Respingerea ideii mitului liderului politic mesianic, atotputernic
Din pacate, foarte multi au o viziune medievala despre politica, imaginand conducatorul ca pe un fel de antrenor de echipa sportiva, iar societatea ca pe niste sportivi ce executa ordinele acestuia. Daca ar intelege clubul sportiv in relatia cu suporterii, cu alte cluburi si cu insasi societatea in care acesta se insereaza, atunci viziunea lor ar fi una mai realista. Insa, tradus in societatea actuala, un antrenor ar fi un biet secretar de stat prin minister , si nu un lider politic asa cum are el rolul social. Nostalgia fata de figura profetica de tip Moise face ca unii sa aiba astfel de idee patriarhala despre politica. Si tocmai o astfel de mentalitate ii face niste victime sociale, niste oameni meniti sa se supuna mai curand decat sa-si ia destinul in maini. Se poate observa aici o conceptie religioasa despre societate si conducatorul sau ca profet sau zeu. Asta releva o mentalitate primitiva despre lume (si implicit societate) supravietuitoare si in era digitala. Omul contemporan vede in conducatorul politic un profet ce are sa vina sau sa revina pe pamant pentru a face lumea un rai.
Nu mai exista tipul acesta de conducator de prin Evul Mediu. Si nici atunci „conducatorul” nu lua deciziile fara sa se consulte cu sfatuitorii sai. Dupa aceea monarhii au ramas conducatori simbolici, piese de incredere pentru popor. Deciziile se iau la alte niveluri. Liderii politici doar executa un plan conceput altundeva de catre specialistii in strategie. Gandirea lor e cinica dar in cele din urma eficienta. Din cauza asta, de cele mai multe ori ei nu au priza la public. Uneori se intampla sa si aiba carisma, asa cum a fost cazul lui Napoleon sau Stalin. Insa romantismul lor ii face sa se arunce in planuri nesabuite si sa ia decizii gresite sau sa produca dezastre sociale.
Figurile din esaloanele inferioare ale „liderului” ii dicteaza directia
In Romania s-a intamplat la fel. Individual, functia unui astfel de lider este mai puternica decat a oricarui altcuiva din sistem. Dar puterile subsumate ale subalternilor sunt mai puternice decat a sa. De aceea, de frica inlocuirii, dictatori ca Ceausescu i-a indepartat din functiile importante in stat pe potentialii rivali, dupa modelul lui Stalin. Primul folosea rotatia cadrelor cu scopul de a le da posturi babane lingusitorilor. Principala institutie facuta pentru acesti latrai a fost Securitatea. Chiar si asa, dupa cum s-a exprimat la procesul ad-hoc in urma caruia si-a gasit sfarsitul, multi „au tradat”, conform cu noile interese ale puterii din esalonul 2 si 3 in stat.
Securitatea i-a organizat lui Ceusescu o executie publica, odata cu capcana petardei de la celebrul miting de afirmare a pozitiei sale de „lider suprem”, devenit ulterior miting de adio. Prin aceasta manevra de inginerie sociala, Securitatea a reusit sa asmuta multimea infometata spre el. In acelasi fel, presedintele american J.F.Kennedy s-a luat la tranta cu (de)Serviciile Secrete ale sistemului, incercand sa opreasca razboiul din Vietnam, ce devenea din ce in ce mai nepopular, dar care avea o logica foarte bine definita intr-un sistem social cum e SUA, asa cum am aratat aici: http://baldovinconcept.blogspot.ro/2010/03/razboiul-cea-mai-profitabila-afacere.html . Drept rasplata, „Serviciile Secrete” americane nu au securizat (ca sa ma exprim eufemistic) zona prin care acesta urma sa treaca. Dupa cumstim, „un lunatic”, cu talent de lunetist, l-a nimerit exact in cap. Ghinion. Ultimul presedinte american care a incercat sa tina piept fortei acestor „servicii” a fost Richard Nixon: un alt naiv care a crezut ca poate pune microfoane si asculta mai sus decat ii este permis, fara sa isi imagineze ca aceste institutii ii pusesera lui inainte camere de supraveghere si vor afla ce face. De aceea, mai tarziu, unul ca Reagan, a invatat sa asculte ordinele, dupa cum se poate vedea in acest film:
Scindarea din anii 1960 in randul securistilor odata cu aparitia „bisnitarilor”
Experimentele staliniste din anii 50-60, cu agentii sovietici infiltrati in special in serviciile secrete, cu disparitiile, accidentele si mortile subite care dadeau de banuit, au creat o antipatie fata de KGB si sovietici. Pentru cei ce nu cunosc despre jaful sovromurilor din anii 50 ii invit sa consulte acest articol http://www.contributors.ro/cultura/cum-a-fost-jefuita-romania-de-ocupantii-sovietici-in-anii-1945-1958/ . In Securitate a aparut astfel o „aripa occidentala” care a inceput sa idealizeze Occidentul, in timp ce conservatorii se delimitasera deja de modelul sovietic. Conflictul dintre cele doua gasti de securisti nu s-a datorat faptului ca securistii mai noi au devenit mai morali decat tortionarii stalinisti. Dupa cum s-a tot intamplat in Romania, patriotismul pastrarii resurselor pentru dezvoltarea tuturor a fost doar un pretext a noilor securisti de „mai mult”. Nu spiritul echitabil i-a facut sa schimbe macazul catre capitalismul pe care il blamau la sedintele oficiale, ci lacomia. Ei au gasit o portita de falsa comunicare cu dezgustul popular fata de sovietici din acea perioada.
