In romaneste aici:
In the modern society, as the previous ones, the taxes are not basically meant to serve the community. It is true that a part of such founds goes back for solving the community’s needs. But these things actually happen only after the social privileged ones are paid and after their car drivers and their home servers are paid. These salaries are the most interest of modern political system and they are paid no matter what they do for the community interest. Only if there are other founds left after this “sharing” then some of them may go back to community for creating the illusion that the politicians are some kind of servants, some kind of administrators of community hired by people as an employee is hired by an employer. But if after this originate corruption there is no much left for deceiving sight of people with some good actions for helping the community then the situation would look very much like South America oligarchy. I am very sure that G. Bush, Bill Clinton and other are not better and more honest than Saddam Hussein or Fidel Castro but it is the American people that have more experience in building capitalism than the Cuban and Iraqi people. American people are more productive and send more founds to the main budget so the politicians and their covered up can afford to be more human.
It is very clear that after creating a bureaucracy, after creating a lot of institutions meant to restrict politicians’ power one another the main budget will never go back untouched in community. All the modern taxes are the modern cosmetic shape of dark edge and ancient slavery. Modern slave needs some kind of freedom and a lot of illusion of freedom for being productive. Modern slave is a creative slave. Routine hard working of dark edge and ancient slavery are now made with technology. Of course a slave is still a slave no matter if ancient or modern and that self esteem will bring down the modern slave. But don’t worry! The system imagined a solution for this! The sleepy story of “social contract” signed between the politicians and the citizen who don’t have time for implying in politics is perfect for shaping up the modern slave. Only that I for one don’t remember signing such a contract; I must had been sleeping or had been drunk when signing such a paper because it is not good for me. Let’s just say that I didn’t sign at all such a fraud and now I just complain about it. I am not that stupid to sign a contract that says I agree for paying politicians palaces when I know I could do better than they do. I don’t think so! I wouldn’t sign for such a mess, but who cares… Anyway I still have the power of seeing to politicians lies and show them who they really are: the mafia.
arhiva de articole teoretice specializate
21 ianuarie 2009
18 ianuarie 2009
Sistemul politic modern este un sistem mafiot
English version here:
In societatea moderna la fel ca si in cele anterioare ei taxele si impozitele nu sunt percepute in principal pentru a fi intoarse in comunitate, in favoarea ei. E adevarat ca o parte din acestea se intorc in comunitate. Dar asta abia dupa ce sunt platite salariile privilegiatilor social, a soferilor lor, a servitorilor lor etc. Aceste salarii sunt cele mai importante si se platesc indiferent ce acesti privilegiati pot sa faca pentru comunitate. Daca mai ramane ceva din buget dupa aceasta impartire atunci se poate da si iluzia cum ca ei chiar le si merita, dand eventual iluzia ca ar face un serviciu comunitatii. Dar daca nu a mai ramas destul din buget dupa aceasta corupere originara pentru a stropi un pic ochii prostimii atunci situatia va semana a oligarhie asa cum e in America Latina. De aceea sunt ferm convins ca G. Bush, Bill Clinton sau altii nu sunt mai buni si mai morali decat Saddam Hussein sau Fidel Castro doar ca poporul american are mai mare experienta in capitalism decat cel cubanez sau irakian. Poporul american este mai productiv si aduce mai multe fonduri la buget si astfel ca politicienii si cei pe care ii acopera isi permit sa fie ceva mai umani.
Evident ca, preocupati sa isi limiteze unul altuia puterea si sa plateasca astfel o birocratie stufoasa bugetul niciodata nu se va intoarce in comunitate decat ca o mica parte din ce a fost initial. Taxele si impozitele la ora actuala reprezinta varianta cosmetizata a sclaviei Evului Mediu si antichitatii. Sclavul modern nu mai poate fi tinut cu lanturi ci are nevoie de libertate. Sclavul modern este, mai nou, un sclav creativ… Muncile de rutina pe care le facea sclavul medieval si antic se fac mai nou cu tehnologia, cu masinile asa ca in societatea moderna e nevoie de un sclav care sa se si creada liber. Desigur starea asta de sclav modern nu e chiar placuta desi parca e ceva mai buna decat cea de sclav medieval si antic. Dar, nici o problema! Nu va impacientati! Sistemul a venit cu o rezolvare si pentru asta! Povestea cu ”contractul social”, despre cum a mers el cetateanul si a semnat pentru ca politicienii sa il reprezinte e numai buna pentru reparatia unui astfel de sentiment umilitor pentru sclavul modern. Dar eu personal nu imi aduc aminte sa fi semnat un astfel de contract; trebuie ca dormeam ori am fost beat cand l-am semnat ca tare e nefavorabil omului de rand. Hai mai bine sa spunem ca nu l-am semnat deloc si tocmai de asta fac galagie si arat ca sunt furat sistematic de cei carora trebuie sa le ”onorez” contractul pe care nu l-am semnat. Adevarul e ca eu vad cu totul altfel un astfel de contract. Nu as semna deloc un contract care sa spuna ca sunt de acord ca tu sa pleci cu banii mei in palatele tale unde sa bati apa in piua. Nu nu! Nu semnez asa ceva desi pentru societatea moderna parerea mea de om simplu nu prea conteaza. Totusi am sa o spun aici pentru a arata cat de mafiot poti fi tu politicianule!
