Palatele baroce erau menite sa refaca ideea de rai. Frunzele de acant ale arhitecturii corintice antice au atins in baroc contorsionari nemaivazute. A te claustra senzorial in lumea palatelor baroce era un mod tipic de „a face pe prostul” si de a evada din presiunea vinovatiei fata de mizeria robilor carora stapanii le subtilizau cu nonsalanta produsele. Iata cum sistemul a reusit sa spele cu ajutorul culturii furtul principial produs de stapani sclavilor. Un intreg rahat este poleit frumos cu aur de catre cultura clasica. Cultura clasica este acea abstractie care trebuie sa ocupe mintea seniorului si sa il opreasca in a se mai gandi la vinovatia furtului sistematic pe care il face comunitatii. Hotia produsa de senior cu ajutorul sistemului este laudata in numele legii „sfinte” ale celui puternic in schimb gainariile micilor hoti erau si sunt inca pedepsite cu streangul sau cu diferite pedepse de genul „bataii ca la hotii de cai”. Ca sa poti sa accepti o astfel de nemernicie culturala iti trebuie o importanta doza de inconstient. Mintea libera, coerenta si constienta nu o poate accepta nici macar atunci cand din ea se poate obtine profit cu nemiluita. O astfel de mutilare culturala data ca exemplu de aroganta perfida a seniorului isi poate regasi echilibrul in megalomania si in comportamentul lui tiranic. Pentru omul de rand asta a insemnat originea nevrozei. Iata cum o cultura menita sa conserve bogatia seniorului i-a mutilat sufletul omului de rand.
Aceasta este originea Inconstientului despre care spuneam inca de acum 10 ani in „Dinamica psihologiei abisale” ca risca sa devina mai constient decat Constientul insusi. Faptul ca Freud a observat acest lucru intr-o oarecare masura si ca in anii 1920 a introdus a doua topica (Sine-Eu-Supraeu), dar mai ales ca a venit cu paradoxal idee cum ca „Eul” este in cea mai mare parte inconstient atesta verticalitatea lui morala atat cat se putea avea la acea vreme. Respect pentru Freud. Chiar daca erau instariti, pacientii lui Freud pe baza carora el si-a construit teoriile erau totusi mici burghezi in cea mai mare parte. Originea lor, ereditatea lor se pierdea tot in lumea claselor de jos, in lumea robilor.
Iata ca sicanarile aduse psihanalizei nu sunt niste „rezistente” structuraliste asa cum le cred inca psihanalistii. Ele au fost si vor ramane niste agitatii si impacientari ale unei culturi care de sute si sute de ani nu stie sa supravietuiasca prin activitati utile aduse comunitatii ci doar sa paraziteze. O teorie a inconstientului „risca” sa interpreteze pragmatic (politic) artefactele culturale ale unei mentalitati principial si originar reprimatoare. Psihologia care tinde sa demasce aceste subterfugii comportamentale profunde prin analiza minutioasa trebuie subminata cu orice pret de cultura oficiala. Freud si psihanalistii de dupa el au facut un pact cu sistemul. Daca ar fi continuat demersul de investigatie si in lumea stapanilor si nu doar in cea a sclavilor atunci ea ar fi devenit o reala amenintare pentru sistemul politic ca urmare a demascarii, a minciunilor servite cultural de catre clasele privilegiate celor care devin nevrotice ca urmare a „credintei” in aceste gogosi. Ar fi fost totusi sarcina psihanalizei sa caute mai profund de varstele primei copilarii si sa gaseasca acolo structura nevrozelor si depresiilor.
Din pacate intre timp intre psihanaliza si mentalitatea parazitara care controleaza cultura robilor s-a creat un armistitiu temporar. Inapetenta pentru investigarea si altor relatii sociale decat cele familiale atesta o amorteala specifica birocratiei. Psihanaliza traditionala a devenit ea insasi parte a acestei inscenari tocmai prin spre rusinea ei. Refugiul (sau stagnarea) ei in lumea inocentei, analiza exclusiva a relatiilor familiale timpurii si refuzul de a demasca mizeriile sistemului social atesta o analiza partinitoare a lucrurilor, o munca facuta principial spre conservarea sistemului si nu spre revizuirea si imbunatatirea lui. Totusi insasi originea psihanalizei ca practica terapeutica este imbunatatirea lumii. Spiritul spunerii adevarului cu orice pret asa cum l-a riscat Freud a disparut in favoarea lentorii conservatoare si a inchiderii perverse in cabinet. A fi totusi conservator si a nu lua atitudine fata de mizeria politica contemporana atesta o devitalizare a spiritului investigator originar al psihanalizei. Fireste, psihanalizei nu i se poate cere sa iasa in strada si sa lupte pentru drepturi pentru pacientii ei. OK. Dar macar si-ar putea adapta teoria generala catre nenorocirile lumii asteia si a le scoate in prim plan mai curand decat sa le izoleze cartezian in prima copilarie continuand cu ceva mai mult detaliu ideile traditionale despre „cei 7 ani de acasa”. Tocmai aceasta rutina o face prostituata sistemului ca pe orice rutinat. A sari acum cu pretentia ca ea ar aduce politicienii si sistemul pe divan pentru a-l/a-i schimba si face mai bun/i este cel putin o ipocrizie nedemna de o astfel de disciplina.
Inconstientul a devenit dintr-un concept potential periculos la adresa trantorilor istoriei (prin faptul ca le-a daramat vechile mituri clasice) unul care s-a vazut in situatia de a prelua vechile atributii ale culturii clasice de acoperire a mizeriilor (neo)colonialiste. Plonjarea in inconstient este noul mod al autoritatilor de a se sustrage responsabilitatilor nenorocirilor care se intampla in prezent. Pana una alta politicienii si clasele parazitare au gasit in psihanaliza clasica un aliat tacit. Daca originea tulburarii psihice se afla in prima copilarie asa cum sustine psihanaliza clasica atunci sistemul social este absorbit de orice responsabilitate. Interesant.
Inconstientul a ajuns un fel de obiect de valoare pe care nu si-l poate permite oricine la fel ca insasi cura psihanalitica pe care o practica in general elitele. Psihanaliza si cura facuta a ajuns certificatul de absolvire a responsabilitatii noilor stapani. Daca mecanicul de locomotiva sau paznicul isi permit sa actioneze dupa inconstient si sa nu fie „vigilenti” au mari sanse sa se trezeasca la inchisoare. Dimpotriva atunci cand politicianul „face pe prostul” la randul lui este recunoscut ca mare diplomat. In urma unor astfel de „discretii” (uneori numite si „cumpatari”) saracii devin tot mai saraci iar bogatii tot mai bogati. Se fac legi ce favorizeaza profitul unora, se declanseaza razboaie menite sa imbogateasca accelerat apropiatii ...