In anii 1980 deja romanii se saturasera de inferioritate economica fata de Occident. In acelasi fel, latraii sistemului, cei care aveau si privilegii de a experimenta pe viu opulenta occidentala, se simteau amenintati constant de toanele „tovarasului” de a-i schimba din functie. Desi pozau in martorii lui Marx si Engels, totusi spiritul antreprenorial a incoltit in ei. Bisnita cu jeansi sau video-playere le-a adus sume importante tuturor. S-a creat in societatea romaneasca un fel de economie subterana la nivel de elita statala guvernata de aceasta aripa bisnitara a Securitatii. Din ei s-au recrutat viitorii milionari, cei care au creat capitalismul in Romania in acest sfert de secol. In interiorul ei erau deja create doua factiuni care se vor duela pentru putere in perioada de dupa 1989 pana astazi, respectiv conservatorii care voiau un capitalism bland (de genul celui francez) si bisnitarii, care voiau capitalism feroce. Acestia au fost primii care au devenit agenti dubli. De fapt ei au devenit piloni ai serviciilor occidentale care parazitau Securitatea. Ei au devenit niste bete in roate pentru dictatura lui Ceausescu, actionand din umbra spre a-i submina imaginea. Ei s-au dat anticomunisti, dar de fapt au fost sedusi de mirajul puterii occidentale bazata pe schimb economic, spre deosebire de cea dictatorial-clasica, bazata pe amenintarea armata.
Pe langa oportunisti, au existat idealisti cu ambitii de agenti 007 din fictiunile marilor ecrane. In documentarul acesta :
este descrisa povestea unui astfel de securist (Matei Pavel Haiducu) trimis sa-i omoare pe Virgil Tanase si Paul Goma in anii 80 pentru ca-l criticau pe Ceausescu la postul de radio Europa Libera. El face rocada catre spionaj dublu, colaborand cu contraspionajul francez. Asta e modelul pentru multe astfel de jocuri duble cu serviciile occidentale pe care spionii romani le-au facut.
Cert este ca un sentiment de lehamite fata de traditia marxist-leninista a cuprins astfel toata societatea romaneasca, iar rezultatul il stim cu totii. Capitalismul cu mirajul sau i-a cuprins pe majoritatea, de la copil la batran si de la muncitor la intelectual. Pana si cel mai apropiat om de sotii Ceausescu, fiul lor Nicu, dadea ordine la TV sa se difuzeze muzica straina de revelion mai spre dimineata, „dupa ce dorm babacii”. Doar din cand in cand cate o „baba sclerozata” isi manifesta repulsia fata de regimurile de dinainte de 1944. Vantul schimbarii se simtea peste tot. Daca cu cativa ani inainte Securitatea anihilase cu succes revolta de la Brasov, dimpotriva, in 1989 revolta de la Timisoara a fost discret folosita de Securitate pentru a-si aplica visele de a deveni elita capitalista, cu banii stransi de pe ici si de pe colo.