O politica adevarata nu inseamna sa vii cu armatele pentru a jupui pe cei deja saraci pentru a-i parazita, pentru a se crea averi pe spinarea lor si apoi sa le dai iluzia ca sunt liberi. O politica adevarata este sa convingi omul de rand sa contribuie cu puterea lor politica si financiara sa construiasca cutare pod, cutare fabrica sau cutare proiect. O politica adevarata inseamna si posibilitatea de a spune NU la fel cum faci si cu produsele de la supermarket. Daca cutare produs nu ma ajuta nu cumpar! Improvizez. Numai cand sistemul ar functiona astfel se poate spune ca politica este facuta in folosul intregii comunitatii. Nimeni nu face asta astazi decat partial si nesemnificativ si asta dintr-un motiv foarte simplu; e mult mai usor sa te prefaci ca muncesti in spatele usilor inchise intr-un spirit conservator si ironic/cinic fata de fraierul de pe strada care trage ca cainele sa supravietuiasca decat sa vina si sa te bata la cap si sa te intrebe care e activitatea ta. Privilegiatii societatii proveniti din vechii jefuitori de comunitati lipsite de aparare fac asta cu mare succes de cateva mii de ani. Au cladit imperii practicand asta. S-au perfectionat in arta parazitarii.
Se spune ca nimeni nu poate scapa de impozite si taxe. Evident o pacaleala menita sa il faca pe sclav sa creada ca nu exista ceva mai bun decat a-i oferi bacsisul obligatoriu politicianului in schimbul unui spectacol de circ costisitor. Politicianul nu plateste nici un fel de taxe chiar daca oficial asa pare. Politicianul societatii moderne nu produce nimic concret. Tot ce face el este sa creeze iluzii in ochii electoratului care apoi se transforma in promisiuni neonorate. El plateste taxele din taxele pe care sistemul le canalizeaza catre buzunarele lui asa cum a fost intotdeauna. Adica „dati-mi voi toti cate un dolar si apoi eu va dau la voi toti un dolar”. Smecheria politicianului e ca iti ia un dolar si iti da inapoi mult mai putin, de cele mai multe ori minciuni. Sistemul reuseste sa faca asta cu o precizie absolut fabuloasa. El paraziteaza pe cei ce produc cu adevarat ceva. Adevarata grija a politicianului e sa puna in aplicare sistemul, adica sa fie carismatici, sa dea incredere si sa nu produca intrebari omului de rand cu privire la soarta fondurilor si sa il faca pe sclav optimist.
Politicianul societatii moderne nici macar nu reprezinta cetateanul, vointa politica a acestuia in interiorul sistemului chiar asa manipulata cum e de sistemul de invatamant si media. Adevaratele masuri sociale nu se iau de cei alesi direct prin vot. Iar daca unele masuri se iau in favoare cetateanului totusi cu diferite proceduri si alte smecherii sistemul va amortiza in scurt timp o astfel de situatie in asa fel incat „solutia” sa devina ineficienta pentru fondul problemei. E clar ca asta e doar asa de praf in ochi aruncati sclavilor. Adevaratele masuri politice se iau la nivele nici macar banuite de omul de rand. Votul si campania electorala sunt niste formalitati. Ce bine da un Obama, primul presedinte de culoare in ochii sclavilor americani! Cum sa mai fie adevarat ca unii ii asupresc pe altii din moment ce cel mai puternic om al lumii a ajuns un negru? Aproape ca nu mai crezi ca a existat sclavie. Ori, daca crezi asta atunci in mod cert astazi nu mai e! Pai uite ca sclavii s-au eliberat! Astazi ajung presedinti de stat, joaca in filme, sunt vedete! Nu mai exista domn‘e nici un sclav! Poporul american, popor destul de destept totusi si-a pierdut in mod dramatic increderea in sistem si politicieni o astfel de masura e in e menita sa ii mai motiveze pentru alti patru ani. Oricum, in situatia in care planul cu Obama ar fi dat gres atunci masonii ascunsi ai sistemului aveau pregatita o alta premiera istorica pentru a reface cate ceva din increderea cu pricina: prima femeie presedinte din istoria SUA. Uau! Parca iti vine sa iei si tu parte la istorie, nu?
