In incercarea de a-mi umaniza un pic profesia am asistat la o sedinta de terapie ABA (Applied Behavior Analysis sau Analiza Comportamentala Aplicata ) pe un copilul de10 ani care avea un autism moderat cu hiperchinezie. In cea mai mare parte a timpului avea comportament normal insa in momentele lui de agitatie isi ridica mainile undeva la nivelul capului cu palmele la 90 fata de brate si agita in sens de arc de cerc in mod mecanic. In acelasi timp scotea un sunet pe care omul normal il scoate atunci cand iese din baie si ii este frig. Dupa care se calma brusc la fel cum a inceput. Am putut observa faptul ca lucrurile noi pareau sa ii accentueze un astfel de comportament iar prezenta mea acolo pentru prima data era un astfel de factor.
Cand vorbea insa dadea dovada de ceva probleme. In primul rand sunetele pareau sa nu vina din coardele vocale ci parca din respiratie. Unii dintre noi vorbesc astfel atunci cand ragusesc. Vorbirea lui poate fi imitata atunci cand am incerca sa vorbim fara aer in piept. Expirati cat mai mult aer posibil si apoi incercati sa vorbiti! Cam asa vorbea acest baiat in mod curent. Si totusi in momentele de agitatie sunetele scoase de el aratau coarde vocale sanatoase. Exista deci o problema de acordare a respiratiei cu vorbirea.
Trist est ca nu l-am putut atrage cu nimic. Am improvizat un joc de avioane cu avionul bun si avionul rau. Am incercat sa joc volei cu peretele in ideea ca poate va sesiza pozitia de exclus oedipian si va incerca sa ii ia locul peretelui. Am jucat volei cu fotografia lui in ideea ca ii pot trezi ambivalente care sa il faca sa transfere asupra mea pulsiuni. I-am si desenat si nu i-a acordat desenului nici un fel de atentie.
ABA nu este o psihoterapie. Ea nu se adreseaza blocajelor psihice ci celor somatice, motorii. Terapie ca terapie dar ea este un fel de educatie salbatica ceva mai cizelata si mai umanizata. Celebra regula specifica behavioristilor a stimuli si raspunsului, a pedepsei si compensatiei se poate vedea in cele 4 niveluri de pedeapsa pe care le-am sesizat eu cat am asistat la sedinta. Primul era cel al bilelor negre, adica a nor puncte taiate, un fel de note care la sfarsit se numarau si se comparau cu cele albe („faptele bune”). Cel de-al doilea era cel al mustrarii directe:. „foarte rau”, „foarte urat”, „iti place ce-ai facut” etc. Cel de-al treilea, atunci cand celelalte doua nu dadeau rezultate, era astuparea ochilor cu palma pentru cateva minute astfel incat copilul nu mai vedea nimic. Daca nici aceasta metoda nu dadea rezultate atunci pedeapsa trecea in faza a patra, inghesuirea lui la colt. I se provoca o stare neplacuta astfel si, mai de voie mai de nevoie, era obligat sa accepte taskurile date.
Primul gand care mi-a venit in minte a fost : „Doamne uite infernul! Un copil mutilat de educatori”. Cateva zile am fost dominat de gandurile negre fata de behavioristi si prostituarea lor fata de corporatism. Dupa un timp insa m-am gandit ca Aba a avut unele rezultate in sensul ca i-a accelerat dezvoltarea copilului. Pana la urma rolul ei este cel de contracararea unui retard al dezvoltarii motorii. Nu cred ca ar fi mers insa la un om normal. Nu vad ce ar fi putut imbunatati.