Cand politicianul merge la psihoterapeut treaba asta este un exercitiu de PR, unul de imagine. Omul de rand ramane cu ideea cum ca si in politica e viata dificila, cum ca si politicianul are probleme psihice. E posibil sa il plictiseasca dineurile la care participa frecvent. Excursiile in strainatate, comisioanele, multiplele iesiri in mass-media in postura de vedeta s-ar putea sa ii provoace subit fite simptomatologice! Aiurea!
Eu nu zic ca un astfel de om nu ar avea nevoie de psihanaliza, chiar una traditionala. Doar ca asa cum drogatul sau alcoolicul nu poate veni sa doarma pe el in cabinet (trebuie sa vina „clean” si „fresh”) la fel si politicianului ii trebuie o cura de dezintoxicare a puterii. Sa nu imi suna nimeni ca politicianului caruia orgoliul ii da pe de laturi mai poate intra in transfer! El de fapt face zilnic exercitii de aparea umil pentru a parea credibil si de a-si ascunde mentalitatea megalomaniaca. Unul ca el poate zambi zeflemist in fata unor analize de transfer initiate de un psihanalist rutinat crescut printre carti si in cabinetele de cura didactica. Asta pentru ca „regula de abstinenta” functioneaza pentru clasa micii burghezii de la inceputul secolului 20 si nu pentru fitele de politician care are lumea la degetul mic. Numeroasele drepturi pe care sistemul le ofera politicianului face ca gratificarile si betia de putere sa intrerupa dispozitia transferentiala a unui astfel de potential analizant.
arhiva de articole teoretice specializate
23 august 2008
14 august 2008
6. Concluziile?
Dincolo de astea la Zeitgeist ma deranjeaza atitudinea politica uşor ambigua, concluziile practice ce trebuie luate in urma vizionarii sale. In lipsa unei astfel de indrumari, de propuneri politice omul de rand pune exact ceea ce ştie el, adica marxismul şi revoluţia comunista care şi-au aratat totuşi falimentul practic. Uneori pare ca aceasta este singura soluţie insa sistemul a invaţat sa ia pulsul cetaţenilor şi sa evite baia de sange datorata revoltei lor. Trebuie mizat pe asta şi trebuie luata o poziţie impotriva violenţei.
Intr-adevar cand vezi ca pentru unii omul de rand este tratat doar un depozit de organe iţi vine realmente sa iţi iei lume in cap şi sa te revolţi. O astfel de revolta vine din frustrarile ereditare moştenite de la parinţii şi de la bunicii noştri de la viaţa lor de sclavi. Depresiile lor ne cuprind şi pe noi şi ne trezim platnicii unor credite pe care nu le-am contractat.
Unii dintre noi strigam in gura mare ca nu mai dorim o viaţa ca a lor, ca o astfel de viaţa nu merita traita. Practic un astfel de stadiu existenţial este punctul critic intre toleranţa şi revolta violenta pe care sistemul vad ca il risca.
O munca stresanta facuta de muncitorul contemporan urmand nişte obiective SF luate de patroni aflaţi in nu ştiu ce nave de la NASA are consecinţe in boli psihice şi psihosomatice asupra unei parţi importante din umanitate. Aşa ceva este de neacceptat. Una este ca fiecare sa primeasca de la societate/natura (sau orice ar fi) valoarea muncii sale in funcţie de merit şi alta e ca unii sa nu mai ştie ce sa faca cu bogaţia. Uni işi distrug sanatatea in lagarele corporatiste incercand sa atinga un minim de subzistenţa pentru a le produce altora o bogaţie cu care efectiv nu au ce face şi pe care o arunca pe apa sambetei din plictiseala. Sistemul trebuie sa intervina pentru a echilibra balanţa. Nu ştiu care este soluţia, nu activez in sistem. Vreau doar sa vad ca viaţa omului de rand devine mai uşoara pe masura tehnologiei care il ajuta ci nu ca ea devine din ce in ce mai grea.
Politica neocolonialismului corporatist de astazi trebuie sa inceteze. Ea imbogaţeşte corporaţiile dar atrage duşmania popoarelor colonizate şi iata ca se soldeaza ulterior cu acte teroriste suportate de intreaga comunitate. Ce le mai trebuie celor de teapa lui G. Bush sa inţeleaga ca nu mai merge, ca pana şi „necivilizaţii” s-au cam prins de minciunile gogonate ale capitalismului salbatic? Se plange acum la final de mandat ca lumea nu il mai respecta şi ca il evita. Uite ca unii dintre noi nu putem accepta ca teroriştii sunt diavoli şi ca cerem ca societatea sa aiba grija şi de cei care nu mai vor sa traiasca şi vor sa se razbune pe ea. Aceşti oameni nu sunt diavoli ci sunt nişte victime ale sistemului.
Practic omul de rand trebuie sa susţina pe umerii sai o armata care se duce sa rezolve o problema ce nu e a lui ci a celor care se imbogaţesc in disperare de pe urma afacerilor neocolonialiste. Jumatate din fondurile SUA sunt aruncate pe securitate. Iata ca aici e o şmecherie facuta de corporaţii prin care sug energia spirituala şi financiara din oameni. Normal ar fi sa plateasca cei care au profitat de pe urma acţiunilor lor şi nu cetaţeanul de rand care munceşte onest pentru un trai decent. Prin externalizarea catre intregul corp al comunitaţii a unor probleme savarşite doar de ei inşişi şi de lacomia lor ei astfel reuşesc sa arunce pisica moarta in ograda cetaţeanului de rand care suporta fara sa fie vinovat stresul atacurilor teroriste care vin sa se razbune pe lacomia lor inumana. Asta nu va putea continua prea mult timp.
Astazi se ştie ca tot raul vine de la lacomia unora, de la nevoia lor de imbogaţire fara limite care se regaseşte in saracia şi marginalizarea celorlalţi. Politicienii, Hollywodul şi agenţiile de publicitate vin şi le cosmetizeaza acţiunile pentru a le da aspect uman şi pentru a convinge omul de rand sa le voteze, sa le dea suportul. Un intreg spectru de instituţii sunt puse in scopul acesta iar cetaţeanul de rand le suporta cu munca sa din ce in ce mai stresanta şi epuizanta.