Iata ca de fapt politicianul e doar un risipitor. El produce doar iluzia ca omul de rand poate schimba ceva. Ce-i drept asta contribuie la moralul sclavului si il poate face mai productiv. Numai ca punctul de vedere al sclavului este facut sa dea dreptate stapanului in orice situatie. Asa ca realitatea pare un pic a cerc vicios. Pentru omul care nu vrea sa fie sclav si nici n-are nevoie de idealuri si optimism politicianul nu produce nimic. Faptul ca politicianul ma face pe mine care imi vand foarte scump sau deloc libertatea pentru a deveni optimist nu inseamna nimic. Nu am nevoie sa devin optimist pentru ca nu am in mine germenele pesimismului asa cum il are sclavul propriuzis prin starea sa.
Din pacate nu numai ca politicianul nu produce nimic constructiv pentru comunitate dar prezenta sa in sistem este in masura sa produca artificial conflicte asa cum arata foarte bine Adam Curtis in documentarul „Puterea cosmarurilor”, cel mai bun documentar pe tema politica pe care l-am vazut vreodata. O astfel de actiune este specifica mafiei insesi care mai intai iti aranjeaza o intamplare nefericita dupa care te apara in schimbul taxei de protectie. Dupa caderea blocului comunist si a dusmanului traditional al Occidentului „axa raului” a devenit alta si in mod cert se vor gasi in continuare alte cosmaruri pentru omul de rand in asa fel incat politicianul si armata sa sa il apere si sa para un fel de Dumnezeu pe pamant.
In societatea moderna la fel ca si in cele anterioare ei taxele si impozitele nu sunt percepute in principal pentru a fi intoarse in comunitate, in favoarea ei. E adevarat ca o parte din acestea se intorc in comunitate. Dar asta abia dupa ce sunt platite salariile privilegiatilor social, a soferilor lor, a servitorilor lor etc. Aceste salarii sunt cele mai importante si se platesc indiferent ce acesti privilegiati pot sa faca pentru comunitate. Daca mai ramane ceva din buget dupa aceasta impartire atunci se poate da si iluzia cum ca ei chiar le si merita, dand eventual iluzia ca ar face un serviciu comunitatii. Dar daca nu a mai ramas destul din buget dupa aceasta corupere originara pentru a stropi un pic ochii prostimii atunci situatia va semana a oligarhie asa cum e in America Latina. De aceea sunt ferm convins ca G. Bush, Bill Clinton sau altii nu sunt mai buni si mai morali decat Saddam Hussein sau Fidel Castro doar ca poporul american are mai mare experienta in capitalism decat cel cubanez sau irakian. Poporul american este mai productiv si aduce mai multe fonduri la buget si astfel ca politicienii si cei pe care ii acopera isi permit sa fie ceva mai umani.
