Oglindirea filosofiei clasice in tema libertatii

English version here:

In toata istoria de 2-3 mii de ani a filosofiei libertatea a fost tratata ca problema metafizica si nu ca una politica. Abia in secolul 19 si 20 libertatea a inceput sa fie gandita exclusiv politic si atunci din filosofie s-a desprins ceea ce stim astazi ca e sociologia.

Lucrul pare cu adevarat uimitor daca ne gandim ca problema discriminarii si exploatarii sclavilor este o tema cu adevarat sensibila si dureroasa. As putea spune ca o astfel de tema este cea mai sensibila dintre toate deoarece produce teribile spasme etice. Si cu toate astea filosofia arunca problema libertatii in cer in loc sa o vada clar sub nas. Parca Tales din Milet care se considera ditamai astronomul ajunsese sa fie mistocarit de contemporani pentru ca la un moment dat a cazut intr-o groapa fiind intrebat: cum poti tu sa stii ce e pe cer daca nu stii ce ai sub picioare?". La prima vedere ai tendinta sa crezi ca filosofii sunt ei niste autisti asa care si-au dezvoltat abilitati spre abstractizari specifice personalitatii lor.


Sofistii antici au avut cateva idei stralucitoare insa filosofia i-a tratat cu dispret, facandu-le o cusca speciala in corpul ei. Filosofii adevarati au fost cei care i-au combatut pe sofisti. Si aici se intrevede de fapt adevaratul rol al filosofilor si al culturii in general anume acela de a ascunde evidentul si de a face din negru alb. Advertisingul si PR-ul de astazi au desavarsit aceasta opera inceptuta de cultura. In cazul de fata cu tot felul de propozitii care se inlantuiesc pe sute si mii de pagini se aproximeaza pas cu pas presupusul statut neliber al omului pornind de la "conditia lui ontologica". Adica acolo unde religia esueaza sa convinga plebea ca Dumnezeu i-a facut sclavi vine filosofia si zice ca de fapt "conditia ontologica" e cea care nu permite libertatea. De exemplu care va sa zica sclavul e neliber pentru ca asa e de la ontologic; si stapanul ar vrea sa aiba toate femeile si sa stapaneasca peste tot pamantul da' nu are aceasta "libertate".

Nu inteleg cum poti sa te declari filosof, iubitor de intelepciune daca tu ca ganditor esti atat de robit de manipulare si ai mintea atat de imbacsita de lacomia celor pe care ii slujesti cu pupaturi de dos. Care e intelepciunea ta filosofule? Faptul ca mergi pe principiul " capul plecat sabia nu-l taie" la care adaugi niste frunze de acant discursului? Mizerabil.

Gabriel Baldovin