E foarte greu sa iţi controlezi furia impotriva celor care extrag bani din sufletul omenesc cu ajutorul instrumentelor sociale de manipulare şi lasa acolo depresia şi dorinţa de a muri. Şi totuşi o revolta, o „revoluţie” sangeroasa nu face decat sa conduca la regresia societaţii la stadii anterioare de dezvoltare. Violenţa conduce societatea şi spiritul omenesc la nivel medieval, cu trairi şi atitudini medievale. Şi totuşi trebuie gandit strategic, trebuie oferite soluţii şi nu lasat lucrurile la voia intamplarii. Şi omul de rand a inţeles ca violenţa nu este una dintre ele şi de asta ambiguitatea (daca nu chiar absenţa) concluziilor practice a filmului Zeitgeist il decredibilizeaza in intregime.
Eu personal sunt atat de satul de „revoluţii” care nu schimba nimic dar care duc la victime nevinovate incat nu vreau sa mai aud de o alta. M-am saturat de asasinate politice in scopul „indreptarii situaţiei” in scopul eliminarii raului care doar schimba piesele sistemului fara sa schimbe concret sistemul. Ele inlocuiesc un rau cu altul şi sistemul ramane la fel. Furia revoluţionara a ajuns sa cuprinda inclusiv pe cei total inocenţi şi chiar pe membrii propriului corp politic facand revoluţii perpetue aşa cum s-a intamplat in China sau la Revoluţia Franceza. Rezultatul este o supravieţuire a sistemului cu schimbarea pieselor, politicienii.
Viitorul este tot al capitalismului insa al capitalismului umanizat, al celui care poate şi trebuie sa funcţioneze şi fara manipulare intr-o epoca a roboţilor in care am intrat de ceva vreme. Sistemul poate fi imbunataţit din interior, fireşte cu presiunea strazii.
Se poate face apel la buna-credinţa, la imperativul categoric pe care ma incapaţanez sa cred ca orice om il are in el inclusiv mai marii lumii. Actele lor care pot fi diabolice din neştiinţa pot fi indreptate de ei inşişi in momentul in care vor inţelege ca lumea s-a schimbat şi ca vechile obiceiuri nu mai pot funcţiona. Dar ei trebuie traşi de maneca şi responsabilizaţi. Ei singuri vor inţelege consecinţele teribile ale extravaganţelor lor facute din ignoranţa şi vor schimba lucrurile tocmai pentru ca işi doresc ca lucrurile sa se imbunataţeasca. Intr-o lume a roboţilor nu mai ai nevoie de manipulari şi indobitociri ale cetaţeanului pentru a-l menţine in stare de anestezie. Munca, activitatea cotidiana facuta raţional poate fi o adevarata implinire a sinelui; fiecare ştie ce a fost plictiseala in adolescenţa şi cum poate fi de uracioasa. Insa extrema opusa a stresului acumulat de muncitorul actual şi a mutilarii mentalitaţii sale care se suprapune peste aceasta nevoie naturala de a munci se datoreaza tocmai unora care sunt inca prizonierii trecutului şi care controleaza sistemul. Nu ai timpului in general ci ai trecutului (inapoiat).
5. Valoarea istoricista şi criticista a filmului Zeitgeist
O foarte mare greşeala este poziţionarea criticii asupra religiilor chiar la inceputul filmului. Se face un scurt rezumat cu razboaiele şi nenorocirile de pe acest pamant şi apoi se trece brusc la analiza religiilor.
Poziţia adoptata de autori este aceea a ateismului radical. La scurt timp spectatorul inţelege ca autorii cam vor sa arunce in ograda religiei relele lumii, poziţie perimata din punct de vedere cultural, folosita de com0unişti la inceput de secol 20. Tocmai pentru faptul ca demersul lor nu a reuşit e puţin probabil sa reuşeasca acum dupa ce comunismul şi-a pierdut enorm din credibilitate. Dar lasand asta la o parte se poate vedea ca autorii iau o poziţie unilaterala in analiza evenimentelor lumii. Hai sa zicem ca 911 e opera guvernului SUA in intregime, ca „teroriştii” care au deturnat avioanele in 2001 sunt inca in viaţa aşa cu susţine filmul sau chiar ca ei nu au existat şi totul e opera guvernului SUA. Dar de ce nu se ia aceeaşi poziţie antireligioasa şi faţa de islamism in ceea ce priveşte extrema sa terorista? De ce nu faci un Zeitgeist despre cum terorismul islamic este responsabil pentru Pearl Harbour, razboiul din şi 911 ci nu doar creştinismul in virtutea ca şi el este religie? De ce nu spui la fel şi despre religiile primitive? Pentru ca astfel Zeitgeist-ul creştin cu Zeitgeist-ul islamic şi cu Zeitgeist-ul primitiv s-ar contrazice flagrant unul pe altul şi astfel demersul s-ar arata inutil.
Ce ma deranjeaza din punct de vedere cultural la Zeitgeist in prima parte este ca filmul nu face nici un fel de referire la sofişti, la Mircea Eliade, la Freud, la Levi Strauss şi chiar la Jung care de fapt sunt promotorii acestor idei in istoria culturii. In felul asta Zeitgeist risca sa devina mai curand o reinventare a roţii, o popularizare a unor idei care in cultura vor fi ajuns deja banalitaţi. Aceasta doza semnificativa de diletantism cultural e ceva ce ma face sceptic. Fireşte ca filmul poate avea ceva foarte benefic in el, poate fi o lecţie pentru omul de rand neinstruit, poate fi o laudabila coborare la nivelul lui insa eu vreau sa il vad şi pe aceşti autori ca sunt citaţi sau amintiţi cumva in treacat, sa se vada ca aceşti oameni au fost pionierii acestor teorii şi nu ca autorii filmului au descoperit ei inşişi roata.
Poate ca aceasta lipsa de informaţie ii face sa judece religia doar dupa standardele civilizaţiei contemporane şi clasice unde religia este un instrument cultural de control asupra sclavilor. Totuşi creştinismul este o religie moderna şi autorii uita cu desavarşire parca de religiile naive ale primitivilor care au alte forme faţa de monoteismul creştin. Sunt perfect de acord ca religia a ajuns un instrument de manipulate politica in special in ultimul mileniu insa nu aceasta este originea ei. Religiile moderne sunt influenţate de manipularea politica pentru ca aceasta a patruns adanc in sufletul omului care participa la spiritualitatea religioasa. Infestat de astfel de gunoaie omul religios işi modeleaza credinţa in astfel de direcţie şi tocmai de asta istoria creştinismului are destule pete negre. Insa de ce Zeitgeist nu face o analiza a intregului fenomen cultural clasic in care intra şi arta şi filosofia, mentalitatea clasica in general şi nu doar religia? Din pacate printr-o astfel de opţiune Zeitgeist da semne de lipsa de metoda coerenta in analiza.
