a castigat destui adepti din zona marginalilor social care s-au asteptat la o viata mai buna. Insa odata ce ridicat stacheta si a ridicat nivelul de complexitate a studiului practic el doar a schimbat criteriul de discriminare nu si discriminarea in sine. Invatand in liceu ceea ce in Occident se studiaza in facultate sau invatand in clasele primare ceea ce in Occident se studiaza in liceu pe elevul sistemului comunist s-a pus mai multe presiuni. Cei mai multi fireste, au clacat si s-au resemnat inca de la acea varsta ca vor intra in fabrica si nu la birou. Dar in final s-a ajuns ca majoritatea tinerilor sa urasca comunismul si sa imbratiseze neconditionat valorile capitaliste si astfel miscarile anticomuniste sa ia amploare.

Pe langa birocratia ridicarii nivelului de cunostinte predate in scoala sistemul comunist de discriminare a permis si departajarea educatiei platite. Sistemul de meditatii particulare platite a luat amploare iar materia stufoasa nu putea fi acoperita doar de orele de curs. Fara lectiile particulare paralele nimeni nu putea spera sa fie admis la o scoala de viitor. Creduli fata de gogosile sistemului multi parinti au continuat presiunile asupra copiilor pentru ”rezultate exceptionale la invatatura”. Practic sistemul meditatiilor si diversificarea continua a materiei se aflau intr-o cursa a inarmarilor. Pe masura ce copiii isi dadeau mai mult silinta spre a se adapta cunostintelor sistemul le raspundea cu obstacole si mai mari. De aici pana la coruptia institutionalizata nu mai e decat un singur pas.

Pe la jumatatea anilor 1990 in Romania aparuse febra absolventilor de facultati de drept. Odata cu devitalizarea industriei si punerea ei pe butuci juristii ajunsesera invidiati pentru salariile lor. Majoritatea absolventilor de liceu isi doreau admiterea la facultatile de drept si un viitor luminos in sistemul juridic. Pentru a stopa accesul prea multora la aceste informatii si, evident la salariile motivate ale juristilor admiterea se facea cu examene extrem de dure la istorie si gramatica de parca nu juristi ar fi iesit de acolo ci niste doctori in lingvistica si istorie. Concurenta era atat de mare incat pentru a reusi sa fi admis la astfel de facultati ar fi trebuit sa fi un fel de specialist si in gramatica si in istorie. Daca nu ai fi facut meditatii cu cine stie ce somitati in domeniu care sa iti dea un fel de parole teoretice cu care alti colegi de casta sa te promoveze ar fi fost imposibil sa reusesti sa treci examenul de admitere.

Ne putem imagina cat de pervers a fost sistemul cu acesti creduli. Au aparut sutele de facultati particulare si zecile de mii de absolventi pe care statul roman nu putea sa ii angajeze. Dupa ce ani si ani la rand i-au petrecut invatand gramatica si istorie pana si-au anesteziat mintea, dupa ce au investit sume colosale in „meditatii” cu profesori influenti pentru a trece examenul de admitere sistemul a mai inventat o piedica pentru a nu le permite miilor de absolventi sa profeseze. In acest caz a aparut fenomenul somajului intre juristi. Ca sa ajungi sa fi cooptat in sistem trebuia sa o iei de la capat cu „meditatiile” si ploconeala. Unii parinti si-au vandut casele ca sa isi realizeze copiii iar unii profesori pe la facultatile de drept au ajuns lideri politici locali, patroni de diferite afaceri si baroni locali cu oameni „pregatiti” de ei si pusi in diferite functii in aparatul statului. Coruptia la nivel inalt s-a facut cu astfel de mafioti plasati strategic in posturi cheie din stat. In timp ce o astfel de minoritate prospera cei mai multi absolventi s-au trezit la fel de someri dar si mai saraci. Numai aparitia unei noi discipline la clasele primare, „educatia civica” menita nu atat sa invete niste copii de pana in 14 ani legislatia cat sa le dea de lucru acestor „someri de lux” a putut sa mai estompeze un pic din megaescrocheria oficiala realizata atunci.

Modul in care mintile inocente sunt mutilate inca din cea mai frageda varsta frizeaza o voluptate infioratoare a lacomiei. Nu exista nici un fel de mila fata de viitori sclavi nici macar atunci cand sunt niste fiinte plapande si inocente. Mania educatiei e o afacere pe termen lung. „Educatia e o investitie in viitor” spun politicienii care isi freaca mainile asteptand recolta umana care le va spori nevoia lor nesatioasa de lux. Ca niste burghezi flamanzi si obezi in acelasi timp ei controleaza acest proces de transformare a omului in sclav.

Ca fost profesor am ramas pur si simplu uluit de anumite texte de pedagogie care sunt efectiv niste neoscolasticisme. Diferenta fata de scolastica medievala este ca in loc de logica lui Aristotel folosita pentru a obtine celebrele si ridicolele enunturi, pedagogia contemporana foloseste mai nou matematica. Insa la fel ca si scolastica medievala si pedagogia contemporana oficiala a ajuns la niste enunturi absolut penibile, abstracte si inutile sub raportul interesului copilului. In fond, in ceea ce priveste enunturile drepturilor omului si a legislatiei in general, statul contemporan se afla in aceeasi pozitie in care se afla si biserica in Evul Mediu: ambele functioneaza pe iluzii, pe minciuni si escrocherii. Prima le aplica la nivel metafizic, al doilea le aplica la nivel juridic, procedural.

Tone si tone de maculatura pedagogica scrisa cu limbaj de lemn si cu abordare inumana se publica anual doar pentru a da impresia ca educatia este facuta de niste profesionisti care isi dau toata silinta pentru ca umanitatea sa progreseze. Lipsiti de empatie, lipsiti de caldura umana si preocupati in principal de mijloacele de accedere la functiile inalte ale birocratiei sistemului de invatamant astfel de pedagogi au un tel precis: sa produca confuzie si sa-l formeze ca sclav pe elev. Nu conteaza atat de mult ridicarea unei minoritati elitiste prin invataturile sale cat mai curand demoralizarea unei majoritati pe care sistemul o mutileaza in scopul de a deveni instrument de folosire pentru bunastarea si comoditatea acestei minoritati.

Gabriel Baldovin