Rolul securistilor in „Revolutia” de la 1989. Diversiunea teroristilor
Ne place sa credem ca eroismul romanilor, ca „batalioane romane Carpatii”, ca Imperiul Romanesc, etc., a produs schimbarea de regim din 1989. Multe din astea sunt autoflatari nationaliste. Daca intrebam un istoric independent, vom vedea ca multe din izbanzile istorice ale romanilor au fost de fapt esecuri de proportii. De exemplu, in manualele de istorie se spune ca am fi batut turcii la Calugareni in mlastina, etc. Si totusi e consemnat ca in ziua urmatoare ei ocupau tacticos Bucurestiul. E greu de conceput, dar anii de vitejie ai lui Stefan cel Mare s-au datorat in buna masura tributului pe care el il platea sarguincios la curtea otomana. Asa ca trebuie sa ne impacam cu gandul ca nici „Revolutia” n-a facut-o poporul roman, desi nici revolutie nu prea e, dupa cum am argumentat aici: http://baldovin.blogspot.ro/2014/12/revolutie-sau-lovitura-de-stat.html.
Revolutia fusese comandata din afara tarii. Filip Teodorescu, fost securist de rang inalt, spune ca momentul inceperii „revolutiei”, se stia cu precizie:
Ori, asa ceva inseamna ca si despre scandalul cu mutarea lui Laszlo Tokes de la Timisoara, eveniment care a dus la escaladarea protestelor antidictatura, se stia. Mai precis, acest scandal a fost fabricat in asa fel incat Ceausescu sa cada exact la ora care fusese anticipata. Parerea mea este ca securistii din gruparea occidentala au pus la cale de fapt indirect mutarea lui Tokes, mizand exact pe protestele religioase. De asemenea, ei au orchestrat inclusiv reprimarea brutala a manifestantilor pentru a-i accentua imaginea de monstru al lui Ceausescu. Scopul era demonizarea pentru totdeauna, atat a lui cat si a comunismului in general, model promovat de administratia Reagan. Scopul era atingerea obiectivelor de dominatie economica a populatiei atrase in economia de piata, si contraargumentarea in cazurile probabile ale nostalgiilor fata de epoca dictaturii. La scurt timp dupa fuga lui Ceausescu de la Bucuresti incepe la Sibiu vanatoarea sniperilor, cu securistii tragand in orice om pe strada. Sibiul era judetul fiului cuplului dictatorial, Nicu. Faptul ca oamenii erau macelariti pe strada era clar menit spre a diaboliza familia prezidentiala. Nu exista absolut nici un alt motiv sa se traga la Sibiu din partea cuiva impotriva altcuiva. Pur si simplu securistii si-au sacrificat conationalii in scopul ideilor lor politice. Ei au facut acest cu aceasta tara in general si inainte de evenimentul in cauza, dar mai cu seama dupa.
Logic ar fi ca unii sa-l fi influentat pe Ceausescu sa cheme muncitorii in acea zi fatidica de 21 decembrie, cu diversiunea exploziei care a initiat haosul multimii si fuga lui Ceausescu. Poate ca nu a fost asa, si ideea mitingului i-a apartinut lui Ceausescu si apropiatilor sai. Dar, faptul ca s-a vazut in direct la TV, ma duce cu gandul la modul in care CIA opereaza in general. Cert este totusi ca explozia petardei si inteparea manifestantilor cu diferite obiecte, urmate de tipete agonizante (unele probabil mimate de ei insisi), a dus la haosul care a cuprins manifestantii. Putem ghici ca primele scandari de „Jos Comunismul” a venit tot de la ei. Dupa aceea multimea le-a adoptat din spirit de turma. De aici totul a decurs dupa cum s-a vazut la TV.
Daca toti securistii ar fi folosit armele din dotare in 1989, atunci Piata Revolutiei de astazi s-ar fi numit vitejeste Piata Tienanmen II. Cei cativa viteji idealisti care au iesit cu piepturile goale in decembrie 1989 ar fi fost foarte usor anihilati. Unii, cei mai conservatori, au incercat sa nu tradeze cauza si au tras. Dar au fost putini care au facut-o pentru a-l apara pe Ceausescu. Dimpotriva, interventia armatei impreuna cu mascarada de la Otopeni, cand niste unitati militare s-au macelarit intre ele, a fost parte dintr-o cacialma ce pregatea terenul pentru un alt mit, de tip capitalist de data asta, cel al teroristilor. Diversiunea teroristilor a fost o gaselnita a securistilor bisnitari mai intai pentru a distrage atentia opiniei publice fata de propria institutie si cele auxiliare (militia si armata), acoperindu-i astfel pe ultraconservatorii care trasesera in popor din convingere comunista.