Evident ca, preocupati sa isi limiteze unul altuia puterea si sa plateasca astfel o birocratie stufoasa bugetul niciodata nu se va intoarce in comunitate decat ca o mica parte din ce a fost initial. Taxele si impozitele la ora actuala reprezinta varianta cosmetizata a sclaviei Evului Mediu si antichitatii. Sclavul modern nu mai poate fi tinut cu lanturi ci are nevoie de libertate. Sclavul modern este, mai nou, un sclav creativ… Muncile de rutina pe care le facea sclavul medieval si antic se fac mai nou cu tehnologia, cu masinile asa ca in societatea moderna e nevoie de un sclav care sa se si creada liber. Desigur starea asta de sclav modern nu e chiar placuta desi parca e ceva mai buna decat cea de sclav medieval si antic. Dar, nici o problema! Nu va impacientati! Sistemul a venit cu o rezolvare si pentru asta! Povestea cu ”contractul social”, despre cum a mers el cetateanul si a semnat pentru ca politicienii sa il reprezinte e numai buna pentru reparatia unui astfel de sentiment umilitor pentru sclavul modern. Dar eu personal nu imi aduc aminte sa fi semnat un astfel de contract; trebuie ca dormeam ori am fost beat cand l-am semnat ca tare e nefavorabil omului de rand. Hai mai bine sa spunem ca nu l-am semnat deloc si tocmai de asta fac galagie si arat ca sunt furat sistematic de cei carora trebuie sa le ”onorez” contractul pe care nu l-am semnat. Adevarul e ca eu vad cu totul altfel un astfel de contract. Nu as semna deloc un contract care sa spuna ca sunt de acord ca tu sa pleci cu banii mei in palatele tale unde sa bati apa in piua. Nu nu! Nu semnez asa ceva desi pentru societatea moderna parerea mea de om simplu nu prea conteaza. Totusi am sa o spun aici pentru a arata cat de mafiot poti fi tu politicianule!
O politica adevarata nu inseamna sa vii cu armatele pentru a jupui pe cei deja saraci pentru a-i parazita, pentru a se crea averi pe spinarea lor si apoi sa le dai iluzia ca sunt liberi. O politica adevarata este sa convingi omul de rand sa contribuie cu puterea lor politica si financiara sa construiasca cutare pod, cutare fabrica sau cutare proiect. O politica adevarata inseamna si posibilitatea de a spune NU la fel cum faci si cu produsele de la supermarket. Daca cutare produs nu ma ajuta nu cumpar! Improvizez. Numai cand sistemul ar functiona astfel se poate spune ca politica este facuta in folosul intregii comunitatii. Nimeni nu face asta astazi decat partial si nesemnificativ si asta dintr-un motiv foarte simplu; e mult mai usor sa te prefaci ca muncesti in spatele usilor inchise intr-un spirit conservator si ironic/cinic fata de fraierul de pe strada care trage ca cainele sa supravietuiasca decat sa vina si sa te bata la cap si sa te intrebe care e activitatea ta. Privilegiatii societatii proveniti din vechii jefuitori de comunitati lipsite de aparare fac asta cu mare succes de cateva mii de ani. Au cladit imperii practicand asta. S-au perfectionat in arta parazitarii.
Se spune ca nimeni nu poate scapa de impozite si taxe. Evident o pacaleala menita sa il faca pe sclav sa creada ca nu exista ceva mai bun decat a-i oferi bacsisul obligatoriu politicianului in schimbul unui spectacol de circ costisitor. Politicianul nu plateste nici un fel de taxe chiar daca oficial asa pare. Politicianul societatii moderne nu produce nimic concret. Tot ce face el este sa creeze iluzii in ochii electoratului care apoi se transforma in promisiuni neonorate. El plateste taxele din taxele pe care sistemul le canalizeaza catre buzunarele lui asa cum a fost intotdeauna. Adica „dati-mi voi toti cate un dolar si apoi eu va dau la voi toti un dolar”. Smecheria politicianului e ca iti ia un dolar si iti da inapoi mult mai putin, de cele mai multe ori minciuni. Sistemul reuseste sa faca asta cu o precizie absolut fabuloasa. El paraziteaza pe cei ce produc cu adevarat ceva. Adevarata grija a politicianului e sa puna in aplicare sistemul, adica sa fie carismatici, sa dea incredere si sa nu produca intrebari omului de rand cu privire la soarta fondurilor si sa il faca pe sclav optimist.
Politicianul societatii moderne nici macar nu reprezinta cetateanul, vointa politica a acestuia in interiorul sistemului chiar asa manipulata cum e de sistemul de invatamant si media. Adevaratele masuri sociale nu se iau de cei alesi direct prin vot. Iar daca unele masuri se iau in favoare cetateanului totusi cu diferite proceduri si alte smecherii sistemul va amortiza in scurt timp o astfel de situatie in asa fel incat „solutia” sa devina ineficienta pentru fondul problemei. E clar ca asta e doar asa de praf in ochi aruncati sclavilor. Adevaratele masuri politice se iau la nivele nici macar banuite de omul de rand. Votul si campania electorala sunt niste formalitati. Ce bine da un Obama, primul presedinte de culoare in ochii sclavilor americani! Cum sa mai fie adevarat ca unii ii asupresc pe altii din moment ce cel mai puternic om al lumii a ajuns un negru? Aproape ca nu mai crezi ca a existat sclavie. Ori, daca crezi asta atunci in mod cert astazi nu mai e! Pai uite ca sclavii s-au eliberat! Astazi ajung presedinti de stat, joaca in filme, sunt vedete! Nu mai exista domn‘e nici un sclav! Poporul american, popor destul de destept totusi si-a pierdut in mod dramatic increderea in sistem si politicieni o astfel de masura e in e menita sa ii mai motiveze pentru alti patru ani. Oricum, in situatia in care planul cu Obama ar fi dat gres atunci masonii ascunsi ai sistemului aveau pregatita o alta premiera istorica pentru a reface cate ceva din increderea cu pricina: prima femeie presedinte din istoria SUA. Uau! Parca iti vine sa iei si tu parte la istorie, nu?