4. Valoarea etica şi politica a filmului Zeitgeist
Zeitgeist imi lasa per total un aspect pozitiv in sensul ca arata cam ce raport exista intre cetaţean şi conducator. Filmul e destul de bine realizat ca tehnica. Se folosesc de foarte multe ori chiar şi imagini de tip „visuals” folosite in cluburile selecte sau in producţiile artistice experimentale contemporane. Imaginile sunt semnificative, autorii ştiu meserie. Spunerea adevarului şi eliminarea minciunilor gogonate din sistem, accesul omului de rand la aceste secrete nu poate fi ignorat multa vreme de acum incolo. Evident ca versiunile conspiraţioniste nu sunt nici ele adevarate tocmai pentru ca sunt diferite fiecare iar publicul atent vine şi el cu scenariile lui aşa cum am facut şi eu. Din punct de vedere logic fiecare dintre ele incalca aşanumitul principiu al identitaţii dupa care a nu poate fi şi non A in acelaşi timp şi sub acelaşi raport.
Insa dupa ce vezi un astfel de film ai şanse sa iţi dai seama ca cea oficiala este falsa. Poţi sa iţi dai seama de asta şi fara sa vezi Zeitgeist insa el o face ceva mai amanunţit. De exemplu in documentarul despre WTC ce ruleaza de un an de zile pana la saturaţie pe National Geographic nu se spune nimic despre cladirea 7. Eu nu l-am urmarit cap coada deoarece am simţit ca e cosmetizat şi am facut altceva mai bun ştiind ca el va fi reluat altadata şi ca il pot vedea de unde am intrerupt. E posibil deci ca mie sa imi fi scapat acea parte din el in care insista pe cladirea 7. Insa eu aş paria ca nu se vorbeşte nimic despre ea pentru ca vederea unei astfel de cladiri prabuşindu-se din nimic ar pune mari semne de intrebare despre versiunea oficiala prezentata de documentarul insuşi. In schimb se folosesc actori cu care se creeaza scene lacrimogene ce apeleaza la emoţii şi care dau impresia ca cumva filmul este cumva filmat pe viu aşa cum se face la Hollyood. Fireşte, atata timp cat Hollywoodul este finanţat in mare parte de guvernul SUA acesta ii poate comanda filme cu ce vrea şi dat maselor sa inghita.
Din pacate oricand se poate pune la indoiala şi imaginile prezentate in Zeitgeist. Trucajele par şi acolo la fel de spectaculoase. Faptul ca la un moment dat apare un avion modelat pe computer in stil hiperrealist demonstreaza acest lucru. Puţina lume işi da seama ca acel film nu e de fapt un film facut dupa evenimente reale la fel ca şi in cazl variantei Hollywood. In situaţia in care omul de rand inca nu poate face diferenţa intre realitate şi modificarile de imagine din film cred ca se cade sa nu apelezi la aceste tertipuri folosite in minciunile advertisingului şi in poveştile proguvernamentale fabricate la Hollywood. Numai acest lucru aduce o doza de neincredere asupra datelor filmului insuşi dupa cum se intampla cu cele folosite in mass-media. Se pot folosi nişte desene simple, nişte schiţe care sa faca apel la imaginaţia omului şi nu sa il induca judecata in eroare cu efecte speciale „subtile”. Situaţia pare cumva identica cu „revoluţia” care nu schimba nimic. Daca eşti in masura sa deplangi manipularea folosita de autoritaţi atunci pentru ce o foloseşti şi tu?
Inclusiv numele asta „Zeitgeist” care se vrea a fi o metafizica ciclicista cu accente hollywoodiene eu zic ca e prost ales. Exista chiar riscul ca el sa dea apa la moara neonazismului deşi nu se vede deloc in film vreo referinţa aprobatoare la adresa lui Hitler. Şi totuşi omul de rand (caruia am vorbit ca i se adreseaza filmul) nu asociaza limba germana cu Kant, Goethe sau Nietzsche ci cu Hitler. Dincolo de asta vad in numele lui insuficient explicat in interiorul filmului un fel de magie forţata cu scremete metafizice. Iata ca din deschiderea catre o inţelegere superficiala, publicitara a evenimentelor filmul atinge uneori cote de elitism misterios, ezoteric care din start dispreţuieşte omul de rand şi capacitatea lui de percepţia a „valorilor perene”. O astfel de oscilare in abordare şi atitudine ma pune in situaţia de a ma intreba daca sa le dau girul politic autorilor filmului sau nu.
3. Tragedia de la 11 septembrie in viziunea Zeitgeist: gradul de probabilitate a teoriilor conspirationiste
Este evident ca teoria oficiala in care intra ecuaţia Bin Laden - Al Quaida – celula Hamburg etc. este una cosmetizata. Prabuşirea celei de-a treia cladiri nu poate fi explicata de spiritul acestei teorii. Un recent reportaj de pe National Geographic trata in treacat acest eveniment capital.
Şi totuşi realitatea lucrurilor nu poate fi radical diferita de cea oficiala aşa cum incearca teoriile conspiraţioniste radicale. Unele dintre aceste teorii considera ca celula de la Hamburg nici nu a existat, ca totul e o invenţie şi ca nici Bin Laden nu ar exista cu adevarat. Evident ca se construiesc multe astfel de „mituri”. Insa toate pleaca de la ceva chiar daca rezultatul este o exagerare cinica. In cazul de faţa a spune ca totul este o nevoie a autoritaţilor de a vedea sange este greşit. Am aratat in articolul precedent ce nu este coerent din punct de vedere psihologic la aceasta teorie.
Eu aş merge pe alte variante insa variante care ia in calcul oscilarea atenţiei pe care autoritaţile o au in materie de lucruri care le convin pe moment castei lor in detrimentul cetaţeanului de rand. Exista mai multe astfel de scenarii. Unul este acela ca SServiciile SSecrete ştiau ca se planuiesc atentate pe teritoriul SUA. Ele ştiau ca teroriştii au facut cursuri de pilotaj şi ca vor deturna un avion. Dar n-au facut nimic. De ce? Pentru ca nu aveau nimic de caştigat. Nu era sigura treaba, nimeni nu le lua in serios temerile, etc. Cand a fost vorba sa se vada arme chimice, nucleare şi de tot felul in Irak deşi ele nu existau totuşi s-au vazut. De ce? Pentru ca era ceva de caştigat: petrolul. Coreea de Nord striga cat o ţinea rarunchii ca are arme de distrugere ca nucleare, ca face teste etc. Dar autoritaţile se faceau ca ploua. De ce? N-aveau nimic de caştigat. In cazul de faţa au caştigat razboiul din Irak. Cred ca e clar in ce masura unii fac afaceri bune pe timp de razboi, nu? Ce ai de caştigat? In primul rand empatia opiniei internaţionale care te compatimeşte şi apoi campanii antiteroriste in Irak. Apoi din asta ai de caştigat petrol.