Daca furia populara nu s-ar fi oprit doar la Ceausescu si comunism si ar fi continuat catre intregile structuri ale statului folosite pana atunci, printre care si insasi Securitatea, atunci toti ar fi avut de pierdut de pe urma „revolutiei”. Diversiunea teroristilor a avut doua roluluri majore. Mai intai cel de camuflare a „greselilor” facute de „babaci” prin recurgerea la arme de foc impotriva demonstrantilor. Apoi ea avut rolul de potentiala anihilare a celor care nu s-ar fi oprit cu scandarile la Ceausescu si comunism si ar fi cerut o lustratie totala. O inecare in sange ar acestora s-ar fi putut foarte usor camufla prin imaginea acestor „teroristi fideli”. Strategia s-a aplicat si la case mai mari, dupa cum am aratat aici . Dupa cum voi arata mai jos, ea s-a aplicat cateva luni mai tarziu odata cu prima mineriada. Diferenta e ca in loc de vechii teroristi, s-au folosit imaginea minerilor. Naivitatea romanilor cu privire la televizor atunci nu se deosebeste foarte mult de cea de astazi. Conceptul de „ecoterorism” cu care s-au etichetat recent activistii de mediu e fabricat in laboratoarele de manipulare de astazi la fel cum s-au fabricat teroristii atunci.
Insa protestele anticomuniste din 1990 se grefau pe naivitatea multora fata de capitalism si fata de civilizatie, in general. Unii chiar au crezut ca ei au facut „Revolutia Romana”, si ca ea ar fi fost furata de cei scosi abil in fata in acele zile la TV, pentru a ramane in constiinta publica drept noi lideri. Revolutionarii naivi din 1989 aveau scopul de a curata societatea romaneasca de ceea ce se credea a fi raul imanent al istoriei: comunismul. Piata Universitatii s-a nascut si din acest tip de naivitate de a crede in demnitatea populara de a reusi sa faca o revolutie, naivitate in care am crezut si voi crede si eu in mod utopic pana voi muri. Din pacate, realitatea a fost alta. Securitatea avea alte planuri. Aripa conservatoare si cea bisnitara si-au dat mana pentru a se apara de dorinta „golanilor” de a instaura lustratia si de a-i elimina de la fraiele societatii romanesti. Prima dorea un stat socialist, cealalta pregatea transformarea Romaniei in pilon capitalist.
Rolul securistilor in anihilar a fenomenului Piata Universitatii 1990. Diversiunea minerilor
In 1990, securistii bisnitari deja aveau un plan de acaparare a economiei nationale, de impartire a ei la bucata si de trecere a bunurilor de la „popor” la „patroni”. Acest lucru s-a intamplat in mare parte ulterior. Iliescu a fost omul lor de legatura cu „poporul”, dar si de legatura intre cele doua factiuni din Securitate. Asa comunist intarziat cum a fost el, Iliescu a fost, pentru acesti sacali, cam ce doreau ei de la Ceausescu. Adica un bun acoperitor al instaurarii capitalismului feroce care sa le satisfaca nevoia patologica de inavutire nelimitata. Si el, baiat finut cum il stim, le-a permis aceste manevre si i-a lasat sa isi dezvolte ambitia de a deveni capitalisti. La drept vorbind, nu prea avea de ales: oricand ar fi putut fi tras la raspundere pentru chemarea minerilor. Dimpotriva, Emil Constantinescu se plangea ca securistii l-au invins. Noroc ca nu a facut ilegalitati caci altfel il si pedepseau. Basescu a ramas in functie in 2012 tot prin sustinerea vechilor camarazi de la securitate. Desigur, nu puteau sa-si lase colegul la greu.
