Psihanaliza macrosociala: calea catre iesirea din "ghetou"

Ca urmare a unei discutii avute cu Costin Patrascu vin cu noi precizari si pentru el si pentru mine.

Reprele psihanalizei de cabinet regasite in cea macrosociala

Psihanaliza nu a fost inventata de Freud. Ea a existat si exista in diferite grade in orice relatie de comunicare. Pe unde am apucat am scris despre relatarea lui Aristotel facuta in legatura cu psihanalistii sofisti ai epocii sale si despre confesiunea catolica careia nimeni nu i-a putut cunoaste cazurile speciale si gradul de profunzime a realizarii insightului din aceste cazuri.
Psihanaliza inseamna doua lucruri: intalnirea cu Dumnezeu si puterea de recuperare si de impacare cu trecutul. Prima este data de fenomenul transferului care se realizeza prin gasirea unui corp in care sa se incarneze spiritul divinitatii ce misuna nenascut in sufletul omului. Analistul ia locul unui astfel de spatiu de downloadare a acestor religoteme. Poti sa accepti acest lucru si sa-l divinizezi pe analist sau poti sa iti negi tie insuti "pacatul" de a-l diviniza si sa-l vezi ca pe un diavol.

Impacarea cu trecutul, cu instinctele si cu tine insuti este un al 2-lea lucru pe care il face psihanaliza. Continuturile psihice, indiferent de cat de profunde ar fi nu sunt atemporale cum credea Freud. Si ele se uita. Numai ca pe o periada mai mare. Uneori e nevoie de generatii. (Pe de alta parte ceea ce "scoate la lumina" psihanaliza nu se uita neaparat.) Datele memoriei profunde se arhiveaza si se catalizeaza (condenseaza) si mostenesc in ele netraitul si nemarturisitul. Retelele mnezice profunde sunt asemenea drumurilor parasite, invadate de vegetatie. Psihanaliza reface aceste drumuri, readuce la viata ruinele varstelor si generatiilor trecute. In felul acesta energia blocata in aceste ruine si drumuri distruse se elibereaza.
Aceste doua lucruri au fost facute si ianinte de Freud in grade diferite si se vor face si de acum incolo. Dumnezeu si trairea transferului sau nu a fost inventia psihanalizei, e clar. Ba Freud chiar s-a razboit cu relgia-- razboi ce pare sa aiba statut de concurenta decat de incompatibilitate. De asemenea impacarea cu sine/ceilalti s-a tot realizat in istorie iar Psihanaliza se intampla si in afara cabinetului. Intalnirea idolului copilariei, intalnirea cu biserica, intalnirea cu viata, traierea indensa a dragostei adolescentine au rolul de traire a transferului. Mai pot exista si jumatati de astfel de experiente ca autografe de la vedete, strangerea de mana a politicienilor, etc. Pana mai ieri "prostimea" credea ca regele are puteri tamaduitoare si te vindeca doar daca te atinge.

Psihanaliza macrosociala si mana intinsa celeia de cabinet.

Toate astea tin si de educatie. Educatia salbatica este un teren mai fertil pentru psihabaliza de cabinet pentru ca subiectul este raspunde mai bine formei sale clasice. Insa pe masura ce societatea evolueaza psihanaliza trebuie sa tina pasul cu ea si sa i se adapteze. Presiunea asupra societatii, actiunile directe in spatiul public pentru relaxarea conditiilor de formare a noilor generatii poate parea defavorabila psihanalizei clasice de cabinet la prima vedere. Un subiect educat intr-un mediu relaxat si putin inhibant este in masura sa se adapteze mai bine la maturitate si sa poata sa aiba o viziune mai relaxata asupra vietii decat unul educat intr-un mediu social dubios.
Militarea pentru drepturile individuale, militarea pentru schimbarea mediului social, pentru relaxarea mediului social, pentru relaxarea normelor si a legilor menite sa duca omul de rand in stare de subordonare fata de o minoritate ce se autoproclama stapana peste bunurile intregii umanitati conduce exact la atenuarea conflictelor sociale asa cum face insasi psihanaliza la nivel microindividual. Psihanaliza macrosociala este acest militantism simplu menit sa duca la impacarea claselor sociale, la atenuarea conflictelor sociale si la vindecarea societatii la fel cum cea microindividuala de cabinet este in masura sa conduca la impacarea individului cu sine. Fireste un mediu ecologic de educatie nu este de ajuns pentru inlaturarea tulburarilor psihice care au implicatii ereditare de combinare si recombinare. Insa la ora actal spiritul corporatist si cel politicianist are mare nevoie de "prostul" traditional pentru a-si perpetua ele insele interesele burgheze. Din acest punct de vedere psihanaliza este un adevarat dusman al resorturilor minoritare traditional-profitoare ale sistemului actual si vor face orice (asemenea rezistentei analizandului) pentru a-i submina autoritatea. Din pacate, in conservatrismul lor de natura principial mercantila, unii nu inteleg ca oameni mai educati si mai siguri pe ei vor duce la dezvoltarea mai rapida a societatii. Faptul ca in Romania (care exceleaza prin vopsirea moderna a apucaturilor medievale) psihanalizei nu i s-a regasit un loc in stat la 18 ani de la revolutie atesta acest lucru.
Inca odata se poate vedea ca acest tip de emancipare sociala este mult mai vechi si mult mai accesibil la nivel macrosocial decat a fost si va fi psihanaliza de cabinet. Insa asemenea parintelui care isi protejeaza copilul psihanaliza macrosociala poate gasi noi cai de inflorire a celei de cabinet prin institutionalizarea ei in special. Pedopsihanaliza este inca in domeniu putin experimentat inca si pe care eu il vad de mate viitor. Si cea a adultului poate sa isi gaseasca noi infloriri.
Nu se poate face primavara psihopatologica odata cu relaxarea acestor norme sociale insa se poate pregati astfel terenul pentru eliminarea suferintelor generatiilor urmatoare, sau pentru transfigurarea lor.

Gabriel Baldovin