Cea de-a doua perspectiva este opusa acesteia: (de)serviciile secrete nu ştiau nimic despre atentate, turnurile WTC au fost lovite de terorişti dar de teama unor colapsari laterale ale lor sau a incendiilor ce putea cuprinde şi cladirile din jur autoritaţile insele şi le-au demolat pentru a preveni astfel de noi tragedii. Apoi ele au refuzat sa recunoasca acest fapt pentru ca, in relaţie cu teoriile conspiraţioniste asta ar insemna sa le dea apa la moara şi ar parea ca ele ar fi organizat intreg atacul de la inceput. Intenţia lor ar putea fi perfect justificabila: daca tot Manhattan-ul ar fi incendiat sau distrus se puteau crea alte victime omeneşti. Apoi s-ar putea sa ai o problema cu recuperarea fondurilor de la firmele de asigurari şi sa nu mai iei aceeaşi suma ca in cazul in care distrugerile ar fi mai mici aşa cm e posibil sa se intample in cazul demolarii controlate. Probabil ca din aceasta ecuaţie a ieşit cladirea 7 care trebuia demolata dintr-un motiv sau altul şi s-a gasit atunci momentul.
Cel de-al treilea scenariu exclude total implicarea politica şi a serviciilor secrete carora li s-a sugerat sa devina subit oarbe iar proprietarii WTC şi le-au detonat singuri din motive strict financiare Cert e ca turnurile nu mai puteau fi folosite aşa cum fusesera inainte. Cert e ca de la etajele unde au lovit avioanele in sus totul era distrus si nu prea mai putea fi reparat. E posibil ca, de teama altor atentate majoritatea firmelor sa fi plecat din WTC ca dintr-o casa bantuita de fantome. Iata un motiv suficient de intemeiat pentru a le dobori tu in insuţi şi a face altele şi mai mari in loc. Ce ai de caştigat? Miliardele de dolari chirie de pe urma firmelor care aveau sediul in WTC. Nu e un lucru lipsit de importanţa…
Pentru mine aceste scenarii intrunesc undeva la 70 - 80 % din credibilitate. (Dar trebuie sa precizez ca varianta oficiala are pentru mine doar 50 %.) Punctele slabe ale acestor teorii constau in faptul ca pentru a pune explozibil in turnuri iţi trebuia o intreaga echipa de detonatori care sa acţioneze ultrarapid. Iar acţiunile diabolice pe faţa (aşa cum a fost presupusa detonare controlata a WTC) devin din ce in ce mai probabile sa eşueze cu cat la ele lucreaza un numar mai mare de oameni.
Insa prea puţin ma intereseaza din punct de vedere strict epistemologic daca SUA şi-a inscenat diferite tragedii pentru a convinge apoi opinia publica sa accepte diferite razboaie care in plan macrosocial se traduce prin milioane de morţi in randul celor mulţi şi cu miliarde de dolari in buzunarele celor şmecheri. Dar asta strict sub aspect epistemologic. Sub raport moral moartea acestor oameni este cu adevarat tragic indiferent de numarul lor mic.
Fireşte, niciuna dintre teoriile fie ele conspiraţioniste, fie oficiale nu indeplinesc criteriile logice pentru a fi acceptate ca viabile. Cel mai bine este repetarea fenomenului intr-un cadru experimental. Cred ca se pot gasi in lumea asta cladiri de peste 15 etaje ce trebuie demolate. La fel şi avioane care trebuie duse la casat. Soluţia e simpla: se teleghideaza un astfel de avion pentru a intra intr-o astfel de cladire. Sau chiar se mineaza undeva la o treime sa vedem daca pica. Nu pot sa fiu sigur de ce se va intampla dar eu aş paria pe faptul ca nu ar cadea.
2. Tragedia de la 11 septembrie in viziunea Zeitgeist: argumentele psihologice şi sociologice
Vezi articolul anterior de care acesta se leaga
Experienta pe care am avut-o cu psihanaliza ma face sa fiu suta la suta sigur ca este imposibil sa existe atatia oameni „diabolici” pe metru patrat pentru a organiza o astfel de mascarada. Sistemul nu permite o astfel de ascensiune a omului diabolic. De fapt spiritul diabolic este el insusi efectul presiunilor claselor superioare asupra celor inferioare. Spiritul diabolic inseamna razbunarea oarba pe celalalt indiferent cine ar fi pe care numai omul de rand plin de frustrari o poate avea. Spun eu in melodia mea ca „senatori, ministri sunt… sinistri” dar totusi afirmatia este o metafora. Sunt absolut convins ca cei mai mari calai ai istoriei cum a fost Hitler sau Stalin au dorit tot binele poporului lor. Politicienii nu fac raul cu mana lor ci cu cea a sistemului. Lor le e de ajuns sa faca pe prostii. E o atitudine foarte bine pusa la punct timp de secole de catre inaintasii lor care au pornit cu sabia si au sfarsit cu stiloul si hartia.
Chiar din punct de vedere politic nici un lider nu isi permite sa angajeze o armata de oameni pentru asa ceva tocmai pentru ca in felul acesta poate deveni vulnerabil, poate fi santajat ceea ce ii poate infrana cariera. Oricine stie ca cel care ucide o multime de oameni pentru a incasa asigurarea este un om inuman. Totusi politicienii fac acest lucru in mod constant si ascuns cu ajutorul instrumentelor sistemului pe care il administreaza insa nu mainile lor sunt cele patate ci cele a celor ce sunt folositi pentru a-l pune in practica. Un astfel de politician care s-ar preta la astfel de gainarii ar cadea la mana celor cu care ar colabora si asta nu l-ar ajuta cu nimic. Nu pot sa cred ca si pompierii si reporterii tv si etc. au facut pe masonii si au pregatit detonarea turnurilor doar pentru exprimarea propriului sadism si a nevoii de a ucide oameni nevinovati. Cei cu o astfel de constitutie psihopatologica nu pot patrunde in sistem si nu pot avansa in el. Apoi, ei nu pot colabora unii cu altii.