Dupa acelasi principiu al colegialitatii, niciun mare tortionar comunist nu a fost condamnat in perioada postdecembrista, desi insusi comunismul a fost condamnat cu surle si trambite in Parlament. S-a creat si un institut special de investigare a crimelor sale. (Actualizare 2016: recent tortionarul Visinescu a fost in cele din urma condamnat la o varsta inaintata, o masura tardiva cu scop de PR, desigur) E greu sa recunoastem, dar toate acestea au fost praf in ochi. Multi ne-am entuziasmat ca, dupa 20 de ani, in sfarsit am scapat de comunism, ca tranzitia s-a terminat. Acest circ era insa doar o manevra de a impiedica accederea la Putere a neocomunistilor. Daca s-ar fi reconstituit intr-un partid, ei ar fi putut sa stranga cu usurinta suficiente voturi in asa fel incat sa treaca de pragul de accedere in Parlament. Intoarcerea la comunism e ceva ce ar fi incurcat mult planurile vechilor securisti ajunsi astazi corporatisti.
Ocupand functii importante in stat, controland media in cele mai intime detalii, ei au devitalizat incet si sigur reperele industriei nationale, ajungand treptat sa puna mana pe cele mai importante dintre ele. Prin aceste manevre, ei au luat fata capitalistilor exilati care voiau sa vina in 1990 in Romania si sa faca afaceri aici. Asa ca Piata Universitatii din 1990 nu ar fi putut niciodata reusi, pentru ca insasi „Revolutia” nu a reusit, in sensul in care s-a autoprezentat, ca trezire a constiintei nationale. Daca proclamatia de la Timisoara, preluata ulterior de Piata Universitatii, ar fi fost pusa in practica, atunci acesti strategi ai interceptarilor si actiunilor metamafiote din stat ar fi fost eliminati de pe piata trecerii proprietatii statului in cea a privatilor. Pentru ca ei insisi ar fi fost interzisi la ocuparea functiilor cheie in stat. Si acesta este exact testul esuat al „Revolutiei Romane”, respectiv faptul ca nu poporul a facut-o, ci doar a participat mai mult sau mai putin adormit la ea. De fapt cam aceasta e starea poporului in general. Dar in iunie 1990 au fost mai multi protestatari decat in decembrie 1989. Dar, de data aceea, Securitatea n-a mai lasat „revolutionarii” sa creada ca pot schimba ceva. Nu mai era nevoie de ei, odata ce bula mitului „maretului conducator” se va fi spart.
Logica acestei actiuni este lupta dintre vechii chiaburi/mosieri si vechii lor tortionari ajunsi securisti. Daca nu ar fi intervenit atunci, practic Securitatea si-ar fi taiat copacul de sub picioare. Vorbim aici de doua ideologii de nivel mediu de generalitate, conform aplicabilitatii lor vizibil in plan concret. Prima este cea a capitalismului interbelic prelungit putin in epoca postbelica. Cealalta este cea a comunismului esuat, dar cu complex de superioritate fata de capitalism. Stim ca in 1990 au existat morti prin impuscare. Nimeni nu avea in 1990 arme in afara de ei care nu trebuiau sa nu se justifice nimanui. Munitia militiei si armatei putea fi usor controlata. Asa ca e clar cine a impuscat acei oameni. Dar nimeni nu a fost tras la raspundere tocmai pentru ca la nivelul deciziilor nu s-a dorit incriminarea celor cu functii inca inalte.
Numarul mortilor in iunie 1990 e mic pentru amploarea anihilarii fenomenului Pietei Universitatii. Asta pentru ca Securitatea si-a dovedit inca odata competenta in materie de inginerie sociala. Ei au venit cu o gaselnita intim legata de Ion Iliescu: minerii. Acestia au devenit noua masa de manevra la fel cum, cu 6 luni in urma, rolul acesta il avusesera muncitorii la mitingul de adio al lui Ceausescu. Naivi si un pic aburiti de alcool, minerii au fost discreti condusi sa sape in sediile partidelor de opozitie si a nucleelor democratice din Bucuresti. Precizia cu care au nimerit in aceste locuri e remarcabila daca tinem cont ca multi dintre ei calcau atunci pentru prima data in capitala. Crezand ca distrug pe golani, sau pe reprezentantii noului regim „burghezo-mosieresc” care avea conotatii negative in mintea lor, minerii au fost jandarmii anilor 1990 pentru inabusirea protestelor anticomuniste. Daca ne uitam la siluete, uniforme si comportamente, atunci vom vedea asemanari izbitoare.