Imi aduc aminte perfect de perioada copilariei in ceea ce priveste mustrarea; eu personal as fi preferat sa nu ma laude deloc dupa ce cineva m-a mustrat. Trecerea asta uneori brusca de la dojenire la dragoste si apropiere mi-ar fi provocat disconfort emotional. Lipsa de rezonanta emotionala a cestui copil insa parea sa fie un scut pentru vreo frustrare asa ca un tratament cat mai discordant poate ca i-ar fi produs mai curand niste socuri sociale similare cu cele electrice sau anafilactice mai curand decat cine stie ce traume. Dupa un timp insa m-am impacat cu ideea ca specialistul aba tine locul mediului in care noi insisi am crescut cand eram copii si ca noi am reusit sa ne dezvoltam normal tocmai datorita interactiunii cu el. A condamna ABA ar insemna de fapt sa condamni insusi mediul care ne poate frige la mana, ne poate taia sau ne poate lovi pasiv atunci cand e prag... In trecut autistii si depresivii erau pur si simplu batuti si excesul de adrenalina urmat unei astfel de traume le provoca o iesire din aplatizarea emotionala specifica. Inclusiv astazi se mai folosesc socurile electrice care sunt un substitut pentru vechea bataie. Trebuie sa recunosc ca in aceste cazuri minoritare „bataia e rupta din rai” desi nu chiar la rai ducea cat mai ales la o oarecare abilitare. ABA este si ea o adaptare la timpurile moderne a unor astfel de practici din trecut in asa fel incat cel ce beneficiaza de ea sa nu ramana cu sechele.
Intr-o societate ideala un astfel de copil ar fi lasat sa se dezvolte in ritmul lui natural, chiar daca o tulburare anume i-a incetinit dezvoltarea. Din pacate societatea actuala este salbatica in profunzime si ii cere inclusiv prin vocea parintilor sa devina un supravietuitor. El trebuie sa creasca si sa dea randament. Trebuie sa fie profitabil. Societatea inca nu are resurse sa il sustina …
Cu adevarat trist e faptul ca acel copil parea un animal dresat. Dresat sa se joace sa isi salute colegii, sa se comporte ca un copil normal. Dar oare omul normal nu e si el dresat sa se comporte ca un om fericit? Exista un urias sistem de propaganda pentru asta. Asa ca e de inteles. Insa asa ceva nu e pentru ceea ce vreau sa fac eu …
In calitate de 'purtator' al formei mai usoare de autism "sindrom Asperger" confirm ca problemele vin din fizicul interiorului - in primul rand perceptia, senzorialul, ajungand si pana la 'motor' in sensul lantului neuronal de la intentie la executie.
RăspundețiȘtergereNu cunosc mult din psihanaliza clasica, freudiana, dar nu stiu in ce masura au sens in aceste cazuri notiuni ca 'exclus oedipian' sau 'transferul pulsiunilor'. Dvs. le-ati observat si testat empiric la suficient de multi copii normali la acel nivel de dezvoltare (nu neaparat varsta calendaristica) ?
Ca amator poli-stiintific, as inclina spre stiinta cognitiva bazata pe evolutionism, gen Steven Pinker. S-ar putea chiar ca freudienii sa aiba dreptate "la un nivel agregat", adica anumite moduri de dezvoltare neuronala (influentate de mediu, desigur si de parinti) sa capete de obicei anumite pattern-uri, care pot primi "din afara" si aceste etichete...
M-ar mai interesa legatura intre "nevroza" (definita numai de freudieni? n-am mai gasit-o in psihologia dominanta acum) si Spectrul autist. Daca tot observi natural, cu multa atentie si fara oprire contradictii in mediu, nu e probabil sa ajungi la o confuzie, paralizia actiunii ?
Am tradus din mai multi autori de acum "noi clasici" ai Spectrului autist - vedeti www.autism.ro/forum , ca "Magister"...
Multumesc pentru vizita pe blog. Ma bucur sa vad ca inteligenta va este foarte vie desi aveti sindromul Asperger. Chair daca nu e autism propriuzis nu pot sa nu ma gandesc la inteligenta redusa a autistilor. Nu ca ar fi mare virtute inteligenta umana cu atat mai mult cu cat astazi de foarte multe ori e folosita intr-un mod josnic. Insa totusi e un fapt destul de rar o astfel de performanta drept pentru care ma bucur sa va am cititor si comentator. Se spune ca si Demostene era intial balbait si, prin exercitiu, a ajuns cel mai mare orator. :)
RăspundețiȘtergereDestul de greu de gasit legatura intre nevroza si autism. De fapt cele doua se cam exclud reciproc. Nevroza are prea multa emotie in ea iar autismul pare sa aiba prea putina.
Fireste ca exista unele puncte comune-- in fapt psihic are si nevroticul si autistul. Dar sunt mult prea departate si prea diferite ca structura incat sa gasim legaturi mai stranse; autismul este o problema a hardului pasihicului, al factorului neurofiziologic iar nevroza nu are o problema aici.