Iata ca de fapt politicianul e doar un risipitor. El produce doar iluzia ca omul de rand poate schimba ceva. Ce-i drept asta contribuie la moralul sclavului si il poate face mai productiv. Numai ca punctul de vedere al sclavului este facut sa dea dreptate stapanului in orice situatie. Asa ca realitatea pare un pic a cerc vicios. Pentru omul care nu vrea sa fie sclav si nici n-are nevoie de idealuri si optimism politicianul nu produce nimic. Faptul ca politicianul ma face pe mine care imi vand foarte scump sau deloc libertatea pentru a deveni optimist nu inseamna nimic. Nu am nevoie sa devin optimist pentru ca nu am in mine germenele pesimismului asa cum il are sclavul propriuzis prin starea sa.
Din pacate nu numai ca politicianul nu produce nimic constructiv pentru comunitate dar prezenta sa in sistem este in masura sa produca artificial conflicte asa cum arata foarte bine Adam Curtis in documentarul „Puterea cosmarurilor”, cel mai bun documentar pe tema politica pe care l-am vazut vreodata. O astfel de actiune este specifica mafiei insesi care mai intai iti aranjeaza o intamplare nefericita dupa care te apara in schimbul taxei de protectie. Dupa caderea blocului comunist si a dusmanului traditional al Occidentului „axa raului” a devenit alta si in mod cert se vor gasi in continuare alte cosmaruri pentru omul de rand in asa fel incat politicianul si armata sa sa il apere si sa para un fel de Dumnezeu pe pamant.
9 ianuarie 2009
“Terrorized into Being Consumers”- a hypocrite documentary
For those who have not seen it yet, the documentary can be seen here
Seen again after ten years, this documentary looks now very interesting to me first of all from an artistic point of view. The electro-experimental background music, the sequences and image items repetition under its rhythm, the joining of contradictory and exclusive elements are remarkable. Such sequences are very appropriate to a contemporary art exhibition or festival.
Unfortunately (or fortunately, for other visions), as is often the case in art, the discourse deeply lacks the political or scientific coherence. There are some bright ideas in it, which inspired me in the following articles of these years. I could say there is no other documentary that inspired me more over the years, in the sense that it made me look for coherence in this amalgam of contradictions. Because, when it comes to argumentation and development, the author/authors seem to turn against own ideas and inexplicably support the opposite view. I saw it for the first time at a party given by some dunderhead girls that played ecologist superstar selfesteem. That's why when I first saw it seemed to me perfect for a kind of spoiled adults that found themselves not enough grown up, looking for spoiling on.
Its authors somehow feel that consumerist society has something wrong. But they have no qualities either to describe the real problems or to propose something alternative to what we have now. They simply resume social solutions that have already failed or were already abandoned. It is almost senseless to point up the solutions that this documentary proposes for improving society. I don’t know if the author(s) realize that inside of it there are three contradictory and exclusivist one another solutions for that. First one is that offered by Fidel Castro &co, with “equality in sharing the goods”, like happened in 60-s Romanian “nationalization” and, later, “rationalization”. The second one is the destruction of technology and getting back to primitive way of life. The third one is the reloaded French Revolution, the violence. I would further on analyze each of them. But first, I will show what seemed to me politically good in this documentary.
4 ianuarie 2009
"Terorizati in a fi consumatori": un documentar duplicitar
English version here:
Pentru cine nu l-a văzut, documentarul poate fi văzut aici:
Revazut dupa zece ani, acest documentar mi se pare foarte interesant in primul rand din punct de vedere artistic. Muzica electro-experimentala de fundal, repetitia secventelor si reperelor imaginii in ritmul sau, alaturarea de elemente contradictorii si exclusiviste sunt remarcabile. Astfel de secvente ar putea sta foarte bine intr-o expozitie sau festival de arta contemporana.