Rolul securistilor in politica de dupa 2000
Iata de ce Ion Iliescu a fost gaselnita geniala a Securitatii in acele zile! Daca ne gandim la cei 20 de ani in care el a atras increderea unei parti importante de cetateni, vedem ca securistii se pricepeau cu adevarat la manipulare. Ei, de fapt, au fost cam singurii romani occidentali, in afara de figurile culturale remarcabile, de pe timpul dictaturii. Serviciile lor rivalizau cu cele ale Occidentului in materie de eficienta. Spre deosebire de restul poporului, care facea lucruri „romanesti” (ne aducem aminte cum se rupeau tenisii sau altele), Securitatea facea cu adevarat „treaba serioasa”. Am crezut pana recent ca securistii nostri incearca sa se scoleasca de pe la CIA-istii lor in materie de inginerie sociala. Insa, analizand evenimentele ultimilor 25 de ani, mi-am dat seama ca „ai nostri” sunt cel putin la fel de „buni”. Nu m-as fi asteptat ca Basescu sa ramana in functie odata cu furia populara din 2012. In acel moment el avea sub 10 % incredere cetateneasca, mult mai putin decat avea Ceausescu in decembrie 1989. Dar, iata ca, cu ajutorul unor manevre sociale ale ex-securistilor, el a ramas in continuare presedinte, ideea de democratie (puterea poporului) disparand ca un fum. Imi vine in minte aroganta cu care isi manifesta pozitia si prin care ii persifla pe protestatari. Aroganta asta e asemenea celei a unui jucator de poker care stie ca are un As undeva. Poate ne aducem aminte de acest episod decisiv pentru alegerile prezidentiale din 2009:
Cum o fi aflat Basescu oare ca Geoana s-a intalnit cu Vantu in miezul noptii? (sic!) S-a spus ulterior ca printr-o inscenare, respectiv fiind contactat de Vantu pentru informatii compromitatoare la adresa lui Basescu. Atunci, reformulez intrebarea: cum a fost Vantu convins sa colaboreze cu Basescu, desi ei erau inamici de ceva vreme? Oricum ar fi, Securitatea e cea care a tras sforile. Geoana a dat in balbaiala la aceasta interpelare si lumea a crezut ca face afaceri cu Vantu. Posibil sa fi facut. Dar e la fel de posibil sa nu fi facut. Oricum, balbaiala lui vine mai mult de la faptul ca si-a dat seama ca Basescu e sprijinit de Securitate, si ca poate primi informatii si mai „colorate” despre matrapazlacurile pe care, fireste, orice politician le are. Sistemul este facut de asa natura incat politicianul saliveaza la ciordeli, la fel ca si omul simplu in fata reclamelor, asa cum am aratat aici: http://baldovinconcept.blogspot.ro/2011/01/exemple-de-manipulare-si-obedienta.html . Crezand ca nu-i vede nimeni si ca chiar au puterea, majoritatea politicienilor fac aceste matrapazlacuri, nerezistand tentatiilor. Dar astea sunt capcane intinse de serviciile secrete cu care apoi ii santajeaza sa faca ce vor ele, conform cu interesele lor. Multi dintre condamnatii spectaculosi din ultimii ani, care au facut capul de afis al stirilor, probabil ca au fost eliminati pentru ca au opus rezistenta fata de anumite favoruri acordate unor anumite corporatii. In 2009 Securitatea l-a preferat pe Basescu mai mult decat pe Geoana, iar fidelitatea asta a tinut si in timpul protestelor si a referendum-ului din 2012. Aceste lucruri se intampla si in Romania si in tarile in care guvernele trec peste vointa majoritatii.
Modul in care Securitatea a reusit sa se foloseasca de masa amorfa de mineri in 1990, si sa arunce vina asupra lor, rivalizeaza, la scara mai mica desigur, cu ingineria de la 11 septembrie (http://baldovinconcept.blogspot.com/2008/08/3-tragedia-de-la-11-septembrie-in.html ) . Prin aceasta, pe de o parte, ei i-au demonizat pe mineri, ca pe niste brute insetate de sange, pregatindu-le gratios iesirea din scena prin inchiderea minelor si trimiterea lor in somaj. Toata industria romaneasca a avut ulterior aceeasi soarta, producand someri pe post de mana de lucru foarte ieftina pentru corporatiile lor si pentru Occident. Pe de alta parte, ei l-au avut la mana si pe Iliescu, amenintat constant cu perspectiva deschiderii unui dosar al mineriadei. Fiind capitan de vas, Basescu e imposibil sa nu fi colaborat cu Securitatea si sa nu aiba dosar. Ascunderea acestui dosar are aceeasi logica a santajului. Sa tot faci „afaceri” in situatia in care controlezi la acest nivel marionetele politice! Mai nou, urmasul vechii securitati, SRI, isi face gratios poze cu noua marioneta.