Dar comportamentul erotic si autoerotic ridicat al autismului este o similitudine interesanta. Insa la nevrotic vine de la un superflux libidinal in timp ce la autism vine de la mijloacele reduse de sublimare, de la lipsa de canalizare a pulsiunilor catre activitatile sociale. Din punctul asta de vedere se poate spune ca un terapeut ABA se substituie in mod fericit unui astfel de factor social.
Transferul si tertul oedipian sunt sentimente foarte comune in lumea civilizata in special. Dar acest "transfer al pulsiunilor" e un lucru foarte precis si se refera fie la adorarea fie la demonizarea excesiva a unui anumit lucru/animal sau a unei anumite persoane. Tertul oedipian este practic gelozia si rivalitatea cu tot spectrul de afecte ce graviteaza in jurul lor. Aceste sentimente sunt aproape universale in afectivitatea copilului. Oricine le poate observa in viata reala.
In cazurile de autism sever, inteligenta masurata uzual e mai mica decat cea reala, tocmai ca artefact al masurarii centrate pe 'normal'.
RăspundețiȘtergereDe asemenea, indiferent de gradul de afectare, autistul sufera (chiar mai rau sau din lucruri marunte, mai ales daca nu le intelege) chiar daca nu poate [b]exprima in mod credibil-social[/b].
Deci sa cautam alte dimensiuni ale legaturii autism-nevroza.
Va propun un studiu de caz: personajele lui [b]Woody Allen[/b], considerate clar la vremea lor 'nevrotice', inspirate toate de personalitatea reala a lui W.A., care are si el sindromul Asperger. Si in personajele sale, si in discursurile in nume propriu arata foarte taios contradictiile lumii pornind de la auto-critica. Inseamna ca nu e nevrotic, sau nu are legatura cu autismul ?
Aveti idee ce contributie poate aduce psihodinamica in limitarea consecintelor stresului post-traumatic (PTSD), care e una din principalele probleme, prea rar recunoscute, in Spectrul autist ?
Apare si din cauze minore, dar legate de dezechilibrul de putere si mai ales de reactie in timp real.
Va propun analiza marturiilor Camillei Berglund, considerata 'autist inalt functional' (HFA) - probleme prea marcate ca sa intre la Asperger - dar si informatician exceptional...
din copilarie
http://www.autism.ro/forum/viewtopic.php?t=4664
si probleme ramase la varsta adulta
http://www.autism.ro/forum/viewtopic.php?t=4631
N-am vazut chiar foarte multe din filmele lui W. Allen. Dar e preferatul meu din sfera hollywoodiana alaturi de J. Depp. Dar personajele sale e posibil sa fie considerate nevrotice doar in sens de "psihopate". In limbajul comun cei 2 termeni se folosesc cu sens similar. Mi-aduc aminte de un personaj care sparge cu bata de baseball parbrizul masinii unor malaci. Ala era mai curand un paranoid decat nevrotic. Or fi altele.
RăspundețiȘtergerePsihanaliza poate face putine lucruri in PTSD in general. Ea e un fel de vaccin; intareste organismul santos. Daca deja corpul are TBC si ii mai administrezi un vaccin in plus ai sanse sa il omori.
Nu inteleg insa de ce considerati ca PTSD ar fi factor etiologic. PTSD apare in urma unor evenimente de genul accidente de masina/avion, luare de ostateci etc. Un autist foarte foarte rar ajunge in situatia asta. Societatea tinde sa il protejeze de astfel de evenimente. Poate ca aveti altceva in gand cand va referiti la PTSD .
Eu personal cred ca o astfel de trauma i-ar face bine unui autist daca ar fi dozata corect.
Am avut chiar o idee in acest sens dupa experienta de care am vorbit in acel articol. Voiam sa iau un astfel de copil si sa il duc la Bunjie Jumping. Dar cred ca nu s-ar castiga preaa mult chiar daca s-ar face normal ca urmare unui astfel de microtraumatism. Repet ce am spus in articol: omul normal e si el un autist politic. Fie ca esti motor, fie ca esti politic tot pe acolo esti.
Apoi nu as fi vrut sa concep experimente pe unii chiar daca le-ar face bine altora in viitor.
In afara de PTSD-ul de gen militar, provenit din orori si amenintari de moarte, cred ca este mult mai raspandit o forma mai lenta dar nu mai putin daunatoare unei adevarate libertati personale. Si nimeni nu poate fi complet 'protejat' de orice asemenea situatii - chiar 'protectia' poate fi de un gen care sa o creeze sau amplifice !