Din pacate, (sau din fericire, pentru alte viziuni) asa cum se intampla de multe ori in arta, discursului sau ii lipseste profund coerenta politica sau stiintifica. Exista cateva idei stralucitoare in el, care pe mine m-au inspirat in articolele urmatoare din acesti ani. As putea spune ca nu e nici un alt documentar care nu m-a inspirat mai mult, in sensul ca m-a facut sa caut coerenta in acest amalgam de contradictii prezentate aici. Din pacate, atunci cand vine vorba de argumentarea si dezvoltarea lor, autorii parca isi dau cu stangul in dreptul si sustin in mod inexplicabil punctul de vedere opus. Eu l-am vazut prima data la o petrecere data de niste tute cu aere de vedete ecologiste. De aceea el mi s-a parut perfect pentru anumiti copii de bani gata, pentru rasfatatii care s-au trezit maturi si nu mai are nimeni cine sa-i mai rasfete.
Autorii sai simt cumva faptul ca societatea consumista are ceva in neregula Insa ei nu au calitatile nici pentru a-i descrie adevaratele probleme si nici pentru a propune ceva alternativ la ce exista. Pur si simplu ei reiau solutii sociale deja esuate sau abandonate. Aproape ca nu mai trebuie sa aducem in primplan solutiile pe care documentarul le ofera. Nu stiu daca isi da seama, dar mentalitatea de tuta a promovat in interiorul acestui documentar 3 solutii diferite si exclusiviste una cu alta. Prima e cea oferita de Fidel Castro &co., cu rationalizarea resurselor in asa fel incat "sa ajunga la toti", dupa cum s-a intamplat in Romania. A doua este distrugerea tehnologiei si intoarcerea la viata primitiva. A treia este revolutia Franceza reloaded. Am sa le analizez in continuare pe fiecare. Dar, mai intai, am sa arat ce mi s-a parut bun din punct de vedere politic in acest documentar.
Pentru cine nu l-a văzut, documentarul poate fi văzut aici:
Revazut dupa zece ani, acest documentar mi se pare foarte interesant in primul rand din punct de vedere artistic. Muzica electro-experimentala de fundal, repetitia secventelor si reperelor imaginii in ritmul sau, alaturarea de elemente contradictorii si exclusiviste sunt remarcabile. Astfel de secvente ar putea sta foarte bine intr-o expozitie sau festival de arta contemporana.
Din pacate, (sau din fericire, pentru alte viziuni) asa cum se intampla de multe ori in arta, discursului sau ii lipseste profund coerenta politica sau stiintifica. Exista cateva idei stralucitoare in el, care pe mine m-au inspirat in articolele urmatoare din acesti ani. As putea spune ca nu e nici un alt documentar care nu m-a inspirat mai mult, in sensul ca m-a facut sa caut coerenta in acest amalgam de contradictii prezentate aici. Din pacate, atunci cand vine vorba de argumentarea si dezvoltarea lor, autorii parca isi dau cu stangul in dreptul si sustin in mod inexplicabil punctul de vedere opus. Eu l-am vazut prima data la o petrecere data de niste tute cu aere de vedete ecologiste. De aceea el mi s-a parut perfect pentru anumiti copii de bani gata, pentru rasfatatii care s-au trezit maturi si nu mai are nimeni cine sa-i mai rasfete.
Autorii sai simt cumva faptul ca societatea consumista are ceva in neregula Insa ei nu au calitatile nici pentru a-i descrie adevaratele probleme si nici pentru a propune ceva alternativ la ce exista. Pur si simplu ei reiau solutii sociale deja esuate sau abandonate. Aproape ca nu mai trebuie sa aducem in primplan solutiile pe care documentarul le ofera. Nu stiu daca isi da seama, dar mentalitatea de tuta a promovat in interiorul acestui documentar 3 solutii diferite si exclusiviste una cu alta. Prima e cea oferita de Fidel Castro &co., cu rationalizarea resurselor in asa fel incat "sa ajunga la toti", dupa cum s-a intamplat in Romania. A doua este distrugerea tehnologiei si intoarcerea la viata primitiva. A treia este revolutia Franceza reloaded. Am sa le analizez in continuare pe fiecare. Dar, mai intai, am sa arat ce mi s-a parut bun din punct de vedere politic in acest documentar.