Dar politicianul civilizatiei occidentale contemporane nu mai are rolul avut de rege/imparat/ conducator unic in epoca clasica. Politicianul contemporan este o marioneta, un superstar care promoveaza o imagine, o campanie metasociala guvernata mai curand de corporatisti. De aceea coruptia este fundamentul statului civilizat astazi. Politicienii urmeaza un interes al marilor corporatii. Cu toate investitiile in strategii de imagine, reclame, acte caritabile si altele corporatiile sunt inca nepopulare. Practic popularitatea lor este un simplu motor pentru afaceri. Dimpotriva, politicianul trebuie sa se apropie de popor si sa ii serveasca minciuni credibile astfel incat acesta sa accepte sistemul, sa accepte polarizarea sociala si sa nu se revolte ceea ce ar aduce mari pagube corporatiilor. Politicianul este un star. Ca orice star el infloreste si decade pe masura ce poate sau nu mai poate sa atraga iluziile cetatenilor asupra sa. Ca orice star care face reclama unui produs el face reclama politicii generale a statului influentata de oligarhia economica. (De asta il detest eu pe Basescu atunci cand deplange existenta unei oligarhii in spatele unor actiuni politice pretinzand ca rolul lui ar fi cumva diferit fata de promovarea acesteia).
Din pacate sistemul e facut de asa natura incat actele lor se amplifica pe masura ce se perpetueaza in interiorul sistemului pentru a fi pus in aplicare. In final politicianul abia daca mai poate fi acuzat. Actele lor in sine nu sunt sinistre ci devin astfel pe masura ce sunt amplificate de punerea lor in aplicare. E un mod bizar de a scoate cartofii din foc cu mainile altora dupa care politicianul si cei care profita primii de pe urma unor astfel de masuri se scot basma curata. Cine se gandeste ca vinovatii pentru tragedia de pe 9/11 se afla printre cei ce au crezut ca pot transforma lumea in sclavii lor incepand de pe timpul lui Roosevelt? Si totusi cei care au profitat de pe urma afacerilor cu petrolul sunt cei din clasa lui Roosevelt si ai celor care i-au urmat si au continuat spiritul de neocolonializare al Orientului Mijlociu. Ei sunt cel putin la fel de responsabili ca si teroristii pentru 9 11 insa sistemul a stiut sa ii protejeze in asa fel incat nimeni nu se mai gandeste la ei. Democratia actuala este o minciuna mesterita atat de bine timp de sute si mii de ani incat parca a atins perfectiunea.
Per total eu sunt sigur ca asa s-a intamplat cum spun teoriile conpirationiste insa scenariul este mai complicat. El este mult mai ocolit si presupune intoxicarea spiritului clasic arab cu valorile industriale occidentale. Petrolul a fost principala tinta. De pe urma afacerilor cu petrol din Orientul Mijlociu au profitat corporatiile americane; sociologic vorbind ele se inscriu in acea minoritate care a putut profita si de pe urma incasarii politelor de asigurare ca urmare a dezastrului. Iata ca in urma unui astfel de eveniment costurile se resimt in economia globala; omul de rand e cel care plateste pagubele tot printr-o inginerie financiara metasociala. Proprietarii turnurilor isi incaseaza despagubirile iar omul de rand trebuie in final sa acopere cheltuielile; el trebuie sa munceasca mai mult pentru a acoperi si munca colegului care a fost concediat sau prin faptul ca el insusi a fost concediat si va trebui sa isi gaseasca un job mai dificil. Proprietarii de drept ai WTC si-au luat astfel asigurarea si practic ei nu au pierdut nimic deoarece costurile s-au difuzat in masa comunitatii. Profitul insa nu mai este la fel de mult „impartit”. In aceeasi maniera si profitul manipularii petrolului din Orientul Mijlociu nu se imparte egal cu toata comunitatea americana in schimb daunele le plateste tot cetateanul de rand care se afla in avioanele deturnate sau care se poate ulterior imbolnavi de stres ca urmare a amenintarilor de a fi deturnate. Caci marii corporatisti au propriul avion bine pazit pe care nu il mai pot deturna teroristii!
Iata ca diferentele la nivel de macrosocial intre faptele sustinute de teoria conspiratiei si faptele concrete ale politicii corporatist-colonialiste in spatiile sociale nonoccidentale sunt foarte mici. Astfel ca prea putin ma intereseaza daca dovezile aduse in acest film si in general de adeptii teoriilor conspirationiste sunt false sau inexacte. Rezultatul este acelasi.
Experienta pe care am avut-o cu psihanaliza ma face sa fiu suta la suta sigur ca este imposibil sa existe atatia oameni „diabolici” pe metru patrat pentru a organiza o astfel de mascarada. Sistemul nu permite o astfel de ascensiune a omului diabolic. De fapt spiritul diabolic este el insusi efectul presiunilor claselor superioare asupra celor inferioare. Spiritul diabolic inseamna razbunarea oarba pe celalalt indiferent cine ar fi pe care numai omul de rand plin de frustrari o poate avea. Spun eu in melodia mea ca „senatori, ministri sunt… sinistri” dar totusi afirmatia este o metafora. Sunt absolut convins ca cei mai mari calai ai istoriei cum a fost Hitler sau Stalin au dorit tot binele poporului lor. Politicienii nu fac raul cu mana lor ci cu cea a sistemului. Lor le e de ajuns sa faca pe prostii. E o atitudine foarte bine pusa la punct timp de secole de catre inaintasii lor care au pornit cu sabia si au sfarsit cu stiloul si hartia.
Chiar din punct de vedere politic nici un lider nu isi permite sa angajeze o armata de oameni pentru asa ceva tocmai pentru ca in felul acesta poate deveni vulnerabil, poate fi santajat ceea ce ii poate infrana cariera. Oricine stie ca cel care ucide o multime de oameni pentru a incasa asigurarea este un om inuman. Totusi politicienii fac acest lucru in mod constant si ascuns cu ajutorul instrumentelor sistemului pe care il administreaza insa nu mainile lor sunt cele patate ci cele a celor ce sunt folositi pentru a-l pune in practica. Un astfel de politician care s-ar preta la astfel de gainarii ar cadea la mana celor cu care ar colabora si asta nu l-ar ajuta cu nimic. Nu pot sa cred ca si pompierii si reporterii tv si etc. au facut pe masonii si au pregatit detonarea turnurilor doar pentru exprimarea propriului sadism si a nevoii de a ucide oameni nevinovati. Cei cu o astfel de constitutie psihopatologica nu pot patrunde in sistem si nu pot avansa in el. Apoi, ei nu pot colabora unii cu altii.