RăspundețiȘtergereChiar va rog sa cititi ce am scris din Camilla Berglund (despre copilarie - ). Si terapia ABA sau asemanatoare, aplicata abuziv, poate crea acest PTSD - de ex. marturia lui Amanda Baggs:
http://www.autism.ro/forum/viewtopic.php?t=587
Pana la urma este o afectare cognitiv-emotionala, pornind de la memorie, sistemul de "potrivire" automata care duce prin Amigdala, la activarea hormonilor de urgenta.
Deci, ce trebuie cautata este lecuirea memoriei ? sau 'prelucrarea' semnificatiei memoriei astfel incat sa nu mai provoace reactia de alerta si evitare...
In orice caz, un autist are probleme suplimentare pentru ca a analiza DESPRE ceva, rontaind la nesfarsit, ii e mult mai natural decat a reactiona, a FI IN timp real intr-un mediu, cu atat mai rau intre oameni ostili. Lipsa de intelegere si reactie 'pe faza' e o problema neurologica, dar consecintele devin si emotionale.
Si eu personal pastrez (cu flash-backuri ocazionale si multa evitare) poveri: a fi incercuit de catre o banda de cartier, cu pumni si picioare 'de avertisment'; incidente cu (falsi?) politisti si (abuzivi?) controlori RATB, ducand la extorcari; si mai ales o sedinta gen 'reeducare colectiva' la fostul serviciu, care a dus la ruperea oricarei increderi in oameni in asemenea institutii, cu continut mult diferit de eticheta.
Presupuneti ca asa ceva nu are legatura cu PTSD ?
M-am uitat pe linkul in cauza. Cred ca e putin posibil ca dupa tratamente ABA sa apara un PTSD dupa cum acel psihiatru a diagnosticata pe Amanda Baggs. Nu stiu despre Amanda Baggs, n-am vazut-o, nu ma pot pronunta.
RăspundețiȘtergereDar oricum, e destul de greu de pus un al doilea diagnostic peste autism. Practic autismul deformeaza decisiv spectrul de simptome psihopatologice in asa fel incat orice tulburare psihica auxiliara autismului se manifesta total atipic.
Sunt perfect de acord cu faptul ca ABA este o dozare si o aplicare sistematica a traumei. Insa cred totusi ca traumele aplicate de ABA sunt mult mai mici decat cele care produc PTSD. Cel putin asa cum le-am vazut eu. Daca exista si altele mai dure decat cele ale inghesuirii la colt s-ar putea ca rezultatul sa se apropie de PTSD. Dar sa stiti ca omul de rand astazi este educat in spirit traumatic pentru a deveni sclav nu numai autistul pentru a deveni om normal. Traumele suferite pe strada de care vorbiti sunt atent permise de stat si autoritati. Ele fac selectia sociala. Uneori pot deveni PTSD dar de cele mai multe ori raman sub acest prag. Oricum ele sunt decisive pentru convingerea sclavului sa intre in fabrica pe care o practica sistematic statul. Dar asta e deja o alta discutie.
Revenind la tema legitimarii terapiei ABA cred ca ne aflam in fata unei dileme extrem extrem de spinoase cu privire la scindarea natura-cultura sau primitivism-civilizatie. Ce ar fi mai bine? Sa lasam autistul in lumea lui, fara sa ii aplicam sistematic traume prin ABA si sa aiba grija toata viata? Sau sa ii aplicam aceste traume si astfel la un moment dat sa recupereze din intarzierea fata de omul normal si sa poata sa fie cat de cat independent. E greu de ales. Trebuie tinut cont ca totusi inclusiv capacitatea de a protesta fata de tratamentul ABA se poate datora tocmai ABA care a contribuit la cresterea capacitatii de gandire a respectivului autist. Oricum cert este ca fara aceste traume nu se poate realiza o recuperare. Omul contemporan a ajuns inteligent si eficient pentru ca a suferit traume istorice fie de la mediul salbatic fie de la semeni.
Daca as fi sa aleg eu as lasa autistii asa cum sunt. Dar o astfel de alegere e facuta nu de latura mea administrativa ci doar de cea artistica si filosofica. Nu stiu daca oricine si-o poate permite. Nu stiu insa daca alte meserii, ceva mai pragmatice pot face acelasi lucru.