Din pacate in acest sfert de secol de dupa 1989 Romania a ajuns sa fie realmente sufocata de coruptie sub fortele noilor securisti. Romania a ajuns exact oglinda lor de vechi bisnitari sau tortionari. Mita a ajuns principalul criteriu de accedere in aceste functii. Explozia doctoratelor plagiate pe care institutiile de cercetare occidentale le-au depistat arata stilul gainaresc de lucru aplicat metasocial al acestor oameni. (Actualizare 2016: tragedia de la Colectiv a scos la iveala o adevarata mafie care a sugrumat sistemul sanitar romanesc, aducandu-l pur si simplu in situatie de colapsare). Cu metodele pe care le au, securistii decid cine ocupa posturile cheie in institutii, controland absolut tot prin pionii pe care ii plaseaza in functiile cheie. Singura opozitie in aceasta tara este data tot de ei, devenind rivali la impartirea prazii. Gasti rivale si-au creat trusturi de presa si fiecare se ameninta reciproc cu deconspirarea trecutului securist si negociaza plasarea marionetelor politice personale in pozitii cheie in stat intr-un mod demn de teatrul absurdului.
O sisifica repetare a istoriei
Intr-o ironica dar logica analogie, povestea baladei emblematice „Miorita” se repeta dramatic de un sfert de secol in Romania. Poporul a ajuns „ciobanelul moldovan” iar cel ungurean si cel vrancean sunt calaii sai. In cruzii ani postbelici, securistii tortionari au facilitat implementarea stalinismului in aceasta tara. Ei au urcat treptele sociale ca agenti sovietici. Practic ei au vandut tara rusilor dupa ce au fost scoliti sau recrutati la/de Moscova pentru un loc caldut in noua ordine din Romania. Fata de cruzimea tortionarilor din anii 1950, pentru bisnitarii din anii 1980 nu exista cuvant. Balada „Miorita” e intrecuta in ceea ce priveste grotescul situatiei create de acestia. Sa ne gandim numai la cum puteau ei sa tina discursuri socialist-revolutionare anticapitaliste si antiimperialiste ziua si cum faceau ei bisnita cu produse capitaliste noaptea! Cred ca aceasta frantura de realitate poate explica pe de-a’ntregul ce s-a intamplat in acest sfert de secol in aceasta tara.
Occidentul a dat cale libera experimentelor securistilor din Romania pentru ca el insusi are de profitat de pe urma muncitorilor din constructii, capsunarilor, gunoierilor, etc. , prost platiti. Distrugerea economiei nationale are un singur scop: trimiterea „sclavilor liberi” la slujit in Occident. Sectorul functionarilor publici se restrange de la an la an; odata ce cei cu vechime se pensioneaza nu se mai creeaza noi locuri de munca. Salariile mici ii fac pe multi medici sa demisioneze sau sa emigreze. Un medic trebuie sa ramana peste program in spital pentru a-i trata pe toti care vin cu cate o problema. Sarcinile se impart pe umerii celor ramasi iar munca devine din ce in ce mai solicitanta si mai stresanta. Din acest motiv, de cativa ani au reaparut cozile la ghisee, fie ele la institutii particulare sau de stat. Ne putem mandri cu „performanta” de a pastra ceea ce a fost mai rau in timpul dictaturii si de a selecta ce e mai rau din capitalism si a implementa aici. Dupa ce termina scolile, tinerii devin adevarati orfani; dupa cum orfanii sunt goniti de la centrele de orfani dupa ce implinesc 18 ani, la fel patesc si ceilalti. Sistemul social ii goneste la slugareala in Occident. Asta a ajuns singura strategie economica a societatii romanesti la un sfert de secul de la caderea dictaturii, sub instrumentarea vechilor securisti si sub ipocrita supervizare a Occidentului. Intre timp si tortionarii au invatat sa-si mai calce peste principiile invechite si sa treaca la manevrele de tip marketing. Unica strategie economica a securistilor: vinderea resurselor si amanetarea poporului. Padurile s-au defrisat cu nemiluita de baronii lemnului in timp ce pentru omul simplu e din ce in ce mai greu sa-si procure lemne de incalzire iarna. S-a incercat cu Rosia Montana si fracturarea hidraulica dar, din fericire noi, o mana de inimosi, i-am oprit fie si temporar pe acesti calai.