Dar politicianul civilizatiei occidentale contemporane nu mai are rolul avut de rege/imparat/ conducator unic in epoca clasica. Politicianul contemporan este o marioneta, un superstar care promoveaza o imagine, o campanie metasociala guvernata mai curand de corporatisti. De aceea coruptia este fundamentul statului civilizat astazi. Politicienii urmeaza un interes al marilor corporatii. Cu toate investitiile in strategii de imagine, reclame, acte caritabile si altele corporatiile sunt inca nepopulare. Practic popularitatea lor este un simplu motor pentru afaceri. Dimpotriva, politicianul trebuie sa se apropie de popor si sa ii serveasca minciuni credibile astfel incat acesta sa accepte sistemul, sa accepte polarizarea sociala si sa nu se revolte ceea ce ar aduce mari pagube corporatiilor. Politicianul este un star. Ca orice star el infloreste si decade pe masura ce poate sau nu mai poate sa atraga iluziile cetatenilor asupra sa. Ca orice star care face reclama unui produs el face reclama politicii generale a statului influentata de oligarhia economica. (De asta il detest eu pe Basescu atunci cand deplange existenta unei oligarhii in spatele unor actiuni politice pretinzand ca rolul lui ar fi cumva diferit fata de promovarea acesteia).
Din pacate sistemul e facut de asa natura incat actele lor se amplifica pe masura ce se perpetueaza in interiorul sistemului pentru a fi pus in aplicare. In final politicianul abia daca mai poate fi acuzat. Actele lor in sine nu sunt sinistre ci devin astfel pe masura ce sunt amplificate de punerea lor in aplicare. E un mod bizar de a scoate cartofii din foc cu mainile altora dupa care politicianul si cei care profita primii de pe urma unor astfel de masuri se scot basma curata. Cine se gandeste ca vinovatii pentru tragedia de pe 9/11 se afla printre cei ce au crezut ca pot transforma lumea in sclavii lor incepand de pe timpul lui Roosevelt? Si totusi cei care au profitat de pe urma afacerilor cu petrolul sunt cei din clasa lui Roosevelt si ai celor care i-au urmat si au continuat spiritul de neocolonializare al Orientului Mijlociu. Ei sunt cel putin la fel de responsabili ca si teroristii pentru 9 11 insa sistemul a stiut sa ii protejeze in asa fel incat nimeni nu se mai gandeste la ei. Democratia actuala este o minciuna mesterita atat de bine timp de sute si mii de ani incat parca a atins perfectiunea.
Per total eu sunt sigur ca asa s-a intamplat cum spun teoriile conpirationiste insa scenariul este mai complicat. El este mult mai ocolit si presupune intoxicarea spiritului clasic arab cu valorile industriale occidentale. Petrolul a fost principala tinta. De pe urma afacerilor cu petrol din Orientul Mijlociu au profitat corporatiile americane; sociologic vorbind ele se inscriu in acea minoritate care a putut profita si de pe urma incasarii politelor de asigurare ca urmare a dezastrului. Iata ca in urma unui astfel de eveniment costurile se resimt in economia globala; omul de rand e cel care plateste pagubele tot printr-o inginerie financiara metasociala. Proprietarii turnurilor isi incaseaza despagubirile iar omul de rand trebuie in final sa acopere cheltuielile; el trebuie sa munceasca mai mult pentru a acoperi si munca colegului care a fost concediat sau prin faptul ca el insusi a fost concediat si va trebui sa isi gaseasca un job mai dificil. Proprietarii de drept ai WTC si-au luat astfel asigurarea si practic ei nu au pierdut nimic deoarece costurile s-au difuzat in masa comunitatii. Profitul insa nu mai este la fel de mult „impartit”. In aceeasi maniera si profitul manipularii petrolului din Orientul Mijlociu nu se imparte egal cu toata comunitatea americana in schimb daunele le plateste tot cetateanul de rand care se afla in avioanele deturnate sau care se poate ulterior imbolnavi de stres ca urmare a amenintarilor de a fi deturnate. Caci marii corporatisti au propriul avion bine pazit pe care nu il mai pot deturna teroristii!
Iata ca diferentele la nivel de macrosocial intre faptele sustinute de teoria conspiratiei si faptele concrete ale politicii corporatist-colonialiste in spatiile sociale nonoccidentale sunt foarte mici. Astfel ca prea putin ma intereseaza daca dovezile aduse in acest film si in general de adeptii teoriilor conspirationiste sunt false sau inexacte. Rezultatul este acelasi.
1. Tragedia de la 11 septembrie în viziunea Zeitgeist: argumentele fizice
[(Editare ulterioara)
Parerea mea despre 'Zeitgeist Addendum’ poare fi accesata aici:]
Incepand cu acest articol voi publica inca alte 5 despre controversatul documentar „Zeitgeist: the movie” pe care l-am vazut recent in totalitate. Am vazut in urma cu 6 luni prima parte, cea care trata religia şi m-a cam dezamagit aşa ca am amanat vizionarea lui totala. Aşa ca am avut intenţia sa scrie despre el insa nu am gasit timpul necesar nici de a urmari in intregime filmul şi nici starea de a scrie. Alexandru mi-a aratat un alt film prezentat de arhitectul Richard Gage numit 9/11 Blueprint for Truth
care aduce dovezi ceva mai amanunţite ce susţin ca 9/11 au fost de fapt o demolare controlata. Ideea a aparut inca din primele zile dupa tragedie dar de data asta cineva expune sistematic aceste date. In mare parte argumentaţia este ca aceeaşi din Zietgeist insa parca nu are concluzii atat de radicale şi insista mai curand pe forţa lucrurilor concrete, a dovezilor mai curand decat pe puterea imaginii aşa cum face filmul. Nu o sa iau toate datele şi argumentele la analiza minuţioasa iar despre restul din Zeitgeist am sa fac un articol separat. O sa iau doar cateva pe care le-am considerat esenţiale şi puternice sub aspectul argumentarii. Se inţelege ca restul de argumente nu m-au impresionat prea tare şi urmarirea lor in film este singurul mod de a vedea de ce sau de a-l cunoaşte pur şi simplu. Filmul are 13 parţi a cate 10 minute (maximum de cat permite youtube) şi pot fi vazute fiecare cu un clic pe icoanele din dreapta
Cel mai tare şi mai tare m-a intrigat cladirea 7 care, culmea a cazut şi ea la fel de secerata ca turnurile deşi nimic nu a lovit-o. Chiar daca cadeau bucaţi din turnuri pe ea tot nu s-ar fi prabuşit ca un castel de carţi de joc. Cineva a detonat-o. Iar daca a detonat-o pe ea e posibil sa fi detonat şi turnurile din interior.
Richard Gage spune ceva despre temperatura la care trebuie sa se topeasca oţelul pentru a ceda. Otelul din structuri se topeste incepand de la 27 000 grade F in timp ce, spune el, temperatura cherosenului ajunge pe undeva pe la 11 000 - 18 000 F. Eu zic totuşi ca in interiorul turnurilor se puteau atinge temperaturi foarte inalte deoarece practic se crea efect de cuptor. Deci ma pot aştepta ca oţelul sa cedeze. Pe mine insa ma surprinde ca oţelul a parut casabil. Se ştie ca metalele se inmoaie şi se stramba inainte de topire aşa ca eu m-aş fi aşteptat ca turnurile (in special al doilea) sa cedeze in partea laterala in care a fost lovit şi sa se incline de acolo intr-o parte şi nu sa cada secerate ca şi cum oţelul ar fi fost casabil.
Acceleraţia vitezei de cadere a etajelor superioare este cu adevarat ceva la care merita sa te gandeşti. Daca etajele cuprinse de foc pe care le putem concepe ca şubrezite de temperaturile infernale cad cu o anumita viteza atunci trebuie ca acelea care nu au fost atinse de aceste temperaturi cele inferioare nivelului de impact al avioanelor) sa fie mai rezistente. Astfel ca turnurile nu ar cadea accelerat dar chiar caderea s-ar infrana. In film se spune ca viteza ar fi fost undeva la 3 etaje pe secunda şi asta cam poate calcula oricine se uita atent pe modul in care cad cele doua turnuri. Şi totuşi cam asta e viteza de cadere a unui obiect de asemenea dimensiune fara nici n fel de rezistenţa. Ma intreb atunci cum se face ca etajele inferioare au putut sa susţina miile de tone ale celor superioare şi deodata parca n-au mai existat.
problema. Nu intra in fiecare zi un avion intr-un turn WTC ca sa vedDin punct de vedere epistemologic toate argumentele prezentate in acest film au o mare problema. Nu intra in fiecare zi un avion intr-un turn WTC ca sa vedem cum se comporta.
Parerea mea despre 'Zeitgeist Addendum’ poare fi accesata aici:]
Incepand cu acest articol voi publica inca alte 5 despre controversatul documentar „Zeitgeist: the movie” pe care l-am vazut recent in totalitate. Am vazut in urma cu 6 luni prima parte, cea care trata religia şi m-a cam dezamagit aşa ca am amanat vizionarea lui totala. Aşa ca am avut intenţia sa scrie despre el insa nu am gasit timpul necesar nici de a urmari in intregime filmul şi nici starea de a scrie. Alexandru mi-a aratat un alt film prezentat de arhitectul Richard Gage numit 9/11 Blueprint for Truth
care aduce dovezi ceva mai amanunţite ce susţin ca 9/11 au fost de fapt o demolare controlata. Ideea a aparut inca din primele zile dupa tragedie dar de data asta cineva expune sistematic aceste date. In mare parte argumentaţia este ca aceeaşi din Zietgeist insa parca nu are concluzii atat de radicale şi insista mai curand pe forţa lucrurilor concrete, a dovezilor mai curand decat pe puterea imaginii aşa cum face filmul. Nu o sa iau toate datele şi argumentele la analiza minuţioasa iar despre restul din Zeitgeist am sa fac un articol separat. O sa iau doar cateva pe care le-am considerat esenţiale şi puternice sub aspectul argumentarii. Se inţelege ca restul de argumente nu m-au impresionat prea tare şi urmarirea lor in film este singurul mod de a vedea de ce sau de a-l cunoaşte pur şi simplu. Filmul are 13 parţi a cate 10 minute (maximum de cat permite youtube) şi pot fi vazute fiecare cu un clic pe icoanele din dreapta
Cel mai tare şi mai tare m-a intrigat cladirea 7 care, culmea a cazut şi ea la fel de secerata ca turnurile deşi nimic nu a lovit-o. Chiar daca cadeau bucaţi din turnuri pe ea tot nu s-ar fi prabuşit ca un castel de carţi de joc. Cineva a detonat-o. Iar daca a detonat-o pe ea e posibil sa fi detonat şi turnurile din interior.
Richard Gage spune ceva despre temperatura la care trebuie sa se topeasca oţelul pentru a ceda. Otelul din structuri se topeste incepand de la 27 000 grade F in timp ce, spune el, temperatura cherosenului ajunge pe undeva pe la 11 000 - 18 000 F. Eu zic totuşi ca in interiorul turnurilor se puteau atinge temperaturi foarte inalte deoarece practic se crea efect de cuptor. Deci ma pot aştepta ca oţelul sa cedeze. Pe mine insa ma surprinde ca oţelul a parut casabil. Se ştie ca metalele se inmoaie şi se stramba inainte de topire aşa ca eu m-aş fi aşteptat ca turnurile (in special al doilea) sa cedeze in partea laterala in care a fost lovit şi sa se incline de acolo intr-o parte şi nu sa cada secerate ca şi cum oţelul ar fi fost casabil.
Acceleraţia vitezei de cadere a etajelor superioare este cu adevarat ceva la care merita sa te gandeşti. Daca etajele cuprinse de foc pe care le putem concepe ca şubrezite de temperaturile infernale cad cu o anumita viteza atunci trebuie ca acelea care nu au fost atinse de aceste temperaturi cele inferioare nivelului de impact al avioanelor) sa fie mai rezistente. Astfel ca turnurile nu ar cadea accelerat dar chiar caderea s-ar infrana. In film se spune ca viteza ar fi fost undeva la 3 etaje pe secunda şi asta cam poate calcula oricine se uita atent pe modul in care cad cele doua turnuri. Şi totuşi cam asta e viteza de cadere a unui obiect de asemenea dimensiune fara nici n fel de rezistenţa. Ma intreb atunci cum se face ca etajele inferioare au putut sa susţina miile de tone ale celor superioare şi deodata parca n-au mai existat.
problema. Nu intra in fiecare zi un avion intr-un turn WTC ca sa vedDin punct de vedere epistemologic toate argumentele prezentate in acest film au o mare problema. Nu intra in fiecare zi un avion intr-un turn WTC ca sa vedem cum se comporta.