Din pacate „ciobanelul ungurean si cu cel vrancean” s-au perfectionat fata de acum cateva secole in ceea ce priveste sufocarea celui „moldovan”. Intre timp numarul de romani s-a injumatatit sau e aproape de a ajunge la aceasta cifra. Nu ni se spune despre acest adevarat genocid impotriva acestui popor pentru a nu intra in panica. Dar ne aducem aminte de surpriza cu neindeplinirea baremului de 50% pentru referendumul de demitere a lui Basescu. Cei ce isi aduc aminte de numarul copiilor din urma cu 20-30 de ani pot depune marturie. Cei care au copii ce fac aceleasi scoli pot compara numarul de clase de acum si cel de cand erau ei elevi. Nu trebuie uitat si de numarul de scoli desfiintate, la fel ca si de numarul de spitale. Nici turcii si nici sovieticii nu au reusit sa decimeze in asemenea hal acest popor cum au reusit securistii bisnitari in acest sfert de secul. Din pacate, „ciobanelul moldovan” a ramas cam acelasi: la fel de frumos dar la fel de naiv si destinat sacrificarii ca atunci. De un sfert de secol, el este la fel de inert precum il stim din negura istoriei. El asista amuzat din afara la acest spectacol odios dus intre aceste adevarate clanuri de mafioti din serviciile secrete. In ceea ce-l priveste, doar cantecul mioritei s-a schimbat cu ritmuri de manele… Ce nu intelege poporul e ca, desi se crede parte din aceasta lupta intre clanuri, el este insusi trofeul. Lipsa lui de stima de sine si pretentiile lui salariale mici e ce cauta ei. Pentru ca asta ii imbogateste. El este aurul lor.
De 3 ani, fenomenul Piata Universitatii a reinviat. Cu regret constat ca situatia este cam aceeasi ca in 1990. Aceeasi gura casca din fata televizorului. Aceeasi manipulatori sociali: http://baldovin.blogspot.ro/2012/01/romanii-nu-sunt-prosti.html . Acelasi tip de sustinere pentru figuri politice marioneta, respectiv pentru Basescu in 2012, asa cum a fost si pentru Iliescu in 1990. Aproximativ acelasi tip de mineri, de data asta imbracati cu uniforme mai solide si cu arme mai diversificate. De asemenea, noi, acelasi tip de protestatari utopici care avem impresia ca lumea poate fi echitabila si ca democratia are vreun sens. Poate ca ar trebui sa ne maturizam! Ei au insa totul de partea lor: instrumentele mass-media de manipulare si armele letale. Noi nu avem nimic. Atata timp cat vor exista astfel de securisti, lumea va fi guvernata de ei din umbra in toate tarile civilizate, nu numai in Romania. De fapt sunt foarte putine tari care ies din acest tipar.
Ramane totusi o speranta: Occidentul n-o sa zica „nu” la profit, asta e sigur; insa nu poate zice „da” atunci cand e pus sa arbitreze intre popor si coruptie. Occidentul s-a facut ca nu vede ce se intampla in Romania exact pana cand poporul a iesit in strada in 2012. Iata ca de atunci au inceput sa mai apara si pedepsele pentru corupti. Au fost inchisi cativa membri de vaza. Am spus-o de mai multe ori: ce s-a intamplat in acesti ani inca e praf in ochi: http://baldovin.blogspot.ro/2015/02/capul-lui-motoc-vrem.html . Dar e o cale de abordat pe viitor. Occidentul nu poate tolera revolta populara care se poate propaga precum o epidemie in fragilul echilibrul occidental. El, de asemenea, nu poate ignora plangerile la forurile superioare europene de gen tribunalul international de la Haga si CEDO. Adica aceste institutii europene nu isi pateaza reputatia pentru a acoperi matrapazlacurile facute de securisti pe aici. Scrieti-le si iesiti in strada cat mai des! Asa se castiga demnitatea si nu cu barba in piept si capul plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile agresive si injurioase vor fi sterse